Paramore - Brand New Eyes

Poate nu sunt exemplul tipic din muzica pe care o ascult eu, dar imi place Paramore!
Am facut cunostinta cu ei prin intermediul piesei Misery Business de pe albumul RIOT! Efectiv mi-a placut ce auzeam. Un punk-alternative puternic, cu niste chitari bine asezate in peisaj si o solista care si in momentul asta mi se pare de-a dreptul incredibila. Hayley Williams are la 20 de ani o voce uluitoare si merge perfect cu genul de muzica abordat.

La sfarsitul lui septembrie, Paramore au lansat cel de-al treilea album de studio al lor, pe numele materialului - Brand New Eyes.

Promovarea a inceput cu single-ul Ignorance - si mi-a placut. Poate ca aducea un pic cam mult cu Misery Business, dar Paramore sunt o trupa tanara si inca au dreptul sa se repete, doar sa nu ajunga un fel de AC/DC pe genul lor.
Cateva saptamani mai tarziu a aparut si restul albumului. Culmea, nu am fost foarte impresionat. E drept ca intre timp in auditiile ce au urmat, anumite piese au inceput sa-mi surada si probabil procesul va mai continua o vreme dar tot nu-mi convine cum e structurat. Poate asta se trage de la faptul ca ascult cu predominanta metal sau am fost poate doar pretentios.

Nu ma intelegeti gresit, muzical vorbind, Brand New Eyes e un material excelent. Doar ca modul in care vin piesele unele dupa altele si stilul abordat - m-au dezamagit putin. Vroiam mai multa atitudine, mai multa forta, mai multe piese "saltarete" mai mult punk decat alternative.
Si exista cateva momente pe album in care ceea ce vreau eu chiar are loc. Dar prea putin pentru un material de 12 cantece.
Tin din nou sa spun - nu neaparat ca ar fi slabe - dar sunt foarte multe piese unde chitarile se pierd pe fundal, ca si cum n-ar fi, ca si cum am asculta un oarecare album pop. Este evident o miscare un pic comerciala. Si este ceva firesc.

Brand New Eyes se deschide cu Careful - care este pe gustul meu. Un pic de viteza, de revolta in vocea solistei - misto!
Urmeaza apoi Ignorance - primul single - si probabil cea mai buna piesa de pe album. Riff misto, voce excelenta si versuri foarte catchy! Auditie obligatorie.
Playing God va deschide o serie de cantece ce va predomina - cu un stil de alternative rock, veti uita ca exista niste chitaristi foarte talentati in trupa. Singurul lucru memorabil va ramane vocea lui Hayley care continua efectiv sa straluceasca.
Brick By Boring Back m-a facut sa jubilez. Nu ma mai repet, este exact stilul care ma atrage la Paramore.
Turn It Off, The Only Exception, Feeling Sorry si Looking up sunt dragute, dar nu prea impresioneaza in niciun aspect (in afara de voce, dar am mai spus asta o data). Armonii simpatice intre chitari (uneori doar intre electrice, alteori cu aparitii de acustica) dar veti trece repede peste ele.
Where the lines overlap are tendinta de a oscila de la un ritm mai alert la ceva mai linistit. Nu prea pare insa sa duca undeva anume.
Misguided Ghosts si All I Wanted sunt amandoua niste balade in toata regula cu mentiunea ca All I Wanted este o piesa foarte puternica - lirica buna, la fel si intrumentalul.
Materialul se incheie cu Decode - piesa care a aparut pe soundtrack-ul de la Twilight si care mie nu mi-a placut din simplul motiv ca a fost asociata si scrisa parca special pentru film. Niciodata genul asta de piesa nu poate sa iasa foarte bine.

As spune ca Paramore au evoluat, au inceput sa faca o muzica mai matura, pastrand insa si reteta care-i face deosebiti (dupa parerea mea). Dar parca Brand New Eyes o ia prea mult spre alternative si vrea sa-si uite originile punk-pop. Va fi foarte interesant de vazut unde se va situa urmatorul material. La aceeasi limita? Sau undeva mai mult spre alternative?

Oricum ar fi, eu zic ca merita sa-i dati o ascultare, fie si doar pentru vocea solistei. Mda, Hayley Williams ruleaza.