Yaaay! Happy onomastic (da, stiu ca-i inventat) to me!!!!
Vacanta asta o tin din sarbatoare in sarbatoare.
Azi e sfantul Stefan si pentru o vreme telefonul nu se mai oprea din bazait.
Da, acum s-a oprit. E liniste si pace. Bine...de fapt se aude muzica din boxe, dar pentru mine e liniste.
Asa! Fara alte aberatii, urez tuturor care arunca o privire pe blogul asta:
La multi ani ! La multi ani! La multi ani! Sa ne auzim cu bine in 2009! Cu bune, cu rele, sa vina odata!
Si mai aveam de povestit, dar mi-e lene. N-am dezbatut despre colindatori, despre programele de la tv, despre ce muzica am mai ascultat...n-am mai scris nimic serios de foarte mult timp. Macar 2009 sa-mi aduca niste spor la capitolul asta.
Multa sanatate si distractie maxima va urez pana...pana...pana cand mai imi vine mie sa scriu - 2-3 ianuarie...vedem atunci!
Numai bine!
sâmbătă, 27 decembrie 2008
miercuri, 24 decembrie 2008
Merry X-Mas !
Ha ha! Craciun Fericit lume! Multa fericire si sanatate. In principal sentimentul de bucurie si implinire sa va invaluie. Restul conteaza mai putin(adica mancare, cadouri s.a.m.d). Nu despre asta era Craciunul?
Un mic dar de la mine...un colind mai special:
Savatage & Trans-Siberian Orchestra - Carol of the Bells
Hai si inca unul pentru ca ma simt darnic :D
Trooper - Noapte de vis
Nu-mi dezmint preferintele muzicale, nu-i asa?
Un mic dar de la mine...un colind mai special:
Savatage & Trans-Siberian Orchestra - Carol of the Bells
Hai si inca unul pentru ca ma simt darnic :D
Trooper - Noapte de vis
Nu-mi dezmint preferintele muzicale, nu-i asa?
duminică, 21 decembrie 2008
Insemnare de vacanta
Vacanta asta se dovedeste deja a fi mai plictisitoare decat ma asteptam. Desi e frig afara, nu ninge sau ceva de genul si este tot timpul innorat.
Daca stau bine si ma gandesc, e pentru prima data cand nu ma entuziasmeaza asa de tare Craciunul si Revelionul. De fapt, vreau sa treaca cat mai repede! Ma asteapta lucruri destul de palpitante in lunile in care urmeaza si parca nu mai am rabdare. O sa va povestesc si despre asta cu alta ocazie.
Intre timp la televizor apar tot felul de cascadori ai rasului. Incepand cu tot felul de oameni suciti care una zic si alta fac (Stolojan ca prim-ministru si trio-ul romantic Becali, Dorinel, Lacatus), campanii de prostire a populatiei (incep sa-l detest tot mai tare pe Maruta si pe ProTv-ul lui), manele "cu care ne simtem bine", filme vechi si plictisitoare pe care le-am vazut de "n" ori. Pana sa nu-mi stabilesc planurile de Revelion (lucru care s-a intamplat aseara) ma gandeam ca o sa trec in 2009 in liniste, citind o carte. Pana la urma nu o sa fie asa, dar macar Craciunul o sa aibe soarta asta. iPod-ul in urechi, cartea in brate...ce-ar putea fi mai frumos?
Desi ma bucur ca am timp de lecturat, parca lipseste melancolia si sentimentul ala dragut pe care-l aveam de Sarbatori. Sa fie lipsa zapezii? Televizorul? Criza financiara? (da, unii o simtim din plin)
Si sa nu credeti ca sunt trist sau ceva de genul asta. Nu. Sunt bine-dispus, vesel, pofta de viata, de muzica...dar parca lipseste ceva. O sa-mi dau seama ce lipseste cand vacanta se va fi terminat si eu voi fi pana peste cap cu scoala. Pun pariu!
Aseara am vazut totusi Harry Potter 5 si fiind la a doua vizionare, parca mi-a placut mai mult. Avand in vedere ca am detestat filmele care au urmat dupa Camera Secretelor, acum m-am simtit confortabil (sau doar plictisit...) uitandu-ma la el. Stateam si ma gandeam ca si din "Tunele" ar iesi un film foarte bun. Apoi am aflat ca va si exista asa ceva...in 2010.
Ce as mai putea sa povestesc? Ah, da! Noul videoclip de la Metallica (cred ca a facut deja 2 saptamani). Chestia asta trebuie vizionata chiar si de cei care nu suporta heavy-metalul. Clipul in sine te face sa uiti de muzica. La prima vizionare l-am urat. A doua oara, mi s-a parut interesant. In urmatoarele dati mi s-a parut chiar genial! Cause we hunt you down without mercy, hunt you down all nightmare long!
M-am lamurit de asemenea ca la ora actuala Hollywood nu mai este in stare sa faca un horror decent. Sunt in cautare de filme horror care intradevar ar putea sa ma sperie. Si nu gaseam... The Ring devenea un pic plictisitor dupa o vreme, Saw e o porcarie cu enspe mii de parti, toate plictisitoare. Si s-a intamplat sa dau (la ora de spaniola, haha!) peste un film chiar bun. "El Orfanato" este un film in spaniola, realizat de Warner Bros si Canal S in regia lui Guillermo del Toro (a regizat si Labirintul lui Pan). Desi are cateva idei copy/paste de la alte productii, filmul este pur si simplu genial. Un horror, o poveste extraordinara, trista si marcanta. In aceeasi seara am vazut si "Mirrors" (Kiefer Suderland) si nu a reusit sa ma surprinda deloc. Interpretare proasta, clisee peste clisee...Uite ca filmul european il bate pe cel american si la horror mai nou.
Cam la chestii dinastea imi sta mie capul zilele astea...
Daca stau bine si ma gandesc, e pentru prima data cand nu ma entuziasmeaza asa de tare Craciunul si Revelionul. De fapt, vreau sa treaca cat mai repede! Ma asteapta lucruri destul de palpitante in lunile in care urmeaza si parca nu mai am rabdare. O sa va povestesc si despre asta cu alta ocazie.
Intre timp la televizor apar tot felul de cascadori ai rasului. Incepand cu tot felul de oameni suciti care una zic si alta fac (Stolojan ca prim-ministru si trio-ul romantic Becali, Dorinel, Lacatus), campanii de prostire a populatiei (incep sa-l detest tot mai tare pe Maruta si pe ProTv-ul lui), manele "cu care ne simtem bine", filme vechi si plictisitoare pe care le-am vazut de "n" ori. Pana sa nu-mi stabilesc planurile de Revelion (lucru care s-a intamplat aseara) ma gandeam ca o sa trec in 2009 in liniste, citind o carte. Pana la urma nu o sa fie asa, dar macar Craciunul o sa aibe soarta asta. iPod-ul in urechi, cartea in brate...ce-ar putea fi mai frumos?
Desi ma bucur ca am timp de lecturat, parca lipseste melancolia si sentimentul ala dragut pe care-l aveam de Sarbatori. Sa fie lipsa zapezii? Televizorul? Criza financiara? (da, unii o simtim din plin)
Si sa nu credeti ca sunt trist sau ceva de genul asta. Nu. Sunt bine-dispus, vesel, pofta de viata, de muzica...dar parca lipseste ceva. O sa-mi dau seama ce lipseste cand vacanta se va fi terminat si eu voi fi pana peste cap cu scoala. Pun pariu!
Aseara am vazut totusi Harry Potter 5 si fiind la a doua vizionare, parca mi-a placut mai mult. Avand in vedere ca am detestat filmele care au urmat dupa Camera Secretelor, acum m-am simtit confortabil (sau doar plictisit...) uitandu-ma la el. Stateam si ma gandeam ca si din "Tunele" ar iesi un film foarte bun. Apoi am aflat ca va si exista asa ceva...in 2010.
Ce as mai putea sa povestesc? Ah, da! Noul videoclip de la Metallica (cred ca a facut deja 2 saptamani). Chestia asta trebuie vizionata chiar si de cei care nu suporta heavy-metalul. Clipul in sine te face sa uiti de muzica. La prima vizionare l-am urat. A doua oara, mi s-a parut interesant. In urmatoarele dati mi s-a parut chiar genial! Cause we hunt you down without mercy, hunt you down all nightmare long!
M-am lamurit de asemenea ca la ora actuala Hollywood nu mai este in stare sa faca un horror decent. Sunt in cautare de filme horror care intradevar ar putea sa ma sperie. Si nu gaseam... The Ring devenea un pic plictisitor dupa o vreme, Saw e o porcarie cu enspe mii de parti, toate plictisitoare. Si s-a intamplat sa dau (la ora de spaniola, haha!) peste un film chiar bun. "El Orfanato" este un film in spaniola, realizat de Warner Bros si Canal S in regia lui Guillermo del Toro (a regizat si Labirintul lui Pan). Desi are cateva idei copy/paste de la alte productii, filmul este pur si simplu genial. Un horror, o poveste extraordinara, trista si marcanta. In aceeasi seara am vazut si "Mirrors" (Kiefer Suderland) si nu a reusit sa ma surprinda deloc. Interpretare proasta, clisee peste clisee...Uite ca filmul european il bate pe cel american si la horror mai nou.
Cam la chestii dinastea imi sta mie capul zilele astea...
vineri, 19 decembrie 2008
Prince of Persia (2008)
Pe masura ce trece timpul - luna dupa luna ies tot mai multe jocuri fitoase, aratoase, cu cerinte de sistem care-ti provoaca ameteli. Eu am primit un dar imens (de foarte multi bani, adica) de la mama dupa ce am intrat la liceu. Un calculator nou-nout, care la vremea respectiva (2006-2007) rula orice fara sa zica nici pas!
Sfarsitul lui 2008. Apar primele jocuri care cica in teorie (n-am testat, ce-i drept) nu mi-ar merge deloc (si cand zic "nu mai merge" ma refer la placa video, piesa de baza cand vorbim de jocuri). M-am resemnat. Am un calculator foarte bun. Doar pentru ca nu suporta enspe mii de megabyes, pixeli si alte prosteli, asta nu inseamna ca e bun de dat la gunoi. Si cu toata resemnarea asta de pe capul meu, mai aveam un singur dor (zi-le Eminescu!)...Prince of Persia.
Daca m-ati intreba acum care este jocul meu preferat dintotdeauna - as ezita doar o clipa inainte sa spun - Trilogia Prince of Persia. Cealalta varianta ar fi Syberia, dar parca nici ala nu are farmecul si ingeniozitatea seriei Printului. De ce mi-a placut PoP? In primul rand pentru ca a avut o poveste superba, intinsa pe parcursul a trei jocuri - am avut parcursuri initiatice, aventura, iubire, bataie, muzica foarte inspirata, personaje memorabile si un mod inedit prin care se desfasura jocul in sine. Ma refer aici la acrobatiile care l-au consacrat pe Print in lumea jocurilor, acrobatii care l-ar inspaimanta si pe Marian Dragulescu.
La 3 ani de la incheierea acelei trilogii (pe care am jucat-o de atatea ori si tot nu m-am plictisit de ea), Ubisoft a scos un nou joc, o noua poveste, un nou univers. Culmea, jocul se numeste tot Prince of Persia, dar nu are nimic in comun cu vechea serie. Ah, poate doar acrobatiile, dar astea deja au atins un nou nivel.
Primul test il trecusem, PoP mergea pe PC-ul meu. In momentul in care am inceput sa-l joc, a fost dragoste la primul click de mouse. Pentru ca jocul este pur si simplu bestial.
Ce-l diferentiaza de ceea ce eram eu obisnuit, este povestea simpla, de basm. O printesa doreste sa-si opreasca tatal in a elibera pe zeul intunericului din inchisoarea sa (inchisoare creata de...ati ghicit - zeul luminii). In goana ei, Printesa da peste un nomad, care fara sa vrea sa gaseste prins intr-un adevarat razboi dintre bine si rau. Erou venit de nicaieri, tipul asta accepta sa o ajute pe printesa si incep sa formeze un duo ideal.
Cam asta e povestea - simpla, clasica, ca o poveste de spus copiilor inainte de culcare.
Si intradevar, nu asta este punctul forte al jocului. Adica nu intriga. Ceea ce m-a impresionat pe mine a fost dezvoltarea relatiei dintre personaje, pentru ca pe parcursul calatoriei lor, poarta discutii foarte interesante ( cu mult, mult subinteles) desi caracterele lor par sa se ciocneasca - Elika - printesa, fiind foarte serioasa si preocupata cu dusul la bun sfarsit a salvarii lumii si El, presupusul print (nu are nume, fix ca si in celelalte jocuri), un tipi detasat, ironic, cu un neobisnuit simt al umorului. Modul cum se incheaga relatia dintre ei e uimitor.
Si desi n-ar trebui sa mentionez asta, finalul face toti banii. Pe parcursul jocului, ne chinuim sa inchidem niste porti care sa-l tina in loc pe zeul intunericului. La sfarsit insa, Elika isi da viata pentru ca acele porti sa ramana inchise pe veci. Dupa ce o poarta in brate, lipsita de viata, Printul isi da seama ca o iubeste si fara sa-i pese de altceva, distruge sigiliile, elibereaza zeul intunericului (lucru pe care tot incerci sa-l eviti in timpul jocului) dar o invie pe ea. Bineinteles ca e rost de o continuare.
In materie de grafica, jocul aduce ceva nou. O abordare care nu vizeaza sa semene cu realitatea (ceea ce fac tot mai multe jocuri mai nou) ci te duce din nou, cu gandul la o poveste, la un basm, un basm cu iz oriental. Si ceea ce este ideal, nu are cerinte exagerate.
Gameplay-ul este atat de simplu, de cursiv si de inspirat incat in 90% din timp nu ai senzatia ca te joci la PC ci ca te uiti la un film. Cadrele in care se desfasoara actiunea sunt epice, unghiurile in care se duc bataliile te lasa cu rasuflarea taiata. Este cu siguranta un joc pentru toata lumea, tocmai prin simplitatea si frumusetea lui.
De asemenea, nu exista moarte in PoP. De fiecare data, Elika va fi acolo pentru Print, si-l va scoate din necaz. Astfel, ea-si poate purta singura de grija, dar in acelasi timp il si ajuta pe el cand trebuie. Bineinteles ca in momentul in care esti la limita si ai nevoie de Elika pentru a..."supravietui" exista si consecinte (esti trimis inapoi din locul in care ai cazut, sau inamicul recapata din energie).
Ca tot am ajuns la lupte, tin sa remarc un minus, si anume ca acestea se desfasoara ca niste puzzle-uri si este nevoie de multe ori sa apesi anumite butoane, in anumite momente cheie - lucru uneori tare iritant. Tinde sa semene cu Guitar Hero sau Spiderman 3, si asta pe mine nu m-a incantat. Dar si cand incasezi lovituri arata spectaculos, deci se iarta.
Atmosfera este completata de o muzica destul de draguta care insa se repeta prea mult...pana la urma e un joc destul de lung si parca te saturi de aceeasi tema muzicala. Desi suna bine, nu se va compara niciodata cu vechiul PoP la capitolul asta...coloanele sonore compuse de Stuart Chatwood si Godsmack (imbinau in general elemente orientale cu rock) sunt cu mult peste aceasta.
Ca sa adun tot ce-am spus deja, este o frumusete de joc. Merita din prima pana in ultima secunda de joc, cu tot cu unele momente de frustrare, mici bug-uri si erori pe care orice joc le are. Din punctul meu de vedere este jocul anului 2008, indiferent de cat de hyper-realiste sunt FarCry 2, GTA 4 si alte jocuri care-ti secatuiestc PC-ul de resurse.
In concluzie este un demn urmas a trilogiei. Mai nou, mai energic, mai plin de viata...cu mici lipsuri si uneori prea copilaros...dar uneori e bine sa mai visam, sa ne intoarcem putin in timp. Sa ne aducem aminte cum era sa ascultam povesti inainte de culcare...
Nota 9/10.
marți, 16 decembrie 2008
duminică, 14 decembrie 2008
Bau !
Am decorat nitel (si temporar) blogul in straie de sarbatoare. Sper sa arate mai frumusel acum. Si pentru ca tot se apropie vacanta si eu sunt foarte aproape de a gusta din scurta libertate (mai am un examen ECDL maine si pot sa zic ca am scapat) ma gandeam sa va impartasesc din bucuria care m-a cuprins de cateva zile.
Si ce alta cale daca nu prin muzica?
Clipul asta imi aminteste, sau mai bine spus imi dovedeste ca planeta noastra inca e frumoasa. Inca exista frumuseti pe lumea asta, desi in fiecare zi ne batem joc de ele. Si asta e un motiv de bucurie. In ciuda tuturor rautatilor...ceva acolo insista sa ramana superb.
Iar in acesta descoperim ca mai sunt oameni uniti, fie si printr-un simplu (dar deosebit) act muzical. Cuvintele sunt de prisos...
Poate e un pic prea exotic pentru perioada in care ne aflam dar mesajul transmis este unul puternic si profund. Enjoy!
In articolul asta am fost un fel de emo fericit. Doamne...
Si ce alta cale daca nu prin muzica?
Clipul asta imi aminteste, sau mai bine spus imi dovedeste ca planeta noastra inca e frumoasa. Inca exista frumuseti pe lumea asta, desi in fiecare zi ne batem joc de ele. Si asta e un motiv de bucurie. In ciuda tuturor rautatilor...ceva acolo insista sa ramana superb.
Iar in acesta descoperim ca mai sunt oameni uniti, fie si printr-un simplu (dar deosebit) act muzical. Cuvintele sunt de prisos...
Poate e un pic prea exotic pentru perioada in care ne aflam dar mesajul transmis este unul puternic si profund. Enjoy!
In articolul asta am fost un fel de emo fericit. Doamne...
luni, 8 decembrie 2008
Profesorul ideal?
Toti cei care au trecut sau inca trec prin scoala au de-a face cu profesorii - cei care au in principal datoria de a-si transmite cunostintele elevilor intr-un mod cat mai eficient. Pentru multi dintre noi, acesta este cuvantul cheie – eficienta. Un profesor trebuie sa arate eficienta in momentul in care preda, in momentul in care vorbeste.
La inceput, profesorul are un cu totul si cu totul alt obiectiv decat impartasirea cunostintelor sale. El trebuie mai intai sa se faca auzit, sa se faca inteles si nu in ultimul rand...sa atraga atentia, sa fascineze prin ceea ce spune. Asadar, ce poate insemna un profesor ideal? Greu de definit. In esenta, profesorul ideal este ceva abstract, ceva care nu poate fi la fel pentru doi sau mai multi elevi. Este un concept pe care fiecare il modeleaza dupa bunul plac. Exista insa si puncte comune?
Poate nu te intereseaza materia respectiva. Poate nu te va ajuta niciodata in viata ceea ce ti se spune, dar omul este dotat cu ceea ce numim – curiozitate. Asa ca daca informatia vine usor, de ce sa nu o retii? Dar cum se intampla asta?
Profesorul iti impune un minim de respect. Este ceva reciproc, un soi de intelegere tacita. Daca exista acel minimum de respect, inseamna ca profesorul vorbeste si tu asculti. Prin niste mijloace cat se poate de obisnuite, el se poate face inteles sau nu. Daca are un mod de comunicare simplu si eficient, totul merge foarte usor. Nu sunt necesare explicatii suplimentare si asimilarea informatiei vine de la sine. Ceea ce un profesor mai poate adauga acestor doua reguli simple este captarea atentiei. Chiar si cel mai plictisitor subiect poate sa surprinda, sa socheze, sa impresioneze. Totul depinde de modul in care iti este transmis.
Aici se poate vorbi deja de o abilitate deosebita pe care unii profesori o au iar altii nu. Se poate ca acea abilitate sa o arate doar in anumite cazuri, in anumite ocazii, in fata anumitor colective. Profesorul poate sa-ti ceea ce probabil i-au facut si altii cand el era elev – sa-ti placa materia lui. Sa trezeasca in tine un interes deosebit si sa mentina acel interes ora de ora, curs dupa curs incat nu mai conteaza daca trebuie sa-ti placa. Este imposibil ca cineva sa nu fi trecut, ca elev, prin asa ceva.
Din nou insa, vorbim de ceva abstract si diferit de la om la om. Esential la un profesor este sa practice o predare cat mai putin greoaie, usor de revenit asupra ei intr-un cadru lipsit de tensiune si autoritate excesiva. Important este ca ambele parti sa aibe parte de relaxare si in general sa predomine o stare de liniste si armonie.
Se mai pot aborda si alte probleme : testarea, ascultatul, acordatul notelor – dar parca situatia este mai simpla in momentul in care tot ce am descris mai sus se contureaza foarte clar intre elev si profesor. Alta problema ar fi atitudinea clasei, a colectivului fata de persoana care sta in fata lor, dar parca si acest lucru se rezolva de la sine cand exista o buna comunicare si acel respect pe care ambele parti trebuie sa si le castige reciproc.
Exista cu adevarat un profesor ideal? Sau mai bine spus – mai exista un profesor ideal in zilele noastre, intr-o societate ce se indeparteaza de vechile valori? Este noul sistem in stare sa aduca generatiilor viitoare profesori ideali?
Doar timpul si experienta fiecaruia pot raspunde acestor intrebari.
La inceput, profesorul are un cu totul si cu totul alt obiectiv decat impartasirea cunostintelor sale. El trebuie mai intai sa se faca auzit, sa se faca inteles si nu in ultimul rand...sa atraga atentia, sa fascineze prin ceea ce spune. Asadar, ce poate insemna un profesor ideal? Greu de definit. In esenta, profesorul ideal este ceva abstract, ceva care nu poate fi la fel pentru doi sau mai multi elevi. Este un concept pe care fiecare il modeleaza dupa bunul plac. Exista insa si puncte comune?
Poate nu te intereseaza materia respectiva. Poate nu te va ajuta niciodata in viata ceea ce ti se spune, dar omul este dotat cu ceea ce numim – curiozitate. Asa ca daca informatia vine usor, de ce sa nu o retii? Dar cum se intampla asta?
Profesorul iti impune un minim de respect. Este ceva reciproc, un soi de intelegere tacita. Daca exista acel minimum de respect, inseamna ca profesorul vorbeste si tu asculti. Prin niste mijloace cat se poate de obisnuite, el se poate face inteles sau nu. Daca are un mod de comunicare simplu si eficient, totul merge foarte usor. Nu sunt necesare explicatii suplimentare si asimilarea informatiei vine de la sine. Ceea ce un profesor mai poate adauga acestor doua reguli simple este captarea atentiei. Chiar si cel mai plictisitor subiect poate sa surprinda, sa socheze, sa impresioneze. Totul depinde de modul in care iti este transmis.
Aici se poate vorbi deja de o abilitate deosebita pe care unii profesori o au iar altii nu. Se poate ca acea abilitate sa o arate doar in anumite cazuri, in anumite ocazii, in fata anumitor colective. Profesorul poate sa-ti ceea ce probabil i-au facut si altii cand el era elev – sa-ti placa materia lui. Sa trezeasca in tine un interes deosebit si sa mentina acel interes ora de ora, curs dupa curs incat nu mai conteaza daca trebuie sa-ti placa. Este imposibil ca cineva sa nu fi trecut, ca elev, prin asa ceva.
Din nou insa, vorbim de ceva abstract si diferit de la om la om. Esential la un profesor este sa practice o predare cat mai putin greoaie, usor de revenit asupra ei intr-un cadru lipsit de tensiune si autoritate excesiva. Important este ca ambele parti sa aibe parte de relaxare si in general sa predomine o stare de liniste si armonie.
Se mai pot aborda si alte probleme : testarea, ascultatul, acordatul notelor – dar parca situatia este mai simpla in momentul in care tot ce am descris mai sus se contureaza foarte clar intre elev si profesor. Alta problema ar fi atitudinea clasei, a colectivului fata de persoana care sta in fata lor, dar parca si acest lucru se rezolva de la sine cand exista o buna comunicare si acel respect pe care ambele parti trebuie sa si le castige reciproc.
Exista cu adevarat un profesor ideal? Sau mai bine spus – mai exista un profesor ideal in zilele noastre, intr-o societate ce se indeparteaza de vechile valori? Este noul sistem in stare sa aduca generatiilor viitoare profesori ideali?
Doar timpul si experienta fiecaruia pot raspunde acestor intrebari.
vineri, 5 decembrie 2008
They keep coming...
Brazilienii de la Sepultura vor concerta pe 7 februarie 2009 la Bucuresti, Sala Polivalenta !
Fiind cam singura trupa de death metal care-mi place si o ascult cu placere (pe langa Moonspell, desigur) nu pot sa nu fiu incantat. Nu ca m-ar interesa neaparat o incursiune la Bucuresti...
via MetalHead.ro
O alta trupa de remarcat care va ajunge pe la noi este The Rasmus. Da, au muzica destul de girlish, dar suna bine. 16 februarie 2009, Bucuresti, Hard Rock Cafe.
E bine...e bine in Romania continua sa vina muzica buna. Nu am o pasiune pentru niciuna din astea doua de mai sus, dar e misto ca vin. Greu de explicat sentimentul, stiu.
Dar nu mai vin si altii? Haide ! Ca se poate! Stiu asta! Veniti si la noi!
Pana una alta sa ne delectam cu niste muzica latino...
Sepultura - Ratamahatta
Asculta mai multe audio Muzica »
Da sigur... Sepultura - Ratamahatta ! Augh!
Fiind cam singura trupa de death metal care-mi place si o ascult cu placere (pe langa Moonspell, desigur) nu pot sa nu fiu incantat. Nu ca m-ar interesa neaparat o incursiune la Bucuresti...
via MetalHead.ro
O alta trupa de remarcat care va ajunge pe la noi este The Rasmus. Da, au muzica destul de girlish, dar suna bine. 16 februarie 2009, Bucuresti, Hard Rock Cafe.
E bine...e bine in Romania continua sa vina muzica buna. Nu am o pasiune pentru niciuna din astea doua de mai sus, dar e misto ca vin. Greu de explicat sentimentul, stiu.
Dar nu mai vin si altii? Haide ! Ca se poate! Stiu asta! Veniti si la noi!
Pana una alta sa ne delectam cu niste muzica latino...
Sepultura - Ratamahatta
Asculta mai multe audio Muzica »
Da sigur... Sepultura - Ratamahatta ! Augh!
marți, 2 decembrie 2008
Ce? Mai nimic...
- S-au terminat alegerile, Doamne ajuta! In viata mea nu am mai vazut ceva atat de scarbos, precum toti acei "nimeni" care cerseau celor cu drept de vot sa-i imbogateasca. Votati-ne! spuneau ei. Duceti-va dracului, insistam eu cand mai treceau caravane cu reclama pentru partid. A iesit PSD-ul. Tata, Basescian convins era socat. Eu nu. Din putinele cunostinte de politica pe care le-am mai deprins ascultand la Badea, mi-am dat seama ca nu exista decat 3 partide mari si late in Romania - PD,PNL si PSD. In momentul in care romanul cu votul se satura timp de 4 ani de cacaturile celor de la putere (in cazul de fata PD-ul si PNL-ul si PLD-ul si ce naiba mai e), atunci sunt decisi sa o ia de la capat si sa suporte cacaturile unora care au stat o vreme la opozitie. Cel putin asa vad eu lucrurile. La mine in capsor, politica e tare simpla, plicticoasa si odioasa.
- Ieri s-a terminat turul Ligii I. Da, a trecut o vreme de cand n-am mai scris de fotbal. Prea multi Gigei, Mitici, Borci s.a.m.d, prea putin fotbal. Hai sa sintetizam putin - Steaua e praf de tot sezonul asta. Rapid la fel. Dinamo au fost si ei praf, dar cum necum, au reusit sa adune ceva mai multe puncte si sa stea undeva in varf. Echipa in sine joaca de-a dreptul prost, dar na! asa-s "granzii" la noi. CFR a calcat de prea multe ori in strachini, desi reveniri se pot face oricand. Desi au jucat foarte frumos in Champions League (cu tot cu victorie, egal si infrangeri), in campionat tot timpul fac pasi gresiti. Intre timp, Urziceni - mica dar voinica, a inceput sa joace fotbal si era cat pe ce sa termine pe primul loc. Dar ca sa vezi surpriza, Steaua - aia care nu mai castigase de vreo 13 meciuri - brusc obtine un 1-0 cu liderul. Incredibili astia din Ghencea, nu-i asa? De rivali ce sunt cu Dinamo, oile au trimis cainii pe primul loc! Ironia ironiei. Farul e undeva jos...atat de aproape de retrogradare incat chiar nu mai conteaza ca au obtinut 2 victorii la rand in ultimile 2 etape! Ah, vreau niste tenis!
- Trooper au scos un nou album - Rock N'Roll Pozitiv - si zau ca e foarte misto. Versuri precum "De la Revolutie am stiut precis - Sabbath, Metallica si Judas Priest / Rock-ul mereu ne-a urcat spre cer, am ajuns pe scena cu Fecioara de Fier". Poate parea un pic infantil, dar totusi e foarte tare albumul. Pe 6 vin la Constanta...
- Sufar ca nu mai primesc Supernatural pana in ianuarie. Raman cu plictiseala aia de Prison Break. Printre filme bune vazute in ultimul timp, as putea mentionat 21, Tropic Thunder(cred ca "bun" e un pic fortat, dar merge) Cronicile din Narnia 2 si de ce nu...Wall-E!
- Felicitari celor care de 1 decembrie nu au stat in casa si s-au uitat la TV. ProTv-ul au fost la penibili ca de obicei, iar Antena1 - post cu pretentii de intelectuali s-au facut de si mai mare...cacat?! Cand o sa inteleaga lumea ca daca dai manele pe post esti penibil, idiot si ca orice om sanatos la cap nu se uita?
Hai sa nu o mai dau invartita...am teza maine la romana si n-am pic de chef...
- Ieri s-a terminat turul Ligii I. Da, a trecut o vreme de cand n-am mai scris de fotbal. Prea multi Gigei, Mitici, Borci s.a.m.d, prea putin fotbal. Hai sa sintetizam putin - Steaua e praf de tot sezonul asta. Rapid la fel. Dinamo au fost si ei praf, dar cum necum, au reusit sa adune ceva mai multe puncte si sa stea undeva in varf. Echipa in sine joaca de-a dreptul prost, dar na! asa-s "granzii" la noi. CFR a calcat de prea multe ori in strachini, desi reveniri se pot face oricand. Desi au jucat foarte frumos in Champions League (cu tot cu victorie, egal si infrangeri), in campionat tot timpul fac pasi gresiti. Intre timp, Urziceni - mica dar voinica, a inceput sa joace fotbal si era cat pe ce sa termine pe primul loc. Dar ca sa vezi surpriza, Steaua - aia care nu mai castigase de vreo 13 meciuri - brusc obtine un 1-0 cu liderul. Incredibili astia din Ghencea, nu-i asa? De rivali ce sunt cu Dinamo, oile au trimis cainii pe primul loc! Ironia ironiei. Farul e undeva jos...atat de aproape de retrogradare incat chiar nu mai conteaza ca au obtinut 2 victorii la rand in ultimile 2 etape! Ah, vreau niste tenis!
- Trooper au scos un nou album - Rock N'Roll Pozitiv - si zau ca e foarte misto. Versuri precum "De la Revolutie am stiut precis - Sabbath, Metallica si Judas Priest / Rock-ul mereu ne-a urcat spre cer, am ajuns pe scena cu Fecioara de Fier". Poate parea un pic infantil, dar totusi e foarte tare albumul. Pe 6 vin la Constanta...
- Sufar ca nu mai primesc Supernatural pana in ianuarie. Raman cu plictiseala aia de Prison Break. Printre filme bune vazute in ultimul timp, as putea mentionat 21, Tropic Thunder(cred ca "bun" e un pic fortat, dar merge) Cronicile din Narnia 2 si de ce nu...Wall-E!
- Felicitari celor care de 1 decembrie nu au stat in casa si s-au uitat la TV. ProTv-ul au fost la penibili ca de obicei, iar Antena1 - post cu pretentii de intelectuali s-au facut de si mai mare...cacat?! Cand o sa inteleaga lumea ca daca dai manele pe post esti penibil, idiot si ca orice om sanatos la cap nu se uita?
Hai sa nu o mai dau invartita...am teza maine la romana si n-am pic de chef...
joi, 27 noiembrie 2008
Ghici cine are blog...
Da, chiar el.
Avand in vedere ca "ameninta" de mult ca o sa-si creeze un mediu in care sa-si exprime opiniile necenzurat, trebuia sa vina si momentul asta.
Omul scrie destul de limpede. La fel de limpede precum si vorbeste. Ceea ce e bine. Daca pe mine o sa ma intereseze tot timpul ce scrie el, ramane de vazut - politica nu e pasiunea mea, iar el are multe comentarii asupra mai multor domenii care chiar imi plac si ma amuza.
Nu sunt un fanboy MB, desi il urmaresc in fiecare seara inainte de culcare, asta nu inseamna ca sunt 100% de acord cu ceea ce spune. Dar mi se pare un om cu un bun simt al umorului (si misto-ului, uneori) si care are opinii pertinente.
Eu cred ca merita sa-l asculti/citesti, atata timp cat reusesti sa gandesti si singur ceea ce discuta el.
Am mentionat asta pentru ca sunt multi destepti care fac remarci de genul - "Ah, te uiti la Badea, atunci gandesti fix aceleasi prostii ca si el". Gresit, imi place sa cred ca pot sa gandesc si singur, multumesc. Emisiunea lui e pentru mine o sursa de relaxare, de stiri si de umor. Doar de-aia ii zice "pamflet".
N-ar fi ironic sa-l pun in lista mea de linkuri, la un loc cu Zoso? E oare prea aiurea sa-i citesti pe-amandoi? Eu nu sunt de acord :P.
Avand in vedere ca "ameninta" de mult ca o sa-si creeze un mediu in care sa-si exprime opiniile necenzurat, trebuia sa vina si momentul asta.
Omul scrie destul de limpede. La fel de limpede precum si vorbeste. Ceea ce e bine. Daca pe mine o sa ma intereseze tot timpul ce scrie el, ramane de vazut - politica nu e pasiunea mea, iar el are multe comentarii asupra mai multor domenii care chiar imi plac si ma amuza.
Nu sunt un fanboy MB, desi il urmaresc in fiecare seara inainte de culcare, asta nu inseamna ca sunt 100% de acord cu ceea ce spune. Dar mi se pare un om cu un bun simt al umorului (si misto-ului, uneori) si care are opinii pertinente.
Eu cred ca merita sa-l asculti/citesti, atata timp cat reusesti sa gandesti si singur ceea ce discuta el.
Am mentionat asta pentru ca sunt multi destepti care fac remarci de genul - "Ah, te uiti la Badea, atunci gandesti fix aceleasi prostii ca si el". Gresit, imi place sa cred ca pot sa gandesc si singur, multumesc. Emisiunea lui e pentru mine o sursa de relaxare, de stiri si de umor. Doar de-aia ii zice "pamflet".
N-ar fi ironic sa-l pun in lista mea de linkuri, la un loc cu Zoso? E oare prea aiurea sa-i citesti pe-amandoi? Eu nu sunt de acord :P.
Motorhead in Romania!
Wow, things get more and more interesting. Vine acum un mosulet care a stiut si inca stie sa faca rockareala adevarata. Nu sunt mare fan al lui Lemmy, dar hey! E Motorhead...The Ace of Spades...The Ace of Spades!
Trupa britanica de heavy metal Motorhead este prima confirmare in programul primelor trei zile de B'ESTFEST 2009! Cea de a treia editie B'ESTFEST se va desfasura in cadrul complexului Romexpo din Bucuresti, pe parcursul a patru zile: 2, 3, 4 si 5 iulie.
via Metalhead.ro
Trupa britanica de heavy metal Motorhead este prima confirmare in programul primelor trei zile de B'ESTFEST 2009! Cea de a treia editie B'ESTFEST se va desfasura in cadrul complexului Romexpo din Bucuresti, pe parcursul a patru zile: 2, 3, 4 si 5 iulie.
via Metalhead.ro
miercuri, 26 noiembrie 2008
Guns N'Roses - Chinese Democracy - Review
Duff si Gilby fac un dueL intre bass si chitara, Matt bate cu pofta in tobe, Slash (cu palaria sa neagra si cu fata ascunsa sub par) incepe sa scartaie din chitara, batand ritmul cu piciorul. Axl alearga de colo-colo, urland : Do you know where the fuck you are? You're in the jungle baby! Wake up, time to die!
Apoi sunt trezit de Nightlosers si a lor "Dragostea-i ca si o raie". E alarma de la telefonul mobil. E dimineata si trebuie sa merg la scoala...
Daca intr-adevar am visat sau nu pe cei de la Guns N'Roses, nu mai tin minte si este irelevant. Cert este ca ceea ce am descris mai sus reprezinta o trupa bestiala care in formula respectiva, este a treia mea formatie favorita (dupa 'Tallica si Maiden).
Ultima data cand un astfel de spectacol, ca cel visat de mine a avut loc a fost undeva prin 1994-95, probabil... Aveam...3 ani pe-atunci. Ghinion.
Intre timp, Axl s-a certat cu Slash si Duff McKagan - oamenii care gandeau cele mai multe din cantecele acelea superbe de la Guns. Alaturi de Matt Sorum la tobe, Slash si Duff si-au luat un solist de 3 lei 50 si au format o trupa de 2 lei 70 (ma rog, parere pur personala) numita Velvet Revolver.
Axl Rose, desi unul dintre cei mai carismatici si talentati solisti din istoria rockului, isi aduna niste muzicieni costumati in boschetari si zice ca a reformat Guns N'Roses. Din 1995 pana in 2008, aceasta tenace formula se chinuie (cu zeci de schimbari de chitaristi, basisti, tobosari) sa compuna un album. Practic din vechea formula, doar Axl si Dizzy Reed (clape si tobe tribale) raman din acea senzationala trupa care spargea topurile la sfarsitul anilor '80 si inceputul '90.
Intre timp, Axl aduna cateva (prea multe) kilograme in plus, isi face codite de rapper si isi pierde total acea voce extraordinara care-l consacrase. Practic din vechiul solist nu mai raman decat tatuajele. Dar persevereaza!
Iata ca in 2008, infamul Chinese Democracy iese, cu gandul sa rupa gura targului. Prima reactie dupa ce asculti albumul este... "I-a luat 13 ani sa faca...asta?!!!" . E normal, cand pierzi de langa tine acei muzicieni speciali pe care ii aveai, e normal sa ai o pana severa de inspiratie. Sa iau la analizat intregul album este inutil. Din 14 cantece, pe mine nu m-au imbiat la o a doua ascultare decat trei, hai poate patru.
[Pana acum, cat am scris din articol, am ascultat un Best Of propriu de la Guns. Acum schimb pe Chinese Democracy, deci atitudinea se schimba si ea].
Deci...din ce am remarcat de pe album :
1.Chinese Democracy - piesa care da titlul albumului, se vrea a fi un Welcome to the Jungle foarte modern. La inceput, se aude un tipat destul de familiar. Probabil o inregistrare cu vocea lui Axl din perioada Appetite for Destruction-Use Your Illusion. In rest piesa nu are chiar nimic special. Multe chitari si solo-uri puse gramada, dar atat. Se folosesc cele doua timbre vocale ale lui Rose - cantatul si .In comparatie cu altele insa, e cat de cat bun.
2.Better - probabil cea mai reusita de pe tot albumul, tocmai pentru ca aduce aminte de vechiul Guns. Vocea suna cat de cat bine si parca si versurile sunt destul de inspirate. Chitarile nu o dau in prosteli mai mult decat trebuie, asa cum ar fi facut Slash. Si ca tot veni vorba de el, pe nicio piesa chitara nu arata ceva deosebit, asa cum vechiul chitarist ar fi facut-o si cu cea mai banala dintre ele.
3.Catcher in the Rye - asta e o combinatie draguta intre un fel de November Rain si 14 years. Faptul ca are fragmente la pian ii da un plus. Vocea lui Axl suna destul de urat si ma gandesc ca live ar suna si mai rau.
4.Riad N' The Bedouins - are solo-uri la chitara cat de cat inspirate fata de restul, iar Rose se vaicareste intr-un mod decent pe-acolo.
In rest, celelalte 10 melodii mie nu mi-au spus nimic, cu toata parerea de rau. Recunosc, ma asteptam de la bun inceput sa fie prost, dar mai rau este ca toate piesele suna superficial, probabil din cauza ca au fost inregistrate cu vreo 6 chitaristi diferiti s.a.m.d.
Ar mai fi de remarcat si Sorry pentru ca il are pe Sebastian Bach (ex-solist Skid Row, altul foarte talentat dar si foarte idiot de felul lui) - nu ca ar face vreo diferenta si This I Love, care este o balada draguta pana in momentul cand intra un solo de chitara ce vrea dureros de mult sa semene cu November Rain. Si cand ma gandesc la clipul acela cu Bumblefoot, sau cum naiba-l cheama pe actualul chitarist, luand ipostaza lui Slash in momentul in care canta solo-ul de la N.R., ma apuca un adevarat dezgust, cu atat mai mult cu cat nu e in stare sa reproduca acea capodopera.
Per total, nu vad de ce cineva ar vrea sa asculte tot albumul Chinese Democracy. Sunt cateva piese care ar merge auzite mai mult din curiozitate. Daca cineva vrea sa inteleaga cine sunt Guns N' Roses cu adevarat, sa se orienteze asupra celor 3 albume ale lor : Appetite for Destruction, Lies si Use Your Illusion (I si II) si sa asculte o adevarata inspiratie pentru generatii, cu o vocea incredibila si un chitarist exceptional.
Democratia Chineza e doar o palida urma din ceea ce a reprezentat candva o trupa de exceptie.
Mai interesant mi se pare ca albumul a fost interzis in China...
Si putin din adevaratul Guns...
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
It sucks!
Adica saptamana care vine...
Luni - examen ECDL
Marti - teza istorie
Miercuri - teza latina
Inca stau si ma gandesc cum am ajuns in situatia asta. Probabil trebuie sa ma multumesc cu asta, avand in vedere ca intr-a 9-a am dat 2 teze in aceeasi zi. Ehe...sa fi vazut acolo ce mirosea a creiere incinse. 3 chestii mari in 3 zile ar trebui sa fie simplu, nu? Corect.
Saptamana asta a avut loc un moment memorabil, pentru mine cel putin. Dar stiu ca si pentru altii... Pe myspace a aparut noul album a lui Axl Rose & Band...hm...pardon, ma scuzati, a celor de la Guns N' Roses (de unde nu mai fac parte decat Axl si Dizzy Reed).
Lucrul la noul album G'NR, Chinese Democracy, a inceput undeva in 1995. In 2008 a ajuns sa fie gata. Bravo Axl ! Stiam ca poti.
L-am ascultat si eu. Din 14 cantece, pot spune ca...4 sunt bunicele iar restul...hm...nu! Oricum, o sa dedic un articol intreg albumului, pentru simplul fapt ca sunt un mare fan al primelor 3 albume, si cantece precum Welcome to the Jungle, November Rain sau Sweet Child o'Mine imi vor gadila in mod placut urechile pentru totdeauna.
Si ca o ultima idee a acestui articol inutil, se pare ca zilele mele de gamer sunt numarate. De cateva saptamani tot apar jocuri care promit ca nu-mi vor merge. Iar mama promite ca la PC nu facem nicio operatie estetica. Cam atat si cu jucatul pe calculator. Mai mult timp pentru chitara, yaaay!
Luni - examen ECDL
Marti - teza istorie
Miercuri - teza latina
Inca stau si ma gandesc cum am ajuns in situatia asta. Probabil trebuie sa ma multumesc cu asta, avand in vedere ca intr-a 9-a am dat 2 teze in aceeasi zi. Ehe...sa fi vazut acolo ce mirosea a creiere incinse. 3 chestii mari in 3 zile ar trebui sa fie simplu, nu? Corect.
Saptamana asta a avut loc un moment memorabil, pentru mine cel putin. Dar stiu ca si pentru altii... Pe myspace a aparut noul album a lui Axl Rose & Band...hm...pardon, ma scuzati, a celor de la Guns N' Roses (de unde nu mai fac parte decat Axl si Dizzy Reed).
Lucrul la noul album G'NR, Chinese Democracy, a inceput undeva in 1995. In 2008 a ajuns sa fie gata. Bravo Axl ! Stiam ca poti.
L-am ascultat si eu. Din 14 cantece, pot spune ca...4 sunt bunicele iar restul...hm...nu! Oricum, o sa dedic un articol intreg albumului, pentru simplul fapt ca sunt un mare fan al primelor 3 albume, si cantece precum Welcome to the Jungle, November Rain sau Sweet Child o'Mine imi vor gadila in mod placut urechile pentru totdeauna.
Si ca o ultima idee a acestui articol inutil, se pare ca zilele mele de gamer sunt numarate. De cateva saptamani tot apar jocuri care promit ca nu-mi vor merge. Iar mama promite ca la PC nu facem nicio operatie estetica. Cam atat si cu jucatul pe calculator. Mai mult timp pentru chitara, yaaay!
luni, 17 noiembrie 2008
Aiureli...politice...aiureli
Maine este 18 noiembrie si mai marii de la noi din liceu se incapataneaza sa nu faca greva. Sindicatul care ne anunta triumfator cu 2 saptamani in urma ca pe 18 va incepe greva generala, acum tace malc.
"Maine programul se va relua normal...bla,bla,bla". Eu maine o sa fiu ascultat la economie. (economia fiind noua mea materie de detestat pe anul asta) - si cand aveam si eu o raza de speranta, puf! Nu mai e greva. Zau si profesorii astia...de cate ori se mai lasa vrajiti de Tariceanu si acolitii lui?
Acum lasand gluma la o parte, vad si aud ca unii intra in greva, altii nu. Nu pot sa nu ma mir - de ce? Ce au ei si noi nu? De ce unii vor sta maine acasa in timp ce altii vor fi ascultati la economie? De ce?
Intre timp, politicienii romani, in care profesorii se incred ca vor primi +50% la salarii, apar pe toti peretii, pe toate masinile, pe toate ferestrele, pe toate gecile (am vazut eu o tanti care avea o geaca cu o poza cu o alta tanti). In sambata care tocmai a trecut, am avut ocazia sa ma plimb prin tot orasul. La geamul meu era un nene care cersea un vot. Pe strazi erau altii si altele, de la toate partidele posibile si imposibile - toti milogindu-se in cel mai jenant mod posibil sa-i voteze poporul.
Sincer, mi s-a facut sila. Nu e penibil ca exista unii care se roaga te tine, cetatean - sa-l votezi si inevitabil sa-l ajuti sa se imbogateasca de pe urma ta (si aici ma refer la cei care muncesc, nu la mine, elev) ? Chiar crede cineva ca unul dintre candidatii astia vor "face bine" tarii?
Dupa accidentul ala oribil de la Petrila, sa vezi cate-un destept de politician dandu-se jos din jeep si transmitand condoleante este cel mai scarbos lucru posibil.
Azi am avut o activitate la scoala in legatura cu "Ziua Tolerantei". Eu am prezentat o chestie cu Martin Luther King. Interesant personaj, abordari curajoase, reprezentativ pentru istoria SUA dar care a sfarsit ca toti cei care au vrut sa schimbe ceva in lumea asta ce poate atat de infecta uneori. L-au impuscat. Simplu, ireversibil. King, de culoare fiind, a luptat pentru cei ca el, pentru egalitate si corectitudine. Albi, negri, galbeni - sa fie toti la fel. Nu a reusit el pana la capat, dar datorita activitatii lui totul a fost mai prielnic. Afro-americanii au obtinut drepturile sociale si cel putin la nivel teoretic sunt egali cu ceilalti cetateni din SUA.
Coincidenta sau nu, de 2 saptamani deja, Barrack Obama este presedintele SUA. Ah, si respectivul este si negru. Premiera absoluta, fara precedent! Toata America era incredibil de entuziasmata, si oricine ar fi fost...au asistat la un moment istoric. Inclusiv eu ma bucur ca am avut ocazia sa prind un astfel de moment. Dar oare votul americanilor a fost sincer?
Un scurt exemplu...in SUA, daca exista un post de lucru pe care se "bat" un alb si un negru cu abilitati relativ egale, atunci angajatorul il va alege pe negru de teama sa nu discrimineze. Si se ajunge la asa-zisa "discriminare-pozitiva". Asa cum tot elevii de culoare au locuri special-destinate in licee sau facultati sau cum in Romania, exista un loc rezervat elevilor rromi in licee. Intr-un fel, de teama sa nu discriminezi minoritatea, sistemul ii discrimineaza pe ceilalti. Fugi de o chestie si dai de alta, asta e.
Acum poate ce o sa sugerez eu este aberant. Foarte posibil. Dar s-a gandit cineva ca Obama a fost ales tocmai din teama americanilor de a nu discrimina? Aceeasi stare de "discriminare-pozitiva" ar fi putut aparea si aici. Spre exemplu daca McCain ar fi fost ales, puneti pariu ca s-ar fi gasit cineva de pe planeta asta sa spuna ca americanii sunt rasisti? Si cine ar fi putut sa contrazica chestia asta? Ganditi-va ce situatie dificila ar fi fost. Desigur poate e aberant ce spun...
Nu cred ca voturile au fost sincere. De ce? Pentru ca mi-e greu sa cred ca dupa 50 de ani, oamenii care arestau femei de culoare pentru ca nu cedau locurile in autobuz albilor, au decis acum sa-si urmeze inima si sa voteze cu cel mai bun. Mi-e greu sa cred asta. Desigur, Obama e un bun orator. O fi si inteligent si asa mai departe. O fi fost alegerea mai buna, fiind mai potrivit ca McCain dar nu cred in onestitatea americanilor, in dorinta lor de a arata ca in tara lor este posibil orice, ca visele pot fi implinite si toata poliloghia aia lacrimogena. Se gandesc doar la aparente si la cum sa mai pacaleasca restul lumii ca ei sunt cei mai tari.
Politica e in general o mare minciuna. Atat la noi cat si la ei.
In ceea ce-l priveste pe Obama, el e simpatic, dar nu ar putea face o dezbatere care sa concureze cu asta :
Peace yo!
"Maine programul se va relua normal...bla,bla,bla". Eu maine o sa fiu ascultat la economie. (economia fiind noua mea materie de detestat pe anul asta) - si cand aveam si eu o raza de speranta, puf! Nu mai e greva. Zau si profesorii astia...de cate ori se mai lasa vrajiti de Tariceanu si acolitii lui?
Acum lasand gluma la o parte, vad si aud ca unii intra in greva, altii nu. Nu pot sa nu ma mir - de ce? Ce au ei si noi nu? De ce unii vor sta maine acasa in timp ce altii vor fi ascultati la economie? De ce?
Intre timp, politicienii romani, in care profesorii se incred ca vor primi +50% la salarii, apar pe toti peretii, pe toate masinile, pe toate ferestrele, pe toate gecile (am vazut eu o tanti care avea o geaca cu o poza cu o alta tanti). In sambata care tocmai a trecut, am avut ocazia sa ma plimb prin tot orasul. La geamul meu era un nene care cersea un vot. Pe strazi erau altii si altele, de la toate partidele posibile si imposibile - toti milogindu-se in cel mai jenant mod posibil sa-i voteze poporul.
Sincer, mi s-a facut sila. Nu e penibil ca exista unii care se roaga te tine, cetatean - sa-l votezi si inevitabil sa-l ajuti sa se imbogateasca de pe urma ta (si aici ma refer la cei care muncesc, nu la mine, elev) ? Chiar crede cineva ca unul dintre candidatii astia vor "face bine" tarii?
Dupa accidentul ala oribil de la Petrila, sa vezi cate-un destept de politician dandu-se jos din jeep si transmitand condoleante este cel mai scarbos lucru posibil.
Azi am avut o activitate la scoala in legatura cu "Ziua Tolerantei". Eu am prezentat o chestie cu Martin Luther King. Interesant personaj, abordari curajoase, reprezentativ pentru istoria SUA dar care a sfarsit ca toti cei care au vrut sa schimbe ceva in lumea asta ce poate atat de infecta uneori. L-au impuscat. Simplu, ireversibil. King, de culoare fiind, a luptat pentru cei ca el, pentru egalitate si corectitudine. Albi, negri, galbeni - sa fie toti la fel. Nu a reusit el pana la capat, dar datorita activitatii lui totul a fost mai prielnic. Afro-americanii au obtinut drepturile sociale si cel putin la nivel teoretic sunt egali cu ceilalti cetateni din SUA.
Coincidenta sau nu, de 2 saptamani deja, Barrack Obama este presedintele SUA. Ah, si respectivul este si negru. Premiera absoluta, fara precedent! Toata America era incredibil de entuziasmata, si oricine ar fi fost...au asistat la un moment istoric. Inclusiv eu ma bucur ca am avut ocazia sa prind un astfel de moment. Dar oare votul americanilor a fost sincer?
Un scurt exemplu...in SUA, daca exista un post de lucru pe care se "bat" un alb si un negru cu abilitati relativ egale, atunci angajatorul il va alege pe negru de teama sa nu discrimineze. Si se ajunge la asa-zisa "discriminare-pozitiva". Asa cum tot elevii de culoare au locuri special-destinate in licee sau facultati sau cum in Romania, exista un loc rezervat elevilor rromi in licee. Intr-un fel, de teama sa nu discriminezi minoritatea, sistemul ii discrimineaza pe ceilalti. Fugi de o chestie si dai de alta, asta e.
Acum poate ce o sa sugerez eu este aberant. Foarte posibil. Dar s-a gandit cineva ca Obama a fost ales tocmai din teama americanilor de a nu discrimina? Aceeasi stare de "discriminare-pozitiva" ar fi putut aparea si aici. Spre exemplu daca McCain ar fi fost ales, puneti pariu ca s-ar fi gasit cineva de pe planeta asta sa spuna ca americanii sunt rasisti? Si cine ar fi putut sa contrazica chestia asta? Ganditi-va ce situatie dificila ar fi fost. Desigur poate e aberant ce spun...
Nu cred ca voturile au fost sincere. De ce? Pentru ca mi-e greu sa cred ca dupa 50 de ani, oamenii care arestau femei de culoare pentru ca nu cedau locurile in autobuz albilor, au decis acum sa-si urmeze inima si sa voteze cu cel mai bun. Mi-e greu sa cred asta. Desigur, Obama e un bun orator. O fi si inteligent si asa mai departe. O fi fost alegerea mai buna, fiind mai potrivit ca McCain dar nu cred in onestitatea americanilor, in dorinta lor de a arata ca in tara lor este posibil orice, ca visele pot fi implinite si toata poliloghia aia lacrimogena. Se gandesc doar la aparente si la cum sa mai pacaleasca restul lumii ca ei sunt cei mai tari.
Politica e in general o mare minciuna. Atat la noi cat si la ei.
In ceea ce-l priveste pe Obama, el e simpatic, dar nu ar putea face o dezbatere care sa concureze cu asta :
Peace yo!
duminică, 16 noiembrie 2008
I wish, I wish...
Din categoria "Stefan are dvd nou" - sunt obsedat de melodia asta. Asa ca tin sa o impartasesc. Doar muzica astazi, de maine ceva mai mult.
Nightwish - Wish I Had An Angel
Ah, da...Tarja rulz. Anette not so much...
marți, 11 noiembrie 2008
Cultura generala
Gasisem intamplator pe net un joculet vechi dar dragut care era o replica virtuala de "Vrei sa fii miliardar". E chiar misto, ai cele 3 variante ajutatoare, in cazul in care nu stii, muzica specifica emisiunii, per total mi-am adus aminte cu placere de show-ul pe care-l dadea PrimaTv in urma cu ceva timp.
Am castigat si miliardul, desigur - in mare parte pentru ca intrebarile erau destul de simple, si daca nu stiai raspunsul, foarte posibil il intuiai.
Aceasta micuta experienta in fata computerului s-a interesectat cu ceva ce am observat la propria-mi persoana. Imi dispare tot mai mult interesul in a-mi dezvolta o cultura generala, si nici macar nu-mi dau seama. Desigur, urmaresc programe Discovery dar cam la asta se rezuma tot ce aflu. Raman si acum, fara sa-mi fi dat seama cat am gresit, adeptul frazei - nu e profilul meu, da-l dracului, nu ma intereseaza! - e trist. E chiar foarte trist ca am gandit in felul asta. Desigur, la ce-mi trebuie fizica - da-o naibii, nu e nevoie sa fiu atent. Chimie? Cah, naspa! Biologie, sa se duca...
Bine, nu trebuie nici sa-mi fi batut capul ca un disperat dupa chestiile astea, atata timp cat diriginta fugea dupa mine cu "Homo ludens" (ma refer la anii trecuti). Dar poate un minimum de interes ar fi ajutat un pic. Sa zicem ca daca as fi retinut macar o notiune banala pe lectie, acum as fi fost mai fericit.
Observ ca mai nou, se considera ca daca stii prea multe, esti fraier si prost pentru ca-ti pierzi timpul. S-a ajuns sa nu mai conteze ce stii ci pe cine stii sau cum stii. Si asta e din nou...foarte trist.
N-as spune acum ca plang dupa fizica sau chimie, dar simt o urma de regret ca n-am ramas cu cine stie ce de la materiile astea, de altfel niste subiecte foarte interesante. Ceea ce cred ca mi-a lipsit a fost un profesor indeajuns de "enervant" incat sa ma faca sa-mi placa materia. Ceva de genul asta mi s-a intamplat in clasa a 5-a cand am descoperit istoria sau intr-a 6-a cand am inceput sa invat fel de fel de tari si capitale.
Sunt momente cand noi astia, aflati aproape de 18 ani, simtim ca nu avem nevoie de cateva informatii in plus. Uneori simtim ca nu avem nevoie nici de baza care ni se preda. Sa fie lenea de vina? Sau astia pe care-i tot vedem la tv, care ajung bogati fara sa fie mai destepti decat un catar? Ii luam exemplu, probabil. Oare asta e viitorul? Prost si bogat. Tare mi-e frica sa nu fie unii care sa ramana si prosti si saraci.
Intre timp la scoala se tot pun intrebari in legatura cu greva, in timp ce tezele ameninta sa se apropie (si un examen ECDL, saptamana asta). Stiu ca nu-i frumos ce zic, ca nu e treaba mea sa ma bag peste profesori si problemele lor si yada yada yada...dar mi-ar prinde bine macar o saptamana de vacanta. Uite ca am zis-o!
Am castigat si miliardul, desigur - in mare parte pentru ca intrebarile erau destul de simple, si daca nu stiai raspunsul, foarte posibil il intuiai.
Aceasta micuta experienta in fata computerului s-a interesectat cu ceva ce am observat la propria-mi persoana. Imi dispare tot mai mult interesul in a-mi dezvolta o cultura generala, si nici macar nu-mi dau seama. Desigur, urmaresc programe Discovery dar cam la asta se rezuma tot ce aflu. Raman si acum, fara sa-mi fi dat seama cat am gresit, adeptul frazei - nu e profilul meu, da-l dracului, nu ma intereseaza! - e trist. E chiar foarte trist ca am gandit in felul asta. Desigur, la ce-mi trebuie fizica - da-o naibii, nu e nevoie sa fiu atent. Chimie? Cah, naspa! Biologie, sa se duca...
Bine, nu trebuie nici sa-mi fi batut capul ca un disperat dupa chestiile astea, atata timp cat diriginta fugea dupa mine cu "Homo ludens" (ma refer la anii trecuti). Dar poate un minimum de interes ar fi ajutat un pic. Sa zicem ca daca as fi retinut macar o notiune banala pe lectie, acum as fi fost mai fericit.
Observ ca mai nou, se considera ca daca stii prea multe, esti fraier si prost pentru ca-ti pierzi timpul. S-a ajuns sa nu mai conteze ce stii ci pe cine stii sau cum stii. Si asta e din nou...foarte trist.
N-as spune acum ca plang dupa fizica sau chimie, dar simt o urma de regret ca n-am ramas cu cine stie ce de la materiile astea, de altfel niste subiecte foarte interesante. Ceea ce cred ca mi-a lipsit a fost un profesor indeajuns de "enervant" incat sa ma faca sa-mi placa materia. Ceva de genul asta mi s-a intamplat in clasa a 5-a cand am descoperit istoria sau intr-a 6-a cand am inceput sa invat fel de fel de tari si capitale.
Sunt momente cand noi astia, aflati aproape de 18 ani, simtim ca nu avem nevoie de cateva informatii in plus. Uneori simtim ca nu avem nevoie nici de baza care ni se preda. Sa fie lenea de vina? Sau astia pe care-i tot vedem la tv, care ajung bogati fara sa fie mai destepti decat un catar? Ii luam exemplu, probabil. Oare asta e viitorul? Prost si bogat. Tare mi-e frica sa nu fie unii care sa ramana si prosti si saraci.
Intre timp la scoala se tot pun intrebari in legatura cu greva, in timp ce tezele ameninta sa se apropie (si un examen ECDL, saptamana asta). Stiu ca nu-i frumos ce zic, ca nu e treaba mea sa ma bag peste profesori si problemele lor si yada yada yada...dar mi-ar prinde bine macar o saptamana de vacanta. Uite ca am zis-o!
duminică, 9 noiembrie 2008
LMA!
Pentru ca timpul liber devine tot mai mult un lux pentru mine, nu am avut timp sa scriu de ieri un simplu - La Multi Ani - sarbatoritilor de Mihail si Gavril. La multi ani, tuturor! La multi ani, mama!
Florile sunt ale mamei, dar sunt adresate tuturor!
Florile sunt ale mamei, dar sunt adresate tuturor!
luni, 3 noiembrie 2008
ttthnt
Aici - am postat Prologul si primul capitol. Mai mult va veni pe parcurs. Nu scriu constant deci cine stie cand se va incheia. Poate maine sau poate peste un an. Mai multe explicatii acolo. Parerile sunt oricand binevenite.
00.Prolog
01.1(unu)
00.Prolog
01.1(unu)
duminică, 2 noiembrie 2008
Kings of Metal...or so they say
Festivalul B'ESTFEST, ajuns la cea de-a treia editie, se va desfasura in cadrul complexului Romexpo din Bucuresti, pe parcursul a patru zile: 2, 3, 4 si 5 iulie 2009. Ultima zi a festivalului, B'ESTFEST AFTERSHOCK, va fi dedicata fanilor muzicii rock si va avea drept cap de afis legendara trupa heavy-metal MANOWAR!
via Metalhead.ro
That's nice! Inseamna ca vara asta iar avem muzica buna in Romania.
Manowar - Carry On
miercuri, 29 octombrie 2008
Obosesc...poemul vietii mele
Stiti cat de greu e sa intretineti un blog cand vii acasa dupa 8 ore petrecute la scoala? Faceti un mic exercitiu de imaginatie...va treziti la 6:30, la 7 iesiti din casa si pana la 13-14 nu te mai intorci. Multi dintre voi poate chiar o fac, dar eu cateodata simt ca nu mai pot tine pasul. Asa ca o las mai moale, incercand din nou - de data asta mai tare!
Am o lipsa totala de subiecte despre care as vrea sa discut sau sa notez aici. De cateva zile ma intreb care mai este rolul blogului si daca mai are vreun rost sa-l tin, avand in vedere ca mie imi lipseste timpul si inspiratia pe care o aveam odata. Probabil e doar o chestie trecatoare si curand voi avea din nou articolele alea stufoase si cat de cat interesante (si fara subiecte ridicole gen Huidu vs Badea).
De cateva zile tot adorm la 10 seara ceea ce este socant pentru ca eu aveam program fix : 00:00 culcarea, 6:30 trezirea. Probabil ca m-a ajuns oboseala. De fapt, sunt foarte sigur ca de vina este strada mea pe care o strabat zilnic de-a lungul si de-a latul ei spre si de la scoala ce arata ca dupa un bombardament serios. Descopar ca muncitorii romani sunt foarte inteligenti, si astupa gropile sapate cu nisip, nisip care are toate sansele sa se ude pe timp de ploaie. Ghiciti ce...chiar s-a udat. Acum seamana cu o mlastina. Asta in prima jumatate a strazii...in cea de-a doua, pur si simplu nu ai pe unde merge. Trotuarele sunt atat de denivelate incat iti poti rupe cu usurinta picioarele. E un mister pentru mine cum reuseste mama sa mearga pe-acolo, pe tocuri! In plus, pe fiecare particica din trotuar trebuie sa fie parcata o masina, de regula foarte jegoasa, de care inevitabil te atingi, respectiv murdaresti.
Obosesc pentru ca mama insista sa nu-mi mai cumpere 2 elemente foarte importante din viata mea. Chipsuri si branza topita! Este atat de crud. Intr-o buna zi a decis ea ca nu sunt sanatoase (duh! de parca eu nu stiam) - asa ca nu-mi mai ia! Dar e nedrept! Adica oricum o sa murim intoxicati de aerul poluat, de incalzirea globala, de fumatul pasiv sau de substantele toxice din pasta de dinti. Deci care e ideea? In schimb, tot mananc biscuiti si covrigei, covrigei si biscuti de toate formele si culorile, gri, in dungi, cu picatele!
Obosesc pentru ca la scoala exista prea multe ore ce reprezinta o adevarata pierdere de timp. Mi se pare trist ca la economie, profesoara sa-ti predea aidoma unui robot, dar sa nu fie in stare sa-ti explice cate ceva despre crahul financiar prezent in SUA si Europa. Desen, sociologie...parca se scorojesc peretii in jurul meu de cat de plictisitoare si lungi pot fi orele astea.
Obosesc pentru ca tot caut ceva bun de citit si fie nu gasesc, fie nu am timp. De cateva nopti incoace tot visez Letopiseturi ale Tarii Moldovei, noul capitol, ingrozitor de lung, de la Lb. Romana.
Cica se pregateste o greva a profesorilor. Oh, ce n-as da! Va imaginati o greva de doua saptamani? Este ca o vacanta binemeritata pe care nu o primesc decat aia din ciclul primar. Dap, copilasii aia care fac 4 ore pe zi si care invata bastonase si sa numere pana la 10. Nu ca as avea ceva cu ei ; eu am ceva cu ministerul ala inteligent care ia numai decizii stupide.
Ma oboseste si deprima gandul ca nu voi mai apuca sa vad Metallica la vara, din nou in Romania. Pornind de la premisa ca vor incepe un turneu de promovare al lui Death Magentic si in Europa (laolalta cu promisiunea lui Lars ca vor reveni...da sigur!) te gandesti ca...poate, poate! Cand ce sa vezi? NU! Turneul lor se desfasoara numai pe arene acoperite, cu scena in centru. Adica un fel de patinoar sau teren de baschet mare pe care ei sa cante, inconjurati din toate partile de public. Eh, acum sa vedem daca stie cineva o astfel de locatie in Romania. Sau cel putin una destul de incapatoare ca sa gazduiasca un astfel de concert (ca ar veni Metallica, nu Rihanna). Sad But True.
Datorita chestiilor alea enumerate mai sus, obosesc asa de tare incat nu mai am timp sau chef sa scriu la mica mea nuvela - The Thing That Has No Title. A trecut o saptamana fara sa mai asez un cuvant in word, asta dupa ce incepusem foarte promitator. Important e ca povestea traieste la mine in cap, dar oare cand o sa iasa de-acolo direct pe tastatura?
Scriu de un sfert de ora la articolul asta si descopar ca e o mare ineptie. Oh, what the hell...Publish!
Am o lipsa totala de subiecte despre care as vrea sa discut sau sa notez aici. De cateva zile ma intreb care mai este rolul blogului si daca mai are vreun rost sa-l tin, avand in vedere ca mie imi lipseste timpul si inspiratia pe care o aveam odata. Probabil e doar o chestie trecatoare si curand voi avea din nou articolele alea stufoase si cat de cat interesante (si fara subiecte ridicole gen Huidu vs Badea).
De cateva zile tot adorm la 10 seara ceea ce este socant pentru ca eu aveam program fix : 00:00 culcarea, 6:30 trezirea. Probabil ca m-a ajuns oboseala. De fapt, sunt foarte sigur ca de vina este strada mea pe care o strabat zilnic de-a lungul si de-a latul ei spre si de la scoala ce arata ca dupa un bombardament serios. Descopar ca muncitorii romani sunt foarte inteligenti, si astupa gropile sapate cu nisip, nisip care are toate sansele sa se ude pe timp de ploaie. Ghiciti ce...chiar s-a udat. Acum seamana cu o mlastina. Asta in prima jumatate a strazii...in cea de-a doua, pur si simplu nu ai pe unde merge. Trotuarele sunt atat de denivelate incat iti poti rupe cu usurinta picioarele. E un mister pentru mine cum reuseste mama sa mearga pe-acolo, pe tocuri! In plus, pe fiecare particica din trotuar trebuie sa fie parcata o masina, de regula foarte jegoasa, de care inevitabil te atingi, respectiv murdaresti.
Obosesc pentru ca mama insista sa nu-mi mai cumpere 2 elemente foarte importante din viata mea. Chipsuri si branza topita! Este atat de crud. Intr-o buna zi a decis ea ca nu sunt sanatoase (duh! de parca eu nu stiam) - asa ca nu-mi mai ia! Dar e nedrept! Adica oricum o sa murim intoxicati de aerul poluat, de incalzirea globala, de fumatul pasiv sau de substantele toxice din pasta de dinti. Deci care e ideea? In schimb, tot mananc biscuiti si covrigei, covrigei si biscuti de toate formele si culorile, gri, in dungi, cu picatele!
Obosesc pentru ca la scoala exista prea multe ore ce reprezinta o adevarata pierdere de timp. Mi se pare trist ca la economie, profesoara sa-ti predea aidoma unui robot, dar sa nu fie in stare sa-ti explice cate ceva despre crahul financiar prezent in SUA si Europa. Desen, sociologie...parca se scorojesc peretii in jurul meu de cat de plictisitoare si lungi pot fi orele astea.
Obosesc pentru ca tot caut ceva bun de citit si fie nu gasesc, fie nu am timp. De cateva nopti incoace tot visez Letopiseturi ale Tarii Moldovei, noul capitol, ingrozitor de lung, de la Lb. Romana.
Cica se pregateste o greva a profesorilor. Oh, ce n-as da! Va imaginati o greva de doua saptamani? Este ca o vacanta binemeritata pe care nu o primesc decat aia din ciclul primar. Dap, copilasii aia care fac 4 ore pe zi si care invata bastonase si sa numere pana la 10. Nu ca as avea ceva cu ei ; eu am ceva cu ministerul ala inteligent care ia numai decizii stupide.
Ma oboseste si deprima gandul ca nu voi mai apuca sa vad Metallica la vara, din nou in Romania. Pornind de la premisa ca vor incepe un turneu de promovare al lui Death Magentic si in Europa (laolalta cu promisiunea lui Lars ca vor reveni...da sigur!) te gandesti ca...poate, poate! Cand ce sa vezi? NU! Turneul lor se desfasoara numai pe arene acoperite, cu scena in centru. Adica un fel de patinoar sau teren de baschet mare pe care ei sa cante, inconjurati din toate partile de public. Eh, acum sa vedem daca stie cineva o astfel de locatie in Romania. Sau cel putin una destul de incapatoare ca sa gazduiasca un astfel de concert (ca ar veni Metallica, nu Rihanna). Sad But True.
Datorita chestiilor alea enumerate mai sus, obosesc asa de tare incat nu mai am timp sau chef sa scriu la mica mea nuvela - The Thing That Has No Title. A trecut o saptamana fara sa mai asez un cuvant in word, asta dupa ce incepusem foarte promitator. Important e ca povestea traieste la mine in cap, dar oare cand o sa iasa de-acolo direct pe tastatura?
Scriu de un sfert de ora la articolul asta si descopar ca e o mare ineptie. Oh, what the hell...Publish!
luni, 27 octombrie 2008
Scream! Aim! Fire!
Dovada ca exista si trupe tinere care pot sa faca metal bun. Singura problema cu Bullet este ca nu toata discografia lor suna asa si au foarte multe chestii lacrimogene. Deh, trebuie sa fie un pic comerciali. Dar uite o melodie bestiala...
Bullet for My Valentine - Scream Aim Fire
vineri, 24 octombrie 2008
Cap in cap
La noi e mai mareu rost de scandal. Cand in tara asta vor exista persoane (din lumea publica, desigur) care nu se vor mai certa, atunci eu o sa emigrez in Congo. Bineinteles ca cel putin 90% din certurilea astea sunt facute pentru imagine si pentru prostimea care pune botul la orice si care categoriseste orice cu "bun" sau "rau".
Mai nou, Mircea Badea se cearta cu Serban Huidu. La prima vedere nimic deosebit, ar parea ca un mic conflict gen Basescu-Tariceanu sau Radulescu-Marin. Numai ca acest clinch a depasit de mult limita decentului .Culmea, amandoi par a fi doi oameni indeajuns de inteligenti pentru a nu se cobori la un altfel de nivel. Din pacate, amandoi dau gres si pe mine - telespectator, m-au lasat cu un gust amar.
Amandoi sunt oameni de televiziune. Badea face In gura presei pe Antena3 in care pamfleteaza revista presei prin mici comentarii, ironii, pareri s.a.m.d Pe Huidu il stie toata lumea. Face Cronica Carcotasilor pe PrimaTv cu Mihai Gainusa si ar fi de prisos sa mentionez despre ce e emisiunea. Toata lumea stie.
Motivul principal sau asa-zisa sursa de conflict imi scapa in momentul asta. Dar mai in gluma, mai in serios, cei doi se urasc de moarte. Toata chestia asta e stupida din mai multe motive. Amandoi se insulta ca niste scolari de clasa a 5-a, dandu-si apelative care de care mai colorate, fiecare in emisiunea lui (sau pe blog, in cazul lui Huidu). Unde s-a ajuns? Pai internetul e mare, asa ca s-au format doua tabere. Pro Badea si Pro Huidu. Probabil ca noaptea se intalnesc in gasti si se dac confruntari sangeroase, pentru ca altfel nu-mi explic de unde atata prostie (verificati blogul lui Huidu si o sa vedeti) pe romanii care se grabesc sa-si dea cu parerea si sa ia partea cuiva.
Eu personal vreau neaparat sa nu tin cu nimeni si chiar sa critic acest conflict pueril. Da, il urmaresc mai mult pe Badea la TV. In fiecare seara, in timp ce exersez pentru programul cu "100 push-ups". Omul vorbeste acolo, mai zice o parere, o gluma. Trece timpul, e bine! Cronica o urmaresc mai rar, din mai multe motive. Cateodata pentru ca se interesecteaza cu meciurile de Champions League, sau cu vreun film bun la HBO iar alteori pentru ca sunt plicticosi. Asta n-ar fi neaparat vina lor, doar ca nu apar perle bune la TV saptamana de saptamana si le dispare baza, pentru ca mini-tentativele lor de scenete a la Mondenii sunt destul de slabute. Dar nimic nu se compara cu o Cronica de toamna, dupa 2 luni de pauza! Eu cel putin nu gasesc nimic mai savuros. Ma rog, prin asta incerc sa va spun ca intradevar vreau sa fiu impartial in chestia asta.
Atitudinea celor doi e de-a dreptul bolnava. Huidu are evident boala pe tot ce inseamna trustul Intact, de la Ciutacu pana la Stan, Gadea, Cristoiu si inapoi la Badea (hai ca toti astia la un loc sunt haiosi uneori), iar Badea injura tot ce nu inseamna Antena. Sincer, m-as fi asteptat la mai multa minte de la doi oameni destul de inteligenti, cu facultate care au pareri asemanatoare cand vine vorba de tara in care traim. Ei in schimb, sunt ca doi berbeci care se izbesc fara sa priveasca un pic in jur.
De ce am scris toata poliloghia asta de mai sus? Vreau sa-mi raspund mie insumi la intrebarea : de ce ar face 2 oameni de televiziune atata scandal de-a dreptul inutil, dupa principiul - tu esti prost, eu am dreptate - idiotule! eu am dreptate. Mai rau este ca prin ceea ce spun/scriu ei, reusesc sa manipuleze indirect zeci de oameni (531 de comentarii pe blogul lui Huidu, dintre care 90% se impart in ultrasi Huidu sau ultrasi Badea). De ce? De ce atata scandal pentru nimic? Daca nu-l suporti pe cutarica nu poti mai bine sa taci si sa ignori. Pana la urma de ce e Romania populata de-atata conflicte si atata extremism?
Zi de zi imi pun genul asta de intrebari si zi de zi descopar ca vreau sa plec naibii de-aici, lucru care de altfel ma intristeaza, pentru ca pana la urma...cine ar vrea sa-si paraseasca tara?
Mai nou, Mircea Badea se cearta cu Serban Huidu. La prima vedere nimic deosebit, ar parea ca un mic conflict gen Basescu-Tariceanu sau Radulescu-Marin. Numai ca acest clinch a depasit de mult limita decentului .Culmea, amandoi par a fi doi oameni indeajuns de inteligenti pentru a nu se cobori la un altfel de nivel. Din pacate, amandoi dau gres si pe mine - telespectator, m-au lasat cu un gust amar.
Amandoi sunt oameni de televiziune. Badea face In gura presei pe Antena3 in care pamfleteaza revista presei prin mici comentarii, ironii, pareri s.a.m.d Pe Huidu il stie toata lumea. Face Cronica Carcotasilor pe PrimaTv cu Mihai Gainusa si ar fi de prisos sa mentionez despre ce e emisiunea. Toata lumea stie.
Motivul principal sau asa-zisa sursa de conflict imi scapa in momentul asta. Dar mai in gluma, mai in serios, cei doi se urasc de moarte. Toata chestia asta e stupida din mai multe motive. Amandoi se insulta ca niste scolari de clasa a 5-a, dandu-si apelative care de care mai colorate, fiecare in emisiunea lui (sau pe blog, in cazul lui Huidu). Unde s-a ajuns? Pai internetul e mare, asa ca s-au format doua tabere. Pro Badea si Pro Huidu. Probabil ca noaptea se intalnesc in gasti si se dac confruntari sangeroase, pentru ca altfel nu-mi explic de unde atata prostie (verificati blogul lui Huidu si o sa vedeti) pe romanii care se grabesc sa-si dea cu parerea si sa ia partea cuiva.
Eu personal vreau neaparat sa nu tin cu nimeni si chiar sa critic acest conflict pueril. Da, il urmaresc mai mult pe Badea la TV. In fiecare seara, in timp ce exersez pentru programul cu "100 push-ups". Omul vorbeste acolo, mai zice o parere, o gluma. Trece timpul, e bine! Cronica o urmaresc mai rar, din mai multe motive. Cateodata pentru ca se interesecteaza cu meciurile de Champions League, sau cu vreun film bun la HBO iar alteori pentru ca sunt plicticosi. Asta n-ar fi neaparat vina lor, doar ca nu apar perle bune la TV saptamana de saptamana si le dispare baza, pentru ca mini-tentativele lor de scenete a la Mondenii sunt destul de slabute. Dar nimic nu se compara cu o Cronica de toamna, dupa 2 luni de pauza! Eu cel putin nu gasesc nimic mai savuros. Ma rog, prin asta incerc sa va spun ca intradevar vreau sa fiu impartial in chestia asta.
Atitudinea celor doi e de-a dreptul bolnava. Huidu are evident boala pe tot ce inseamna trustul Intact, de la Ciutacu pana la Stan, Gadea, Cristoiu si inapoi la Badea (hai ca toti astia la un loc sunt haiosi uneori), iar Badea injura tot ce nu inseamna Antena. Sincer, m-as fi asteptat la mai multa minte de la doi oameni destul de inteligenti, cu facultate care au pareri asemanatoare cand vine vorba de tara in care traim. Ei in schimb, sunt ca doi berbeci care se izbesc fara sa priveasca un pic in jur.
De ce am scris toata poliloghia asta de mai sus? Vreau sa-mi raspund mie insumi la intrebarea : de ce ar face 2 oameni de televiziune atata scandal de-a dreptul inutil, dupa principiul - tu esti prost, eu am dreptate - idiotule! eu am dreptate. Mai rau este ca prin ceea ce spun/scriu ei, reusesc sa manipuleze indirect zeci de oameni (531 de comentarii pe blogul lui Huidu, dintre care 90% se impart in ultrasi Huidu sau ultrasi Badea). De ce? De ce atata scandal pentru nimic? Daca nu-l suporti pe cutarica nu poti mai bine sa taci si sa ignori. Pana la urma de ce e Romania populata de-atata conflicte si atata extremism?
Zi de zi imi pun genul asta de intrebari si zi de zi descopar ca vreau sa plec naibii de-aici, lucru care de altfel ma intristeaza, pentru ca pana la urma...cine ar vrea sa-si paraseasca tara?
luni, 20 octombrie 2008
i am Psycho
Cand diriginta iti aduce la ora de dirigentie (urata repetitie, nu?) pe d-na psiholog a scolii, tu ca elev ce intelegi?
Uh, am o problema? Dar nu numai eu, ci cu totii...avem toti o problema? Altfel de ce-ar fi adus psihologul peste noi?
Inca din clasa a 9-a, ni s-a spus ca avem o personalitate foarte puternica. S-a sugerat ca ar fi prea puternica, chiar. Daca stau bine si ma gandesc - asa e. In plus, pe langa cateva (foarte putine, posibil sa fiu si eu printre ele) exceptii, avem o clasa plina de persoane inteligente, cu un caracter puternic.
Ok, si pentru asta ne aduce psiholog la ora?
Poate nu sunt eu foarte deschis la minte si mai de moda veche la unele chestii, dar intotdeauna am fost sceptic in ceea ce priveste psihologia si psihologii in general. Li se mai spune "doctori ai mintii" si in general se adreseaza oamenilor cu mici sau mari probleme psihice, care simt nevoia sa se descarce, sa spuna ce au pe suflet si sa fie ajutati sa gaseasca raspunsurile pe care nu le vad. Am definit bine?
Eu nu cred in psihologi. Apreciez domeniul ca pe ceva foarte profitabil, fiind o meserie foarte bine platita, dar nu cred in ceea ce fac ei si nu cred ca sunt in stare sa rezolve probleme oamenilor. Nu inteleg de ce mi-ar putea mie, omul ravasit si depresiv (ipotetic vorbind, eu astazi sunt vesel si cant prin camera de nebun :D ) sa-mi aline durerea un necunoscut cu diploma pusa in rama intr-un cabinet frumusel (sau in cadrul unei clase deprimante, daca suntem intr-un liceu). N-ar fi mai bine sa spui lucrurile astea unui prieten bun, in loc sa le dezvalui cuiva despre care nu stii nimic?
Revin acum la ora de terapie avuta. Ni se spune ca suntem o clasa prea dezbinata, prea impartita in grupuri, ca nu comunicam unii cu altii si alte prosteli de genul asta. Primim aceasta acuza de la aceeasi persoana care ne spunea ca avem o personalitate prea puternica. Curios. Eu stiam ca personalitatile puternice nu se pot impaca tot timpul.
Normal ca exista grupuri a.k.a bisericute in clasa la noi. Ce naiba, unde nu exista? Sa-mi spuna mie cineva ca in clasa lui nu exista sau au existat grupulete, pareri si hobby-uri diferite. Noi avem undeva pe la 3 astfel de grupuri, uneori pot fi mai multe sau chiar mai putine. Ideea e ca nu ne intalnim fata-n fata, cu Ecstasy of Gold al lui Ennio Morricone pe fundal si in secunda urmatoare sa ne luam la bataie. Stam asa, fiindca asa impartim in mod eficient pareri si alte asemenea. Intr-un cuvant - relationam.
Nu putem relationa toti 26? Nu. Presupun ca nu putem. Nu putem sa venim in fiecare dimineata ca niste spalati pe creier, zambind stupid si mergand la fiecare si intreband "Buna X! Ce faci? Bine? Si eu la fel!". Decat sa irosesc timpul cu astfel de ineptii, prefer sa vorbesc cu cine am nevoie si sa fac ceva util pentru propria persoana.
Eu ma bucur ca nu avem cocalarisme in clasa, suntem un unicat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne purtam unii cu altii ca si cum doar ce am fi luat pilule de fericire. Pur si simplu nu se poate! Avem pareri, concepte si personalitati diferite. Unele se potrivesc, altele nu. Asa a fost dintotdeauna. Nu stiu de ce toata lumea (lumea adulta, ma refer) are o problema cu asta de parca am fi singura clasa de pe planeta cu aceasta (zic ei) problema. Pana la urma nu e o problema, e un adevar general.
La sfarsitul orei, nu stiu cum se face ca tot noi eram vinovati (desi unii ne-am stors creierii incercand sa explicam) si rai si nu-mai-stiu cum. Partea frumoasa a fost ca d-na psiholog s-a pierdut pe la mijlocul discutiei, ora transformandu-se intr-un dialog elevi-diriginte.
De ce se presupune ca avem nevoie de terapie? Pentru ca asta e, nu? Terapie in grup. Sa ne rezolvam problemele interioare pe care le ascundem fata de ceilalti si sa incercam sa exprimam ceea ce...
Doamne, ce-s cu rahaturile astea?! Avem 17 ani, nu 40 ca sa avem crize de personalitate.
Sfat - da-ti drumul la muzica, luati-va prietenii langa voi (desi e posibil sa nu se potriveasca gusturile muzicale, de unde reiese un nou conflict) si traiti clipa. Fuck the rest!
Uh, am o problema? Dar nu numai eu, ci cu totii...avem toti o problema? Altfel de ce-ar fi adus psihologul peste noi?
Inca din clasa a 9-a, ni s-a spus ca avem o personalitate foarte puternica. S-a sugerat ca ar fi prea puternica, chiar. Daca stau bine si ma gandesc - asa e. In plus, pe langa cateva (foarte putine, posibil sa fiu si eu printre ele) exceptii, avem o clasa plina de persoane inteligente, cu un caracter puternic.
Ok, si pentru asta ne aduce psiholog la ora?
Poate nu sunt eu foarte deschis la minte si mai de moda veche la unele chestii, dar intotdeauna am fost sceptic in ceea ce priveste psihologia si psihologii in general. Li se mai spune "doctori ai mintii" si in general se adreseaza oamenilor cu mici sau mari probleme psihice, care simt nevoia sa se descarce, sa spuna ce au pe suflet si sa fie ajutati sa gaseasca raspunsurile pe care nu le vad. Am definit bine?
Eu nu cred in psihologi. Apreciez domeniul ca pe ceva foarte profitabil, fiind o meserie foarte bine platita, dar nu cred in ceea ce fac ei si nu cred ca sunt in stare sa rezolve probleme oamenilor. Nu inteleg de ce mi-ar putea mie, omul ravasit si depresiv (ipotetic vorbind, eu astazi sunt vesel si cant prin camera de nebun :D ) sa-mi aline durerea un necunoscut cu diploma pusa in rama intr-un cabinet frumusel (sau in cadrul unei clase deprimante, daca suntem intr-un liceu). N-ar fi mai bine sa spui lucrurile astea unui prieten bun, in loc sa le dezvalui cuiva despre care nu stii nimic?
Revin acum la ora de terapie avuta. Ni se spune ca suntem o clasa prea dezbinata, prea impartita in grupuri, ca nu comunicam unii cu altii si alte prosteli de genul asta. Primim aceasta acuza de la aceeasi persoana care ne spunea ca avem o personalitate prea puternica. Curios. Eu stiam ca personalitatile puternice nu se pot impaca tot timpul.
Normal ca exista grupuri a.k.a bisericute in clasa la noi. Ce naiba, unde nu exista? Sa-mi spuna mie cineva ca in clasa lui nu exista sau au existat grupulete, pareri si hobby-uri diferite. Noi avem undeva pe la 3 astfel de grupuri, uneori pot fi mai multe sau chiar mai putine. Ideea e ca nu ne intalnim fata-n fata, cu Ecstasy of Gold al lui Ennio Morricone pe fundal si in secunda urmatoare sa ne luam la bataie. Stam asa, fiindca asa impartim in mod eficient pareri si alte asemenea. Intr-un cuvant - relationam.
Nu putem relationa toti 26? Nu. Presupun ca nu putem. Nu putem sa venim in fiecare dimineata ca niste spalati pe creier, zambind stupid si mergand la fiecare si intreband "Buna X! Ce faci? Bine? Si eu la fel!". Decat sa irosesc timpul cu astfel de ineptii, prefer sa vorbesc cu cine am nevoie si sa fac ceva util pentru propria persoana.
Eu ma bucur ca nu avem cocalarisme in clasa, suntem un unicat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne purtam unii cu altii ca si cum doar ce am fi luat pilule de fericire. Pur si simplu nu se poate! Avem pareri, concepte si personalitati diferite. Unele se potrivesc, altele nu. Asa a fost dintotdeauna. Nu stiu de ce toata lumea (lumea adulta, ma refer) are o problema cu asta de parca am fi singura clasa de pe planeta cu aceasta (zic ei) problema. Pana la urma nu e o problema, e un adevar general.
La sfarsitul orei, nu stiu cum se face ca tot noi eram vinovati (desi unii ne-am stors creierii incercand sa explicam) si rai si nu-mai-stiu cum. Partea frumoasa a fost ca d-na psiholog s-a pierdut pe la mijlocul discutiei, ora transformandu-se intr-un dialog elevi-diriginte.
De ce se presupune ca avem nevoie de terapie? Pentru ca asta e, nu? Terapie in grup. Sa ne rezolvam problemele interioare pe care le ascundem fata de ceilalti si sa incercam sa exprimam ceea ce...
Doamne, ce-s cu rahaturile astea?! Avem 17 ani, nu 40 ca sa avem crize de personalitate.
Sfat - da-ti drumul la muzica, luati-va prietenii langa voi (desi e posibil sa nu se potriveasca gusturile muzicale, de unde reiese un nou conflict) si traiti clipa. Fuck the rest!
joi, 16 octombrie 2008
A short ha,ha!
The following text is a pamphlet and must be treated likewise.
Romania beware! Comunism lives again. It is true, and it is happening as we speak - I mean - as you read what I wrote.
The last remnants of the dark reign that ruled Romania for so many years - have risen once more to show the young romanian students how life was before 1989. Not only that they've gained control over our highschool, they are already making drastic changes to make the life of the students more and more miserable.
Isn't it ironic how such an old and appearently stupid symbol that once represented the romanian student can resurrect and give you chills? How stupid is it to wear a tie in a 21st century highschool? How stupid is it to be forced to wear that? Well...appearently not stupid enough.
Yesterday was the 15th of October. 1 month of school has already passed and yesterday you couldn't have wondered why the hell is the school entrance so crowded. It was the first day from many to come, when the school uniform became compulsory.
Either the school principal or the administrator - guard the entrance and ask the students to take out their jackets and show their uniforms (which is actually composed from a white shirt, a redish tie and "as normal as possible" jeans).
-You do have the uniform? Congratulations, then enter the school and have a nice day. But I'm sure the node on your tie is not quite perfect. And where's your grey pullover? I know I said it was optional, but I want to see it. NOW!
-You don't have the uniform? Leave now and never come back. Be gone from these lands. Unless you leave now, we will imprison you. Then, your whole family will have to suffer from your foolishness. We will hunt them down!
No really, if you don't have the uniform you are sent back home!
I described all of these to my mother and she said this is very much like it was in the comunism era, when one would verify your "matricola" before you enter school.
How ironic. The picture/symbol of Calinescu which is drawn on our ties looks a lot like Ceausescu, if you see it from a far. That's kind of creepy.
At the end of the day, as you feel a bit humiliated and very unconfortable in those penguin clothes - you start to wonder...why?
Pink Floyd (see the picture above) had a very wise phrase :
WE DON'T NEED NO EDUCATION !
We don't need no thought control.
No dark sarcasm in the classroom.
Teacher, leave those kids alone.
Hey, teacher, leave those kids alone!
All in all its just another brick in the wall.
P.S. Was this too drastic? Well, it is a pamphlet. I'm sorry for any possible grammar mistakes. I am very tired these days.
duminică, 12 octombrie 2008
Don't slam the door...
De cand au avut concert la Bucuresti, a inceput sa-mi placa tot mai mult Judas Priest. Chitaristi foarte talentati, solist legendar. Ce sa nu-ti placa la ei?
Si cum eu am o pasiune pentru dvd-urile cu spectacole live, am luat Judas Priest - Rising in the East. Poate nu este Priest-ul care suna cel mai bine, dar categoric are cel mai misto setlist.
Excelent, ce pot sa zic altceva? Pacat ca publicul era complet paralel. Eh, japonezii si heavy-metalul. Cand Halford iti spune sa canti "Hell bent, Hell bent for leather" pai canti, nu zambesti si dai din cap de parca ti-ar canta Britney Spears. Omul e pe scena, calare pe o motocicleta, show him some attitude! De altfel ma bucur ca Halford l-a speriat pe tata la Painkiller. Hehe \m/
Judas Priest - Beyond the Realms of Death
sâmbătă, 11 octombrie 2008
Diplome
E noua manie a liceelor din Romania si a tuturor elevilor din tara - sa avem diplome, sa fie dosarul si CV-ul mai gros cand va veni momentul pentru facultate. Pe de-o parte e bine...ai diplome, ai ceva cunostinte suplimentare, te duce capul - probabil ca meriti sa studiezi mai departe la facultate si esti admis.
Pe de alta parte, chestia asta atinge obsesii. Hai sa dam certificate la engleza, dar si la franceza. Sa nu uitam de spaniola. Hai si la informatica! Si incep : FCE, CAE, DELF, DELE, ECDL...niste chestii cu multe initiale. Mie mi se pare o nebunie totala. Sunt atat de multe, timpul e atat de limitat si se cer atat de multi bani ca te apuca ametelile.
Pentru primul examen Cambridge pe care l-am dat in vara...am platit 500 de lei. L-am luat, e timpul sa dau nivelul urmator anul asta. Alti 500 de lei! Dar e engleza. Eu iubesc engleza, e un sacrificiu care merita. Si diploma aia te face mandru.
Anul asta faceam pregatiri pentru ECDL care e un certificat pentru informatica (de fapt e pentru TIC , aplicatii in Office sau asa ceva) si care costa 600 de lei. Trai-ti-ar! Deci trebuie cheltuit atat ca sa inveti niste chestii relativ (din ce am auzit) banale. In prima faza m-am lasat pagubas. Am zis ca pur si simplu nu se merita. Fuck it, ramai cu Cambridge-ul si se rezolva. Dar te pui cu mama...e drept ca sunt banii ei si eu nu am de ce sa zic ceva dar...sunt 600 de lei! Cica pana la urma ma voi inscrie si eu. Oh Happy Day!
Cat despre celelalte certificate la limbi straine...pentru mine franceza a murit in clasa a 7-a (tranzitia scoala generala-liceu) iar spaniola - am sters Acasa TV din grila de programe si oricat de misto ar fi limba...de certificat nu poate fi vorba.
Da, sunt lenes de felul meu si vreau sa fac de regula cat mai putin efort. In anumite cazuri ma pot motiva sa fac totul asa cum trebuie si de regula imi iese. Doar ca in momentul de fata nu pot sa-mi spun mie ca am nevoie de toate astea. Ciudat, nu? Toata lumea ma mintea ca la liceu va fi frumos si palpitant. Da, asa a fost in clasa a 9-a, dar a zburat prea repede. Acum toata lumea are pretentii si toata lumea ameninta cu BAC-ul si facultatea. Nu o spun ca pe un lucru rau. Ma plang ca uneori timpul trece prea repede.
Zboara atat de repede si nu mai simti momentele frumoase sau pur si simplu uiti...
Cine nu cunoaste "Ani de liceu" ? Toata lumea stie cantecul. E frumos, plin de energie si motivatie. Ei, alea erau alte vremuri. Acum liceul este doar o perioada in care poti sa strangi diplome.
Pe de alta parte, chestia asta atinge obsesii. Hai sa dam certificate la engleza, dar si la franceza. Sa nu uitam de spaniola. Hai si la informatica! Si incep : FCE, CAE, DELF, DELE, ECDL...niste chestii cu multe initiale. Mie mi se pare o nebunie totala. Sunt atat de multe, timpul e atat de limitat si se cer atat de multi bani ca te apuca ametelile.
Pentru primul examen Cambridge pe care l-am dat in vara...am platit 500 de lei. L-am luat, e timpul sa dau nivelul urmator anul asta. Alti 500 de lei! Dar e engleza. Eu iubesc engleza, e un sacrificiu care merita. Si diploma aia te face mandru.
Anul asta faceam pregatiri pentru ECDL care e un certificat pentru informatica (de fapt e pentru TIC , aplicatii in Office sau asa ceva) si care costa 600 de lei. Trai-ti-ar! Deci trebuie cheltuit atat ca sa inveti niste chestii relativ (din ce am auzit) banale. In prima faza m-am lasat pagubas. Am zis ca pur si simplu nu se merita. Fuck it, ramai cu Cambridge-ul si se rezolva. Dar te pui cu mama...e drept ca sunt banii ei si eu nu am de ce sa zic ceva dar...sunt 600 de lei! Cica pana la urma ma voi inscrie si eu. Oh Happy Day!
Cat despre celelalte certificate la limbi straine...pentru mine franceza a murit in clasa a 7-a (tranzitia scoala generala-liceu) iar spaniola - am sters Acasa TV din grila de programe si oricat de misto ar fi limba...de certificat nu poate fi vorba.
Da, sunt lenes de felul meu si vreau sa fac de regula cat mai putin efort. In anumite cazuri ma pot motiva sa fac totul asa cum trebuie si de regula imi iese. Doar ca in momentul de fata nu pot sa-mi spun mie ca am nevoie de toate astea. Ciudat, nu? Toata lumea ma mintea ca la liceu va fi frumos si palpitant. Da, asa a fost in clasa a 9-a, dar a zburat prea repede. Acum toata lumea are pretentii si toata lumea ameninta cu BAC-ul si facultatea. Nu o spun ca pe un lucru rau. Ma plang ca uneori timpul trece prea repede.
Zboara atat de repede si nu mai simti momentele frumoase sau pur si simplu uiti...
Cine nu cunoaste "Ani de liceu" ? Toata lumea stie cantecul. E frumos, plin de energie si motivatie. Ei, alea erau alte vremuri. Acum liceul este doar o perioada in care poti sa strangi diplome.
miercuri, 8 octombrie 2008
O viata de rezerva
Nu obisnuiesc sa scriu aici despre cartile pe care le citesc. Nu am un motiv anume si niciodata n-am stat sa ma gandesc de ce...Ei bine, pur si simplu pentru ca.
Intre nebuneala numita scoala, chitara, muzica, The Thing That Has No Title - mi-am facut loc si pentru ceva de citit. Cartea pe care o vedeti in poza de mai sus mi-a luat doua saptamani sa o termin. Nu stiu daca este cea mai buna carte pe care am citit-o vreodata, dar categoric intra in top cinci. Nu, de fapt -buna- este prea abstract. E cea mai profunda si miscatoare carte pe care mi-am pus vreodata ochii.
Am terminat-o azi de dimineata, cu 5-10 minute inainte sa plec la scoala. Am terminat-o cu lacrimi in ochi. Nu mi se intampla prea des si nu e ceva de mandrie, recunosc. Dar ar fi stupid sa nu o spun. Da, am avut lacrimi in ochi. Ultima (si prima data, daca tin bine minte) data cand mi s-a mai intamplat asa ceva a fost la Winnetou. Cand am terminat volumele lui Karl May, m-am suparat ca indianul murise. Noroc ca mai existau carti de genul "Comoara din Lacul de Argint" sau "Old Surehand".
In cazul cartii asteia nu exista continuari sau abordari alternative. Cartea asta ilustreaza viata. Viata pe care o stim cu totii. Aceasi mare greu de navigat. Acum e senin, soare si caldura pentru ca in secunda urmatoare totul sa se transforme in furtuna! Sunt oameni care suporta mai mult aceasta furtuna, altii care o intampina mai putin.
Familia Fitzgerald (din carte) face parte din primul caz. Fiica lor cea mare este diagnosticata la 2 ani cu o forma rara si complicata de leucemie. Nu i se dau mai mult de 2 ani de trait. Parintii ei insa strang din dinti si fac tot posibilul sa lupte pentru ea, desi fiecare secunda este o mica batalie pierduta. Cand are nevoie de un donator de maduva, sange, leucocite s.a.m.d. Fetita primeste o sora. Parintii ei dau nastere unui copil care (prin diferite tehnologii medicale) este 100% compatibil din punct de vedere medical cu sora ei. Asa apare pe lume Anna. Scopul ei de la nastere a fost mai mult sa-si ajute sora decat sa se bucure de viata. Sau cel putin...asa se pare la prima vedere.
Cartea o surprinde pe Anna la 13 ani, aflata in fata unui obstacol greu de trecut. Trebuie sa doneze un rinichi pentru sora ei. Initial suntem facuti sa credem ca ea este revoltata ca nu este folosita decat pentru "piese de schimb". Cu timpul aflam adevaratele ei ganduri, adevaratele ei temeri. Pe scurt, Anna isi da in judecata parintii, cerand dreptul de a-si lua singura deciziile in ceea ce priveste pe ea, ca ajutor pentru pe sora ei mai mare. In timpul procesului aflam care au fost adevaratele ei motive pentru care a facut asa ceva. Ideea este ca i se da castig pentru emancipare medicala. Ne face sa credem ca totul se va termina cu bine, chiar daca sora ei este pe moarte. Incurajata de noul ei drept, Anna poate ca ar alege sa faca transplantul. Doar ca se intampla ceva ingrozitor. Anna moare intr-un accident de masina dar reuseste astfel sa-i salveze viata surorii ei - Kate care se va vindeca complet de leucemie.
Finalul este dureros, pentru pierderea personajului, caci Anna da dovada de un mare caracter si de o mare inteligenta. Este sensibila, emotionala pe de-o parte, dar plina de atitutine, sarm si vioiciune pe de alta. Iti este aproape imposibil sa crezi ca moare, din simplul motiv pentru ca mie ca cititor mi-a devenit extrem de draga (se nareaza la persoana I si textul are tendinta sa devina foarte profund). Doar ca ea moare asa cum si-ar fi dorit...pentru sora ei.
Ce m-a facut cartea asta sa descopar a fost ca nu putem sti/ planui/ preveni tragediile ce ni se intampla. Kate dadea mereu impresia ca este cea firava si pe moarte pe cand Anna era cea puternica si decisa. Uite insa ca autoarea a vrut ca totul sa fie invers.
Cred acum ca avem tendinta sa ne aruncam inainte, fara sa privim. Timpul trece prea repede si ajungem sa regretam ca nu am gustat mai mult din fericire. Notiunea de viata trebuie sa fie draga orisicui. Nu e niciodata usor sa te lupti cu moartea, mai ales cand trebuie sa-ti salvezi fiicele, ca in cazul de fata.
luni, 6 octombrie 2008
Chestii noi...
Sorana Carstea a cucerit primul ei titlu WTA(tenis). ProTv-ul a tinut sa ne anunte ca ea a dat mai multe autografe decat Rivaldo, "cel mai faimos jucator de fotbal din Uzbekistan". Si cu asta mi-a stricat mica satisfactie pe care o aveam cand am auzit stirea.
Cica merg la Romania - Franta. N-am inteles exact de ce vrea tata sa mergem, mai ales ca biletele sunt destul de scumpe, nationala e varza si eu am cheltuit in jur de 1000 RON(manuale, chitara, haine, Death Magnetic) in ultima luna dar in fine... Partea buna este ca am scapat de a vedea jucatori extrem de talentati si valorosi, de teapa lui Dica sau Nicolita.
Ha, si totusi n-avem nicio echipa in Cupa UEFA! Nu e asta cea mai tare chestie pe care ati auzit-o vreodata? Vreau sa spun ca scapam de reportaje imbecile de genul "Uefantasticii". Si daca tot suntem pe felie, nu-i asa ca CFR Cluj e o echipa misto, pentru simplul fapt ca stiu sa se bata (fotbalistic vorbind)? Steaua cati ani o sa se mai screme pana cand o sa dea senzatia ca sunt ceva mai puternici? E bine ca s-au calificat, bravo! Dar goluri mai dau? Puncte, ceva?
Considerand ca eu sunt mare fan Metallica, cam cat de bine ar merge la micuta nuvela pe care o scriu, titlul "The Thing That Has No Title" ? Macar e original...
Cine vrea ca AC/DC sa vina in Romania sa ridice manuta sus! Ei sunt neaparat o trupa pe care trebuie sa o bifez pe lista imaginara de la mine din cap. Din acelasi domeniu, se tot banuieste ca Slash, Duff McKagan si Matt Sorum (adica trupa Velvet Revolver) vor sa se realature lui Axl Rose in trupa Guns N'Roses. Geez, buna idee! Nu era de-ajuns un mosulet care sa se faca de ras, acum i se vor alatura alti trei - si impreuna vor scoate infamul Chinese Democracy la care se tot lucreaza din 1995 incoace. Acum, serios...daca s-ar reuni ar fi misto. Adica Slash e un super-chitarist. Pacat ca Axl miorlaie mai rau decat pisica vecinului.
A aparut Fifa 09. Imediat dupa, hop! si PES 09(momentan doar demo). Azi sau maine vine si un review "versus" intre cele doua. Si totusi, de ce astfel de jocuri tind sa se prosteasca mai mult de la an la an?
Noul Y!M are fix aceeasi problema. Dintr-un programel util, simpatic, usurel si micut s-a transformat in ditamai aplicatia care manaca rami degeaba, merge prost, e plin de bug-uri si de facilitati inutile. Mai lipseste ca in curand sa-l elibereze contra-cost.
Noul meu scop in viata. Pe termen scurt, desigur. Tnx DarkComy!
Si ma tem ca asta-i tot.
Cica merg la Romania - Franta. N-am inteles exact de ce vrea tata sa mergem, mai ales ca biletele sunt destul de scumpe, nationala e varza si eu am cheltuit in jur de 1000 RON(manuale, chitara, haine, Death Magnetic) in ultima luna dar in fine... Partea buna este ca am scapat de a vedea jucatori extrem de talentati si valorosi, de teapa lui Dica sau Nicolita.
Ha, si totusi n-avem nicio echipa in Cupa UEFA! Nu e asta cea mai tare chestie pe care ati auzit-o vreodata? Vreau sa spun ca scapam de reportaje imbecile de genul "Uefantasticii". Si daca tot suntem pe felie, nu-i asa ca CFR Cluj e o echipa misto, pentru simplul fapt ca stiu sa se bata (fotbalistic vorbind)? Steaua cati ani o sa se mai screme pana cand o sa dea senzatia ca sunt ceva mai puternici? E bine ca s-au calificat, bravo! Dar goluri mai dau? Puncte, ceva?
Considerand ca eu sunt mare fan Metallica, cam cat de bine ar merge la micuta nuvela pe care o scriu, titlul "The Thing That Has No Title" ? Macar e original...
Cine vrea ca AC/DC sa vina in Romania sa ridice manuta sus! Ei sunt neaparat o trupa pe care trebuie sa o bifez pe lista imaginara de la mine din cap. Din acelasi domeniu, se tot banuieste ca Slash, Duff McKagan si Matt Sorum (adica trupa Velvet Revolver) vor sa se realature lui Axl Rose in trupa Guns N'Roses. Geez, buna idee! Nu era de-ajuns un mosulet care sa se faca de ras, acum i se vor alatura alti trei - si impreuna vor scoate infamul Chinese Democracy la care se tot lucreaza din 1995 incoace. Acum, serios...daca s-ar reuni ar fi misto. Adica Slash e un super-chitarist. Pacat ca Axl miorlaie mai rau decat pisica vecinului.
A aparut Fifa 09. Imediat dupa, hop! si PES 09(momentan doar demo). Azi sau maine vine si un review "versus" intre cele doua. Si totusi, de ce astfel de jocuri tind sa se prosteasca mai mult de la an la an?
Noul Y!M are fix aceeasi problema. Dintr-un programel util, simpatic, usurel si micut s-a transformat in ditamai aplicatia care manaca rami degeaba, merge prost, e plin de bug-uri si de facilitati inutile. Mai lipseste ca in curand sa-l elibereze contra-cost.
Noul meu scop in viata. Pe termen scurt, desigur. Tnx DarkComy!
Si ma tem ca asta-i tot.
joi, 2 octombrie 2008
Lose yourself in the music...
Am dat dupa multa vreme de melodia asta, si mi-am adus aminte de cat de misto era. Ba chiar inca este.
Eminem - Lose Yourself
Ceeeee? Nu ascult numai rock ! :P
Later Edit : Gata, am fixat sunetul. Si am reformulat si fraza de mai sus :D. Eram obosit tare aseara...Hehe.
miercuri, 1 octombrie 2008
Crysis Warhead
Primul joc din seria Crysis a aparut in jurul anului trecut pe vremea asta. Poate mai aproape de Craciun. Intre timp a fost desemnat cel mai bun joc al anului 2007, posesor al celei mai pretentioase si totodata frumoase grafici cunoscute computerelor. Pentru ca arata atat de frumos si avea o poveste destul de draguta si pentru ca pentru anumite site-uri de specialitate il dau drept cel mai bun joc pe calculator facut vreodata (la o concurenta acerba cu batranul Diablo) am jucat si eu Crysis.
Daca ati citit inainte review-ul facut de mine, sau ati aruncat o simpla privire asupra lui, veti vedea ca intr-adevar mi-a placut primul Crysis. Mi s-a parut excelent de la un capat la altul si pur si simplu nu i-am putut gasi vreun defect - toate astea cu cat eu nu sunt un mare fan al shooterelor. Ei bine, Crysis Warhead nu-mi modifica absolut deloc parerea. Pur si simplu bestial!
Conform producatorilor (EA, Crytek...whatever) Crysis a fost primul joc dintr-o trilogie. Dar...Warhead nu face parte din trilogie. Warhead se vrea a fi un soi de add-on la Crysis-ul original. El este totusi de sine stator, nu depinde de primul .A doua parte a trilogiei inca e necunoscuta lumii jocurilor.
Visand frumos la predecesorul sau, am furat (evident) Warhead si m-am pus la jucat. Ma repet...excelent si bestial! Tot ce-a fost frumos in primul episod se intoarce acum ba chiar cu multe plusuri.
Ne aflam iarasi in pielea unui soldat american pe o insula controlata de koreeni. Alt soldat, aflat in aceeasi echipa cu cel din primul joc. Ala era Nomad iar asta e Psycho. Ba chiar e si britanic si are o atitudine specifica insularilor. Practic, prin ceea ce trecem acum cu Psycho este o paralela cu ceea ce facea Nomad.
Avem iarasi un nanosuit (un costum ce sporea anumite abilitati, impingandu-le putin catre SF dar cu o anumita limita) avem iarasi multe arme si o insula de colindat. Insula e impanzita cu koreeni numai buni de impuscat. Virtual vorbind... Foarte curand insa, apare si elementul surpriza a primului Crysis. Extraterestrii. Niste chestii robotice asemanatoare fie cu niste crabi sau moluste. Orice ar fi...sunt gigantice si incapatanate si vor sa-ti faca rau. Deci le impusti. Uneori ai parte de o combinatie simpatica cand trebuie sa omori atat koreeni cat si extraterestrii. Avem la dispozitie o groaza de arme a caror munitie se risipeste cam repede dar care e usor de gasit. Ce poate un baiat sa vrea mai mult de la un joc pe computer?
Tin sa laud grafica, la fel de buna ca si in primul episod. De asemenea este de apreciat ca cerintele nu s-au schimbat deloc. Ba chiar jocul a fost optimizat mult mai bine si merge mult mai bine pe un PC care deja nu mai e high-end, asa cum e al meu. Voice-actingul si muzica sunt foarte foarte inspirate. Poveste este la fel de palpitanta.
Singurul lucru de care am fost intr-adevar dezamagit a fost durata jocului. Pentru ca fata de primul, Warhead e foarte scurt. Putine misiuni, putine intrigi. In schimb, avem multa vorbaraie si cinematic-uri de Hollywood. Practic nu cred ca mi-a luat mai mult de 6, maxim 7 ore sa-l termin. Am impresia ca a durat mai mult sa-l descarc. Pentru un joc atat de scurt mi se par destul de nejustificati aia 7 gb pe care-i ocupa. Este cam singurul defect pe care-l pot gasi.
Despre Crysis deci... numai de bine! Tot ce pot spera este ca si urmatoarele jocuri din serie sa-mi ruleze pe deja usor depasitul meu PC, mai ales ca cica Far Cry 2 nu mi-ar merge deloc, conform testului "Can You Run It?". Este asadar primul joc aparut care nu l-as putea juca. Wow, a durat doi ani sa apara unul.
Nota: 9.50/10
marți, 30 septembrie 2008
Title? I'm clueless
Pe cuvant de cercetas ca asta e ultimul post in care ma mai plang de scoala. Gata! Se termina septembrie si eu trebuie sa ma comport ca atare. Da, am cravata si camasa alba. Dar privesc partea buna. Cravata e atat de ieftina si de proasta calitate incat nu vad sa reziste mai mult de 3-4 luni. Deci...nu am foarte mult de suportat. Iar camasa care mi-a cumparat-o mama e chiar misto.
Pentru manualele a doar 3 materii am cheltuit in jur de 160 de lei. E vorba de limbi straine dar totusi...ma gandesc ca la anul voi fi eu in locul celor care mi-au vandut zilele astea manualele lor. Banii vor veni inapoi, in cele din urma.
Orarul mi se pare in continuare de-a dreptul imbecil. E atat de simplu sa faci un program cand ai o clasa ce are doar 30 de ore pe saptamana...pui 6 ore/zi si totul este minunat. Nu. Eu am intr-o zi 4 ore, apoi in alta 7, apoi 6 si iarasi 7. Sunt zile si zile. Ideea e ca ma voi obisnui rapid cu programul. Eu ma trezesc in fiecare dimineata destul de usor. Si inca-l pot urmari pe Mircea Badea!
Ca trei sferturi de liceu, am izbutit sa racesc. Adevarul e ca anul asta vremea a fost ciudata rau. Incalzire globala, poluare, astre suparate...Habar n-am! Ideea e ca astazi este incredibil de cald in timp ce ieri fusese incredibil de frig. Si tot asa...Nici raceala n-a fost una obisnuita. Am suferit una din cele mai tampite tusete pe care mi-a fost dat sa le patesc. Dar sunt ok acum.
Recomandari culturale de la mine pentru oricine mai citeste pe-aici : O viata de rezerva - Judi Picoult - o carte excelenta din care mai am putin de parcurs. La capitolul muzica, eu ma delectez cu foarte mult Bullet For My Valentine. Au atitudine, au tehnica...daca si-ar mai diversifica stilul ar fi perfect. Dar sunt buni de ascultat!
Am inceput sa scriu! E o chestie politista care va urma un model destul de clasic al povestii. Elementele pe care intentionez sa le presar sper sa faca diferenta si sa iasa ceva frumusel. Acum nu stiu cum s-o postez pe blog. Sa astept sa o termin si sa merg pe 1 capitol/saptamana? Sau cum termin un capitol hop! il pun aici? Ma mai gandesc.
In fine, maine e 1 octombrie si de maine reincep bloggingul serios...like in the good old times cum ar spune englezu'. Pam pam!
Ah, si hai Fiorentina! Mutu, da-le gol!
Pentru manualele a doar 3 materii am cheltuit in jur de 160 de lei. E vorba de limbi straine dar totusi...ma gandesc ca la anul voi fi eu in locul celor care mi-au vandut zilele astea manualele lor. Banii vor veni inapoi, in cele din urma.
Orarul mi se pare in continuare de-a dreptul imbecil. E atat de simplu sa faci un program cand ai o clasa ce are doar 30 de ore pe saptamana...pui 6 ore/zi si totul este minunat. Nu. Eu am intr-o zi 4 ore, apoi in alta 7, apoi 6 si iarasi 7. Sunt zile si zile. Ideea e ca ma voi obisnui rapid cu programul. Eu ma trezesc in fiecare dimineata destul de usor. Si inca-l pot urmari pe Mircea Badea!
Ca trei sferturi de liceu, am izbutit sa racesc. Adevarul e ca anul asta vremea a fost ciudata rau. Incalzire globala, poluare, astre suparate...Habar n-am! Ideea e ca astazi este incredibil de cald in timp ce ieri fusese incredibil de frig. Si tot asa...Nici raceala n-a fost una obisnuita. Am suferit una din cele mai tampite tusete pe care mi-a fost dat sa le patesc. Dar sunt ok acum.
Recomandari culturale de la mine pentru oricine mai citeste pe-aici : O viata de rezerva - Judi Picoult - o carte excelenta din care mai am putin de parcurs. La capitolul muzica, eu ma delectez cu foarte mult Bullet For My Valentine. Au atitudine, au tehnica...daca si-ar mai diversifica stilul ar fi perfect. Dar sunt buni de ascultat!
Am inceput sa scriu! E o chestie politista care va urma un model destul de clasic al povestii. Elementele pe care intentionez sa le presar sper sa faca diferenta si sa iasa ceva frumusel. Acum nu stiu cum s-o postez pe blog. Sa astept sa o termin si sa merg pe 1 capitol/saptamana? Sau cum termin un capitol hop! il pun aici? Ma mai gandesc.
In fine, maine e 1 octombrie si de maine reincep bloggingul serios...like in the good old times cum ar spune englezu'. Pam pam!
Ah, si hai Fiorentina! Mutu, da-le gol!
sâmbătă, 27 septembrie 2008
Seriale vs Filme
Sa fie productiile tot mai slabe care apar la Hollywood sau simpla dorinta a fiecaruia pentru o poveste lunga, de vazut pe o perioada mai mare de timp?
Tot mai multa lume urmareste cu cel mai mare interes fel si fel de seriale (printre acea lume, si eu!).
In schimb, citesc tot felul de articole cum ca mersul la cinema pur si simplu nu mai este prioritar oamenilor. Si totusi, serialele sunt pe val! Eu am impresia ca Hollywood-ul pur si simplu nu mai reuseste sa faca filme bune. Cel putin...filme care sa-mi placa mie. As putea sa numar pe degetele de la o mana filmele din ultimii 2 ani pe care le-am vazut si care chiar mi-au placut. Little Miss Sunshine, Juno, The Bucket List...poate si un No Country For Old Men. In schimb, serialele care tot apar au darul sa fie destul de misto...cel putin in primele (maxim) doua sezoane. Cam asta ar fi problema seriilor pe care le putem vedea la TV (sau pe dvd, daca suntem destul de smecheri). Au darul sa se lungeasca la infinit si dintr-un subiect destul de interesant sa transforme in cea mai mare plictiseala posibila. Mai jos sunt serialele pe care le-am urmarit/inca le urmaresc cu un oarecare interes :
1.Prison Break - primul sezon a fost genial! Cand am inceput sa-l vad...ei bine, nu puteam avea destula rabdare pana la urmatorul episod. Actiunea era atat de alerta si pe parcursul primului sezon s-au intamplat atatea incat nu-ti venea sa crezi ca nu trecusera decat 22 de episoade. L-a sezonul 2 m-am uitat pentru ca actiunea se lega excelent. Ce avea sa se intample cu evadatii? Nu mai era la fel de intens ca primul dar te tinea lipit de ecran ceva timp. Sezonul 3 l-am urmarit din inertie. Deja o daduse intr-o mare prosteala si numaram cate episoade mai are pana se termina. Acum, in septembrie, a aparut si sezonul 4. Il mai urmaresc doar pentru ca...ei bine - e la moda. Povestea este trasa de par atat de mult incat cred ca a chielit. Actorii joaca execrabil si tot ce se intampla ma plictiseste teribil. Bine ca nu apare decat un episod pe saptamana. Ma intreb doar...o sa-l termine odata?
2.LOST - initial am privit sceptic serialul asta. Dar cu timpul am inceput sa urmaresc pe AXN pana cand m-am mutat de tot pe dvd, cu el luat de pe internet. Evident. Povestea este buna, te captiveaza. Tehnica flashbackurilor (respectiv flashforwardurilor in sezonul 5) e destul de inspirata si toata treaba e infasurata in mistere, secrete si enigme. Doar ca la un moment dat te saturi de atatea chestii pe care nu le stii. Plus ca are darul se devina un pic absurd. Deci erau ei, Naufragiatii...au aparut si Ceilalti, parca mai erau si Altii si probabil urmeaza Acestia sau Aceia de Dincolo. Intelegeti unde bat? Cum e posibil ca pe o insula parasita de pe care nu poti pleca sa tot apara personaje noi? Daca unii sunt naufragiati, atunci de ce au tot timpul ce manca, haine curate si toate tipele sunt coafate si epilate? La naiba, buncarul ala a facut BUM! De unde mai au resurse? Si ce naiba e pana la urma fumul negru? E chiar atat de greu de aflat? Si de ce trebuie acest Jack sa fie eroul cel mai intelept, corect si virtuos? Eu l-as fi omorat pe el in loc de Boone, Shannon sau Alex. Si l-as fi pus pe Sawyer conducator ! :D
3.Supernatural - in momentul asta este serialul meu favorit. Actiunea in sine este banala si nu vad vreun motiv (altul decat prea mult timp liber) pentru care cineva sa vada primele doua sezoane episod cu episod. Eu le-am vazut dar mersul lucrurilor e de-a dreptul banal. Din sezonul 3 avem o poveste ceva mai legata. La fel si in 4 (care a inceput saptamana trecuta). Dar nu asta face serialul deosebit. Supernatural are ceva care lipseste cu desavarsire de la Prison Break si LOST. Pune un mare accent pe personaje. Adica pe cei doi frati - Dean si Sam. Pur si simplu te obliga pe tine, cel care vizionezi serialul sa-ti pese de cei doi. Te face sa admiri relatia dintre ei si sa-ti placa glumele pe care le fac unul asupra altuia. Cui ii mai pasa de poveste sau de intorsaturi. Cred ca amandoi au murit de vreo 10 ori pe parcursul a 3 sezoane dar tot nu am aceleasi sentimente fata de ei cum am fata de Sara din PB (adica, intoarce-te in mormant, idioato...ca era mai bine fara tine).
4.Two and A Half Men - comedie usurica. Sitcom mai degraba decat serial. Este probabil singurul rol in care-l agreez neconditionat pe Charlie Sheen. Fiind o simpla comedie...are momente si momente. Primele doua sezoane au fost foarte reusite. Urmatoarele doua mi s-au parut destul de slabe iar 5-ul ceva mai bun. Dar e relaxant sa te uiti si sa mai razi putin. Sunt glume si ironii fata de natura umana si cei 3 sunt extrem de haiosi. Mie unul nu mi-au placut niciodata Seinfield, Friends sau Married With Children, dar hey! serialul asta e chiar misto.
In schimb, filmele artistice care-mi pica in mana (de fapt in mouse) sunt foarte slabe, plicticoase sau neinspirate. Asa ca in loc sa te uiti la Hancock (inceput foarte misto dar finalul de trei lei) nu mai bine iei de la capat primul sezon din Prison Break?
Poate pana la urma nu pirateria este de vina pentru salile de cinema goale. Poate sunt productiile foarte slabe ce apar an de an. Poate cand vor inceta sa apara mizerii de teapa lui Wanted, 300 sau Spiderman 3 se vor umple iar cinema-urile. Poate...
Tot mai multa lume urmareste cu cel mai mare interes fel si fel de seriale (printre acea lume, si eu!).
In schimb, citesc tot felul de articole cum ca mersul la cinema pur si simplu nu mai este prioritar oamenilor. Si totusi, serialele sunt pe val! Eu am impresia ca Hollywood-ul pur si simplu nu mai reuseste sa faca filme bune. Cel putin...filme care sa-mi placa mie. As putea sa numar pe degetele de la o mana filmele din ultimii 2 ani pe care le-am vazut si care chiar mi-au placut. Little Miss Sunshine, Juno, The Bucket List...poate si un No Country For Old Men. In schimb, serialele care tot apar au darul sa fie destul de misto...cel putin in primele (maxim) doua sezoane. Cam asta ar fi problema seriilor pe care le putem vedea la TV (sau pe dvd, daca suntem destul de smecheri). Au darul sa se lungeasca la infinit si dintr-un subiect destul de interesant sa transforme in cea mai mare plictiseala posibila. Mai jos sunt serialele pe care le-am urmarit/inca le urmaresc cu un oarecare interes :
1.Prison Break - primul sezon a fost genial! Cand am inceput sa-l vad...ei bine, nu puteam avea destula rabdare pana la urmatorul episod. Actiunea era atat de alerta si pe parcursul primului sezon s-au intamplat atatea incat nu-ti venea sa crezi ca nu trecusera decat 22 de episoade. L-a sezonul 2 m-am uitat pentru ca actiunea se lega excelent. Ce avea sa se intample cu evadatii? Nu mai era la fel de intens ca primul dar te tinea lipit de ecran ceva timp. Sezonul 3 l-am urmarit din inertie. Deja o daduse intr-o mare prosteala si numaram cate episoade mai are pana se termina. Acum, in septembrie, a aparut si sezonul 4. Il mai urmaresc doar pentru ca...ei bine - e la moda. Povestea este trasa de par atat de mult incat cred ca a chielit. Actorii joaca execrabil si tot ce se intampla ma plictiseste teribil. Bine ca nu apare decat un episod pe saptamana. Ma intreb doar...o sa-l termine odata?
2.LOST - initial am privit sceptic serialul asta. Dar cu timpul am inceput sa urmaresc pe AXN pana cand m-am mutat de tot pe dvd, cu el luat de pe internet. Evident. Povestea este buna, te captiveaza. Tehnica flashbackurilor (respectiv flashforwardurilor in sezonul 5) e destul de inspirata si toata treaba e infasurata in mistere, secrete si enigme. Doar ca la un moment dat te saturi de atatea chestii pe care nu le stii. Plus ca are darul se devina un pic absurd. Deci erau ei, Naufragiatii...au aparut si Ceilalti, parca mai erau si Altii si probabil urmeaza Acestia sau Aceia de Dincolo. Intelegeti unde bat? Cum e posibil ca pe o insula parasita de pe care nu poti pleca sa tot apara personaje noi? Daca unii sunt naufragiati, atunci de ce au tot timpul ce manca, haine curate si toate tipele sunt coafate si epilate? La naiba, buncarul ala a facut BUM! De unde mai au resurse? Si ce naiba e pana la urma fumul negru? E chiar atat de greu de aflat? Si de ce trebuie acest Jack sa fie eroul cel mai intelept, corect si virtuos? Eu l-as fi omorat pe el in loc de Boone, Shannon sau Alex. Si l-as fi pus pe Sawyer conducator ! :D
3.Supernatural - in momentul asta este serialul meu favorit. Actiunea in sine este banala si nu vad vreun motiv (altul decat prea mult timp liber) pentru care cineva sa vada primele doua sezoane episod cu episod. Eu le-am vazut dar mersul lucrurilor e de-a dreptul banal. Din sezonul 3 avem o poveste ceva mai legata. La fel si in 4 (care a inceput saptamana trecuta). Dar nu asta face serialul deosebit. Supernatural are ceva care lipseste cu desavarsire de la Prison Break si LOST. Pune un mare accent pe personaje. Adica pe cei doi frati - Dean si Sam. Pur si simplu te obliga pe tine, cel care vizionezi serialul sa-ti pese de cei doi. Te face sa admiri relatia dintre ei si sa-ti placa glumele pe care le fac unul asupra altuia. Cui ii mai pasa de poveste sau de intorsaturi. Cred ca amandoi au murit de vreo 10 ori pe parcursul a 3 sezoane dar tot nu am aceleasi sentimente fata de ei cum am fata de Sara din PB (adica, intoarce-te in mormant, idioato...ca era mai bine fara tine).
4.Two and A Half Men - comedie usurica. Sitcom mai degraba decat serial. Este probabil singurul rol in care-l agreez neconditionat pe Charlie Sheen. Fiind o simpla comedie...are momente si momente. Primele doua sezoane au fost foarte reusite. Urmatoarele doua mi s-au parut destul de slabe iar 5-ul ceva mai bun. Dar e relaxant sa te uiti si sa mai razi putin. Sunt glume si ironii fata de natura umana si cei 3 sunt extrem de haiosi. Mie unul nu mi-au placut niciodata Seinfield, Friends sau Married With Children, dar hey! serialul asta e chiar misto.
In schimb, filmele artistice care-mi pica in mana (de fapt in mouse) sunt foarte slabe, plicticoase sau neinspirate. Asa ca in loc sa te uiti la Hancock (inceput foarte misto dar finalul de trei lei) nu mai bine iei de la capat primul sezon din Prison Break?
Poate pana la urma nu pirateria este de vina pentru salile de cinema goale. Poate sunt productiile foarte slabe ce apar an de an. Poate cand vor inceta sa apara mizerii de teapa lui Wanted, 300 sau Spiderman 3 se vor umple iar cinema-urile. Poate...
joi, 25 septembrie 2008
Oribilitatea !
In premiera pe blog!!!
Atasati la hidosenia asta si o camasa alba cu un pulover gri si obtineti o minunatie de uniforma marca Liceul George Calinescu din Constanta.
Ma gandeam ca a 11-a va fi frumoasa si relaxanta dar imbracat in asta...ei bine, numai relaxat nu o sa fiu.
Ca o scurta paranteza...Death Magnetic e de vreo 2 saptamani pe primul loc in topurile de vanzari din intreaga lume (aproximativ 26 de tari). Deci pentru toti haterii Metallica : Shut it and eat it ! Sau cum ar spune batranul dar inca fiorosul James Hetfield : Bow down!
marți, 23 septembrie 2008
I'm kinda'of fucked off right now...
Orarul e de tot cacatul. Cand am 7 ore/zi cand 4...
Maine vin cravatele Calinesciene!
N-am chef de nimic si chitara este singura mea terapie.
Maine va fi mai bine ! :)
Therion - Melez
Enjoy!
Maine vin cravatele Calinesciene!
N-am chef de nimic si chitara este singura mea terapie.
Maine va fi mai bine ! :)
Therion - Melez
Enjoy!
vineri, 19 septembrie 2008
Scoala si nu numai...
Da, inca traiesc. Desi e greu. E greu sa fii in viata dupa una dintre cele mai de cacat (scuzati expresia dar e cea mai graitoare) saptamani avute vreodata. Zi dupa zi, minut dupa minut descopar ca Romania este oribila. Romania este odioasa. Incepe sa-mi fie sila de Romania. Si nu sunt singurul. Citesc din cand in cand cum e in alte tari din punctul de vedere al altor romani. Deja pot fi considerate clisee, dupa principiul : noi suntem varza, ei sunt buni. Pare stupid dar este adevarat. Traim intr-o mizerie perpetua unde nimic nu se schimba ba totul se inrautateste vazand cu ochii.
Frustrarea care o am azi pe creier priveste scoala si nu numai (da, scrie si-n titlu). De fapt priveste scoala si tot ce se coreleaza cu ea...drumul intr-acolo, timpul petrecut acolo, drumul inapoi. Sa zicem ca mergand la 7 dimineata nu ai cine stie probleme pe drum. Odata ajuns la scoala insa am parte de tot felul de idiotenii. Cea mai mare dintre ele este reprezentata de "uniforma scolara". Li s-a nazarit (inspectoratului, ministerului, directoratului) ca avem nevoie de uniforme. Ba inca au pretentia de a purta aceste presupuse uniforme inca din prima saptamana. Nu e destul ca ideea uniformelor este cea mai stupida din cate am auzit, mai trebuie sa auzim si cicalelile directoarelor privind imbracamintea noastra "neadecvata". Este un fel de reintoarcere la comunism. Altfel nu o pot numi. Probabil vor sa ne dezvaluie noua, astia mai tineri cum era inainte de '89 asa ca ne baga uniformele sa arate toti elevii la fel. N-o sa inteleg niciodata de ce e necesar sa fim imbracati ca niste papitoi in cadrul scolii, in niste tipuri de haine care poate (si mai mult ca sigur) nu toata lumea se simte confortabil. Ah, dar trebuie sa ne dam silinta la scoala, sa invatam la toate materiile, sa nu chiulim si eventual sa stam in cap ca sa fie fericiti altii si nu noi... Inca ma intreb pentru cine mergem noi la scoala. Pentru propria persoana sau pentru profesori? Sa zicem ca intr-un final te impaci cu aceasta odioasa idee. Vom purta camasi albe, cravate cu fata lui Calinescu pe ele si blugi fara scrijelituri, cusaturi etc. aidoma unor oameni de 40 de ani. Dar de ce trebuie sa faci observatie unor elevi la 2 zile dupa 15 septembrie ca nu e imbracat cum ar trebui, atata timp cat el/ea e mai mult decat decenta? Cam care ar fi ideea?
Din nu-stiu-ce hotarare a Ministerului Sanatatii nu se mai comercializeaza chipsuri, biscuiti, sticksuri, sucuri acidulate, sandwichuri la chioscurile din scoli. Deci nu se mai da mancare la chiosc! Pentru ca pufuletii, covrigeii, apa plata nu e mancare, decat daca esti vreun calugar pustnic care vrea sa tina post tot restul vietii lui . Tot nu inteleg de ce-l doare pe minister de ce se manaca in scoli. Oare n-aveau treaba sa mai fure putin cand au dat legea asta? Oare n-ar fi fost mai bine sa mai renoveze niste spitale, sa mai faca rost de medicamente?pentru ca in 90% din tara situatia e mizera. Legea este foarte idioata pentru ca tot liceul merge 50 de metri mai departe de scoala unde sunt vreo 2-3 alimentari si un supermarket de unde-ti poti luat tot ce-ti pofteste inimioara. Numai ca aici preturile sunt ceva mai mari...
Revenind la scoala...nu ai voie sa intarzii la ore! Daca intarzii mai ai putin si esti decapitat. Cand se suna de intrare usile liceului se baricadeaza, probabil ca sunt si batute in cuie. Daca ai intarziat 10 minute din diferite motive...ei bine, asta e...ai absenta, tavaleste-te pe jos de frustrare! Daca totusi reusesti sa intrii in liceu exista buna-posibilitate sa dai peste una dintre directoare care patruleaza fantomatic pe holuri si atunci cand te zaresc...s-a terminat cu tine. Nu ai voie sa dai niciun motiv...vin de la Cogealac, a facut pana traseul, m-am simtit rau, mi-a ars casa...ceva - NU! Iesi afara! Nu ne pasa ca n-ai unde sa te duci. Stai afara! Nu conteaza ca afara e foarte frig. Indura! Ce vina avem noi ca ti-a luat foc casa? Pierde inutil o ora...doar pentru ca ai intarziat 10 minute.
Din clasa a 11-a nu mai primim manuale gratuit. Trebuie sa ni le cumparam pe toate! O alta lege inteligenta marca Ministerul Invatamantului (unde ministru e baiatul care nu stie cate stele sunt pe steagul UE). Inca n-am indraznit sa rostesc cu voce tare cam cati bani trebuiesc cheltuiti pe manualele astea dar probabil ca vreo cateva luni dupa aceea voi manca doar pufuleti, covrigei si apa plata. Ok, poate exagerez dar nu cu mult!
Si cand crezi ca ai indurat toate astea...mergi incet spre casa unde ai de urcat o strada destul de lunga. Strada care de vreo 3 luni de zile este in reparatii. Daca pe o parte exista pietris, noroi si alte asemenea, pe partea celalata nu poti merge pentru ca sunt parcate masinile. Trotuarele oricum arata odios. Nici nu vreau sa ma gandesc cum vor arata dupa ce se termina reparatiile astea...daca nu cumva s-au si terminat si astia au lasat asa. Si nu ai pe unde merge. Deci esti claxonat din 2 in 2 minute (uneori si secunde) de masini carora le stai in cale. Evident...
E frumos ca a inceput scoala dar mai bine nu incepea. Sincer...e mult mai frumos sa stai in casa, sa asculti muzica, sa vezi filme, sa mai citesti cate ceva si sa canti la chitara. Apoi mai iesi pe-afara, te intalnesti cu diversi si-ti inchei ziua linistit uitandu-te la Mircea Badea. Ei bine, viata nu merge asa. Poate dupa ce murim vom putea petrece timpul (care se zvoneste ca ar dura o eternitate) in acest mod dar pana una alta... ajungem cat mai devreme la scoala, eventual sa prevedem diferitele intarzieri ce pot aparea. Poate sa avem un sac de dormit pe care sa-l tinem in fata scolii. Sa invatam fericiti si relaxati cu cravata spanzurata de gat si sa mancam ca la manastire.
Don't worry, be happy!
Frustrarea care o am azi pe creier priveste scoala si nu numai (da, scrie si-n titlu). De fapt priveste scoala si tot ce se coreleaza cu ea...drumul intr-acolo, timpul petrecut acolo, drumul inapoi. Sa zicem ca mergand la 7 dimineata nu ai cine stie probleme pe drum. Odata ajuns la scoala insa am parte de tot felul de idiotenii. Cea mai mare dintre ele este reprezentata de "uniforma scolara". Li s-a nazarit (inspectoratului, ministerului, directoratului) ca avem nevoie de uniforme. Ba inca au pretentia de a purta aceste presupuse uniforme inca din prima saptamana. Nu e destul ca ideea uniformelor este cea mai stupida din cate am auzit, mai trebuie sa auzim si cicalelile directoarelor privind imbracamintea noastra "neadecvata". Este un fel de reintoarcere la comunism. Altfel nu o pot numi. Probabil vor sa ne dezvaluie noua, astia mai tineri cum era inainte de '89 asa ca ne baga uniformele sa arate toti elevii la fel. N-o sa inteleg niciodata de ce e necesar sa fim imbracati ca niste papitoi in cadrul scolii, in niste tipuri de haine care poate (si mai mult ca sigur) nu toata lumea se simte confortabil. Ah, dar trebuie sa ne dam silinta la scoala, sa invatam la toate materiile, sa nu chiulim si eventual sa stam in cap ca sa fie fericiti altii si nu noi... Inca ma intreb pentru cine mergem noi la scoala. Pentru propria persoana sau pentru profesori? Sa zicem ca intr-un final te impaci cu aceasta odioasa idee. Vom purta camasi albe, cravate cu fata lui Calinescu pe ele si blugi fara scrijelituri, cusaturi etc. aidoma unor oameni de 40 de ani. Dar de ce trebuie sa faci observatie unor elevi la 2 zile dupa 15 septembrie ca nu e imbracat cum ar trebui, atata timp cat el/ea e mai mult decat decenta? Cam care ar fi ideea?
Din nu-stiu-ce hotarare a Ministerului Sanatatii nu se mai comercializeaza chipsuri, biscuiti, sticksuri, sucuri acidulate, sandwichuri la chioscurile din scoli. Deci nu se mai da mancare la chiosc! Pentru ca pufuletii, covrigeii, apa plata nu e mancare, decat daca esti vreun calugar pustnic care vrea sa tina post tot restul vietii lui . Tot nu inteleg de ce-l doare pe minister de ce se manaca in scoli. Oare n-aveau treaba sa mai fure putin cand au dat legea asta? Oare n-ar fi fost mai bine sa mai renoveze niste spitale, sa mai faca rost de medicamente?pentru ca in 90% din tara situatia e mizera. Legea este foarte idioata pentru ca tot liceul merge 50 de metri mai departe de scoala unde sunt vreo 2-3 alimentari si un supermarket de unde-ti poti luat tot ce-ti pofteste inimioara. Numai ca aici preturile sunt ceva mai mari...
Revenind la scoala...nu ai voie sa intarzii la ore! Daca intarzii mai ai putin si esti decapitat. Cand se suna de intrare usile liceului se baricadeaza, probabil ca sunt si batute in cuie. Daca ai intarziat 10 minute din diferite motive...ei bine, asta e...ai absenta, tavaleste-te pe jos de frustrare! Daca totusi reusesti sa intrii in liceu exista buna-posibilitate sa dai peste una dintre directoare care patruleaza fantomatic pe holuri si atunci cand te zaresc...s-a terminat cu tine. Nu ai voie sa dai niciun motiv...vin de la Cogealac, a facut pana traseul, m-am simtit rau, mi-a ars casa...ceva - NU! Iesi afara! Nu ne pasa ca n-ai unde sa te duci. Stai afara! Nu conteaza ca afara e foarte frig. Indura! Ce vina avem noi ca ti-a luat foc casa? Pierde inutil o ora...doar pentru ca ai intarziat 10 minute.
Din clasa a 11-a nu mai primim manuale gratuit. Trebuie sa ni le cumparam pe toate! O alta lege inteligenta marca Ministerul Invatamantului (unde ministru e baiatul care nu stie cate stele sunt pe steagul UE). Inca n-am indraznit sa rostesc cu voce tare cam cati bani trebuiesc cheltuiti pe manualele astea dar probabil ca vreo cateva luni dupa aceea voi manca doar pufuleti, covrigei si apa plata. Ok, poate exagerez dar nu cu mult!
Si cand crezi ca ai indurat toate astea...mergi incet spre casa unde ai de urcat o strada destul de lunga. Strada care de vreo 3 luni de zile este in reparatii. Daca pe o parte exista pietris, noroi si alte asemenea, pe partea celalata nu poti merge pentru ca sunt parcate masinile. Trotuarele oricum arata odios. Nici nu vreau sa ma gandesc cum vor arata dupa ce se termina reparatiile astea...daca nu cumva s-au si terminat si astia au lasat asa. Si nu ai pe unde merge. Deci esti claxonat din 2 in 2 minute (uneori si secunde) de masini carora le stai in cale. Evident...
E frumos ca a inceput scoala dar mai bine nu incepea. Sincer...e mult mai frumos sa stai in casa, sa asculti muzica, sa vezi filme, sa mai citesti cate ceva si sa canti la chitara. Apoi mai iesi pe-afara, te intalnesti cu diversi si-ti inchei ziua linistit uitandu-te la Mircea Badea. Ei bine, viata nu merge asa. Poate dupa ce murim vom putea petrece timpul (care se zvoneste ca ar dura o eternitate) in acest mod dar pana una alta... ajungem cat mai devreme la scoala, eventual sa prevedem diferitele intarzieri ce pot aparea. Poate sa avem un sac de dormit pe care sa-l tinem in fata scolii. Sa invatam fericiti si relaxati cu cravata spanzurata de gat si sa mancam ca la manastire.
Don't worry, be happy!
luni, 15 septembrie 2008
Metallica : Death Magnetic - The Review
Asezati-va confortabil. Ar putea dura ceva...sau sariti peste articol. Desi o sa pierdeti...
Am ascultat pentru prima data o melodie de la Metallica prin...1998. Eram un ciutanel care doar ce intrase in clasa I si care habar n-avea ce e ala rock. Eram insa mare fan 3SE si L.A. Primul cantec ascultat...One de pe ...And Justice For All - dragoste la prima auditie. Superba la prima ascultare, melodie preferata pana in ziua de azi. In clasa a 7-a am inceput sa ascult rock ca lumea. Adica am variat stilul si am redus din vechiurile playlist-uri (cea mai mare parte fiind ceva rap-hip-hop). Metallica a devenit in scurt timp trupa mea preferata si inca este. Concertul din 23 iulie nu a facut decat sa intareasca acest lucru.
Imi place tot ce a scos Metallica de-a lungul a 27 de ani de muzica. Pe primele locuri in preferintele mele se numara albumele ...And Justice For All si Ride the Lightining urmate indeaproape de Master of Puppets si The Black Album. Restul se aseaza aleatoriu in spate : Kill 'Em All, ReLoad, St.Anger, Load, Garage Inc.
Ei bine, din 2003 de cand a iesit ultimul album - St.Anger - au trecut 5 ani si James Hetfield (voce, chitara ritmica), Lars Ulrich (tobe), Kirk Hammet (chitara solo) si Robert Trujillo (bass) s-au intors in studio undeva prin 2006 pentru a scoate pe 12 septembrie (piratat cu cateva zile mai devreme) cel de-al noulea lor album. Death Magnetic.
Precum stiti, DM a fost promovat masiv de Metallica incepand cu luna mai cand au inaugurat site-ul Mission:Metallica prin care au oferit fel si fel de asa-zise bunatati. Evident ca miscarea a tintit sa puna bine trupa cu internautii mai ales dupa scandalul cu Napster din 2001 cand trupa a dat in judecata un site pentru ca le pirata intreaga discografie. In fine, materialele de pe Mission Metallica au fost mai mult sau mai putin interesante. Erau anumite poze si filmulete haioase sau interesante prin continut dar si foarte multe clipuri plictisitoare care nu incalzeau pe nimeni. Eu am incetat sa le urmaresc imediat ce a aparut primul single. Pur si simplu devenea o pierdere de timp. Albumul se anunta bun, ce rost mai avea sa vad preview-uri cu nimic?
Este primul album la care trupa lucreaza cu noul bassist - Rob Trujillo dupa plecare lui Jason Newsted in 2001. N-as putea spune cat a contribuit el la acest album. Hetfield spunea ca mai mult decat Newsted in 14 ani. E o declaratie destul de urata...mai ales pentru ca Newsted era un mare artist, mai ales live. Rob e un bun bassist dar nu se va putea compara niciodata cu spectacolul pe care-l facea Jason la concerte. Trecand peste asta, Death Magnetic este un album neaspteptat de bun. Vine dupa un album mai putin apreciat - St.Anger - si vine plin de solo-uri la chitara si versuri ceva mai bune.
Analiza pas cu pas...
That Was Just Your Life - este piesa de deschidere a albumului si e foarte puternica, asa cum trebuie sa fie orice piesa numarul 1. Poate aduce aminte de Blackened de pe ...And Justice for All, avand pana la un moment dat cam aceeasi structura. Riff-ul e foarte suparat si rapid. Primul solo o ia la goana cu tot cu cel care aude, semn ca Hammet inca poate...si poate bine. Urmeaza apoi un duel intre chitari unde James si Kirk se iau la intrecere. N-as putea spune cine castiga. Poate doar melodia are de castigat pentru ca este excelenta. Tobele lui Lars suna bine aici, momentele cand sunt foarte repetitive sunt bine alese si alterneaza ritmul intr-un mod echilibrat.
The End of the Line - este prima piesa de pe album care se ghideaza dupa principiul : intro - riff - versuri - refren - solo complex - outro. Riff-ul din intro a fost auzit prima data in 2006 intr-un concert din Seoul unde trupa a cantat un demo numit The New Song a.k.a Death is not the End. Cu exceptia acelei portiuni, piesa n-are nimic in comun cu acel experiment live. Exista si un fel de tentativa de backing-vocal de la Rob Trujillo. Versurile se preling rapid pe langa instrumente. Mesajul nu are cine-stie-ce profunzime dar intra bine in atmosfera. Exista un moment lent in ultimul sfert al piesei dupa care izbucneste din nou intr-o nebuneala heavy pana la sfarsit.
Broken, Beat & Scarred - Riff-ul face toti banii. Are o usoara tenta orientala si suna foarte, foarte cool. O parte din refren : We Die Hard e probabil pentru scepticii care tot zic ca Metallica nu mai exista de nu-stiu-cati-ani. Oh, dar stati ca exista...si astea trei piese sunt doar inceputul. B,B & S e structurata dupa acelasi principiu ca si mai sus.
The Day That Never Comes - am analizat-o destul aici. Mai tin sa adaug ca imi este inexplicabil de ce Metallica a ales piesa asta ca prim-single. E un cantec bun dar pe album exista altele mai bune care ar fi meritat promovate. Intre timp a aparut si videoclipul, pe care-l aveti mai jos :
Tot nu inteleg ce are Metallica cu denumirile astea obscure de genul : The Thing That Should Not Be, The Unnamed Feeling, The Day That Never Comes. Repet : a nu se intelege ca nu-mi place.
All Nightmare Long - parerea mea e ca e cel mai bun cantec de pe Death Magnetic. Intro energic, apoi intra chitara electrica peste, alaturi de niste baterii excelente marca Lars Ulrich. Iti vine un chef nebun de headbanging cand il auzi pe James numarand : one, two, three...urmat imediat de o explozie heavy . Refrenul este unul dintre cele mai catchy de pe intreg albumul : "Hunt you down without mercy/ Hunt you down all nightmare long/ Feel us breath upon you face/ Feel us shift every move we trace". In ultimul sfert exista un scurt moment de tacere dupa versul : "This is your confession" si bang! intra din nou refrenul. Pur si simplu genial! Este exact genul de cantec pe care-l asteptam de la 'Tallica dupa atatia ani.
Cyanide - Metallica au cantat in premiera Cyanide la Ozzfest anul acesta. Aici putem auzi o mica contributie marca Rob Trujillo cu o bucata de bass+baterie. Din nou mi-au placut foarte mult tobele lui Lars aici. Foarte energice si variate. Refrenul mi-a ramas destul de repede intiparit in minte : Suicide, I've already died/ You're just the funeral/ I've been waiting for/ Cyanide, /living dead inside/ Break this empty shell forevermore. Cantecul mai are si un bridge unde James canta foarte curat acompaniat de propria chitara. Acel moment detine versuri de cea mai buna calitate marca Hetfield.
The Unforgiven III - povestea poate fi interpretata ca fiind fortata. Am avut The Unforgiven pe The Black Album, o super balada atat heavy cat si melodioasa. Pe albumul ReLoad (6 ani mai tarziu) a aparut The Unforgiven II care a beneficiat de un videoclip asemanator ca o continuare. Sunt curios daca si III-ul va avea acelasi gen de ilustrare . Daca in prima piesa aveam So I dub thee Unforgiven iar in a doua Cause you're unforgiven too, aici avem multe Forgive me-uri.
Este piesa mea preferata dupa All Nightmare Long pentru ca este superba cap-coada si una din cele mai bune balade facute vreodata. Este structurata cu versuri heavy si refren slow. In intro avem o bucata la pian urmata de un moment orchestral dupa Ennio Morricone cu al sau "Ecstasy of Gold" . Versurile sunt pur si simplu ametitoare si indeamna la visare iar vocea lui James atinge cote inimaginabile. Solo-ul este incredibil . E ca si cum Kirk Hammet a introdus in solo-ul asta toata jalea, furia si frustrarea de pe St.Anger (unde n-au existat solo-uri la chitara). Chitara sa plange si plange minunat. Piesa se incheie pasnic cu aceleasi versuri deosebite : Set sail to sea but pulled off course /By the light of golden treasure/ How could he know this new dawn's light/ Would change his life forever ; How can I be lost/ If I've got nowhere to go?/ Search for seas of gold/ How come it's got so cold?/ How can I be lost/ In remembrance I relive/ So how can I blame you/ When it's me I can't forgive?
The Judas Kiss - intro - riff - versuri - refren super-misto - solo - outro. Acelasi principiu care nu da gres. Super-cantec! Bow down/ Sell your soul to me/ I will set you free/ Pacify your demons/ Bow down! /Surrender unto me/Submit infectiously /Sanctify your demons/ Into abyss/ You don’t exist/Cannot resist the Judas kiss. Dupa un solo rapid urmeaza un bridge si apoi inca un solo la fel de nebunesc. Nu-ti mai ramane decat sa ridici "coarnele diavolului" in aer, sa dai din cap si sa spui : Metallica baby! \m/ @____@ \m/
Suicide & Redemption - este piesa nr.9. Daca e ultima sau penultima, atunci e instrumentala dupa modelul Metallica anilor '80. E drept ca dupa niste cantece atat de misto precum All Nightmare Long, Unforgiven III sau Judas Kiss parca nu te mai impresioneaza asa tare instrumentalul asta. Dar S&R e muncita si complexa. Nu stiu de ce o tot vad pe coloana sonora a unui film.
My Apocalypse - cea mai thrash piesa de pe album. Cam aiurea ce bate Lars la tobe. Adica e rapid dar uneori parca-ar fi muzica house. Eh, nici chiar asa. James mentioneaza cuvintele "Death Magnetic" in versuri. Fraza "Death Magnetic / Pulling Closer Still" ar fi fost tare potrivita la un promo pentru album. In rest avem un James care le zice bine cu vocea - repede si ragusit si un Kirk ale carui degete n-au stare.
Si asa se incheie albumul.
Nu stiu cat de logic e titlul albumului. Death Magnetic. Moartea - ca un magnet ce ii atrage pe toti cei din jur. Metafora e reusita dar nu stiu cat se integreaza in piese si in mesajul pe care le transmit ele. Chiar daca nu fac parte din album merita mentionate si celelalte 2 creatii ale trupei cu Trujillo in componenta : instrumentalul Ecstasy of Gold cover facut ca omagiu la adresa lui Ennio Morricone oentru ca ei folosesc bucata ca intro de mai bine de 20 de ani. De altfel, 'Tallica a facut un cover Iron Maiden ca tribut pentru piesa Remember Tomorrow. Puse laolalta cu cele 10 piese magnetice aceste 2 creatii se integreaza bine in decor.
Concluzionez prin a spune ca e un album extraordinar de bun. Poate chiar cel mai bun material pe care l-au scos de la The Black Album incoace. Fanilor heavy-metal care nu le vor placea acest album...pai nu stiu ce sa le mai zic. Poate au un fix cum ca orice-ar scoate Metallica e naspa. Asta e...nu poti sa-i convingi pe toti. Daca St.Anger ar fi fost scos de o alta trupa, ar fi fost un album foarte apreciat de toata lumea, inclusiv de cei care injura acum acea parte discografica a Metalicii. Probabil ca si cu Death Magnetic ar fi la fel. Doar ca el e deja un album extraordinar!
Am ascultat pentru prima data o melodie de la Metallica prin...1998. Eram un ciutanel care doar ce intrase in clasa I si care habar n-avea ce e ala rock. Eram insa mare fan 3SE si L.A. Primul cantec ascultat...One de pe ...And Justice For All - dragoste la prima auditie. Superba la prima ascultare, melodie preferata pana in ziua de azi. In clasa a 7-a am inceput sa ascult rock ca lumea. Adica am variat stilul si am redus din vechiurile playlist-uri (cea mai mare parte fiind ceva rap-hip-hop). Metallica a devenit in scurt timp trupa mea preferata si inca este. Concertul din 23 iulie nu a facut decat sa intareasca acest lucru.
Imi place tot ce a scos Metallica de-a lungul a 27 de ani de muzica. Pe primele locuri in preferintele mele se numara albumele ...And Justice For All si Ride the Lightining urmate indeaproape de Master of Puppets si The Black Album. Restul se aseaza aleatoriu in spate : Kill 'Em All, ReLoad, St.Anger, Load, Garage Inc.
Ei bine, din 2003 de cand a iesit ultimul album - St.Anger - au trecut 5 ani si James Hetfield (voce, chitara ritmica), Lars Ulrich (tobe), Kirk Hammet (chitara solo) si Robert Trujillo (bass) s-au intors in studio undeva prin 2006 pentru a scoate pe 12 septembrie (piratat cu cateva zile mai devreme) cel de-al noulea lor album. Death Magnetic.
*
Precum stiti, DM a fost promovat masiv de Metallica incepand cu luna mai cand au inaugurat site-ul Mission:Metallica prin care au oferit fel si fel de asa-zise bunatati. Evident ca miscarea a tintit sa puna bine trupa cu internautii mai ales dupa scandalul cu Napster din 2001 cand trupa a dat in judecata un site pentru ca le pirata intreaga discografie. In fine, materialele de pe Mission Metallica au fost mai mult sau mai putin interesante. Erau anumite poze si filmulete haioase sau interesante prin continut dar si foarte multe clipuri plictisitoare care nu incalzeau pe nimeni. Eu am incetat sa le urmaresc imediat ce a aparut primul single. Pur si simplu devenea o pierdere de timp. Albumul se anunta bun, ce rost mai avea sa vad preview-uri cu nimic?
Este primul album la care trupa lucreaza cu noul bassist - Rob Trujillo dupa plecare lui Jason Newsted in 2001. N-as putea spune cat a contribuit el la acest album. Hetfield spunea ca mai mult decat Newsted in 14 ani. E o declaratie destul de urata...mai ales pentru ca Newsted era un mare artist, mai ales live. Rob e un bun bassist dar nu se va putea compara niciodata cu spectacolul pe care-l facea Jason la concerte. Trecand peste asta, Death Magnetic este un album neaspteptat de bun. Vine dupa un album mai putin apreciat - St.Anger - si vine plin de solo-uri la chitara si versuri ceva mai bune.
*
Analiza pas cu pas...
That Was Just Your Life - este piesa de deschidere a albumului si e foarte puternica, asa cum trebuie sa fie orice piesa numarul 1. Poate aduce aminte de Blackened de pe ...And Justice for All, avand pana la un moment dat cam aceeasi structura. Riff-ul e foarte suparat si rapid. Primul solo o ia la goana cu tot cu cel care aude, semn ca Hammet inca poate...si poate bine. Urmeaza apoi un duel intre chitari unde James si Kirk se iau la intrecere. N-as putea spune cine castiga. Poate doar melodia are de castigat pentru ca este excelenta. Tobele lui Lars suna bine aici, momentele cand sunt foarte repetitive sunt bine alese si alterneaza ritmul intr-un mod echilibrat.
The End of the Line - este prima piesa de pe album care se ghideaza dupa principiul : intro - riff - versuri - refren - solo complex - outro. Riff-ul din intro a fost auzit prima data in 2006 intr-un concert din Seoul unde trupa a cantat un demo numit The New Song a.k.a Death is not the End. Cu exceptia acelei portiuni, piesa n-are nimic in comun cu acel experiment live. Exista si un fel de tentativa de backing-vocal de la Rob Trujillo. Versurile se preling rapid pe langa instrumente. Mesajul nu are cine-stie-ce profunzime dar intra bine in atmosfera. Exista un moment lent in ultimul sfert al piesei dupa care izbucneste din nou intr-o nebuneala heavy pana la sfarsit.
Broken, Beat & Scarred - Riff-ul face toti banii. Are o usoara tenta orientala si suna foarte, foarte cool. O parte din refren : We Die Hard e probabil pentru scepticii care tot zic ca Metallica nu mai exista de nu-stiu-cati-ani. Oh, dar stati ca exista...si astea trei piese sunt doar inceputul. B,B & S e structurata dupa acelasi principiu ca si mai sus.
The Day That Never Comes - am analizat-o destul aici. Mai tin sa adaug ca imi este inexplicabil de ce Metallica a ales piesa asta ca prim-single. E un cantec bun dar pe album exista altele mai bune care ar fi meritat promovate. Intre timp a aparut si videoclipul, pe care-l aveti mai jos :
Tot nu inteleg ce are Metallica cu denumirile astea obscure de genul : The Thing That Should Not Be, The Unnamed Feeling, The Day That Never Comes. Repet : a nu se intelege ca nu-mi place.
All Nightmare Long - parerea mea e ca e cel mai bun cantec de pe Death Magnetic. Intro energic, apoi intra chitara electrica peste, alaturi de niste baterii excelente marca Lars Ulrich. Iti vine un chef nebun de headbanging cand il auzi pe James numarand : one, two, three...urmat imediat de o explozie heavy . Refrenul este unul dintre cele mai catchy de pe intreg albumul : "Hunt you down without mercy/ Hunt you down all nightmare long/ Feel us breath upon you face/ Feel us shift every move we trace". In ultimul sfert exista un scurt moment de tacere dupa versul : "This is your confession" si bang! intra din nou refrenul. Pur si simplu genial! Este exact genul de cantec pe care-l asteptam de la 'Tallica dupa atatia ani.
Cyanide - Metallica au cantat in premiera Cyanide la Ozzfest anul acesta. Aici putem auzi o mica contributie marca Rob Trujillo cu o bucata de bass+baterie. Din nou mi-au placut foarte mult tobele lui Lars aici. Foarte energice si variate. Refrenul mi-a ramas destul de repede intiparit in minte : Suicide, I've already died/ You're just the funeral/ I've been waiting for/ Cyanide, /living dead inside/ Break this empty shell forevermore. Cantecul mai are si un bridge unde James canta foarte curat acompaniat de propria chitara. Acel moment detine versuri de cea mai buna calitate marca Hetfield.
The Unforgiven III - povestea poate fi interpretata ca fiind fortata. Am avut The Unforgiven pe The Black Album, o super balada atat heavy cat si melodioasa. Pe albumul ReLoad (6 ani mai tarziu) a aparut The Unforgiven II care a beneficiat de un videoclip asemanator ca o continuare. Sunt curios daca si III-ul va avea acelasi gen de ilustrare . Daca in prima piesa aveam So I dub thee Unforgiven iar in a doua Cause you're unforgiven too, aici avem multe Forgive me-uri.
Este piesa mea preferata dupa All Nightmare Long pentru ca este superba cap-coada si una din cele mai bune balade facute vreodata. Este structurata cu versuri heavy si refren slow. In intro avem o bucata la pian urmata de un moment orchestral dupa Ennio Morricone cu al sau "Ecstasy of Gold" . Versurile sunt pur si simplu ametitoare si indeamna la visare iar vocea lui James atinge cote inimaginabile. Solo-ul este incredibil . E ca si cum Kirk Hammet a introdus in solo-ul asta toata jalea, furia si frustrarea de pe St.Anger (unde n-au existat solo-uri la chitara). Chitara sa plange si plange minunat. Piesa se incheie pasnic cu aceleasi versuri deosebite : Set sail to sea but pulled off course /By the light of golden treasure/ How could he know this new dawn's light/ Would change his life forever ; How can I be lost/ If I've got nowhere to go?/ Search for seas of gold/ How come it's got so cold?/ How can I be lost/ In remembrance I relive/ So how can I blame you/ When it's me I can't forgive?
The Judas Kiss - intro - riff - versuri - refren super-misto - solo - outro. Acelasi principiu care nu da gres. Super-cantec! Bow down/ Sell your soul to me/ I will set you free/ Pacify your demons/ Bow down! /Surrender unto me/Submit infectiously /Sanctify your demons/ Into abyss/ You don’t exist/Cannot resist the Judas kiss. Dupa un solo rapid urmeaza un bridge si apoi inca un solo la fel de nebunesc. Nu-ti mai ramane decat sa ridici "coarnele diavolului" in aer, sa dai din cap si sa spui : Metallica baby! \m/ @____@ \m/
Suicide & Redemption - este piesa nr.9. Daca e ultima sau penultima, atunci e instrumentala dupa modelul Metallica anilor '80. E drept ca dupa niste cantece atat de misto precum All Nightmare Long, Unforgiven III sau Judas Kiss parca nu te mai impresioneaza asa tare instrumentalul asta. Dar S&R e muncita si complexa. Nu stiu de ce o tot vad pe coloana sonora a unui film.
My Apocalypse - cea mai thrash piesa de pe album. Cam aiurea ce bate Lars la tobe. Adica e rapid dar uneori parca-ar fi muzica house. Eh, nici chiar asa. James mentioneaza cuvintele "Death Magnetic" in versuri. Fraza "Death Magnetic / Pulling Closer Still" ar fi fost tare potrivita la un promo pentru album. In rest avem un James care le zice bine cu vocea - repede si ragusit si un Kirk ale carui degete n-au stare.
*
Si asa se incheie albumul.
Nu stiu cat de logic e titlul albumului. Death Magnetic. Moartea - ca un magnet ce ii atrage pe toti cei din jur. Metafora e reusita dar nu stiu cat se integreaza in piese si in mesajul pe care le transmit ele. Chiar daca nu fac parte din album merita mentionate si celelalte 2 creatii ale trupei cu Trujillo in componenta : instrumentalul Ecstasy of Gold cover facut ca omagiu la adresa lui Ennio Morricone oentru ca ei folosesc bucata ca intro de mai bine de 20 de ani. De altfel, 'Tallica a facut un cover Iron Maiden ca tribut pentru piesa Remember Tomorrow. Puse laolalta cu cele 10 piese magnetice aceste 2 creatii se integreaza bine in decor.
Concluzionez prin a spune ca e un album extraordinar de bun. Poate chiar cel mai bun material pe care l-au scos de la The Black Album incoace. Fanilor heavy-metal care nu le vor placea acest album...pai nu stiu ce sa le mai zic. Poate au un fix cum ca orice-ar scoate Metallica e naspa. Asta e...nu poti sa-i convingi pe toti. Daca St.Anger ar fi fost scos de o alta trupa, ar fi fost un album foarte apreciat de toata lumea, inclusiv de cei care injura acum acea parte discografica a Metalicii. Probabil ca si cu Death Magnetic ar fi la fel. Doar ca el e deja un album extraordinar!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)