sâmbătă, 30 mai 2009

Wtf ?!

De pe blogul lui Badea...



Nu stiu cine ar trebui sa se simta mai penibili - noi astia care ne uitam la ea, sau pitipoanca insasi? Ce poate fi mai jalnic decat una care nu e in stare sa lege 3 vorbe spontan dar care vrea sa faca si sa dreaga cu Dunarea. Eu sunt convins ca duduia asta nu e in stare sa gaseasca pe harta Dunarea din locul unde izvoraste si sa mearga cu degetul pana la varsarea ei in Marea Neagra.
Ah, si ce naiba e cu montajul demn de filmele de mana a treia? Nu serios, pe cine cred astia ca prostesc?

Clipul lui Stolojan e chiar mai rau. Mie mi-a provocat sila. Ce frumos e cand vin niste bogati la tine si incep sa-ti zica despre cum vor ei sa-ti imbunatateasca viata. Si la final nu ramai decat cu promisiunile.

joi, 28 mai 2009

Uefa Champions League 2009 - Finala


Nu stiu altii ce cred dar mie nu mi-a placut deloc meciul de-aseara. Mi s-a parut plictisitor, incurcat si inghesuit. Barcelona mi-a aratat mie inca o data ca nu-i agreez. Niciodata nu mi-au placut, iar jocul lor de aseara a fost la fel de antipatic ca intotdeauna.

A fost o invalmasala continua la mijlocul terenului. Specialistii ar numi-o tactica bine pusa la punct. Eu o numesc anti-spectacol, anti-fotbal. Sunt de asemenea dezamagit ca o echipa cu potential maxim in atac, asa ca Manchester United nu au fost in stare sa descurce defensiva aia enervanta a catalanilor.
Meciul incepuse frumos. Cristiano Ronaldo avea chef de spectacol, si incepuse sa joace frumos inca din prima atingere de balon. Si a avut portughezul o ratare mare. La faza imediat urmatoare, Barca dadea gol, marcator - Samuel Eto'o. Foarte sec momentul, la fel ca atunci cand Iniesta inscria in poarta lui Chelsea in ultimul minut.

Nu pot sa nu fiu subiectiv. Detest foarte tare pe Barca si chiar am tinut cu United. Din momentul ala, jocul a luat-o in jos. Cumva, atacul englezilor a paralizat si nu s-a mai intamplat nimic interesant pana aproape de golul doi, inscris de Leo Messi (in repriza a doua). Inadmisibil de asemenea ca o aparare precum cea a lui Manchester a luat gol cu capul de la un jucator de 1.69. Sigur, toata lauda pentru Messi - reusita foarte frumoasa, dar nu poti sa nu-ti dai in cap dupa o asemenea faza. Ferdinand ce pazea? Unde era Vidic? Cum e posibil cu 2 vlajgani pe post de fundasi-centrali sa iei un asemenea gol.

Dupa ce s-a facut 2-0, Manchester a cazut de tot si Barca a mai avut cateva ocazii, fiind in cateva randuri aproape sa inscrie si golul 3. N-a fost sa fie. Catalanii au cucerit al treilea trofeu UCL (comentatorii s-au grabit sa aduca in discutie anul 1986, cand trofeul fusese cucerit de Steaua - ironic cum la 23 de ani dupa, una dintre echipe a ramas la cel mai inalt nivel, pe cand cealalta se zbate in mocirla propriei neputinte intr-un campionat de mana a 2-a).

Mitul care spune ca nicio echipa nu a castigat Champions League 2 ani la rand ramane in picioare. Manchester a jucat slab. Tactic mi s-au parut foarte ciudati. Nu inteleg ce a vrut Fergusson sa faca cu jucatori precum Anderson sau Park Ji Sung dar e clar ca nu a stiut sa-si puna in valoare stelele. La un moment dat eram nesigur daca Rooney macar jucase (a jucat doar ca nu prea se intalnea cu mingea).
Barca a batut sezonul asta tot ce se putea. Campionat, Cupa, UCL...frumoasa performanta - demna de jocurile pe PC. Au umilit Real-ul pe Bernabeu cu 6-2...cu toate acestea nu ma incanta fotbalul jucat de ei. Este nesuferit. Poate unii critica pe Chelsea pentru modul in care joaca, dar mie Barcelona mi se pare si mai si.

O finala dezamagitoare per total. Incomparabila cu cea de anul trecut cand s-au ciocnit englezii si a iesit un super-fotbal. Poate ca asa ar fi trebuit sa fie si acum. Doar daca Iniesta n-ar fi avut momentul ala de inspiratie cu Chelsea si arbitrul n-ar fi refuzat un penalty clar pentru englezi. Barcelona merita totusi, pentru ce a prestat in finala - sa fie campioana. Modul in care a facut-o nu ma satisface pe mine, dar ce importanta mai are?

Astept o surpriza placuta de la Shahtior Donetk pentru SuperCupa Europei. Hai Lucescu, hai Rat...poate pana atunci catalanii reintra intr-o pasa proasta.

luni, 25 mai 2009

Mici adevaruri

Inca sunt cu gandul la saptamana trecuta...nu ma pot abtine, a fost prea deosebit ca sa pot uita cu una cu doua. Hai sa ne muzicim putin...



Iron Maiden - Wasted Years



Motorhead - Going To Brazil

Ambele cantece au cate-un talc, desigur.
Enjoy!

duminică, 24 mai 2009

Istanbul

Nu stiu cum as putea sa incep. Saptamana care tocmai a trecut a fost printre cele mai frumoase pe care le-am trait vreodata. S-au intamplat atatea intr-un timp atat de scurt, incat am inteles de ce uneori viata chiar are tendinta sa fie frumoasa. Pentru momente de genul asta...

Ca sa ajungem in Turcia a trebuit sa facem un drum de 12-13 ore cu autocarul. Mda, nu a fost deloc placut, dar grupul nostru la teatru e unul vesel alaturi de care greu de plictisesti. Ca sa scurtez poliloghia pe tema asta - bulgarii au niste drumuri de tot cacatul (mai rele decat ale noastre, daca asta chiar e posibil) - in viata mea nu am simtit asa oribile serpentine ca ale vecinilor de la Sud de Dunare. Oribil. In rest, e tot un fel de Romania, putin mai afumata, cu cladiri mai vechi si masini mai putin "bengoase" ca ale noastre. Dar cam atat.

In Turcia, desi am stat o groaza in vama (naspa cand nu sunt altii membrii UE) ne-am miscat foarte repede. Pentru ca Turcia per total este o tara civilizata. In comparatie, atat noi cat si bulgarii suntem din epoca de piatra. Turcii au autostrazi...si cu asta am spus totul. Tarziu in noapte, pe la 2-3 - am putut vedea foarte multe lumini pe geam. Ajunsesem. Atmosfera de-acolo e foarte usor de observat si descris - Istanbul-ul nu doarme. Diferenta dintre zi si noapte tine doar de lumina si de genul de oameni care se perinda pe-afara. Pentru ca indiferent de ora, e tot timpul aglomerat, plin de oameni, zgomotos - si cu toate astea - foarte fermecator.

Festivalul la care urma sa participam noi este, cum am mai spus, unul francofon. Am fost primiti in miezul noptii la Liceul Notre-Dame de Sion - un liceu privat care arata ca un hotel de cinci stele. Ca sa fac o mica paranteza - din cate am inteles, in Istanbul, numarul liceelor private aproape ca-l depaseste pe cel al liceelor de stat. Din cate am aflat, daca intr-adevar vrei sa faci un liceu pe bune acolo - mergi la unul privat. Anual, parintii platesc in jur de 15 000 de euro taxa. Insa credeti-ma, conditiile de-acolo sunt lux pur.

Cu ce as putea sa incep - aveau sala de relaxare (mese de sah si biliard), cantina care arata ca o cafenea foarte fitoasa, sala de trofee, bazin de inot, computere asezate pe holuri cu acces pentru oricine dorea sa verifice cate ceva pe net si baile... Baile alea in care intrau sute de elevi zilnic erau mai curate decat ce am eu acasa (si credeti-ma, mama este un cleaning-freak cand vine vorba de baie). Exista desigur, o sala de teatru - unde s-a desfasurat festivalul (scaunele erau incredibil de pufoase), o curte interioara superba (erau mese pentru mancat, mese de ping-pong, cosuri de baschet, multa verdeata - niste trandafiri superbi cresteau pe-acolo, si peste toate astea era o curatenie incredibila - astfel incat mai vedeai fete care obosite de sandale, umblau desculte fara nicio problema) si niste sali de clasa foarte dragut organizate.

Ajunsi acolo noaptea-tarziu, am fi trebuit sa incercam sa ne odihnim si sa dormim - in cateva ore incepea festivalul. Am jucat sah si biliard pana dimineata. Cand a inceput festivalul, noi eram deja foarte obositi dar n-a contat. Mancarea pe care o primeam era proaspata si delicioasa de fiecare data iar piesele variau de la foarte interesante si amuzante la foarte plictisitoare. Cand erau foarte plictisitoare, intrau in peisaj scaunele alea pufoase. Ce-am mai dormit pe ele...Revenind!
Dupa un astfel de program se desfasoara fiecare zi. Mai trebuia de-asemenea sa frecventam niste ateliere de teatru. Eram impartiti si trebuia sa facem niste sedinte a caror finalitate era o improvizatie pentru ultima zi de festival. Culmea, in ultima zi trebuia sa avem si noi spectacolul. Munca la puterea a doua...noi eram aia.


Si nedormiti de peste 24 de ore romanii tot poetici au ramas

Pe parcursul sederii noastre acolo, fiecare am fost distribuiti la cate-o gazda. Eu am nimerit la Cem - un tip extraordinar. Din cate gazde au avut romanii, eu sunt sigur ca am avut-o pe cea mai tare. Avea aceeasi varsta cu mine, canta la chitara de 4 ani (chitara clasica nu joaca!) si imparteam amandoi pasiunea pentru trupe precum Led Zeppelin(trupa lui favorita), Metallica(a mea) si Iron Maiden (trupa iubita de toata lumea in Turcia, dupa cum aveam sa descopar mai tarziu). De asemenea e si un talentat desenator, frecventand si cursuri pentru asa ceva. Ah, si a jucat in piesa liceului sau, unde a avut rolul principal. Piesa lor a fost printre cele mai apreciate din tot festivalul...
Cem locuia pe malul celalat al Bosforului (partea Asiatica, in timp ce liceul era in partea Europeana) - astfel ca eu in fiecare zi aveam ocazia sa trec podul si sa vad un peisaj superb! Zona in care statea era un rezidentiala. Apartamentul era imens, am primit camera mea...nu aveai cum sa te plangi.

Seara, dupa ce programul festivalului lua sfarsit, eram scosi in oras. Cem a vorbit cu toata lumea, si toata gasca a iesit la o un club de rock/blues. Drumul pana acolo a fost magic. Am mers printre sute de oameni care se plimbau pe bulevardul ala. Era de-a dreptul incredibil. Iar clubul era genial...la fel era si berea de-acolo (mie nu-mi place berea, dar asta era...wow!) si muzica...ah, cantam cu totii melodii dupa Iron Maiden, Judas Priest, AC/DC, RHCP, Joan Jett s.a.m.d. Era incredibil! La intoarcere (candva tarziu in noapte) veneau in directia noastra cam vreo 400 de suporteri ai Besiktasului. Aparent castigasera si erau fericiti. Tot in perioada aceea se apropia finala cupei Uefa dintre Shahtior Donetk si Werder Bremen. Era incredibil sa vezi suporteri ucrainieni, nemti si rusi stand laolalta la aceleasi mese - glumind si simtindu-se bine - asa cum ar trebui sa fie la orice meci de fotbal (ati auzit bai, panarame de romani care nu faceti altceva decat sa va injurati cu adversarii...animale din jungla sunteti in comparatie cu astia).



Rock forever chiar si in Turcia! Clubul ala chiar era genial!

Intr-o alta zi am avut croaziera pe Bosfor cu un vas. A fost incredibil! Am vazut niste peisaje superbe, eu am facut niste poze grozave si toata lumea s-a simtit incredibil. Dupa ce toata lumea a luat masa pe vas, s-a dat drumul la distractia si la muzica traditionala turceasca - foarte familiara cu ce se aude la manele(de aici vine plagiatura romaneasca). Diferenta era insa imensa. Ca un lucru curios, aceiasi oameni care cu o seara inainte dansau si cantau pe AC/DC acum isi faceau de cap pe ritmurile orientale. A fost o chestie cu adevarat unica!
Seara tarziu am stat undeva pe malul marii Marmara si am baut vin...


Stadionul celor de la Besiktas, singurul la care am reusit sa fac poza. Ar mai fi fost Ali Samien si Ataturk...


Imensitatea de pod care lega Europa de Asia. Ma rog, unul dintre ele...


Let's get the party on! Ma rog, ei :D

In ziua spectacolului nostru, toata lumea era foarte stresata si nervoasa, dovada ca nu prea am poze din ziua aia. Cu toate astea piesa a iesit aproape de perfectiune. Toate replicile au iesit perfect, lumea (aproximativ 200 de oameni) a gustat si aplaudat la scena deschisa - sentimentul a fost uluitor. Dupa spectacol, actorii se strangeau la un soi de conferinta unde li se puneau intrebari sau se urau felicitari chiar de catre audienta. Acolo lumea era toata cu zambetul pe buze si felicitarile nu au contenit.
Si aia a fost. Ultima zi de festival.
In ziua urmatoare urma sa parasim Istanbulul, dar nu inainte sa dam un tur si sa vedem moscheiele faimoase...Hagia Sofia si Moscheea Sultanului Ahmed (care avea 6 minarete).
A fost foarte frumos sa vedem si astea...ca o completare a tot ce-am trait in acele zile.


Gradina si Moscheea cu 6 minarete

La sfarsit nu vroiam sa plecam. Totul fusese prea frumos. Oamenii erau asa cumsecade, asa civilizati, iar orasul atat de frumos si de curat inca iti doreai desigur...sa ramai de tot! Dar a trebuit sa ne intoarcem. Drumul a fost mai putin obositor, sau poate doar eram noi mai pregatiti. Totul a mers bine pana cand am ajuns la Vama cu Romania. Acolo dobitocii de romani ne-au aratat inca o data cat de penibili pot fi. Cum sa stai sa cauti in bagajele unor copii veniti din Turcia de la un festival de teatru? Sau mai mult, cum sa ceri unor fete de 16-18 ani sa-si desfaca bagajul in fata ta sa verifici tu daca nu cumva are substante ilegale sau ceva de genul. "Tu" fiind un vames burtos si un pic cam tantalau. Asta mi-a facut foarte multi draci dar a trebuit sa trecem peste. Ce importanta mai avea?

Si ne-am intors in infecta Romanie, in plictisitoarea Constanta.
Cica luni trebuie sa merg la scoala. Yuuk!


Noi in ultima zi!

vineri, 15 mai 2009

...and I'm going to...all the way!

Hai ca plec!
Nu stiu daca o sa pot sa scriu de-acolo (probabil ca nu), asa ca e de asteptat o saptamana de pauza.
O sa vin inapoi cu poze, impresii si plin de mandrie de cum a iesit piesa (sper).
Wish us luck!

miercuri, 13 mai 2009

Internetul e infricosator

Am avut ieri o discutie prin comentarii cu o persoana anonima. Manat de curiozitate si plictiseala, am vrut sa vad daca pot afla cine este. Am aflat IP-ul in functie de statisticile de pe Trafic.Ro. Folosind niste site-uri foarte bine puse la punct, am aflat de unde a venit cautarea (cautare care corespundea la ora cu trimiterea comentariilor de catre anonima). Si am aflat ca persoana respectiva e din Constanta, i-am aflat si provider-ul s.a.m.d.
Apoi am gasit un site care gasea de unde provine un IP prin Google Earth. Si am aflat de unde cu o marja de eroare de...10 metri?!
In fine, ca dupa aia am recunoscut stilul de scris (punctuatia, tic-uri verbale prezente in scris) si mi-am dat seama cine era(sau cel putin asa cred)...asta e alta poveste.

Unde vroiam sa ajung. Internetul e o chestie exagerat de libera. Ganditi-va ca daca eu cu 10 minute de timp liber si 3 cautari pe Google am putut afla nu numai in ce oras si de la ce firma, ci si unde e locatia computerului - fara sa am cine stie ce resurse - o conexiune la net si putina rabdare. Ganditi-va cat de usor se localizeaza ceva (sau cineva) folosind resurse cu adevarat avansate. Pai cu tehnologia de ultima generatie, poate sa-ti spuna la centimetru unde te afli, cum iti miroase respiratia si ce ai mancat ieri seara (glumesc, desigur).

Sigur. Internetul e misto - e entertaining, e fun, e folositor. Dar uite cum folosind internetul ramanem fara pic de intimitate. Ma gandesc ca de foarte multe ori, prostiile astea de genul - anonimat, proxy, invisible, parole - sunt total ineficiente si sunt facute special pentru a fi descoperite, sparte, hack-uite. Nimic nu e in siguranta si suntem la dispozitia oricui este un pic mai indemanatic la calculator (deci care stie ceva mai mult decat messenger si internet explorer). E chiar infricosator sa stii ca cineva poate sa-ti umble in PC fara ca tu sa stii. Cineva poate sa vada ce ai vorbit pe messenger, ce ai mai lucrat, ce muzica ai ascultat, ce filme ai mai vazut.

Nu va da asta un disconfort teribil?

Toata chestia asta cu investigatul m-a inspirat de la o carte foarte tare pe care am citit-o (acum sunt la volumul 2). Recomand, e una dintre cele mai bune romane pe care le-am citit vreodata.

luni, 11 mai 2009

Parul lung

Intotdeauna parul lung a fost un subiect tabu cand vine vorba de baieti. Cred ca toata prostia asta isi are radacinile undeva inainte de '89, ca mai toate lucrurile absurde care inca ne domina. Incet, incet ne-am mai domesticit, dar sunt unii de-a dreptul ridicoli...

-Baietii nu poarta parul lung, nu e frumos. Doar fetele il au lung, baietii trebuie sa se tunda.
-De ce? intreb eu intrigat.
-Ca asa a fost dintotdeauna. Nu e frumos la baieti...
-Asta e o parere subiectiva.
-Asa a fost lasat de la Dumnezeu.
-Uh, Fi-Su avea plete. Duh!
-Dar ce? Esti emo?
-Nu. Wtf? De cand a devenit parul lung echivalentul emo?
-Pai toti aia poarta asa...
-Nu, aia au freze strambe. Eu il am doar...lung.
-Bine, bine - te dai mare roacher acum...
-Da si nu. Dar tot nu inteleg ce treaba are parul cu asta. Nadal are parul lung, si nu-i zice nimeni ca e emo.
-Offf...nu se intelege omul cu tine.
-Presupun ca nu.

Zau ca dupa o vreme ajung sa ma simt discriminat. Adica de ce fetele - da si noi - nu? E vreo lege? Atata timp cat mie-mi place si-l spal (cica unii mai au problema asta) o data la doua zile, care e problema celor din jur? Nu inteleg.
Toata chestia asta a inceput vara trecuta. Era cald si eu aveam parul de o lungime medie. De nervi si transpiratie m-am dus si m-am tuns destul de scurt. La Bucuresti la Metallica eram foarte frustrat...dadeam din cap dar n-aveam si eu o pleata acolo sa se zbata. Nimic. Si ce-am zis eu - ia sa-l las eu sa mai creasca nitel. La Maiden sa pot sa fac un headbanging mai decent. Si a mai trecut o perioada. Trece si concertul de la Maiden (parul se comportase onorabil) si se apropie scoala. Hopa! Ce facem?

La inceput n-am dat atentie. Nu parea iesita din comun lungimea lui. Dar intr-o zi ma intreaba mama...ma tund sau doar il aranjez ca sa-l fac sa creasca si mai mult? Intrigat...ma uit in poze si apoi in oglinda. Bre, eu cred ca sta mai misto. Ia sa-l lasam asa.

Lunile trecea
Paru' tot crestea...

Acum e lung...la spate mi-a acoperit ceafa, in lateral acopera urechile, bretonul cand e ravasit e peste ochi (stiti ce misto se vede cand ma uit urat la cineva?) si eu nu mai pot de uimire. Ia te uita ce pleata am!
Si ca tot plec la Istanbul (inca...3 zile...yaaaay!), mama ma intreaba foarte serios daca o sa joc cu freza asta. Eu zic ca da! Ea zice ca mai bine nu. Pana la urma am convenit sa-l scurtam putin (nu prea mult). Adevarul e ca am speriat-o cand i-am zis ca daca ma tund o sa o fac asa - ca mosul asta care e solistul si chitaristul meu preferat - s-a lasat repede pagubasa. Asa ca un pic scurtat si-atat!
Nu pot sa nu ma crucesc in continuare cand port sau aud un dialog de genul aluia ilustrat mai sus. Tara asta are o groaza de oameni imbecili cu o mentalitate de comunisti, chiar daca au trecut...hei! Aproape 20 de ani!
Ce e asa de greu sa accepti ceva diferit atata timp cat e decent? Nu o sa inteleg.

Un geniu zicea odata :
Nu conteaza cat de lung am parul, important e cat si cum gandesc.
Florian Pittis

Poate ca mai multa lume ar trebui sa asculte ce a avut de spus omul asta. Credeti-ma, e mult mai interesant si mai de remarcat decat declaratiile zilnice ale lui Becali sau a altor intelepti.
Ah, si mi-am adus aminte de niste versuri bestiale marca Cargo:
Ia ascultati aici!

Frunza verde mere, pere,
Nu te insura mai vere!

Cand eram ficior in sat, ma,
Paru' lung mi l-am lasat, ma!
La oras eu am plecat-a, ma,
Sa ma fac om invatat, ma!
Si la scoala m-or trimes, mai,
Toate-n cap sa mi le-ndes, ma!
Iar cand 'roacker' am ajuns-a,
Nii la mine ca nu-s tuns, ma!



Si cantecul in sine:


Cargo - Frunza verde

Voi ce impresii aveti pe tema asta? Lung sau scurt?

joi, 7 mai 2009

Mirror's Edge



"We call ourselves runners. We exist on the edge between the gloss and the reality. The mirror's edge."

Uite ca am mai dat gata un joc bun!

Mai rar asa ceva! L-am terminat acum aproximativ 10 minute deci impresiile sunt calde. Cum poti sa rezumi totul intr-o propozitie? "Eat this Prince of Persia! Eat this Spiderman!"
Acum, fara sa o dau eu in mai multe prostii, jocul nu se ridica la cel mai inalt nivel. Nu este nici pe departe un joc apropiat de perfectiune dar e foarte antrenant, relaxant si dadator de dependenta.

Primul cuvant care-ti vine in minte cand vezi gameplay-ul - parkour! De ce am sarit direct la gameplay? Pentru ca acesta e in stransa legatura cu povestea...din care nu vreau sa dezvalui prea mult pentru ca se pierde tot interesul dupa aceea.
Ideea generala a jocului ne situeaza intr-un viitor deloc indepartat (cel putin asa imi pare mie) intr-un oras fictiv dominat de si de un regim totalitar. Contrar acestei guvernari (care ne duce cu gandul la statele comuniste, desigur) - orasul arata stralucitor...ca un imens diamant. In spatele acestei bijuterii se afla insa multe maini patate.
Astfel ca exista asa-numitii luptatori pentru dreptate. In cazul de fata ei sunt numiti "Runners". Ei sunt o retea care lupta impotriva acestui sistem si incearca sa o faca fiind mereu pe fuga, fara sa interactioneze cu prea multa lume, fara sa provoace victime (decat in caz de forta majora, lucru care scoate partial jocul din sfera FPS-urilor), dar al caror actiuni pot face diverse ravagii de ordin politic si social.

Eroina acestui joc, (pe numele ei - Faith) face parte din retea. Modul in care ea si colegii ei opereaza o sa ne duca cu gandul la parkour, escaladand cladirile cu iscusinta si facand tot felul de acrobatii. Totul intr-un sistem First-Person Shooter (adica ne miscam prin ochii eroinei).
Jocul a fost gandit pentru a fi placut si interactiv astfel incat se presupune ca stii mereu pe unde sa mergi sau ce sa escaladezi, anumite obiecte din zona preschimbandu-se intr-un rosu strident pentru a putea fi usor observabile. Ceea ce o face pe Faith mai deosebita decat pe Printul din Persia sau decat Spiderman este ca abilitatile ei nu sunt de domeniul fantasticului. Absolut fiecare miscare a ei este umana si posibila. Intr-un cuvant, jocul e realist (desi imi pun intrebari cu privire la conditia fizica, ce tinde uneori sa fie...fantastica). Nu e greu sa te inveti cu interfata lui si in scurt timp vei ajunge sa te misti cu viteza prin toate nivelele, mereu pe fuga, mereu urmarita de politie. Este chiar spectaculos daca ajungi sa stapanesti bine controalele.

Desigur ca apar uneori probleme, si aici ma leg putin de defectele jocului. Sunt momente cand nu stii efectiv pe unde sa o iei, pentru ca obiectele rosii lipsesc cu desavarsire. Nu o data a trebuit sa apelez la un walkthrough de pe youtube (folositi cu incredere) ca sa stiu ce trebuie sa fac mai departe. De altfel mi se pare ridicol cum urmaritorii lui Faith trag ca niste nebuni (duh, sistem totalitar) intr-o persoana neinarmata care...fuge pe blocuri (poate fi si asta un hobby, nu?).

Cu aceste mici exceptii, jocul merita savurat. O sa adorati viteza lui, cursivitatea (asta daca nu dati peste mici bug-uri cand veti fi sarit de la o distanta imensa intre 2 cladiri pentru ca apoi sa va blocati intr-o teava ce nu poate fi sarita ci trebuie ocolita) si grafica foarte aratoasa.
Venind vorba de ea, Mirror's Edge nu este ultra-mega-uber stralucitor dar pentru ceea ce face si cere, nu deranjeaza absolut deloc. Ba chiar se potriveste.

Sunetul, si mai ales muzica este de exceptie. Ajuta la atmosfera si toate acele gafaieli ale lui Faith, zgomot de pasi, lovituri - toate sunt extrem de veritabile.

Per total o experienta placuta si recomandata. Incercati ceva nou si inedit!

Nota 9/10!

luni, 4 mai 2009

Cum sa nu comentezi un meci de tenis...

Cum? Pai cam in exact aceeasi maniera in care au facut-o cei doi de pe Sport.Ro de la finala Masters-ului de la Roma - partida disputata intre Rafael Nadal si Novak Djokovic. Meci memorabil, frumos, spectaculos - cum era de asteptat.
Dar comentariul a fost sub orice critica.

Nu sunt sigur cum il cheama pe comentatorul care isi face de regula treaba la tenis pe Sport.Ro, dar el a fost insotit de Cristian Tudor-Popescu si a facut din meci un adevarat deranj in anumite momente. CTP-ul ca individ (ziarist, intelectual si ce mai e el) imi este tare antipatic. Are o aroganta dezgustatoare in voce atunci cand deschide gura dupa principiul "Eu sunt destept, restul lumii sunt niste idioti". Trecem peste astea. Ce m-a deranjat pe mine...

Tipul de la Sport.Ro avea niste remarci foarte imbecile. Dupa mintea lui, imediat cum Nadal pierdea trei puncte consecutiv pe propriul serviciu - spaniolul era terminat, in corzi si Djokovic pe val. In maxim 2 minute insa, Nadal era inapoi in joc - conducea detasat si incredibil - comentatorul il dadea mort pe Djokovic si tot asa. Si a tinut-o in ritmul asta cat a durat meciul - 2 seturi! Atat Nadal cat si Djokovic au fost terminati de cateva zeci de ori pe parcursul meciului. Si asta nu a fost tot. Nu pot sa uit ca l-a descris pe sarb ca fiind slabut sau sfrijit (nu stiu exact termenul) referindu-se la aspectul fizic. Sa-mi dau zece palme in cap...numarul 3 mondial - un jucator remarcabil - este facut slabut-sfrijit de al nostru drag comentator. Bravo frate! Daca si Djokovic e asa...
Inteleg ca il compara cu Nadal care are ceva mai multa masa musculara pe el dar de-aici si pana la a-l face pe numarul 3 mondial slabut. Cat de slab poate fi pana la urma un om de 1.88 si 80 de kilograme?

CTP-ul pe de alta parte a facut bine ca a mai facut misto de comentator cand zicea cand de unul cand de altul ca e pus la zid. In schimb avea cretinul obicei sa vorbeasca in timp ce se desfasura un schimb de mingi. Nu stiu eu multe in ceea ce priveste comentariul la tenis, dar parca e o regula (scrisa/nescrisa cine stie?) care spune ca atunci cand se joaca un punct - iti tii gura! Nu si CTP-ul. El vorbea... La un moment dat m-am speriat de era sa pic jos de pe canapea. Djokovic respinsese un smash de a lui Nadal si castigase punctul. Memorabila faza intr-adevar, dar mi-ar fi placut mai mult daca CTP-ul nu tipa din toti rarunchii - extraordinar. Imaginati-va - liniste totala si apoi urla nebunul.
Pentru mine, ce au facut astia doi mi se pare de-a dreptul ridicol dar ce poti sa ceri pana la urma de la Sport.Ro - postul cu stiri mondene despre sportivi? Astia sunt, astia raman.

Cat despre meci, a fost destul de captivant. M-a enervat Djokovic cu accesele lui de furie in care dadea cu racheta de pamant (oare ce vina avea ea?) - nu mi se pare o reactie demna de un tenismen, dar probabil ca era doar o stare trecatoare. Oricum in setul 2 sarbul s-a resemnat. The King of Clay IS The King of Clay si Rafa s-a impus lejer. 7-6 ; 6-2 . A fost o partida de remarcat pentru recuperarile incredibile pe care la facea Nadal si pentru determinarea si talentul aratat de Djokovic. Dar a castigat cel mai bun. Nadal e pe zgura ca la el acasa asa ca un meci in fata lui e un test prea greu pentru multi. Asta nu inseamna ca spaniolul e de neinvins dar simt ca suprematia lui va mai continua o vreme. Momentan, niciunul din rivalii lui (Federer, Novak, Murray) nu se ridica intr-atat de mult la nivelul incat sa-l dea jos de pe primul loc. Si mie-mi convine :D

Vamos Rafa!

sâmbătă, 2 mai 2009

2 de ras

Hai sa va distrez putin la inceput de luna...



Sonseed - Jesus Is My Friend


Si mici adevaruri privind cantatul la chitara...



Enjoy!