sâmbătă, 25 septembrie 2010

Prince of Persia : The Forgotten Sands


Daca deja stiti ca sunt mare-mare fan Prince of Persia, stiti ca probabil ador fiecare joc din serie si ca urasc de moarte filmul cu dedicatie speciala catre Jerry Bruckheimer si Jake Gyllenahaal.
Forgotten Sands a aparut concomitent cu premiera filmului mentionat mai sus, dar (din fericire) nu are absolut nicio legatura cu pelicula lui Bruckheimer.

Cronologic, Forgotten Sands se situeaza intre primul joc din trilogie (Sands of Time) si al doilea (Warrior Within). Povestea este simpla, banala si spre final chiar penibila. Printul nostru, care n-are un nume specificat - unul din aspectele mele preferate din trilogie, merge in regatul fratelui sau, Malik, trimis fiind de tatal sau, regele Sharaman al Persiei. De ce l-a trimis batranul pe tanar din prea-frumosul Babilon? Simplu. Considera ca eroul nostru trebuie sa capete experienta si sa devina un mare razboinic. Printul nu este considerat un mare razboinic deoarece datorita evenimentelor petrecute in Sands of Time, toata aventura sa nu a existat niciodata, timpul fiind dat inapoi spre final.

In fine, ajuns in regatul (nespecificat) al lui Malik, printul gaseste orasul atacat de niste dusmani. Nu se stie cine sunt dusmanii astia, nu se stie ce vor, nu se stie de ce ataca si se pare ca pentru cei de la Ubisoft nici nu prea conteaza. Disperat sa-si salveze supusii, Malik doreste sa elibereze o teribila putere - Armata regelui Solomon, o forta mistica ce spera ca-l va ajuta sa-si alunge dusmanii. Desi printul incearca sa-si opreasca fratele, faptul e consumat. Toata lumea din regat moare, cu exceptia celor doi frati care poseda niste artefacte ce-i protejeaza de ceea ce era in mod evident...un blestem. Ei sunt nevoiti sa supravietuiasca in fata uriasei armate magice a lui Solomon. In cel mai stupid mod, blestemul se manifesta sub forma de nisip, dar aparent fara vreo legatura directa cu Nisipurile Timpului, elementul cheie din trilogie. In timp ce Malik devine marcat de puterea blestemului si devine rau (!!?), Printul nostru primeste ajutorul unui Gin (ca ala din Alladin), o duduie pe nume Razia care-l poate ajuta sa opreasca blestemul. Apoi totul merge in linie dreapta. Printul sfarseste prin a-l infrunta pe Malik pentru a salva regatul. Fratele moare iar Printul este (inca o data) intr-o mare depresie.

Nu ca nu m-as bucura de inca o poveste care are legatura cu trilogia originala, dar n-am gustat Forgotten Sands asa cum mi-as fi dorit. Partea buna care de altfel promitea mult era ca vocea eroului avea sa fie jucata din nou de Yuri Lowenthal, cel care a facut o treaba exceptionala in trilogie (partile 1 si 3 mai exact). Din pacate vocea sa inconfundabila si adorabila nu salveaza replicile ieftine reciclate din Sands of Time. Nu ma asteptam la asa ceva de la Ubisoft, o companie care intotdeauna a livrat prin jocurile lor povesti foarte frumoase. Dar entuziasmul mi-a fost scuturat zdravan cand am auzit o gluma geniala din Sands of Time repetata din nou in Forgotten Sands dar mult mai prost. Nasol rau de tot!

O explicatie ar fi ca Nisipurile s-au jucat cu mintile printului, si prin faptul ca evenimentele din prima parte n-au avut loc (desi el isi aminteste de ele) are tendinta sa le zica din nou, dar in noi situatii. Trist totusi!
In fine, jocul merge mai departe dar continua sa dezamageasca. Coloana sonora este mai generica decat prezentarile filmelor de pe ProTv! Unde sunt creatiile lui Stuart Chatwood din trilogie? Unde sunt genialele ritmuri orientale combinate cu pasaje rock? Efectiv nimic din muzica ambientala nu mi-a atras atentia vreo secunda, lucru pe care niciunul dintre cele trei jocuri "originale" nu l-a scapat.
Efectele nisipurilor au fix acelasi sunet ca in Sands of Time si nu inteleg de ce din moment ce n-au nicio legatura una cu alta. Trecem si peste asta...

Povestea in sine este banala, liniara si previzibila. Nu impresioneaza cu absolut nimic. Ajunsesem sa nu mai dau doi bani pe ce simte printul (care apropo, facea glume la vreo 5 minute dupa ce-si vazuse fratele mort) iar de frati'su ma durea in cot chiar mai tare - cum e posibil ca de acelasi personaj sa ma fi indragostit acum ceva timp? La nivel de gameplay, Forgotten Sands sufera si mai tare. O sa incep cu sistemul de lupta simplificat pentru copiii de gradinita. Asta e tare dragut Ubisoft, dar vorbeam aici de Prince of Persia nu Mortal Kombat... S-a scos orice fel de tactica, de altfel foarte prezenta in trilogie. Lupta e acum doar un hack & slash jenant unde jucatorul trebuie sa toace mouse-ul. Animatiile sunt frumoase, nu zic nu, dar satisfactia e zero dupa ce devastezi o armata de monstrii cu 100 de clickuri haotice. Si poate fi amuzant la inceput dar pana la sfarsitul jocului veti fi efectiv dezamagiti. Colac peste pupaza, jocul implementeaza niste upgrade-uri pentru ca printul sa atace mai puternic si mai spectaculos. Asta face lucrurile si mai simple, astfel incat la capitolul bataie devine aproape imposibil sa pierzi vreodata. Cu vreo 2 upgrade-uri facute aproape la nimereala puteti deveni invincibili la capitolul asta.

Ok, deci va intrebati : e ceva bun in jocul asta? Categoric. Am mentionat inainte animatiile dragute. Grafica de asemenea e foarte misto, in stilul clasic al seriei PoP, foarte bine optimizat (pe computerul meu de nivel mediu s-a vazut fantastic pe detalii maxime). Modelul fetei Printului este insa mizerabil. Nu stiu daca cumva au incercat sa-l faca sa semene cu Jake Gyllenhaal dar e efectiv hidos. Doar hainele au ramas din printul ala arogant si haios. Hainele si vocea, desigur.
Elementele de platforming, elemente care au adus faima jocului, sunt inca prezente si pana la jumatatea povestii se manifesta excelent si fac deliciul intregii experiente oferite de Forgotten Sands. Se sare ca-n vremurile bune, de pe un perete pe altul, pe margini alunecoase, pasaje stramte s.a.m.d. Problema e ca au exagerat cu spectaculozitatea incat cascadoriile nu mai par deloc veridice. Ok, nu erau prea plauzibile nici in trilogia originala (macar aratau natural) dar acum parca-s luate direct din Matrix.

Cum spuneam, platforming-ul intretine distractia pentru o vreme. Apoi si asta devine deranjant. Printul devine inzestrat cu diferite puteri. Spre exemplu va putea ingheta temporar apa si sa improvizeze din ea bari si stalpi de care sa se agate. Curand insa jocul cere combinatii din ce in ce mai aberante si enervante, astfel incat ceea ce la inceput era teribil de distractiv devine teribil de frustrant si enervant. Nu ca ar fi foarte greu. Nu e asta problema. Problema este ca exista bug-uri, si bug-urile la elementele de platforming sunt grave pentru ca sunt de multe ori cu sens unic (ti se intampla, game over). Da, Printul va primi la un moment dat puterea de a da timpul inapoi ca in vremurile bune, dar parca nici asta nu mai functioneaza asa cum trebuie.
Vor mai exista si alte puteri - reconstructia temporara a unor parti din palat care ajung ruine. Si e spectaculos sa jonglezi intre elemente care apar si-ti dispar de sub picioare. Printul mai poate si sa execute salturi uriase si rapide si sa se prinda de pasari sau sa aterizeze pe inamici aflati la mare distanta.

Sunt elemente care merg binisor in general dar care nu compenseaza lucrurile nasoale mentionate mai sus. Mai sunt si zeci de pasaje cu capcane care efectiv mi-au facut fire albe in cap. Da, intotdeauna m-au enervat capcanele in PoP dar in Forgotten Sands au atins un nou nivel la corzile mele sensibile. Nu pun asta insa ca un dezavantaj, fac parte din frumusetea universului PoP.

Care este concluzia? Forgotten Sands nu se ridica deloc la nivelul trilogiei, dar are momente cand creeaza o experienta placuta. Nu va tineti respiratia pentru experienta asta placuta pentru ca nu dureaza mult. Curand se va transforma in frustrare data de sisteme de platforming prost implementate. Puneti la asta o poveste slaba, fara nimic special si un sistem de lupta facut pentru cei de la gradinita...si cam asta este Forgotten Sands. Nu zic ca nu e jucabil si nu zic ca n-are momentele lui foarte bune dar stacheta era mult mai sus iar jocul asta n-a atins-o. Totusi, m-am bucurat sa-l aud pe Yuri Lowenthal (cu tot cu replicile lui rasuflate) si sa mai fac niste cascadorii incantatoare. I give you...Forgotten Sands!

Oh, and where the hell is Dahaka?

Nota 7.50 / 10

miercuri, 22 septembrie 2010

Seriale v.2010-2011

Am citit articolul asta la Anca si mi-am adus aminte ca vroiam si eu sa scriu cateva randuri despre serialele pe care le urmaresc si pe care abia le astept sa reapara cu episoade proaspete.

1.House M.D. - fara indoiala preferatul meu. Mi-a placut ultimul sezon pentru ca a schimbat putin modelul episoadelor si au fost niste momente foarte interesante si bine gandite. Doctorul meu preferat face 7 anisori de cand este pe sticla.

2.Supernatural - si pe fratii Winchester ii astept. Mi-era dor de ei desi poate ca acest sezon 6 ar parea fortat, avand in vedere ca finalul de asta-vara ma multumise in prima faza. Sammy & Dean rule!

3.Bones - nu prea suport seriale de genul Criminal Minds, CSI s.a.m.d. Efectiv nu m-au atras niciodata. Bones e diferit. Bones e incredibil de amuzant. Bones trebuie vazut obligatoriu de oricine, macar un episod. Ca o sugestie...sezonul 4, episodul 22. Go! (Puteti citi putin despre personaje inainte ca sa intelegeti putintel care-i treaba).

4.How I Met Your Mother - Desi nu mi-a placut ultimul sezon, sunt toate sansele ca sezonul 6 sa fie mai proaspat si mai inspirat pentru ca serialul se apropie de punctul culminant. In sfarsit o va cunoaste pe mama copiilor sai! Pana una alta ramane sitcomul meu preferat.

5.Star Wars : Clone Wars - am fost dintotdeauna fan Star Wars iar seriile animate care leaga Episodul 2 (Attack of the Clones) de Episodul 3 (The Revenge of the Sith) mi se par extrem de interesante. Odata cu serialele astea cresc in profunzime personajele prezentate ceva mai sumar in ultimele doua filme facute de George Lucas. May the Force be with you!

6.Two and a Half Men - un alt sitcom care mi-a placut la nebunie in primele sezoane dar care m-a plictisit in ultimii doi ani. Charlie Sheen parca imbatraneste...actorul care-l joaca pe Jake insa mi se pare in continuare foarte simpatic. Ma gandesc ca ar trebui de-acum sa redenumeasca serialul - Three Men. Si apoi inca o continuare...Three and a Half Men.

7.The Big Bang Theory - usurel, incredibil de amuzant, efectiv nu m-a plictisit o clipa. Am vazut cele 3 sezoane in mai putin de o saptamana - vara asta. Toti suntem putin geeky candva in vietile noastre. Baietii astia satirizeaza chestia asta. Si o fac cu stil...

8.Spartacus : Blood And Sand - cand l-am vazut prima data pe HBO mi s-a parut o porcarie, o copie ieftina dupa un film si mai ieftin - 300. Apoi urmarind putin cate putin am descoperit ca exista informatii interesante si pline de acuratete in serialul asta. Pe langa asta, are multa violenta, sex si faze spectaculoase. Cool! Producatorul este Sam Raimi care a facut acum muuuulti ani seriale gen Xena sau Hercules. Nu va temeti, Spartacus means real business. E serios si destul de plauzibil in 90% dintre situatii. Ultimul episod din sezonul de debut a fost pur si simplu delicios.

9.No Ordinary Family - e un serial care isi va face debutul anul asta. Nu va dau prea multe informatii, vedeti trailerul. Mi-aduce aminte de The Incredibles!

Holy crap! Sunt 9 seriale! Daca reusesc sa tin pasul cu toate si sa merg la facultate in acelasi timp...atunci sunt tare!

marți, 21 septembrie 2010

It'a Wild World !



Sid - Wild World

I should've posted this a while ago...for you :)

Clipul este dintr-un serial foarte drag mie - Skins. Este un teenage drama facut de britanici cu o poveste bine gandita si personaje fascinante. Recomand cu multa caldura!

Ma fac stelist !

Jur! Pe cuvant de cercetas. Viata mea e mult prea plictisitoare si vreau ceva tensiune, actiune...vreau sa existe un motiv pentru care sa traiesc. Steaua poate fi motivul!

Sa urmaresti stirile din "sport" de la tv este echivalentul cu a fi la curent cu orice tine de Steaua, de la ultima declaratie a vreunui analfabet pana la ce a mancat aseara Tanase si cand a fost apoi la baie.
Aseara m-am stricat de ras cand am auzit ca a plecat Ilie. Asta dupa ce venirea lui Ilie era discutata, dezbatuta si reluata pe toate posturile de la tv...inclusiv pe Disney Channel!!! (ok, glumesc, dar v-ati dat seama deja de asta, nu?). A stat 40 de zile. Parca Pitzi tot atat statuse. Parca.

Ah, imi place atat de mult Steaua. Totul are un scenariu aproape biblic. Toti antrenorii stau 40 de zile, apoi se inalta...de pe scaun si pleaca acasa. Superb! Oierul are in continuare impresia ca el stie cu ce se mananca fotbalul. Pe de alta parte cata pica poti sa-i porti unui om care a bagat bani intr-un club care la vremea respectiva cam se tara intre locurile 4 si 7? Da, e un taran, un analfabet si un idiot. Dar fara el, Steaua ar fi fost niste nimeni mai mari decat sunt acum si cei de la ProTv ar fi fost mai saraci fara spagile incasate de la nene. Dar in felul asta avem telenovele cu episoade scurte, de aproximativ 20 de minute pe seara (mai mult daca dati pe Sport.Ro) cu ultimele intrigi din lumea fascinanta a fotbalului romanesc, cu o privire atenta asupra fascinantei echipe a Stelei.

Vreau sa ma fac stelist! Ce conteaza ca echipa joaca un fotbal incredibil de prost si ca toata lumea viseaza cai verzi pe pereti si performante asemanatoare cu anul 1986? Eu nu trebuie sa vad rezultate ca sa-mi placa o echipa! Eu as putea sa fiu ultras adevarat! Sa ma uit la toate stirile cu ei si sa dau comentarii inversunate pe site-urile de "sport" pentru ca asta face un ultras adevarat. Apoi, cand voi pleca la Bucuresti, voi merge la meciurile lor si voi urla ca un retardat toate rimele alea imbecile in cor cu ceilalti ultrasi. Si apoi voi striga fraze precum "iesi afara", "pleaca din Ghena" sau "demisia" ca si cum parerea mea ar conta in fata unor oameni care nu dau doi bani pe cei ca mine. Va fi de vis!

Nu stiu cine va veni antrenor la echipa mai departe, dar categoric va fi cel mai bun, intelept si profesionist din cati exista. Va fi cea mai buna alegere si echipa va juca bine sub comanda lui...pana cand vor trece 40 de zile si apoi va deveni un nenorocit ahtiat dupa bani care trebuie sa-si dea demisia. Si apoi vom bate Liverpool. La Fifa 2011!

Deci il fac pe dracu' in patru si tot devin ceea ce mi-am dorit de mult, un ultras stelist!

Pamflet, gluma, spuneti-i cum vreti, nu generalizez ca asa ar fi toti suporterii echipei dar cine ma poate invinui? Steaua e doar un circ...Si mie-mi place sa fac misto :)

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Fashion bullshit !

Am facut in dimineata asta marea greseala sa ma uit la stirile ProTv. Am incercat sa trec peste vesnicele stiri cu accidente, am trecut si peste stirile mondene cu fotbalisti (adica sport, sau asa ceva) (serios, pe-astia de la Pro nu-i dor buzele de la cat i-au pupat in cur pe ratatii aia de la Steaua?) si am aterizat la Oana Cuzino in mini-emisiune. Duduia face un show scurt numit "Ce se intampla doctore?". Tin minte ca acum cativa ani se dadeau chestii interesante. Astazi m-au luat nervii uitandu-ma.

Prima parte au prezentat "sporturi la moda" de practicat in timpul liber. Eu nu stiam ca un sport poate fi la moda. Probabil ca toti aia care alearga dupa o minge in parc sunt niste idioti care traiesc in trecut. E mai cool sa mergi la sala si sa te batai pe muzica si apoi sa zici ca ai facut sport. Baschet, volei, fotbal, tenis...a trecut timpul lor...nu? In fine au prezentat o tehnica yoga amestecata cu inca ceva, concluzia era ca e mai la moda sa baletezi decat sa tragi o alergare, sa dai cu un picior in minge sau transpiri in vreun fel. Si apoi ne miram cum naiba mor tineri de maxim 25 de ani de atac de cord. Pai uite ca au facut "sport la moda"...

A doua parte a emisiunii era legata de tinuta elevilor in liceu. Aici efectiv imi venea sa arunc cu ceva in televizor. Apoi mi-am adus aminte ca imi iubesc televizorul si ca am vazut sute de filme, seriale si concerte pe el si ca nu vreau sa-l stric :)
A venit un baiat din-ala gay, cu camasa de o culoare total nemasculina, cu barba din-aia lasata special ca sa arate ca e un matur si cu batic din-ala sugrumat la gat de parca ar fi -20 de grade afara si a inceput el sa ne zica cum trebuie sa se imbrace elevii. Niciodata n-am fost de acord cu criticile profesorilor la adresa vestimentatiei elevilor, dar nu mi se pare ok sa vina vreo duduie cu tocuri de 10 cm la scoala.

Apoi luau interviu la vreo 3 pitipoance care inteleg ca erau la liceu. Si explicau ele cum e mai frumos sa te imbraci la scoala. Ca e bine sa ne luam numai haine de firma pentru ca sunt de o mai buna calitate. Spuneau ca e foarte trist ca unii colegi nu fac un efort sa se imbrace la fel de bine ca ele, pentru ca hainele reflecta cine suntem in realitate (bine, nu cred ca s-au exprimat ele asa exact dar pe undeva pe-aici era ideea). Nu mai comentez asupra prostiei acelor specimene care ar trebui probabil bagate intr-un lagar de concentrare si gazate.
Reporterii le intrebau de la ce magazine isi luau hainele si ele se grabeau sa zica in cel mai fandosit mod toate numele de magazine de fite la care se puteau gandi. Apoi ziceau foarte dezinvolt ca ele au fost la Paris special pentru "shopping" (stiti, esti prost daca zici cumparaturi, shopping se zice). Si mi se pare normal, cine dracu are nevoie de Eiffel, Versaille, Luvru sau Notre-Dame? Magazine nenica, in asta consta turismul. De-asta pleaca fetita in vacanta in Franta.
Au mai dat apoi exemple de niste fiinte un pic mai putin patetice decat cele de care v-am zis mai sus (dar inca penibile) care spuneau ca isi falsifica etichetele hainelor ca sa vada colegii ca de fapt sunt de firma...desi nu sunt! Mi-am dat o palma ca sa fiu sigur ca sunt treaz si am schimbat.

Concluzia? E grav rau de tot cu cocalarii. Mai e cale lunga pana cand o sa scapam de pitipoancele care n-au fost batute cand erau mici si de imbecilii cu freze "topor" care nu-s in stare sa lege 3 cuvinte.
Am fost pe 13 la liceu sa-mi vad diriginta, dar n-am stat sa ma uit la elevi. Ideea e ca intotdeauna Calinescu a avut fitosii ei, dar de cealalta parte era si grosul celor care-i batjocoreau de cate ori aveau ocazia.
Mai nasol este ca cel mai vizionat post din Romania incurajeaza pe fata rahaturile astea. Uite, zic ei, e bine sa fii asa. Te dam la tv!
In ceea ce priveste vestimentatia, am avut intotdeauna parerea ca e bine sa te imbraci astfel incat sa te simti confortabil. Asta in primul rand. Apoi daca faci in asa fel incat sa iti stea si bine in hainele alea, ba chiar deosebit...cu atat mai bine. Dar nu sunt de acord cu frazele "se poarta, e la moda, sunt trendy". E o tampenie. Hainele tin de gustul personal, de personalitatea fiecaruia, nu de cum li se scoala la niste fandositi de la tv.

Vreau ca ProTv-ul sa moara!

vineri, 17 septembrie 2010

Sinaia


Am zis sa plec si eu la munte in bucatica de vacanta ramasa pentru ca tot nu mai respirasem aer cu adevarat curat de cativa ani deja. Ocazia a fost buna, compania ideala...let's go!

Cu ce ajungem pana la Sinaia? Cu trenul desigur. Pretul? Maricel si nici n-am mai avut reduceri pentru elevi iar student nu puteam inca sa demonstrez ca sunt. In principiu trenul a mers dupa program - pana la Bucuresti 4 ore, mai erau inca 2 pana la Sinaia. Cand am ajuns la Campina, cand mai era atat de putin, am inceput parca sa ne taram, de parca ramasese locomotiva fara combustibil. A avut intarziere o ora, n-am inteles de ce...vechiul motiv cu "reparatiile".

Am ajuns totusi, ne-am cazat intr-un loc foarte dragut si convenabil la pret.


Am stat...4 zile. In Sinaia nu sunt foarte multe chestii de vazut, majoritatea foarte costisitoare, dar erau lucruri pe care le-am mai vazut si inainte. Am urcat la Peles de dragul peisajului, n-am intrat pentru ca eu cel putin il mai vazusem de 2 sau 3 ori inainte. Dar au iesit niste poze a-ntaia  prin zona. Uite o intrebare logica, asta daca stiti cum vine Pelesul : in fata castelului este o pajiste foarte mare si verde care trebuie ocolita ca sa poti ajunge la intrarea propriu-zisa. De ce vroia Carol I sa ocoleasca atat si n-au facut arhitectii lui proiectul incat sa o iei de-a dreptul prin pajistea aia? Serios, am fi avut mai putin de mers.


La cota n-am urcat cu telecabina pentru ca era scump in draci. La 1400 m mai era cum era dar la 2000m costa vreo 65 de lei. Nu merita Udrea atatia bani.


Am fost insa fermecat de parcul din Sinaia. Absolut magic! Un aer, o atmosfera si o lumina in locul ala, cum nu mi-a fost dat sa vad de prea multe ori. Am ramas fermecat. Sa tot stai si sa casti gura la fantana arteziana, la spatiul verde. Sambata dupa-amiaza venise o fanfara intr-un foisor si incepusera sa cante fel si fel de fragmente faimoase. Atmosfera era excelenta. Am stat vreo 5 minute sa caut niste gunoaie aruncate pe jos. Am gasit, dar greu. Va zic asta pentru ca in Constanta parcurile sunt casele boschetarilor si a oamenilor idioti care vin de la mall si arunca chestii pe jos fara niciun stres. Parcul din Sinaia era aproape imaculat.

Daca ati mai fost in statiune, probabil ca stiti ca locurile de mancat sunt multe dar toate destul de piperate. Noi am mers aproape la sigur la o pensiune militara unde serveau mancare ieftina si buna. Pentru cei care nu erau cazati acolo, se majora nota cu 15%, si pretul ramanea incredibil de mic pentru cata mancare primeam.

A fost prilej de relaxare, de respirat cu usurinta, poate si de uitare.
Ne-am intors cu autocarul, am salvat o ora din vietile noastre astfel...la aceiasi bani dar cu un confort un pic scazut. Eh, hai sa nu fim pretentiosi.

Partea cea mai naspa din toata excursia? Oh, da! A trebuit sa plecam.


Tnx for the pictures, Miruna :)

joi, 2 septembrie 2010

"Vitejii" Internetului

Daca ar fi sa cautam o chestie negativa la internet este ca oricine il poate accesa. Sigur, asta era la inceput partea frumoasa la aceasta retea mondiala, contacul dintre oameni de la orice fel de distanta. Dar veti intelege intr-o secunda de ce zic ca e pacat ca poate fi accesat de oricine.

E imposibil sa nu fi navigat undeva - pe un site, forum, blog s.a.m.d. si sa nu fi vazut o discutie foarte aprinsa. Undeva in discutiile alea aprinse se vor afla intotdeauna unul sau mai multi viteji care sunt foarte smecheri, intelepti si le stiu ei pe toate, toti din fata unui monitor. Exista un numar infinit de oameni retardati care continua sa se creada mai destepti  decat restul poporului internaut si au impresia ca daca pe langa inteligenta lor mai dau dovada si de un vocabular bogat in injuraturi sunt niste zei. Trist.

Ce e frustrant in legatura cu "vitejii" este ca nu poti sa te intelegi civilizat cu ei. Fiecare argument se va termina cu ei pretinzand in continuare ca au dreptate, desi le poti da si o mie de exemple prin care sa le arati ca sunt prosti. Ei vor insista ca mamele lor i-au nascut niste Einstein'i si ca ei nu pot fi contrazisi.
Vitejii astia se mai numesc si troli in limbajul de specialitate pe net. Oamenii inteligenti de regula ii ignora, pretinzand ca ei nu exista.

Vitejii au obiceiul de a jigni tot ce este mai popular, mai apreciat. Ei sunt unici, oile mai negre si mai proaste din turma care au hotarat ca iarba si apa sunt de cacat si ca stiu ele mai bine ce trebuie sa se faca.
De regula sunt atat de prosti incat nu pot scrie coerent in limba romana. De regula n-au inteles ca "ma-ta" se scrie cu cratima. Si in general cand cineva injura pe internet e penibil, pentru ca nu rezolva nimic. Dar sa injuri pe net si sa mai si gresesti gramatical in acelasi timp...asta arata ceva despre persoana respectiva.

Inteleg sa avem gusturi diferite, sa diversificam ceea ce vizionam, ascultam, citim sau gandim, dar de ce unii trebuie sa calce in picioare orice cred ceilalti si sa-si expuna sus si tare parerea de parca e una din cele 10 porunci?
Din punctul meu de vedere, cea mai nasoala chestie in legatura cu vitejii este ca ei nu sunt curajosi decat pe internet, acolo pe scaun in fata monitorului. Asta e chiar penibil. De regula o gura mare pe internet este exact omul ala mic, frustrat si nebagat in seama din viata de zi cu zi.

Per total m-am saturat de unele chestii de pe net - discutiile gen formatia X e de cacat si Y e mult peste. Sunt mai tru in timp ce X sunt niste sell-out'i. M-am saturat sa vad oameni injurandu-se pentru ca unul crede ceva in timp ce celalalt nu. M-am saturat sa vad doi oameni de televiziune cum ambii au impresia ca sunt deasupra celuilalt, unul mai pur decat altul si care continua sa se injure intr-un non-sens perpetuu. Nimeni nu-i perfect si nimeni n-are dreptate. Adevarul e pe undeva pe la mijloc. Intotdeauna.

Din seria "Stefan are nervi asta-seara" declar ca imi bag piciorul in el de internet. Fiti liberi sa observati ironia faptului ca am scris articolul asta pe...internet! Fuck it!

Si o vorba inteleapta - disputele pe internet sunt la fel ca si cursele intre infirmi - chiar daca o sa castigi una - tot handicapat ramai. Da, cam rautacios, dar asa de adevarat daca o luati la rece.