joi, 24 decembrie 2009

Urari!



Pentru ca tot e 24, tin sa urez oricui trece pe aici - un Craciun Fericit! Stiti restul de urari care se fac, cu toata poliloghia de rigoare, considerati ca le-am spus si pe-alea.

Si desigur nu pot sa va las fara putina muzica...de sezon desigur :P


Motorhead - Run Rudolph Run
Asculta mai multe audio Muzica

Lemmy, Dave Grohl si Billy Gibbons - Run Rudolph Run

Enjoy!

miercuri, 23 decembrie 2009

Plictiseala

Daca e o chestie pe care am desprins-o in aproape (WOW!) 2 saptamani de vacanta este ca ne place sa ne certam. Se cearta unii la televizor pentru ca le place mai mult culoarea portocalie decat cea rosie. Aia care prefera rosul - sa moara da-i naibii. Bineinteles ca si sustinatorii rosii ii urasc de moarte p-aia care prefera portocaliul, si-ar prefera sa-i vada...altfel.

Si asta e doar un exemplu banal. Nu inteleg de ce atata ura si rautate pentru un lucru de-a dreptul copilaresc. Gen...mie-mi place muzica rock. Tie-ti place muzica pop. Ahaaa! Esti un idiot si un nenorocit si esti vai de capul tau. La care ala care asculta pop ii raspunde cu aceeasi moneda, folosind epitetele specifice. Si cine castiga? Nimeni, evident.

Sau trupa mea (adica cea preferata) este mai tare decat a ta. Sunt mult, mult mai marfa, si tu esti un prost pentru ca ai alta parere. Eu sunt ala mai tru, tu esti un poser, un nimeni si mai bine pleaca de-aici ca daca nu...
Daca nu, ce? O sa incepi sa plangi? Sa injuri mai tare decat o faci deja?
Era un fel de adevar suprem in legatura cu certurile astea pe internet - este ca o cursa pentru oameni cu dizabilitati. Chiar daca reusesti intr-un final sa castigi, ramai totusi un handicapat.

Da, adevarul e ca atunci cand ai 3 saptamani de vacanta si e frig afara, chiar n-ai altceva de facut decat sa stai pe internet. Si am incercat sa alung plictiseala. Am fost la filmul asta - foarte bun! Am citit cartea asta de 900 de pagini in 4 zile - misto! Am invatat cantecul asta la chitara - acum stiu 16 cu totul. Am inceput sa ascult trupa asta pentru ca mi se par geniali. Si tot lipseste ceva...

O caut cu lumanarea cand zic ca am nevoie de putina actiune...acum ma asteapta scoala dupa colt.




joi, 17 decembrie 2009

Les Enchaines

Dupa ce am facut rost de inregistrarea noastra de la Arad, m-am hotarat sa o si uploadez...undeva. Dupa ce am aflat ca Google Video nu mai permite uploaduri si filmul e prea mare pentru Youtube, am inceput sa caut pe Google tot felul de site-uri care sa permita urcarea unui film de 500 de mb care dureaza 40 de minute...ei bine, asta e cea mai buna solutie pe care am putut-o gasi. Calitatea imaginii si a sunetului nu e nici pe departe la fel de buna ca pe dvd-ul original, dar atata permite internetul asta blestemat. So Enjoy!




Am uitat cumva sa mentionez ca vreau pareri? :P

marți, 15 decembrie 2009

La posta

Am avut, pentru prima oara in 18 ani de zile, nevoia de a trimite ceva prin posta. Ceva cat de cat important (inscriere la IELTS) care trebuia sa ajung intre data de X si Y. Pentru asta exista Prioripost. Si m-am dus si eu ca tot omul la posta cea mai apropiata de mine de casa pentru a scapa o data de grija asta.

Acolo coada de sapte metri. Toti pensionari, toti aveau ceva foarte important de intrebat, cumparat, platit intr-atat incat se moscaiau la infinit. La ghiseu nu erau decat doua...postarite sau ce sunt ele acolo . Doua persoane la mai bine de zece insi! Celelalte erau intr-o camera alaturata band cafea, fumand si stand la palavre (te-ai uitat fata aseara la Acces Direct?).

Si asteptam incercand in sinea mea sa arat si intelegere. E frig afara, calculatoarele sunt vechi si merg foarte greu...firesc. Si stau la coada aia 15 minute, pentru ca atunci cand sa-mi vina randul, postarita sa-mi spuna foarte senina ca nu mai au plicuri si ca sa ma duc sa-mi iau. Cred ca am ramas mut vreme de vreo...10 secunde?! Deci...la POSTA nu mai aveau PLICURI. In fine, am strans din dinti si m-am dus la o librarie sa-mi iau plic. Ma intorc cu plicul (logic ca am mai asteptat vreo 5 minute ; in fata mea inca vreo 4 persoane, intre timp ramasese o singura postarita) si ma ia la rost acum ca de ce nu e scris. Incerc sa o intreb cum se scrie (aici poate aveam si eu o parte de vina, dar ati vazut cum la scoala tot timpul invatam sa facem scrisori dar ne concentram tot timpul pe continut si niciodata pe ce mai trebuie scris pe plic?) dar evident ca ea e prea importanta si prea ocupata (automat se intoarce la cafea) sa-mi dea si cel mai mic ajutor, pentru ca ea nu este platita la aceasta posta. Nuuu, ea face caritate, si eu deja am prea multe pretentii. Nu exista si un model, nu exista nimic. In fine, completez dupa cum ma duce capul. Evident ca in prima instanta e gresit. As vrea sa inteleg de ce "expeditorul" e in colt stanga sus si "destinatarul" nu e si el in stanga ci in dreapta, dar in fine.

Mi-am bagat picioru' si am lasat-o pentru o a doua zi, pentru ca sicitirita aia nu era in stare in continuare sa explice coerent ceva si probabil as mai fi stat inca o ora pana cand sa fi terminat treaba.

A doua zi ma duc la posta de la gara, cu gandul ca plicul nu va mai bate tot orasul, ca doar de-aici pleaca spre Bucuresti. Aici exista o sectie speciala Prioripost, aveau si o mostra despre cum trebuie sa arate coletul/plicul scris la exterior. Si chiar si asa, pe postarita de aici nu a deranjat-o sa mai zica o data cum se face, doar ca sa fie sigura ca nu gresesc. Deci se poate...Romania nu e plina de cucoane carora le cad galoanele daca se misca mai repede si de oameni sictiriti. Dar e uimitor cum sunt unii care te calca pe bataturi de parca i-ar fi facut mamele lor acolo in institutia aia.

In alta ordine de idei, e vacanta si e ciudat sa am atata timp liber, dar am buna ocazie de a citi, pot sa citesc si sa ascult multa, multa muzica! Ce poate fi mai misto de-atat?
Am o mica surpriza pentru voi, daca nu astazi atunci poate maine. Are legatura cu teatrul. Pam Pam.

joi, 10 decembrie 2009

Fuck yeah !!!

Metallica, Slayer,ANTHRAX si Mastodon vor concerta la festivalul Sonisphere 2010 care va trece la anul si in Romania.

Rockeri, intre 25 si 27 iunie sunteti asteptati la un mega eveniment, probabil cel mai mare din Romania ultimilor 20 de ani: Sonisphere Festival !

Speram ca toate trupele din acest turneu sa treaca totusi prin Romania si sa nu avem surprize ca primim doar "o parte".

"Regula" e simpla. Intre 25 si 27 iunie trupele vor canta si in Romania si in Turcia. De exemplu: Slayer pe 25 in Romania si pe 26 in Turcia. Metallica, invers, pe 26 in Romania si pe 25 in Turcia. Mai exact, trupele vor face rocada intre tari in perioada respectiva. Atentie, exemplul de mai sus e doar un exemplu. Datele reale le vom afla curand.

via Metalhead



Now can I get a HELL YEAH!!!! ??????
Dumnezeule mare, prima data am zis ca nu se poate, ca totul pica prost ca e prea aproape (2 zile) de bacalureat. Dar sa mor daca nu o sa invat si sa fiu pregatit astfel incat sa reusesc sa ajung la concert. Efectiv nu-i pot rata. Trebuie sa-i vad! Din nou!

METALICAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!



So let be written so let be done
I'm sent here by the chosen ONE.
So let be written, let be fucking done.
To kill the firstborn pharaoh's son...
I'm Creeping death!

In 2008 la concert a fost cam asa...

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Jenant

Este jenant ca aceasta interminabila campanie electorala a aratat cat sunt de penibili politicienii romani. N-am vazut niciun moment de maturitate din partea celor doi candidati ramasi. Efectiv detest si ma scarbeste cum se promoveaza fiecare...nu aratandu-si ideile aparent superioare, planurile, capabilitatile. Nu, ei se injura intre ei ca niste tigani.

Unul striga la altul : coruptule! Celalalt raspunde : incapabilule! Nenorocitule! Strambule!

Poate pe de-o parte ne meritam soarta, pentru ca la cata prostie este in tara asta, ar fi greu ca politicienii sa fie altfel. Cei care dezbat nu sunt nici ei in stare sa fie o clipa obiectivi, sa priveasca totul cu mai multa raceala si sa inteleaga exact ce se intampla cu adevarat. Nu. Preferatul lor este cel mai drept, inteligent si magnific din Romania, celalalt este un dobitoc si oricine zice altfel...sa moara duca-se dracului!
Ideea e ca viata nu se vede doar in alb si negru. Mie-mi place sa o vad de regula in multe nuante de gri, dar se pare ca nu foarte multa lume face asta.

Supozitii, injuraturi, certuri. Efectiv mi-e scarba. Nici macar o chestie asa de importanta nu se poate desfasura in pace, liniste si civilizatie. Pentru ca suntem o tara de animale si ne meritam soarta. Fara indoiala ca niciunul dintre cei doi indivizi nu este alegerea corecta. Poate nici nu exista asa ceva. Si e trist ca am ajuns in situatia asta.
Colac peste pupaza, primarul Constantei, Mazare - a bagat afise peste tot prin oras prin care efectiv ameninta (sau santajeaza, depinde) faptul ca daca Baselu' iese presedinte el pleaca din functia de primar, de parca el ar fi un adevarat Mesia pentru Constanta. Dar stiti ce e trist? Ca sunt multi pensionari care vor pune botul la asa ceva, deoarece pentru unii chiar conteaza pomenile electorale date lunar de Mazare.

Am ajuns in situatia in care nu stiu pe cine sa pun stampila maine. N-as da satisfactia unui idiot precum primarul lu' Peste prajit dar deja cand il vad pe Baselu' l-a televizor, efectiv mi se face rau. Daca nu votez maine insa, pierd o nota de 10 :)) Va trebui sa aleg pe unul din cei doi bramburici inutili macar de dragul notei.

marți, 1 decembrie 2009

Dragon Age : Origins



Nu mi se intampla foarte des sa dau peste jocuri care sa fie memorabile din primul pana in ultimul minut de joc. Exista insa creatii care te macina, te fac sa nu le uiti, sa vrei sa joci mai mult pentru ca apoi cand ii faci capatul sa-ti doresti sa o iei de la capat.
Care ar fi pentru mine? Syberia si Prince of Persia (trilogia) ar fi in capatul listei. Urmati de Fahrenheit, Freelancer si ceva mai recent - TES IV : Oblivion si Batman Arkham Asylum.
Mai nou simt ca si acest nou RPG marca BioWare este gata sa se aseze intre titlurile de mai sus. Poate ca este departe de perfectiune la nivel de gameplay si grafica dar pe mine nu asta ma afecteaza mai intai cand testez un joc. Daca ma prinde povestea, daca am personaje de care reusesc sa ma atasez, daca am tendinta de a reveni desi probabil am pierdut deja un numar considerabil in fata PC-ului - atunci inseamna ca pentru mine jocul este daca nu neaparat unul exceptional, atunci cel putin grozav!

Nu prea am jucat multe Role-Playing Game-uri la viata mea, dar se spune ca l-as fi incercat pe unul dintre cele mai bune - Oblivion. Voi face nenumarate comparatii intre Dragon Age si Oblivion pentru ca impart amandoua un univers fantasy relativ asemanator si au foarte, foarte multe elemente in comun, dar se si diferentiaza unul de altul prin cateva lucruri foarte importante.
Mai intai trebuie sa spun ca pentru mine Dragon Age Origins este un joc pur si simplu genial. Povestea, personajele, grafica extrem de simpatica si un gameplay mai mult decat interesant au facut din cele 40+ ore petrecute in fata lui un adevarat deliciu.

Universul din Origins este plasat in Ferelden - tara Oamenilor. Pe acest teritoriu mai convietuiesc insa si elfi, gnomi si alte creaturi mai mult sau mai putin misterioase. Intr-o lume in care credinta este pusa in zei si demoni, exista desigur un demon care vrea sa distruga lumea. Cliseistic...poate! Dar nu intriga este elementul special ci desfasurarea actiunii. Demonii isi creeaza armate adanc in interiorul pamantului, armate formate din niste creaturi numite darkspawn (cei nascuti din intuneric, presupun). Apoi demonul respectiv (supranumit Archdemon) se transfigureaza intr-un dragon si porneste in fruntea ostilor sale pentru a nimici tot in cale. Acest fenomen care de-a lungul istoriei s-a mai petrecut de cateva ori se numeste The Blight. Creati si antrenati pentru a combate Blight-ul sunt un grup independent de orice autoritate - un grup numit The Grey Wardens. Ce ii face pe ei diferiti si potriviti pentru a lupta impotriva darkspawn-urilor este rezistenta la otrava sangelui acestora, element decisiv pe campul de lupta. Povestea surprinde pe eroul povestii exact in pragul unui nou Blight.

Eroul nostru poate fi ilustrat (dupa placul jucatorului) in mai multe moduri. Astfel ca vom putea alege intre cele trei rase (oameni, elfi, gnomi), ambele sexe desigur, si intre cele trei clase prezente la inceput (warrior, ranger si mage), clase care vor putea evolua intr-un numar considerabil cu timpul. Astfel ca inceputul poate sa difere de la jucator la jucator. Ai putea fi o tanara "oama" de vita nobila sau un gnom din clasa sociala inferioara sau chiar un elf supus discriminarii societatii Fereldenului. Povestea va incepe asadar in moduri diferite, in functie de ce se alege la inceput.


Elissa, o tanara de vita nobila - ceva mai dezinhibata

Eu am ales sa joc in persoana unei tinere de vita nobila, clasa rogue, pe numele ei Elissa. Caracteristicile fizice sunt si ele editabile astfel ca la mine, fata arata cam ca un fotomodel.Povestea ei incepe odata cu pregatirea familiei ei de a ajuta Regatul in lupta contra darkspawn-urilor. Peste noapte insa, un aliat al tatalui ei comite o tradare si intreaga familie a fetei este ucisa iar cetatea arsa din temelii. Dupa ce reuseste sa scape, Elissa este abordata de Duncan care-i propune sa devina un Grey Warden, grup din care face parte si respectivul. Astfel tanara ar avea ocazia sa lupte impotriva darkspawn-urilor si intr-un final sa-si razbune familia.


Intriga. De-aici nu mai exista decat un singur scop.

Trecand printr-un ritual, Elissa devine Grey Warden si este gata ca ea, Duncan si Alistair (un alt nou membru al grupului de razboinici) sa-l asiste pe regele Oamenilor in prima sa confruntare cu darkspawnii. Regele insa este tradat de propriul lider al armatelor sale, astfel incat putini reusesc sa scape cu viata din batalie. Duncan piere si el astfel incat Elissa si Alistair trebuie sa duca singuri misiunea Grey Wardenilor de a lupta impotriva darkspawnilor. Astfel ca ei trebuie sa adune diferiti aliati(fiecare cu problemele lor proprii), sa-l demaste pe tradatorul regelui (care convenabil doreste sa se aseze el pe tron) si sa duca lupta finala impotriva Archdemonului (care din start pare sinucidere. Nu voi mai dezvalui altceva din poveste, dar o sa-i insirui pe cei care o vor insoti pe Elissa de-a lungul misiunilor ei.

Astfel ca pe langa Alistair, cauzei noastre se vor alatura Morrigan (o tanara mage), Leliana (rogue crescut la manastire), Sten (un qunari, provenit dintr-o rasa de razboinici), Zevran (un elf care initial va incerca sa o asasineze pe eroina), Oghren (un gnom renegat de societatea in care traieste) si Tyber (cainele de razboi al Elissei). In functie de cum va evolua povestea s-ar mai putea alatura si altii dar acestia sunt principalii.


Companionii vor veni din cele mai neprevazute locuri.

Jucatorul va putea sa fie simultan in pielea tuturor, cu limita de 4. Astfel ca vom putea sa alegem inca 3 companioni pentru erou/eroina care sa o insoteasca in diferitele misiuni. Depinzand de abordarea preferata sau tipul de obstacole pe care sunt pe cale sa le infrunte, veti avea diferite formule. Se va putea interactiona incontinuu cu ei, proces prin care ei se pot atasa sau departa de erou. In acest proces ei ar putea sa paraseasca echipa daca sunt prea nemultumiti, dar in acelasi timp - daca totul merge bine - ar putea chiar sa dezvolte o relatie cu eroina. Si aici este partea unde jocul este un pic 18+ dar totul ilustrat cu decenta. E un joc fantasy pana la urma.


Nu e ceea ce pare. Fusesera capturati si li se luasera armele si armurile. Serios!

Va fi imposibil sa nu remarcati rapid cum conceptele lui J.R.R. Tolkien sunt adanc impregnate si in universul Dragon Age. Oamenii sunt niste discriminatori egoisti, gnomii traiesc sub pamant si exploateaza resursele acestuia, elfii stau in padure si trag cu arcul iar darkspawnii arata teribil de similar cu orcii (unii seamana si cu locustele din Gears of War). Veti mai vedea si alte asemanari frapante cu mitologia creata de Tolkien, dar chiar si aceste clisee nu fura nimic din experienta jocului.


Arborebarbos? Tu? Aici? Stai! Cum am ajuns in LOTR? Ah e bine, suntem in Dragon Age? Ok!

Gameplay-ul functioneaza in felul urmator. Vom avea asadar posibilitatea sa formam din avalgamul de personaje un grup de 4 insi (o persoane va trebui sa fie neaparat eroul/eroina noastra). Ei pot fi controlati atat separat cat si impreuna. Cand vine momentul luptelor, se pot aborda nenumarate tactici pe baza abilitatilor lor. Unul poate actiona ca aparator, altul ca arcas, ca vindecator s.a.m.d. Pentru a face planificarea tactica mai intuitiva si usoara, jucatorul are posibilitatea de a opri actiunea pentru a planifica diferitele manevre. A juca Dragon Age in timp real (deci fara intrerupere) este aproape imposibil. Sistemul de lupta este controlat in totalitate de PC, in functie de deciziile tactice facut mai inainte de jucator, dar nu veti avea ocazia sa dati neaparat voi cu sabia la un click de mouse. Doar veti selecta niste optiuni din maxim 3-4 clickuri si personajul va face restul pe ecran. Dupa o vreme te obisnuiesti cu principiul si totul devine foarte, foarte distractiv.
Camera din joc este reglabila astfel incat sa ofere o perspectiva avantajoasa jucatorului. Aceasta va oscila dupa propria preferinta intre un mod caracteristic jocurilor de actiune si pana la viziunea tipica jocurilor de strategie.
La inceput plangeam dupa modul de lupta din Oblivion (clasic unui joc de actiune) dar veti vedea curand ca Dragon Age este mai spectaculos asa, veti ramane amutiti de anumite faze de actiune.


Wtf? Acum suntem in Twilight? Nu! Misto atunci!

Grafica este foarte draguta. Desigur, poate ca este cu o generatie in urma dar Dragon Age este imens astfel incat devina usor-accesibil si celor cu calculatoare care nu provin din viitor. Nu este nici Crysis si nici Oblivion dar arata bine, nu va deranja vizual. Vor fi momente cand chiar va impresiona. Modelele hainelor si al peisajelor sunt destul de sterse. Nu vom putea sari de la inaltimi mari sau peste diferinte obstacole, fie naturale sau artificiale. Un camp invizibil de forta se va opune. Dar mie mi-au placut mai ales modelele fetei si corpului. Pentru ca fata de Oblivion parca sunt mai expresive iar trupurile chiar arata a femeie, respectiv barbat - mai ales ca vor fi cateva ocazii cand personajele vor lepada hainele.


Pentru onoare, glorie si...sustinere politica?! Uite la asta se rezuma lucrurile in ultimul timp.

Coloana sonora este memorabila. Aproape ca mi-a placut in egala masura cu cea din jocuri precum PoP, Oblivion sau Syberia. Voice-actingul este de asemenea extrem de bine realizat si nu cred sa fii auzit doua personaje care sa vorbeasca la fel, asa cum am dat la Oblivion (unde probabil au fost angajati doar doi actori impreuna cu Patrick Stewart si Sean Bean). Sunetul in general in Dragon Age este impresionant si vor fi momente cand veti ramane amutiti in fata strigatelor de lupta.
Tot aici as mentiona si dialogurile pur si simplu geniale dintre personaje care fac mare parte din deliciul acestui joc. Multe glume, ironii, aluzii etc. Si sunt cu tonele. Replici peste replici, fara sa se repete intre ele.

Un lucru important la RPG-uri este si sistemul de misiuni pe care-l primesti. Desi de multe ori totul se va rezuma la sabii scoase, in Dragon Age scopurile difera si parca si abordarile sunt diferite. Vor fi zone unde lupta va merge mai usor si mai rapid, alte zone unde veti apasa butonul Reload de zeci de ori.
Evident ca mai exista si mici bug-uri, glitch-uri si erori, dar per total Dragon Age nu este absolut deloc liniar si se manifesta bine. Optimizarea nu da aproape deloc batai de cap si jocul raspunde bine la Alt-Tab (veti mai consulta si diferite ghiduri pentru a face alegerile cele mai potrivite) astfel ca nu am nimic de reprosat la acest capitol.
De fapt cu exceptia unor crash-uri foarte rare si ale unor mici dezorientari ale A.I.-ului, chiar nu vad ce ar putea fi reprosat acestui joc.


Morrigan este poate cel mai interesant personaj din intreg jocul.

Daca-l incercati si investiti in el o perioada considerabila de timp (tineti cont si de posibilitatea de rejucare, unde puteti alege o cu totul si cu totul alta abordare), atunci e foarte posibil sa ramaneti fermecati de universul din Dragon Age, sa va indragostiti de personaje si sa ajungeti sa visati noaptea ce vi s-a intamplat cu o zi inainte pe monitor.
In concluzie, da! Dragon Age : Origins este o experienta magnifica.

Nota 10/10 !

luni, 30 noiembrie 2009

Barcelona 1 - 0 Real Madrid


Am asteptat cu multa nerabdare meciul asta pentru ca amandoua echipele aratasera forme relativ bune pana acum. Amandoua mergeau cap la cap pentru primul loc si bineinteles...aveau fiecare pe cei mai in forma jucatori ai momentului - Messi respectiv Ronaldo.
Partida a avut in general un ritm bun dar nu i-as spune spectaculoasa. Real mai are inca mult de munca pana la a deveni cu adevarat o echipa, si cred eu ca asta a facut diferenta aseara. Asta si Carles Puyol. Capitanul Barcei a facut o partida incredibila in aparare. Frustrant pentru cineva ca mine (admirator al madrilenilor) dar trebuie sa recunosc - omul a facut un meci mare.

In rest n-ar fi cine stie de remarcat la vreun jucator anume. Real Madrid a dominat in prima repriza si au avut niste ocazii imense. Ronaldo, Higuain si Marcelo au avut in mai multe randuri ocazia sa inscrie dar pe-acolo s-au aflat fie Valdes fie mai-sus mentionatul Puyol. In a doua parte, catalanii au accelerat putin jocul si i-au pierdut pe drum pe madrileni. Ibrahimovic a inscris dintr-o pozitie care a fost usor off-side, dar conteaza mai putin, cursul jocului era evident in favoarea Barcei. Si de asemenea ma indoiesc ca veti auzi enspe mii de proteste din partea jucatorilor, antrenorului sau conducerii lui Real asa cum fac taranoii astia din Romania. Poate ca ar trebui sa se concentreze mai mult pe fotbal si mai putin pe pretentii stupide de la arbitrii.

Pe tema asta tin sa remarc un moment in care Dani Alves, extrema de la catalani a fost fluierat pentru un fault. Jucatorul s-a rastit la tusier, moment in care tusierul a devenit efectiv amenintator si a tipat spre el, mai sa-l loveasca cu fanionul. Alves a tacut din gura si a continuat jocul. Eu cred ca asa ar trebui sa fie si arbitrii de la noi, dar probabil ca nu-si permit de frica bulelor de grasime care stau in tribune si se dau mari specialisti.



Revenind la meci, Real a incercat sa forteze dar apararea Barcelonei a fost ireprosabila, ba pe final (ramasi si in 10 oameni) au fost cat pe ce sa mai inscrie o data. S-a terminat partida cu multe contre dar nicio sansa cu adevarat reala pentru madrileni. La amandoua echipe le-a lipsit un lider in teren. Probabil ca atat la Barca cat si la Real sunt prea multe vedete, prea multi mingicari si e greu sa desemnezi pe cineva. Sa fie Messi? Sau Henry? Pai si Iniesta? Si Xavi ramane pe dinafara? Sau... C.Ronaldo, nu? Ah, dar e si Kaka'? Offf...acum si Benzema?
E greu, e greu sa ai atatia jucatori de valoare, dar daca gasesti echilibrul poti deveni cel mai bun din lume si culmea ca Barca chiar a aratat asta sezonul trecut.



In final nu pot decat sa sper ca favoritii mei - Real Madrid - vor juca mai bine decat o fac in momentul asta pentru ca merita si ei sa revina la nivelul acela pe care l-au cam parasit din 2003 incoace. Sigur - au luat 2 titluri dar pentru ei mai importante sunt doua lucruri - Uefa Champions League si El Classico.

duminică, 29 noiembrie 2009

Calmul dinaintea nebuniei

Ce mi se pare foarte ciudat la clasa a 12-a este ca toata lumea se poarta ciudat cu tine, si aici ma refer in special la profesori.

"Ti-ai invatat?"
"Nu."

Miscarea urmatoare ar fi sa-ti dea o nota mica, un pic de morala dar totul se intampla gresit:
Se uita la tine, te studiaza usor speriat de parca ai avea un pistol ascuns sub haina, gata sa-l folosesti daca are de gand sa-ti faca ceva. Isi spune "e a 12-a"...
Si scapi cu fata curata. Cu fata curata si cu o expresie pe fata care nu poate spune decat WTF?!
Cam asa se intampla in majoritatea cazurilor, daca excludem desele excese de nervi ale dirigintei - astea sunt un efect secundar la bunavointa celorlalti.

Si toata lumea invata, dar nu a intrat nimeni intr-o viteza reala. Pentru ca asteptam. Asteptam cu totii sa se intample ceva, sa mai treaca putin timpul, sa mirosim putin pericolul si abia apoi sa fim gata. Hai ca ne mai ocupam de alegeri (nu serios, intre cei doi negrii mititei ramasi care-i mai putin putin afumat?), hai ca mai e putin si vine vacanta, hai ca inca nu m-am decis la ce dau a treia proba (la mine se pare ca e geografia pana la urma), hai ca intai sa ne inscriem la BAC, dar mai am un certificat de dat.

Stam cu totii si asteptam ca timpul sa treaca, sa o luam asa - drept in fata. Unii privesc speriati cand le vorbesti de nebunia care va veni, de parca si-ar dori sa fie a 12-a pentru totdeauna, altii se afunda mai mult in tot felul de scrieri, citiri. Mi-aduc aminte ca faceam si eu asa intr-a 8-a, si practic intreg anul a cam trecut pe langa mine pentru ca pe langa invatatul masiv pe care l-am prestat in semestrul II...in afara de aia nu-mi aduc aminte nimic notabil.
Mi-am zis ca anul asta o sa fac lucrurile diferit.

Nu subestimati examenul, poate fi usor dar poate in acelasi timp sa fie surprinzator. Dar nici nu va afundati in carti in asa fel incat sa cadeti cu totul. Relaxati-va, faceti ce va place, stati cu cine va place, gustati la maxim momentele astea. Tineti cu dintii de orice care odata cu terminarea liceului ar putea sa dispara. Sigur e bine sa gandim matur, la viitor, ce va fi dar hai sa nu lasam prezentul sa treaca pe langa noi, ca in filmul ala cu Adam Sandler cu telecomanda magica cand omul isi dadea pe fast-forward viata pana cand avea sa fie promovat...si a pierdut in felul asta vreo 10 ani. Noi am putea sa pierdem doar un an, dar ar putea fi un an important.
Hai sa asteptam in liniste...fara sa ignoram munca in plus care trebuie depusa...traiti cu mai multa intensitate.

Eu am luat-o usor (poate prea usor, dar se rezolva) cu invatatul. Imi place sa combin totul cu cititul de placere, cu chitara, cu sedinte masive de ascultat muzica, cu jucatul pe PC (imi omor timpul pe un joc genial caruia o sa-i fac review cat de curand), cu filme, cu seriale, cu prietenii. BAC-ul este important, dar si restul sunt poate la fel doar pentru ca ar putea sa nu mai revina dupa aceea.

In alta ordine de idei, va anunt ca au aparut deja 2 dvd-uri live de la Metallica. Nimes - Francais Pour Une Nuit si Orgullo, Passion Y Gloria - 3 Noches En la Ciudad de Mexico. Ambele mi se par pur si simplu geniale, cat de curand le vreau pe sistemul meu audio date cat mai tare! Pana cand imi pun mana pe ele, folosesc YT. Va recomand si voua, daca vreti muzica cantata din suflet cu un public imens pe masura.
Duminica viitoare mergem iar la vot...nu serios, pe cine am putea alege? Lasand subiectivitatea la o parte si replicile gen : comunist, mogul, hot, nenorocit - care e diferenta intre astia doi? Corect. Unul ne-a stresat 5 ani, celalalt nu. Eh, probabil ca daca-l lasam o sa o faca si el. Dar si totusi...inca cinci ani cu taranoiul marinar? Nasol. Nasol de tot.
Eu ma documentez in legatura cu plecatul in strainatate dupa liceu. Anglia, Olanda...astea stau pe lista mea la inceput. Primul pas este sa iau IELTS-ul si apoi putem spune ca intr-adevar trebuie sa ma implic.

E o perioada ciudata, e aproape decembrie si stau imbracat in casa asa cum eram si asta-vara. Toata lumea ma trateaza diferit pentru ca perioada scolara este...diferita. Si toata lumea are in secret (sau pe fata) multe asteptari.
Si eu?
Eu astept. Astept si ma pregatesc...usor, usor.

Just chill a bit!

vineri, 27 noiembrie 2009

I don't wanna stop

Am fost aproape o saptamana fara internet...asta ca o explicatie pentru absenta. E uimitor cat de tragi-comice pot fi momentele cand incerci sa-i faci pe cei la RDS sa te ajute. Am stat fara internet patru zile pentru ca rezolvarea sa dureze un minut si sa nu implice vreun deranj real pentru ei. Mda...Romania!

Putina muzica pana cand ma decid eu ce sa mai scriu pe-aici :p



Ozzy Osbourne - I don't wanna stop (si Zakk Wylde Ruleaza \m/)

joi, 19 noiembrie 2009

A vota sau a nu vota...




...asta-i intrebarea, vorba batranului Bill. Si daca ne decidem sa votam? Pe cine alegem? Pe cine putem pune stampila cu sufletul impacat? Exista asa ceva?

Alegerile prezidentiale de anul asta sunt cam primele pentru mine (a mai fost aia cu Parlamentul European totusi). E interesant sa ai dreptul asta, e interesant sa ai o opinie a ta. Adica opinia o puteam avea si inainte dar fara vreo relevanta reala.

Imi pastrez parerea ca politica in Romania e o gluma. Coruptie, laude desarte, nicio schimbare reala. Ii punem pe unii la putere doar pentru a-i da jos pe altii, ca sa primim acelasi tratament de la cei in care ne pusesem asa-zisa incredere. E un sistem eficient, nu? Probabil ca romanii vor continua sa fie la fel de naivi mult timp de-acum incolo. Unii tot au senzatia ca Basescu e un Mesia care a venit sa ne scape din mediocritatea in care traim, dar vezi doamne, nu a fost lasat (de parca nu tot el ar fi ales Guvernele pana acum). Altii cred in rivalii lui Basescu - Icsulesti care nu sunt cu nimic mai presus decat Cheliosul care se uita stramb.

Campania electorala este si mai stupida decat procesul de vot si alegere in sine, cu tot cu mandat. In loc ca fiecare sa-si promoveze ideile, planurile s.a.m.d. prefera sa se injure intre ei si sa arate ce nu a facut celalalt de parca ei ar avea o baza in spate.
Poza de mai sus e facuta de mine de pe cel mai mare bulevard din oras. Daca nu se vede dati un click, se va mari. Intr-o parte avem un afis maaaare cu Baselu' si deasupra bulevardului raspunsul PSD (asezat strategic si cu mult talc) la mesajul de campanie adresat de marinar constantenilor. As putea sa jur ca o astfel de manevra e cam ilegala intr-o campanie electorala pentru presedentie, dar d-aia nu mai poate Mazare.

A nu se intelege ca as sustine pe vreunul din cele doua partide. Eu voi vota cu partidul de culoarea frunzei (na, ca e codat!) - pentru ca pot, pentru ca asa-mi spune mentalitatea, pentru ca sunt constient ca nu vor castiga dar si pentru ca-mi place candidatul ca look - este probabil singurul care nu arata ca un basinos plin de figuri care se scalda in niste bani pe care nu-i merita. Evident ca majoritatea celor care merg la vot vor merge pe mai-cunoscutii-politicieni de pe buletine, dar chiar nu conteaza. Romania nu va iesi din mizeria, nesimtirea si starea asta latenta indiferent de cine va fi ales. Vor mai trebui sa treaca ani ca sa moara cei cu mentalitatea formata in vremuri tulburi si sa ne alegem conducatorii folosindu-ne creierul nu crezurile imbecile.

Ah, da - sfat pentru cei de-o varsta cu mine. Votati! Nu conteaza cu cine...cu cine simtiti voi pe moment. Dar votati!

luni, 16 noiembrie 2009

Fifa 10 vs PES 2010



Ca in fiecare an, si acum se da o mica batalie intre singurele simulatoare (ma rog, daca le putem numi simulatoare pana la urma) de fotbal existente pe piata. Voi dezbate strict asupra versiunilor de PC. Se stie ca la PES versiunile consola si PC sunt cam aceleasi. Nu se poate spune acelasi lucru despre Fifa, despre care stim cu totii ca pe consola arata ireal de bine iar pe computer...eh, asta urmeaza sa va povestesc acum.

Pana acum Fifa era o serie caracterizata prin urmatoarele lucruri : multa publicitate, mult eye-candy, multa vorbarie pe seama unor asa-zise imbunatatiri, multe licente...dar in final un joc mediocru spre slab. PES mergea dupa tiparul - joc facut pentru placerea de a fi jucat. Ceva mai putina promovare, mult mai putine licente dar prezentand un gameplay remarcabil.

Insa de la o vreme, Konami (producatorii PES-ului) au simtit gustul banilor, ai publicitatii. Fara indoiala ca succesele inregistrate cu jocurile din seriile precedente i-a facut sa caute o directie ceva mai comerciala pentru sezonul 2009-2010. Pacat ca asta a ruinat un joc bun.
Fifa a mers pe PC pe acelasi principiu al pasilor-marunti. Dezvoltare putina a jocului, mici imbunatatiri grafice si de gameplay, dar doar atat incat sa nu arate chiar la fel cu versiunea din anii precedent.

Nu sunt practic multe de povestit la niste simulatoare de fotbal. Practic sunt doua, maxim patru aspecte care merita discutate. Gameplay-ul si grafica.
Voi incepe cu Fifa. Grafica a mai fost imbunatatita putin ; au mai stors putin din motorul ala obosit pe care-l tot folosesc de la 2005 incoace. In continuare insa de la distanta jucatorii par de aceeasi inaltime si greutate si arata nerealist. Stadioanele arata frumos atata timp cat nu ne indepartam ochii mai departe de linia de margine. Pentru ca dincolo de ele avem aceleasi deplorabile panouri care zac in acelasi mod din 2003 in toate seriile Fifa (inclusiv in Euro-urile si World Cup-urile aparute la momentele respective).
Gameplay-ul a suferit si el modificari - majoritatea in bine. Cu toate astea, din punctul meu de vedere, Fifa ramane un arcade zapacit care are momente cand se aseamana cu un meci de pinball-flipper. Nu o sa intru in multe detalii, pentru ca sunt lucruri de care lumea se plange de ani de zile. Efectiv aproape tot ce se intampla pe teren arata nerealist, de la fizica mingii si pana la cum se misca, interactioneaza si manifesta jucatorii. Cu toate acestea, roboteii de la EA par sa mai fi castigat cativa megahertzi de creier.

PES...Eu am facut cunostinta cu PES abia in 2008 si am fost efectiv fermecat de cat de perfect era jocul ala. Totul mergea atat de cursiv, atat de spectaculos, atat de unic. Nu tin minte sa fii dat doua goluri la fel. Isi merita cu prisosinta numele de simulator. Absolut tot ce se intampla pe teren era foarte fun de jucat si foarte realist. Lipsurile se mai aratau in modurile de joc (competitii, cariere) si exista desigur si problema licentelor. Licentele insa se rezolva extrem de rapid - ca doar d-aia avem net si doar d-aia exista oameni care lucreaza zi si noapte la patchuri. La PES2009 am ramas usor inmarmurit, pentru ca ceva nu mai era la fel, si asta intr-un sens rau. Ceva din magia jocului disparuse. Ceva se transformase in rau. Din pacate lucrul asta exista si la 2010, ba mai rau...el predomina mai ceva ca in versiunea trecuta.
Este aproape imposibil sa nu devii nostalgic dupa 2008 in momentul in care incepi sa joci 2010. Prima data m-am lasat fermecat de eye-candy-ul (genul ala pe care doar japonezii stiu sa-l faca) oferit de grafica jocului. Intr-adevar fabulos arata din acest punct jocul, si nu o sa comentez prea mult asupra acestui aspect, unde evident ca este superior Fifei si multor altor jocuri. Dar gameplay-ul...gameplay-ul, element care era impecabil in urma cu ceva la timp la Konami, acum a fost macelarit. Toata placerea de joc pe care o dadea PES in trecut a disparut. Cine s-a gandit la schimbarile de gameplay s-a gandit extrem de prost. Si cu regret spun ca haosul prezent in Fifa a ajuns acum si in acest joc. Este acum arcade toata ziua. Nu poti explora mai multe modalitati de a inscrie - daca adversarul a gresit in vreun mod la o faza, fii sigur ca data viitoare va face fix la fel.

Sistemul de pase este efectiv execrabil. Poate ca cei de la Konami se uit prea mult la anime-uri, pentru ca in viata reala nu asa se duc niste pase. Suturile merg bine, asta cand apararea adversa, mai tot timpul niste Supermani, reuseste sa mai fie si surprinsa. De cele mai multe ori, fie ca veti juca cu Real Madrid sau cu Avantu'-Prabusirea veti fi blocati la orice miscare de apararea adversarului care se vede ca sunt controlati de un computer. 90% din intrarile lor prin alunecare sunt la minge. Cand nu sunt la minge, e posibil ca totusi arbitrul sa nu semnaleze fault. M-am intrebat la inceput daca exista acest concept - de fault - in PES. Aparent exista, dar veti da peste el foarte, foarte rar. Daca sunteti faultati in careul adversarului nu va faceti sperante, de cele mai multe ori arbitrul va lasa jocul sa continue. Fie ca jucatorul se numeste C.Ronaldo sau Balanel, ocazional mingea va sari din ei la preluare ca din lemn, indiferent de viteza, precizie sau distanta. Poate fi o pasa venita de la 5 metri sau de la 50, pregatiti-va mental pentru astfel de momente penibile. In general, nu va asteptati prea mult de la A.I. - nici al propriei echipe dar nici al adversarului. E posibil ca atunci cand nu veti putea sa invingeti o echipa (fie din cauza A.I.-ului propriei echipe, fie din cauza lipsei de abilitate), adversarul sa i se faca mila de voi si sa inceapa sa faca niste gafe foarte penibile. Da, autogolurile stupide sunt la ordinea zilei .

La capitolul sunet ambele jocuri au numai de castigat. Fifa isi pastreaza traditia si ofera o atmosfera cat de cat veridica (desi m-am plictisit de huiduielile alea obosite pe care tot le baga de ani si ani de zile). PES are si el acum ceva mai multa galagie pe stadion, galagie care curand va deveni monotona si stresanta pentru ca se tot repeta, dar e totusi mai bine decat in editiile precedente.

Modurile Be A Pro respectiv Become a Legend (modul de a controla destinul unui singur jucator) sunt pe masura gameplay-ului fiecarui joc in parte...robotizat si plictisitor la Fifa, respectiv haotic si obositor la PES. E drept ca la PES sunt ceva mai multe imbunatatiri si elemente apropiate de realitate, dar nimic nu compenseaza defectele majore ale aceluiasi hulit - gameplay.
Un alt mod popular pe care cele doua jocuri il impart este cel de Cariera - numit Master League in produsul celor de la Konami. In Fifa nu exista mari schimbari, dar EA continua sa confunde simulatorul de fotbal cu simulatorul de manager. PES s-a apropiat mult de acelasi concept cu Fifa, dar au bagat si un control automat asupra carierei, destinat celor ca si mine, care nu vor sa se ingrijeasca de cat maturatori avem angajati pe stadion, care este pretul biletelor sau cum se mai simte nevasta la cutarica jucator. Nu, unii vor doar sa joace fotbal - astfel ca se poate face doar asta.

Si cam asta e. Am ramas dezamagit de amandoua daca ar fi sa ma intrebati. De fapt nu, de la Fifa ma asteptam, pentru ca scoate an de an cam aceeasi chestie cu niste imbunatatiri atat de mici si nesemnificante incat probabil ca intr-un final repetitivitatea si plictiseala ajung sa depaseasca frustrarea. PES este in continuare prin comparatie un joc mai bun, dar in niciun caz n-ar trebui luat singular ca un joc bun. Pentru ca nu este. Este foarte slab, aproape de prost. Uneori vi se va parea nejucabil din cauza gameplay-ului, din partea caruia am primit cea mai neplacuta surpriza. N-as putea sa recomand vreunul anume. Daca vreti ceva un pic mai realist (dar plin de bug-uri si alte surprize neplacute) luati PES. Daca va pasa mult de licente si renume, mergeti catre Fifa. Sa nu uit - PES are licente pentru Uefa Champions League si Europa League. Ambele competitii sunt integrate in modul de cariera, asta ca un plus final.

Ca note as da ambelor jocuri cate-un 7 /10
Ca o observatie finala probabil ca Fifa ar merita oleaca mai mult pentru ceva mai multe progrese aratate fata de regresul oribil al celor de la Konami.

marți, 10 noiembrie 2009

Gheorghe Dinica...

Info aici.

Sa se odihneasca in pace. N-am fost niciodata fan mare al filmelor romanesti, dar adoram cum juca Dinica. Dinica a fost genial, un talent real, o prezenta pe ecrane si pe scena remarcabila.
Ramai cu bine, maestre! Momente ca cele de mai jos nu vor fi uitate:





miercuri, 4 noiembrie 2009

Carantina * Aoleu * Carantina


Garantez cu propria reputatie ca acest articol a fost protejat impotriva virusului A(H1N1). Calculatorul si-a folosit toti cei 3 antivirusi si pe cuvant de cercetas ca purtam si masca cand am scris articolul asta. NOT!

Sa vedeti belea. Am aflat astazi ca cineva din trupa Amifran Arad a fost internat la Terapie Intensiva, fiind testat pozitiv cu virusul gripei lui Guitz-Guitz. Ok, o mica ingrijorare, dar imi este destul de greu sa cred ca am fi putut noi sa aduce virusul. Au mai fost una-doua persoane racite usor dar de-acolo si pana la muma gripelor...mai e cale lunga.
Amuzant mi se pare ca altii in jurul nostru (astia intorsi de-acolo) sunt mai agitati ca noi. Eu personal nu cred ca am (asa cum nici Mircea Badea nu credea) ceva pentru ca sunt chiar bine-mersi. Am stat o saptamana acolo si a trecut aproape o saptamana si aici si nu am nimic...niciun simptom, nicio tuse...nimic.

Altii au sarit cu analizele, cu mastile. E faza aia cand toata lumea este paranoica si ipohondra. Ok, virusul este contagios si relativ periculos, dar sa fim seriosi - nu locuim in mijlocul pustietatii din Africa fara niciun contact cu exteriorul. Nu ca as avea mare incredere in sistemul sanitar din Romania dar nu traim nici in preistoric si nici nu ne moare poporul de malarie sau lepra.

Nu-mi place ca unii nu fac diferenta intre a trata situatia cu o relativa seriozitate si a fi disperat. Hai sa ne bagam fiecare intr-un balon de plastic si sa nu mai intram in contact cu nimeni...cum o sa ne ajute asta?
Pana una alta eu sunt foarte bine si foarte sanatos. Nicio urma de raceala, mananc de sparg de la o vreme si ma tin nitel si de sport. Deci e bine. Blogul asta inca a scapat.

Acum mai in gluma mai in serios, aveti grija de voi.
Stay safe!


Si pentru ca inca mai suspinam nitel dupa Arad, va pun aici theme-ul festivalului :)

Manu Chao - Pinocchio
Asculta mai multe audio Muzica


luni, 2 noiembrie 2009

Arad


M-am intors cu zambetul pe buze. Daca de Istanbul ma indragostisem, inseamna ca de Arad sunt extaziat. Nu stiu cum as putea sa va povestesc mai bine ca sa pot face sa intelegeti ce sentimente m-au incercat (si nu numai pe mine ci intreaga trupa) in saptamana care a trecut. Stai uneori si iti pui intrebari fara raspuns : "De ce momente ca astea nu dureaza la infinit?" "De ce trebuie intr-un final ca totul sa se termine?"

Festivalul International de Teatru Francofon Amifran este cel mai mare din lume de acest gen (la nivel de liceu). S-au adunat trupe din 12 tari si din 12 orase din Romania. Si sunt de parere ca Aradul a fost o alegere perfecta.
Mi-a placut orasul din primul minut. E micut, foarte micut fata de Constanta si Bucuresti dar e o adevarata placere sa te plimbi prin el. E drept ca in mare parte nu prea am circulat mai departe de centru, dar pana la urma aia este si ceea ce conteaza.
In centrul orasului cea mai mare atractie este Teatru National (unde am prestat noi), o constructie foarte frumoasa si foarte ingrijita (am inteles ca era curatata constant). Primaria arata si ea impresionant cu tot cu parculetul de langa. Apoi ce mi-a placut cel mai mult a fost ca desi este centru, nu prea am vazut magazine de fite. Si m-a bucurat enorm. Multe second-hand-uri foarte interesante sau pur si simplu magazine modeste ca firma si look dar cu produse foarte bune.
Nu pot de altfel sa nu mentionez si McDonald's-ul din zona care ne-a salvat de la foame de cateva ori (nu de alta dar mancarea la cantina era uneori prea...meh).



Astfel ca intreg cadrul a fost perfect. A urmat festivalul in sine. A inceput Sambata si s-a terminat in Joia urmatoare. N-o sa intru prea mult in detalii ca nu-mi permite timpul sa stau sa povestesc tot dar a fost indiscutabil mult mai bine organizat decat cel de la Istanbul. Nu ca as face eu acum pe nasolul si sa zic ca la Istanbul a fost mai urat. Nici pomeneala. Dar Amifran-ul a avut o organizare perfecta, de o precizie elvetiana as zice. Un orar extrem de inspirat care ne-a permis sa combinam teatrul (joc si vizionare) cu distractia si plimbarile oferite de Arad.

Am avut piesa duminica astfel incat restul festivalului a fost lejer si lipsit de griji. Ne-a iesit ok spectacolul. As zice ca se putea si mai bine, dar a fost in regula...am primit inapoi opinii bune, asta ne-a bucurat si am trecut repede peste acest aspect. Ca piese de referinta vazute as remarca Baia-Mare (probabil cea mai buna din intregul festival), Arad (cu o abordare geniala de Romeo si Julieta), Tg. Jiu si desigur...Istanbul - ne-am revazut cu o parte din prietenii nostrii pe care-i cunoscusem in luna mai.



Un alt punct de interes au reprezentat atelierele. Atelierele erau grupe conduse de profesori din mai multe tari formate din cate-un membru din fiecare echipa participanta la festival. A urmat ca in trei zile fiecare atelier sa puna la cale o mica piesa bazata in mare pe improvizatie. Eu am avut ca tema clownii si doamne cat de amuzant a fost!
Au fost frumoase si cele 3 seri de club avute (desi prima ne-a semnat sentinta pentru restul timpului petrecut acolo). Ma asteptam cand s-a zis club de clasicul obicei (care aparent e mai mult pentru Constanta si Bucuresti) de a pune muzica house si a te batai aiurea toata noaptea. Nu a fost cazul. Am avut in prima seara concert de muzica blues (extrem de dansabila) care a incins rapid atmosfera.
A doua oara am avut cover-uri clasice si nitel hip-hop. Ultima seara care a consemnat terminarea festivalului a oferit ceva mai clasic cu un DJ care totusi a pus o muzica decenta.



Cum v-am spus, mi-e foarte greu sa descriu atmosfera pe care am trait-o acolo. Toate acele persoane de-o varsta cu noi venite din 12! tari...lucrurile avute in comun. Necazurile avute si cum ne-am legat mai mult unii de altii dupa ele - toate au oferit o experienta de neuitat.
Ultima zi a fost trista. Cu atat mai mult pentru noi. Momentul in care mascota festivalului a fost coborata de deasupra scenei...ala a fost emotionant. Mai greu a fost cand a trebuit sa ne despartim de toti prietenii pe care ni-i facusem (a se citi aici lacrimi din partea fetelor). Si mai greu a fost cand ni s-a spus ca trupa se destrama (ulterior am aflat ca nu neaparat trupa ci echipa actuala) din cauza tampeniilor facute in prima seara de club. Si totul pentru ca nu am reusit sa ne intelegem mai bine intre noi. N-a mai contat ca la sfarsit (precum vedeti si in poze) eram doar niste colegi/prieteni fericiti. Greseala fusese deja facuta.



M-am intors in Constanta si am descoperit ca aici oamenii sunt mai nesimtiti. E uimitor cum ardelenii pot fi asa de calzi si prietenosi . Am descoperit ca in Constanta e mizerie pe cand in Arad nu. Am descoperit ca orasul meu e lipsit total de stil pe cand Aradul are o identitate, o tema arhitecturala...arata asa cum ar trebui. M-am intors fara accentul de ardelean pe care-l capatasem doar stand de vorba cu cei din trupa locala.
M-am uitat pe geam si mi-am dat seama ca magia disparuse.



Aici e frig, ploua. Aici scoala pare urata si desi imi am prietenii langa mine, nu pot sa nu simt lipsa colegilor de trupa si a intregii atmosfere pe care reusisem sa ne-o creem. Imi lipsesc toti cei pe care i-am cunoscut acolo...pentru ca ne-am facut prieteni, prieteni buni. Si sunt a 12-a. Stiu ca asta e singura editie de Arad pe care am prins-o si o sa o mai prind. Nu pot sa nu regret ca nu am intrat in trupa mai devreme.
Dar poate ca intr-o zi ma voi intoarce acolo...macar ca spectator. Si poate voi avea macar o bucatica din acel sentiment placut care m-a incercat intreaga saptamana. E magic! La fel cum a fost si Istanbul-ul in felul sau...Aradul e magic!



Primele 4 poze sunt facute de mine, urmatoarele de o colega. Tnx Ana!

joi, 22 octombrie 2009

Una scurta in loc de 3...

Of...saptamana aglomerata. Mai aglomerata decat m-as fi asteptat.
Hai sa pun in revista cam ce s-a mai intamplat, respectiv ce se va intampla.

Am fost luni la un majorat. Da, exact! Lunea! Si a fost original si a fost spectaculos, a fost placut, m-am distrat...bine, poate un pic prea mult :D . Dupa aia mi-a luat doua zile sa-mi revin la forma initiala. Ok, asta n-a fost la fel de placut.

Am urmarit super-incantat marti seara cum Unirea Urziceni i-a snopit in bataie (fotbalistic vorbind, desigur) pe cei de la Glasgow Rangers chiar pe Ibrox Stadium (Scotia) cu scorul de ! 4-1 ! Impecabil jocul echipei romanesti. Dan Petrescu s-a nascut pentru a-i bate pe britanici si a aratat inca o data chestia asta, chiar inainte de a se disputa partida. Urziceni-ul i-au facut pe Rangers la absolut orice capitol. Un joc exceptional prestat de campioni, sper sa nu fie si ultimul de acest fel (dupa modelul CFR si Steaua).
E oficial, de azi sunt simpatizant urzicenist :)
E frumos ca dupa o aberatie de genul Serbia - Romania avem un eveniment atat de frumos. Dar asta se datoreaza unor jucatori impresionanti si a unui antrenor care stie ce are de facut. Bravo lor!

Maine plec la Arad la Festivalul International de Teatru Francofon. Site-ul evenimentului este aici. Se pare ca vom juca in prima zi (duminica). Nasol, dar asta e...restul saptamanii rezervate evenimentului va fi oricum relaxant pentru noi. O sa luam un tren care o sa faca in jur de 24 de ore pana in Vestul tarii. Asta daca nu cumva CFR-ul (si de data asta n-are treaba cu fotbalul) sau Mama Natura (mnu, nici cu Dan Negru n-are treaba) or sa ne faca o surpriza neplacuta.
In principiu (din nou, cu trenurile in Romania totul este plin de variabile) ma voi intoarce sambata pe 30. Ma indoiesc ca o sa mai prestez ceva in scris pe-aici pana atunci so...take care!

Like duh, normal ca va las cu multa muzica pana atunci :



Blind Guardian - The Bard's Song (In The Forest)





The Agonist - Thank You Pain




Children of Bodom - In Your Face

duminică, 18 octombrie 2009

X-Men Origins Wolverine



Mai nou ma joc chestii cu supereroi. Sa fie nostalgia? Atat de dor mi-e de copilarie? Sau frustrarea ca Jetix a disparut si ca toti clasicii desenelor animate au fost inlocuiti de niste adolescenti gay si alte chestii retardate?

Tin minte ca am facut cunostinta cu X-Men prin intermediul unei jucarii primite cadou de Craciun de la gradinita. Nu mai auzisem de ei pana atunci. (Fox Kids nu fusese adus in Romania, ehehe, amintiri de pe vremea dinozaurilor). Personajul pe care-l primisem eu fusese (culmea!) un individ cu frizura ciudata si cate-un set de gheare pentru fiecare mana. Mi-aduc aminte ca jucaria mea arata poate cel mai neimpresionant fata de ale altora, dar stiti ce? S-a dovedit intr-un final ca eu posedam cel mai cool personaj din cate a avut vreodata X-Men.

Departe de a fi preferatul meu, Wolverine este personajul principal din acest nou joc marca Marvel. De fapt nu cred ca a existat vreodata un joc X-Men in care Logan a.k.a. James Howlett a.k.a. Wolvie sa nu fie prezent. Pe de-o parte pentru ca e cel mai popular erou din serie...pe de alta pentru ca abilitatile sale sunt printre cele mai usor de creat si replicat pe un computer.
Si am tot jucat fel si fel de creatii dupa faimoasa echipa de supereroi. Majoritatea slabe la concurenta cu filmele - care sa fim seriosi...nu au impresionat pe nimeni. Jocul facut pentru filmul X-3 : The Last Stand a fost cat de cat interesant pentru ca pe langa batranelul cu gheare am mai putut trece si prin pielea lui Nightcrawler (favoritul meu din serie laolalta cu Cyclops) si a lui Iceman. Expunerea in joc a lasat enorm de dorit, dar a fost un inceput. Conceptele folosite au fost interesante. Joc dupa joc, seria celor de la Marvel incepea sa devina tot mai decenta.

Pentru prima data in istorie, Wolverine Origins se prezinta ca fiind jocul cu adevarat bunicel pe langa predecesoarele sale. Un gameplay mai mult decat decent, combinata cu ceva mai multa seriozitate si un voice-acting imprumutat din filme au facut din acest joc ca timpul pierdut in fata monitorului sa nu fie chiar in van.

Jocul urmeaza, mai mult in paralele decat pas cu pas, povestea din filmul aparut anul asta (cu acelasi nume). Am vazut filmul inainte sa ma apuc de joc si va spun ca e ok. Inca slab dar ok. Comparat cu primele 3 parti, as spune ca si la capitolul cinematografie Marvel incepe sa faca lucrurile mai bine. Povestea m-a lasat efectiv tampit - eu stiam ca ghearele lui Wolverine aparusera in peisaj odata cu inserarea scheletului de adamantium (atentie! urmeaza pasaje nerdy!) dar aparent individul avea gherute din os inca de mic copil. De asemenea nu inteleg cum poate fi Victor Creed a.k.a Sabretooth sa fie frate cu Logan. Sunt atatea lucruri care nu se leaga in filme si nici in benzile desenate nu ar fi fost aduse in discutie (in desene animate se stia ca erau vechi dusmani).

Dar cam atat cu poliloghia, sa vorbesc putin si despre jocul efectiv. Avem in fata un action mai mult decat decent - impresionant in anumite instante. Sistemul de lupta merge ca uns de cele mai multe ori si totul in niste cadre care au grija sa para cat mai cinematice posibil. Evident ca anumite faze de actiune luate din film (firele narative se mai intersecteaza, de cele mai multe ori cu lucrurile usor schimbate) au fost modificate incat sa se potriveasca mai bine in lumea virtuala, sa fie mai spectaculoase (exagerat de spectaculoase chiar) si de cele mai multe ori lucrurile ies frumos.

Pe langa gameplay am mai fost impresionat si de grafica jocului. Desi am avut momente cand framerate-ul scadea drastic si fara vreun motiv anume, in general n-am avut probleme in a admira motorul asemanator cu Prototype (dat cu jumatate de generatie in urma totusi). Totul arata foarte frumos de la peisaje pana la personaje cu tot cu membrele retezate si sangele din dotare. Da, Origins este un joc sangeros. Daca stau bine si ma gandesc este primul din seria Marvel care necesita o anumita limitare de varsta. In jocurile precedente ieseau doar stelute si artificii in urma contactelor dintre Logan si adversari. In Origins insa avem necontenit niste masacre de toata frumusetea. As zice ca e un adevarat plus. Cea mai tare faza e constituita de abilitatea de vindecare a lui Wolverine. Precum stiti, abilitatea sa de mutant implica vindecarea foarte rapida, aproape instantanee, lucru care-l face in teorie indestructibil. In Origins, pe trupul lui Logan vom putea observa urme din fiecare contact cu adversarii...taieturi, gloante, explozii, impunsaturi, arsuri. Si toate se vindeca sub ochii nostrii exact ca in filme, exact ca in benzile desenate. Efectul acesta vizual este superb. Hainele se vor sfasia de pe el. Cu cat daunele corpului sau vor fi mai mari, cu atat vom vedea parti din scheletul sau de adamantiu iesind la suprafata.

Adaugati la toate astea si un sunet destul de bun si am putea sa incheiem cu partile bune din acest joc.

Din pacate, exista si parti rele. Destul de multisoare - sunt genul acela de defecte care fac totusi diferenta dintre un joc ok si unul cu adevarat bun. In primul rand as putea mentiona prezenta elementelor de platforming si puzzle (copiate destul de prost din Prince of Persia). Ocupa o buna parte din conditiile de avansare in nivele si nu o data vor parea extraordinar de frustrante, neinspirate si efectiv prost implementate. Au fost multe momente in care-mi ziceam ca ceea ce ma chinuiam sa fac cu Logan de un sfert de ora as fi facut intr-un minut cu Printul din Persia (ma refer aici la motorul de miscare si coliziune din fiecare joc). De asemenea, sunt foarte multe bug-uri, bug-uri care te forteaza fie sa reiei un nivel de la capat (desi n-ai pierdut/murit) fie chiar sa restartezi calculatorul.

Adversarii proaspat ucisi vor levita, se vor intersecta cu Logan si vor face niste erori grafice de toata frumusetea. La unele batalii cu bosii, anumite scripturi de actiune nu vor merge asa cum ar trebui. Gambit spre exemplu, va prabusi niste litere uriase de pe o cladire, cu intentia de a-l dobori pe Wolverine. Insa tot ce va face de cele mai multe ori va fi sa cada singur in gol, lasandu-l pe eroul nostru singur, fara vreo posibilitate de a continua mai departe. Reload Checkpoint!
Alteori tot jocul va ingheta complet. Nicio comanda din Windows nu-l va putea scoate din starea asta. Asa ca nu va ramane decat un singur lucru de facut - restart. O alta problema e constituita de timpii imensi de incarcare de la checkpointuri. Eram obisnuit in general ca dupa ce am un game over, optiunea de checkpoint sa ma duca rapid de unde ramasesem. Doar ca -rapid- nu intra in ecuatie. Mai ales cand veti repeta o faza de mai multe ori, pentru ca Logan se intepeneste intr-o piatra si nu poate sari prapastia in timp ce un elicopter trage in el.

Daca totusi treceti peste aceste elemente deranjante, Origins chiar isi face treaba - un action spectaculos, destul de aratos. Daca va place Wolverine - cu atat mai mult. Hugh Jackman isi imprumuta atat chipul cat si vocea pentru acest joc si o face destul de bine. Din tot casting-ul din seria X-Men, cred ca el si-a facut cel mai ok treaba.
In concluzie, daca sunteti fani - nu-l ratati. Merita. Merita sa treceti peste momentele de frustrare avand in vedere ca alternative mai bune la universul X-men nu prea exista in momentul asta. Daca nu sunteti fani dar totusi vreti ceva lejer, spectaculos si intuitiv...Origins e pentru voi!

Nota 8/10

vineri, 16 octombrie 2009

Agalloch in Romania



Una scurta astazi si tot din muzica - Agalloch vor veni in Romania (eu am aflat de la Saint) in luna martie si vor sustine doua concerte - unul la Brasov si unul la Bucuresti ; dupa spusele celor de la MetalHead, spectacolele vor fi diferite...un soi de partea I si partea a II-a.

Martie o sa fie o perioada destul de complicata pentru mine, dar tare mi-as dori sa pot ajunge la Bucuresti sa-i vad...sunt o trupa cu totul si cu totul deosebita.
Nu sunt tocmai faimosi sau comerciali, dar au o muzica speciala. Stilul ar fi un progressive folk-metal dar stilul nu spune nimic despre ei.

Muzical vorbind, cel mai bun exemplu de cantece de la ei sunt cele pe care le-am postat ascuns aici.

Si o sa mai las o piesa, pentru ca pot :P


Agalloch-Dead Winter Days
Asculta mai multe audio Muzica

joi, 15 octombrie 2009

Paramore - Brand New Eyes



Poate nu sunt exemplul tipic din muzica pe care o ascult eu, dar imi place Paramore!
Am facut cunostinta cu ei prin intermediul piesei Misery Business de pe albumul RIOT! Efectiv mi-a placut ce auzeam. Un punk-alternative puternic, cu niste chitari bine asezate in peisaj si o solista care si in momentul asta mi se pare de-a dreptul incredibila. Hayley Williams are la 20 de ani o voce uluitoare si merge perfect cu genul de muzica abordat.

La sfarsitul lui septembrie, Paramore au lansat cel de-al treilea album de studio al lor, pe numele materialului - Brand New Eyes.

Promovarea a inceput cu single-ul Ignorance - si mi-a placut. Poate ca aducea un pic cam mult cu Misery Business, dar Paramore sunt o trupa tanara si inca au dreptul sa se repete, doar sa nu ajunga un fel de AC/DC pe genul lor.
Cateva saptamani mai tarziu a aparut si restul albumului. Culmea, nu am fost foarte impresionat. E drept ca intre timp in auditiile ce au urmat, anumite piese au inceput sa-mi surada si probabil procesul va mai continua o vreme dar tot nu-mi convine cum e structurat. Poate asta se trage de la faptul ca ascult cu predominanta metal sau am fost poate doar pretentios.

Nu ma intelegeti gresit, muzical vorbind, Brand New Eyes e un material excelent. Doar ca modul in care vin piesele unele dupa altele si stilul abordat - m-au dezamagit putin. Vroiam mai multa atitudine, mai multa forta, mai multe piese "saltarete" mai mult punk decat alternative.
Si exista cateva momente pe album in care ceea ce vreau eu chiar are loc. Dar prea putin pentru un material de 12 cantece.
Tin din nou sa spun - nu neaparat ca ar fi slabe - dar sunt foarte multe piese unde chitarile se pierd pe fundal, ca si cum n-ar fi, ca si cum am asculta un oarecare album pop. Este evident o miscare un pic comerciala. Si este ceva firesc.

Brand New Eyes se deschide cu Careful - care este pe gustul meu. Un pic de viteza, de revolta in vocea solistei - misto!
Urmeaza apoi Ignorance - primul single - si probabil cea mai buna piesa de pe album. Riff misto, voce excelenta si versuri foarte catchy! Auditie obligatorie.
Playing God va deschide o serie de cantece ce va predomina - cu un stil de alternative rock, veti uita ca exista niste chitaristi foarte talentati in trupa. Singurul lucru memorabil va ramane vocea lui Hayley care continua efectiv sa straluceasca.
Brick By Boring Back m-a facut sa jubilez. Nu ma mai repet, este exact stilul care ma atrage la Paramore.
Turn It Off, The Only Exception, Feeling Sorry si Looking up sunt dragute, dar nu prea impresioneaza in niciun aspect (in afara de voce, dar am mai spus asta o data). Armonii simpatice intre chitari (uneori doar intre electrice, alteori cu aparitii de acustica) dar veti trece repede peste ele.
Where the lines overlap are tendinta de a oscila de la un ritm mai alert la ceva mai linistit. Nu prea pare insa sa duca undeva anume.
Misguided Ghosts si All I Wanted sunt amandoua niste balade in toata regula cu mentiunea ca All I Wanted este o piesa foarte puternica - lirica buna, la fel si intrumentalul.
Materialul se incheie cu Decode - piesa care a aparut pe soundtrack-ul de la Twilight si care mie nu mi-a placut din simplul motiv ca a fost asociata si scrisa parca special pentru film. Niciodata genul asta de piesa nu poate sa iasa foarte bine.

As spune ca Paramore au evoluat, au inceput sa faca o muzica mai matura, pastrand insa si reteta care-i face deosebiti (dupa parerea mea). Dar parca Brand New Eyes o ia prea mult spre alternative si vrea sa-si uite originile punk-pop. Va fi foarte interesant de vazut unde se va situa urmatorul material. La aceeasi limita? Sau undeva mai mult spre alternative?

Oricum ar fi, eu zic ca merita sa-i dati o ascultare, fie si doar pentru vocea solistei. Mda, Hayley Williams ruleaza.

miercuri, 14 octombrie 2009

Credinciosii si moastele

Tot da insistent pe la tv imagini din Bucuresti de la moastele nu-stiu-carei sfinte. Si lumea se ingramadeste claie peste gramada sa...vada? atinga? Nu stiu exact, eu chiar nu inteleg.

Dar sa nu calcam peste crezurile si optiunile religioase ale oamenilor. Sa o luam prin abstract - cei care ar trebui sa se duca acolo, ar trebui sa mearga ca la un fel de pelerinaj. Linistiti, pasnici, in cautare de ideal sufletesc. Asa ar trebui. In schimb, romanasii "crestini" se fac ca in fiecare an de ras pe la televizor incercand sa se dea mari credinciosi.

Se ingramadesc inutil, se injura, tipa unii la altii, plang, blesteama, se vaita, se mai inchina putin cand vin cameramanii pentru ca apoi sa o ia de la capat. Oh da! Crestini! Fara sa vreau sa ofensez pe nimeni, dar eu mai degraba i-as considera cretini. Ok, esti religios si esti convins de faptul ca daca vei sta in prezenta unor oseminte ce se presupune ca ar fi apartinut unei persoane sfinte - sa zicem ca sunt ok cu asta (desi nu sunt in principiu, dar fie ce o fi). Dar sa te duci acolo si sa te dai in spectacol crezand ca daca vei fi mai in fata sau te vei lua la bataie vei fi mai binecuvantat, asta este pura prostie - prostie romaneasca.

Desigur ca majoritatea sunt batrani din genul acela care tot au impresia ca daca au iesit la pensie totul li se cuvine si ei sunt mai importanti decat restul lumii. Probabil ei sunt exemplul ideal de pseudo-credinciosi. Mosi si babe care populeaza biserica dandu-si aere de oameni pocaiti pentru ca in secunda doi sa se apuce sa dea din coate si sa dracuie. Oameni senili care se uita prea mult la televizor...

Si pentru ca nu ma pot abtine, hai sa spun cate ceva si despre moaste - deci sunt niste oseminte pastrate de cine stie cand si unde care se presupune ca ar fi apartinut unei persoane care (si aici vine chestia foarte discutabila) ar fi fost un sfant/sfanta. Si lumea se aduna in jurul lor sa stea ei acolo putin si sa ...??absoarba?? puterea divina din aceste oseminte. Dar se stie sigur ca daca persoana a fost sfanta si ramasitele sunt la fel? Daca a murit si sufletul a mers in rai, abilitatea divina a ramas in corp? Oooookaaaaaay!!!
Nu vi se pare pe undeva curios cum niste oameni foarte violenti cred intr-o chestie ca cea descrisa mai sus?

Vesnica si fascinanta Romanie!

Inca sunt de parere ca toata chestia asta cu religia este calea perfecta prin care anumiti oameni pot manipula masele. Uitati-va la Basescu! A mai facut el cu ocazia asta o plimbare electorala prin multime? A facut! Ce o sa zica lumea? Hai sa-l votam pe asta, ca uite - e credincios...e exact ca noi, oamenii de rand! In schimb individul e serios plecat cu mintea - mai nou scrie poezii despre cum moare maica-sa (desi doamna in cauza este foarte in viata), se hahaie in emisiuni. Si sa amintim ca din punctul multora de vedere nu a facut nimic in cinci ani de campanie?

Misto si cum a cazut guvernul...oamenii politici fac ce fac si niciodata nu intra in rutina sau plictiseala. Cine o sa fie oare Ministrul Educatiei? Oare ce inovatii se vor mai aduce examenului de Bacalaureat? Hai sa tinem degetele incrucisate pentru ceva la fel de original ca pana acum!

vineri, 9 octombrie 2009

Batman Arkham Asylum




Probabil toti avem un supererou preferat din amalgamul care ne-a fost dat sa-l avem de-a lungul timpului. Majoritatea dintre noi am facut cunostina cu ei din desene animate sau cine stie...din benzi desenate. Apoi au venit filmele, urmate de noi serii de animatii si intr-un final nu se poate sa nu ne fi aruncat privirile si pe jocuri cu personajele noastre preferate.
Supereroul meu preferat a fost dintotdeauna Spiderman. Am adorat seria aia minunata pe care o dadeau la Fox Kids/Jetix (si care acum a disparut damn it!). Am jucat de sute de ori o varianta de PC din 2001 desi nu era tocmai prea rasarita. Apoi au venit filmele si noi serii de jocuri. Din pacate nici unele(cu exceptia primelor doua filme) nu prea s-au ridicat la un nivel decent. Probabil e greu sa simulezi tot ce poate face un astfel de personaj - eu inca astept o reprezentare mai buna a lui Spidey.

Mi-a placut si Batman de mic. Nu foarte tare, dar mi-a placut. Apoi dupa o vreme mi-a devenit indiferent, asta pana sa ma uit la The Dark Knight. Da, si eu ca si mai toata lumea am ramas fermecat de Heath Ledger si de cat de bine a putut juca. In momentul in care auzi ca apare un joc! cu Batman unde inamicul central este Joker, cum ii poti rezista?
Jokerul din acest joc, laolalta cu Batman si restul de personaje nu sunt inspirate din Heath Ledger, Christian Bale sau oricare creatie de-a lui Christopher Nolan. In schimb, producatorii jocului au ales sa mearga direct la sursa mai sigura - seria veterana de desene animate. Astfel ca un numar considerabil de voci din acest joc sunt aceleasi cu The Animated Series. Ceea ce inseamna ca din start voice-actingul este de cea mai buna calitate.

Dar hai sa sapam putin in detaliile tehnice ale jocului si a povestii.
Din fericire, jocul nu doreste sa se inspire absolut deloc in ceva ce am mai fi vazut pana acum din aventurile liliacului. Cel putin nu din filme sau desene. Arkham Asylum este o locatie prea-bine cunoscuta pentru fanii universului DC Animated Universe. Este locul in care Batman isi trimite toti inamicii dupa ce ii invinge. Este asadar un penitenciar de inalta-securitate unde sunt adunate cele mai infame personaje din istoria lui Batman. Arkham Asylum este locul unde vom petrece timpul pe parcursul intregului joc.
Intriga este simpla si se incheaga destul de bine pe parcurs. Jocul incepe cu Batman gonind in viteza in Batmobil-ul sau spre Arkham. Pe bancheta din spate il are incatusat pe nimeni altul decat Joker. Ajunsi la azil, Bats (asa cum este alintat pe parcursul jocului) simte ca este ceva suspect in felul in care Joker s-a lasat prins atat de usor si cum se bucura atat de mult sa se afle acolo, astfel incat decide sa-l escorteze personal pe nebun in celula.
Intr-un mic moment de neatentie, Joker scapa. Infiltrata in sistemul de securitate, acolita lui - Harley Quinn blocheaza toate iesirile si da drumul tuturor detinutilor. Curand se dovedeste ca staff-ul gardienilor nu le poate face fata si ghiciti ce! Batman nu se intoarce prea devreme acasa.

Si acum partea cu adevarat importanta si spectaculoasa - gameplay-ul. Spun cu mana pe inima ca nu m-as fi asteptat niciodata sa fie atat de bun, atat de inspirat, atat de fun - chiar perfect din punctul meu de vedere. Din primul si pana in ultimul moment simtim ca suntem Batman. Nu exista niciun fel de limita fata de ce cunosteam in legatura cu el, dar nu e nici cu nimic mai presus decat ne-am astepta. E bine antrenat, dotat cu tot felul de echipamente spectaculoase dar nu vom fi lasati nici macar un moment sa uitam ca la urma urmei Bats este doar un om si nu este nimic supranatural in legatura cu el.

Jocul reuseste in cel mai remarcabil mod sa combine elementele de actiune cu cele de stealth. In fata unei gasti de batausi neinarmati, veti savura la maxim faptul ca supereroul nostru le va trage fara nicio problema o mama de bataie. In momentul in care detinutii incep insa sa aibe acces la arme...atunci lucrurile se complica putin. Doar ca sistemul stealth isi face datoria din plin. E greu de spus in cuvinte cat de spectaculos si satisfacator este sa stai ascuns, sa lovesti pe neasteptate si apoi sa dispari inapoi in umbre, lasandu-i pe ceilalti speriati, nestiind de unde vei ataca in continuare. Iti da un memorabil sentiment de superioritate pe care eu nu l-am mai intalnit in alte jocuri. Daca ai fi in pielea detinutilor alora, te-ai simti ca intr-un horror. Doar ca noi suntem in pielea lui Batman - noi suntem sursa horror-ului.

Vom intalni pe parcurs tot felul de personaje cunoscute, bune si rele - incepand cu Gordon, comisarul si fiica sa, Oracle (ca aliati) pana la inamici precum Joker, Harley Quinn, Poison Ivy, Killer Croc, Bane, The Riddler (prezent doar pentru niste puzzle-uri), Victor Zsasz si (dedicatie speciala) The Scarecrow. Toti sunt realizati memorabil si fiecare va oferi jucatorului momente unice. Nu-i vom avea insa pe altii la fel de faimosi, precum The Penguin (adus in discutie de cateva ori insa), Catwoman si Two-Face (care aparent isi face de cap prin oras in timp ce Batman este prins in Arkham).
Nu pot sa nu-l mentionez inca o data pe Scarecrow care mi s-a parut de departe cel mai enervant dar interesant personaj din joc. Iluziile induse de el m-au azvarlit din postura de bantuitor in cea de bantuit - nu mi s-a parut corect (pana la urma eu eram cel care aducea horror-ul nu cel care era victima lui) dar a fost cat se poate de interesant.

Nu vor lipsi faze memorabile de actiune, accesorii (batarang, batclaw, batgel etc), zborul cu pelerina de liliac si niste inregistrari audio pe care Bats le va tot descoperi pe parcursul jocului. Avem chiar un Batcave ascuns undeva adanc in Arkham.
Grafic - jocul arata de-a dreptul impecabil, de la primul pana la ultimul pixel. Optimizarea este de-asemenea impecabila incat va merge superb cu detalii bune pe un sistem de performante medii (cum am eu).
Sunetul, laolalta cu voice-actingul si muzica - sunt spectaculoase si nu au in niciun moment senzatia de repetitie sau monotonie. Un alt plus l-as da pentru semi-libertatea pe care jocul o ofera in abordarea adversarilor. Veti fi surprinsi de cat de multe moduri exista prin care puteti scoate din joc inamicii.

Efectiv nu se poate spune nimic rau de acest joc...bine, poate ar fi coperta - care este prea banala, dar hai sa nu intram in niste aberatii inutile. Batman Arkham Asylum este un candidat sigur pentru Jocul Anului 2009. Efectiv va veti indragosti de el. Este evident si laudabil ca producatorii au pus mult suflet in el. Este diferit fata de orice alt joc cu supereroi. Este poate cel mai bun la acest capitol. Oricum ar fi, nu trebuie ratat. Garantat veti pierde cateva ore bune in fata lui.

Nota 10/10!