joi, 28 august 2008

Yesterday's Cronicle

Ieri am facut si eu o plimbare ceva mai lunga prin minunatul oras Constanta, avand un drum prin oras. Intamplator se tencuieste si/sau varuieste pe scara. De o saptamana tot zgarie un nene peretii si face foarte mult praf. Cobor cu grija cele 4 etaje, evitand sculpturile moderniste din lemn facute de nenea zidarul, sculpturi care inca nu inteleg la ce ajuta. Adica da, ma fac sa ma aplec cand cobor, sa nu dau cu capul de ele dar la ce folosesc mai exact? Tot am impresia ca daca le ating cu un deget se vor prabusi. In fine, ajung jos, imi sterg tricoul de praf si pornesc la drum.

Coincidenta (sau nu...) - tricoul din dulap care venea la rand era cel cu Maiden. Sa mor daca mi-as fi imaginat vreodata cati oameni idioti pot fi in orasul asta care pur si simplu se holbeaza la un tricou pe care scrie Iron Maiden si pe care e desenat un zombie. Wow ! Tricou, negru, zombie! Right, get over it!
Pana la urma eu sunt de vina, nu? Am vrut sa fiu in centrul atentiei. Corect. Azi imi iau bluzonul cu Gabana & Dolce. E alb si are litere aurii pe el. Asta poarta o persoana decenta si modesta.

Revenind la plimbarea mea, am remarcat (eu si un prieten) niste chestii foarte ciudate cu orasul asta.
De ce la o trecere de 10 metri, culoarea verde dureaza in jur de 38 de secunde iar la unul de 25 de metri dureaza 20 de secunde? Deci ce sa inteleg? La primul caz pot sa parcurg trecerea inainte si inapoi si inca o data. La ala mai lung trebuie sa alergi. Cred ca face parte dintr-un circuit mistic pus in aplicare de primaria Constantei prin care ii indeamna pe oameni la sport. Cand traversezi strazile scurte te odihnesti, mergi in tihna...pentru a erupe intr-un sprint pe bulevard.

Alta chestie interesanta este clubul de vara al pensionarilor - o parte din mita data de Mazare clasei sociale care intradevar merge la vot. De fapt, prin tot orasul sunt presarate zeci de astfel de...cabanute - echipate cu niste mese si scaune, un barulet si o plasma. Au loc discutii aprinse, pline de intelepciune despre Steaua, Iliescu...Iliescu si Steaua. Adica ce altceva se mai poate discuta si sa fie de interes national? Trec si eu pe langa vreo 2 daca nu 3 astfel de cluburi. Precum remarca prietenul meu: parca sunt o secta. Toti poarta camasi in carouri si palarioare pe cap. Doamnele sunt ocazional insotite de un puf de blana care umbla singur. Unii se uita urat la tricoul meu, dar eu ma simt foarte binedispus si nu zic nimic. Doamne fereste! Sa risc sa fiu un nesimtit ca si ceilalti tinerii din ziua de azi?

Dupa ce am facut zdringhi-zdringhi dintr-o chitara (nu a mea, dar voi avea si eu...foarte curand) m-am intors acasa. Am ocolit scandurile plutitoare, am intrat in casa, mi-am sters tricoul de praf si...

Nu! N-ati ghicit. Nu m-am uitat la meci. Ghinion - dar eu mi-am propus sa nu mai vad fotbal romanesc decat daca-i spune nationala sau Farul. Deci nu dau doi bani pe calificarea Stelei pentru a "n"-a oara in Champions League si nici pe fericirea orgasmica a suporterilor acestei echipe care se bucurau ca "s-au calificat"...Wow. Eu credeam ca a castigat vreunul la Loto, d-aia se adunasera cu totii si se bucurau intr-un mod demential .Peste o luna o sa faca adunare in Piata Universitatii pentru ca n-au incasat decat 4 goluri de la Real sau Manchester.

Yep, that was yesterday's.

luni, 25 august 2008

Beijing 2008 : The End of the Road

De saptamana trecuta de cand am scris primul articol despre Olimpiada, delegatia romana nu a mai castigat nimic. Uite-asa! Conform stirilor pe care le-am mai auzit pe ici pe colo - aceasta a fost cea mai slaba participare a Romaniei din 1952 incoace.

Ok...Reactiile sunt in mare parte ceva de genul : "suntem dezamagiti ; rusine ; este inadmisibil ; dezamagitor ; nu mai suntem ce eram odata ; tz tz tz" s.a.m.d. In fine, e bine ca suntem dezamagiti si ca vroiam mai mult dar nu ne intrebam : mai exact care au fost conditiile acestor sportivi pentru a se antrena la Olimpiada si in ce circumstante au avut ei performantele astea relativ slabe?
Inainte sa ne dam de trei ori peste cap nu e mai bine sa ne uitam putin in curtea vecinului care a luat mai multe medalii ca noi sau care s-a dovedit a fi mai bun ca noi?

Un exemplu simplu (si concludent, pe care-l tin minte de ani de zile) : inot. Michael Phelps a luat 8 medalii, da? Cat toata delegatia Romaniei la un loc. Misto. Nu zic sa fi avut si noi unul ca el dar macar sa fi luat o singura medalie de aur la vreo categorie. Am avut o buna reprezentanta : Camelia Potec, medaliata la Atena in 2004. O sportiva buna, cu experienta. Oare de ce n-a mai reusit nimic? Si acum aduc vorba de exemplul invatat acum o buna bucata de ani. Diana Mocanu este o inotatoare romanca, ce la Sydney in 2000 a luat 2 medalii de aur. Tin minte ca la scurt timp dupa Olimpiada, tanara de (pe-atunci) 16 ani cauta sa se pregateasca pentru Europene/Mondiale (nu sunt sigur ce urma) pe teritoriul frumoasei noastre tari. Si ne era aratata la stiri in ce conditii mizere se pregatea dubla-medaliata cu aur de la Olimpiada. Intr-un bazin ca vai de mama lui, descoperit si fara apa calda. Comentariile sunt de prisos. O situatie asemanatoare o are si nationala de polo. Si este doar un exemplu din alte zeci.

Ma gandeam la canotaj si la cat de buna a fost Romania de-atata amar de vreme Olimpiada dupa Olimpiada. Si ma intrebam : cine-si mai duce copilul in ziua de azi sa faca canotaj? Exista oare in mintea parintilor altceva decat fotbal si poate ocazional baschet, tenis sau volei? Atata timp cat nu exista centre speciale de pregatire, cum ar trebui sa iasa sportivii aia pe care vrem sa-i vedem medaliati? De unde sa-i luam? Cresc in copaci? Sau poate in pamant.

Va mai aduceti aminte de Gabi Szabo? Nu era ea o super-atleta? Nu mai era in generatia ei si Violeta Szekely, o alta atleta cu foarte bune performante? Cu ele s-a intamplat inevitabilul - au ajuns la o varsta cand retragerea se impunea. Dar de ce nu au fost inlocuite de nimeni? De ce nu a avut Romania pe nimeni la atletism la Beijing sa alerge la 5000m, 1500 s.a.m.d? Simplu. Pentru ca nu exista conditii.

Nationala de handbal a Romaniei are parte de o generatie excelenta, unde incet-incet se inlocuiesc cu succes mari jucatoare de genul Stelutei Luca sau Luminitei Hutupan. De ce am luat doar locul 7 la Olimpiada? Aparent din vina antrenorilor - 2 antrenori temperamentali care nu sunt in stare sa se opreasca in a-si jigni elevele. Ele normal ca nu pot da randament maxim in astfel de conditii si uite-asa se pierd meciurile. Trist dar din pacate nu pare sa intereseze pe nimeni.

Toata lumea pare mult prea ocupata in a se concentra pe cine mai vine la Steaua saptamana asta, ce a mai zis Taher, sau ce crede Turcu. Uitandu-ma aseara la un plictisitor Rapid - Dinamo, vedeam cum camerele se concentrau cel putin o data la 10 minute pe prim-planuri cu burtosii de la tribuna oficiala. Ma cruceam si ma intrebam de ce...pentru ca asta-i intereseaza pe oamenii din Romania. Bambiliciul din fotbal. Nimanui nu-i pasa in realitate de Olimpiada. Toata lumea intreba de ce nu avem si noi nationala de fotbal la Beijing. Suntem o natie de ignoranti care nu suntem in stare sa ne apreciem micile valori pe care inca le avem. Precum vedeti...valorile se micsoreaza de la an la an pana cand vom mai ramane doar cu reportajele super-speciale despre "Liga lu' Mitica".

Acei oameni falsi care se dadeau revoltati si plini de dezamagire (amestecata cu dispret pe-alocuri) sa se gandeasca la Alina Dumitru, campioana olimpica la judo. Sa se gandeasca la ea si la faptul ca premiul ei in bani (rezultatul a ani de munca) masoara cam cat salariul pe o luna a unui cacacios de teapa lui Radoi sau Danciulescu. Un reporter foarte inteligent si rasarit a intrebat-o pe Alina Dumitru daca tine cu Steaua si care este jucatorul ei preferat.

Aseara s-a incheiat Olimpiada dar eu n-am reusit sa aflu decat ca Rapid ar juca cel mai frumos fotbal din Romania dupa spusele lui Copos. Cu exceptia faptului ca Rapid e praf (credeti-ma pe cuvant, m-am uitat la meci - o greseala pe care nu o voi mai repeta) si ca probabil e absurd sa dai o astfel de declaratie stupida la un post de stiri - mi se pare rusinos ca cel mai vizionat post din tara sa mentioneze la coada buletinului si ca cea mai mare competitie sportiva din lume a luat sfarsit.

Ca sa inchei cu ceva frumos - la festivitatea de inchidere a cantat Jimmy Page si o anume Leona Lewis una din cele mai cunoscute piese Led Zeppelin...Whole Lotta Love. Desi o melodie Zepp fara Robert Plant e destul de slabuta, a sunat misto. Tipa avea voce, desi suspinele ei nu se vor ridica niciodata la nivelul legendarului solist.

A fost o Olimpiada frumoasa. Se pare ca performantele sportive le-au depasit cu mult pe cele de la Atena in materie de recorduri. China s-a aratat a fi o gazda pusa pe spectacol. Sau cel putin asa a dat senzatia. Au luat locul 2 pe medalii dupa o SUA dezlantuita iar organizarea lor nu a lasat loc de reprosuri. Ar trebui sa fie interesant de urmarit peste patru ani cum va fi aceasta competitie organizata de britanici. I expect it to be very fancy!

sâmbătă, 23 august 2008

Durere nedureroasa

Am racit. Habar n-am cum e posibil si tot timpul spuneam ca e ridicol sa racesti in timpul verii, mai ales ca afara sunt 30 si ceva de grade. Eu sunt ridicol...fiindca am racit. Ceea ce e aiurea e ca nu e o raceala obisnuita. Am o durere de cap foarte ciudata, gatul imi este incins, ma simt foarte obosit si pur si simplu n-am chef de nimeni si nimic. Incep sa descopar ca scriind, incep sa ma simt un pic mai bine.

Mai stiti ce entuziast eram despre plaja si vremea frumoasa care se revarsa asupra Constantei? Ei bine, a trecut. Sa nu aud de plaja. Nu mai suport sa ajung acolo si sa aud muzica house si nici sa fac baie in apa aia jegoasa. Badea citea odata ca apa marii din Mamaia e de cacat...la propriu. Uneori am impresia ca asa e. In plus, nu sunt genul care sa stea tolanit cu orele si sa doarma sub soare. Atat de putina miscare ma face sa innebunesc. Nu geme energia in mine si nu sunt hyper-activ dar parca nici sa pierd 3-4 ore sub soare nu suport. De fapt caldura amestecata cu praful asta ma fac sa ma tolanesc in pat infasurat intr-un prosop si sa schimb canalele aleatoriu. E jalnic din partea mea dar sa nu uitam...sunt bolnav.

Vine scoala. Oana ma intreba daca nu cumva ma sperie gandul asta. Las-o sa vina! am spus eu. Mi-ar prinde bine putina nebuneala exercitata de scoala. Stiti la ce ma gandesc cand vine vorba de 15 septembrie? Nicidecum de scoala ci de "Death Magnetic". Da, am devenit obsedat. Urmarind zilnic site-ul Mission:Metallica poate duce la astfel de obsesii. Revenind la scoala, ma gandeam ca nu mi-ar prinde rau putina stimulare, putin stres. Cate putin din ce am urat timp de 9 luni.

Norvegia si Rusia joaca foarte frumos in finala olimpica de handbal. Habar n-am de ce mentionez asta aici...asta e un articol de pus in "Psycho". Presupun ca si ele imi mai alina durerea.

Va veti intreba (asta daca nu ati inchis blogul si ati schimbat pe OTV, unde pun pariu ca e mai interesant ca pe-aici) ce naiba ma doare. Chestia e ca nu ma doare nimic. Nici fizic si nici sufleteste. Am o durere venita din adancul meu. O durere total neobisnuita si care nu poate fi descrisa. Atunci de ce am mai scris asta ? Nu stiu. Sunt dominat de sentimentul ca sunt inutil si ca nimic din ce as putea sa fac nu ar avea vreun folos in lumea asta. Dar pana la urma eu fac totul - nu pentru lume ci pentru mine. Ah, asa se explica. Totusi acest articol nu inseamna nimic pentru mine asa ca nu-i gasesc rostul. Ah, ba da! Va aduceti aminte? Ma face sa ma simt mai bine atunci cand scriu. Totul are un rost.

Vara e ciudata...

Si nu uitati...eu sunt bolnav.

vineri, 22 august 2008

The Day That Never Comes...a venit !


Ieri a aparut primul single Metallica ce va fi extras de pe noul album - Death Magnetic (ce va aparea pe 12 septembrie 2008). Este prima lor piesa dupa 5 ani, de la aparitia albumului mult-prea-criticat - St.Anger. Ei bine, The Day That Never Comes n-are nimic in comun cu St.Anger si suna uluitor de bine. La prima auditie poate nu spune nimic. Eu sunt la a 6-a sau a 7-a ascultare (in timp ce scriu articolul asta) si de fiecare data imi place tot mai mult.

Noul producator al trupei, Rick Rubin - a sfatuit trupa sa incerce sa regaseasca stilul anilor '80 (cu precadere catre albumul Master of Puppets). Si au reusit! Sa nu uitam ca vorbim de o balada. Sigur... Piesa nu se poate ridica la nivelul lui "One" , "Welcome Home (Sanitarium)" sau "Fade to Black", dar este extrem de misto.
Intro-ul este superb. Melancolic si foarte melodios. Vocea lui Hetfield isi face intrarea relativ neasteptat. Pe tot parcursul cantecului, vocalele nu ies cu nimic in evidenta, semn ca James nu poate atinge cine-stie-ce note gen Kill'Em All sau LoadReLoad. Versurile sunt linistitoare chiar daca momentan nu le inteleg foarte bine. Conform lui Kirk Hammet - vorbesc despre realtiile dintre oameni. Ah, si venind vorba de Hammet...

...cam de pe la minutul 5, cantecul o ia razna! In sensul bun, desigur. Avem o bucata instrumentala nebunesc de rapida. Heavy, thrashy, simply mind-blowing! Pana la sfarsit avem 2 ghitari incredibile. Hammet canta repede. Fooaaaarte repede. Bucati din solo-uri ma duc cu gandul la niscaiva muzica (,) clasica. Dar suna bine...foarte bine, semn ca au cei patru au redescoperit radacinile heavy-metal-ului clasic. Cu toate astea, piesa nu suna absolut deloc a anii '80. Are un ecou foarte modern cu acel iz de Metallica "at its best".
Numai de bine cu albumul asta pana acum...

Dar piesa are si mici defecte. Normal ca trebuie sa critic putin... Piesa are in prima ei jumatate stilul lui "Fade to Black", numai ca aici refrenul este cantat si din voce, pe cand in balada de pe Ride the Lightning aveam doar un refren instrumental. Cum spuneam...pe la minutul 5, piesa o da in niste dracii rapide si super-heavy. Are momente cand te duce cu gandul la "One"...un "One" poate nu la fel de misterios dar mai modern. Cum spuneam, Hetfield nu m-a dat pe spate cu vocea dar nici nu canta rau, Hammet este excelent, Robert Trujillo...nu m-am concetrat prea mult pe bass. Probabil ca bass-ul este acolo! Ce imi place cel mai putin sunt bateriile. Ma asteptam la ceva mai multa ingeniozitate din partea lui Lars Ulrich. De multe ori pe parcurusul cantecului Lars mentine acelasi beat. Vroiam si de la el ceva spectaculos, o "mitraliera" reinventata...ceva. Tobele sunt acolo, nu ies din decor dar e pacat ca de multe ori par ca se repeta.

Per total, piesa e foarte misto si asa pare ca va fi si albumul. Yaaaay!
\m/ Metallica Baby! \m/



Metallica - The Day That Never Comes
Asculta mai multe audio Divertisment »


luni, 18 august 2008

Beijing 2008 : The Road So Far...

A inceput Olimpiada de o saptamana si ceva si eu nu prea m-am omorat cu urmaritul, in mare parte datorita interesului scazut pe care-l exercita anumite posturi pentru cel mai mare eveniment sportiv al planetei. Daca as fi inceput sa ma uit serios, ar fi insemnat sa inceapa sa-mi pese enorm de sportivii nostri si eventual m-as fi consumat foarte tare. Am ales sa nu o fac...de ce sa ma enervez cand idiotii de la ProTv incep o stire cu cacaciosii (da, deja nu ma mai pot abtine) de Steaua, cand Romania a luat niste medalii de aur. Ei si ce?... Daca nu e cu Toja si altii ca el, nu ne intereseaza...fair enough. N-am urmarit minunatul GSP-TV dar presupun ca tot in editoriale competente de jurnalisti o tin. "Banel e iar Jardel" . Bai, nu-i asa ca e interesant? "Taher a venit imbracat la stadion in rapper" s.a.m.d.

Intre timp, astia mai fraieri care fac sport adevarat si nu castiga cat Lobont de la Dinamo iau medalii la Olimpiada. Ei nu au bani sa dea la televiziunile astea mari ca sa apara pe sticla macar un sfert din cat o face Becali. Cu toate astea ei poarta drapelul Romaniei in strainatate si nu ne fac de ras asa cum au grija altii sa o faca.
Cucerirea noastra de medalii a inceput cu Alina Dumitru la judo. Jos palaria pentru ea. Mi se pare extraordinar sa cuceresti aurul la Beijing si in semifinala sa invingi o japoneza. Nu va face sa va simtiti foarte mandri ca sunteti de aceeasi nationalitate cu fata asta?
Echipa de gimnastica a luat bronzul. Aici recunosc ca am fost dezamagit dar ieri mi-a trecut pentru ca Sanda Izbasa a luat aurul la sol!!!! Absolut superb exercitiul ei. A semanat atat de mult cu Nadia sau Catalina Ponor...Extrem de eleganta si gratioasa si pur si simplu...cea mai buna!!!
A mai venit un aur si un bronz la canotaj. M-a intristat faptul ca sportivele de la 8+1 erau extrem de suparate si dezamagite de bronz. Sunt nedrepte cu ele insele pentru ca au avut si putin ghinion si pana la urma...e o medalie. Pe de-alta parte, reactia lor este a unor adevarate campioane, ce vor intotdeauna sa castige. Avem un aur si la maraton unde a luat Constantina Tomescu, o atleta in varsta de 38 de ani!
Au mai aparut medalii si la scrima, intre care eu il stiam pe Mihai Covaliu, care parca luase si la Sydney. Excelent din partea lui ca s-a mentinut!
Astfel ca personal sunt foarte mandru de performantele Romaniei...pana acum. Eu cred ca se mai pot lua cateva, desi nu stiu exact pe unde mai avem sportivi. Ah, handbal si atletism!

Intre ceilalti sportivi l-am remarcat pe Rafael Nadal (aoleu Hanescule, ce facusi frate? Parca vroiai medalie) care a luat aur - (parandu-mi tare rau de Federer) - nationala de maimute dopate (nu, nu sunt rasist cand spun asta) SUA la baschet si fenomenalul Michael Phelps care a luat...8 medalii de unul singur la Beijing. Deci...un singur sportiv american a luat cat tot lotul Romaniei? Da...DAMN!

Urmarim in continuare...

luni, 11 august 2008

Pazea!

Campanie de starpire a rockerilor din Romania (lol)

Circuland in urma cu aproximativ o ora cu transportul in comun, mi-a fost dat sa ascult, in lipsa mp3 playerului (greseala pe care nu intentionez sa o mai repet!) un foarte cunoscut post de radio. Invitat intr-o emisiune era un personaj foarte revoltat, care se autoproclama initiatorul miscarii de starpire a comunitatilor rock din Romania.

Discursului personajului suna cam asa:

Este inadmisibil...Isi bat joc de valorile stravechi ale poporului roman! Sunt cu toii
satanisti(...), s-a ajuns mult prea departe. Trebuie sa-i starpim, este momentul sa fim uniti! Or sa ne omoare in case, or sa ne dea in cap!

Prezentatoarea, foarte surescitata, anunta: Avem si un ascultator in direct! Buna ziua! Sunteti de acord cu acest demers? (sic!).

Moment in care intreaga floare a sexagerimii bucurestene ocupanta a scaunelor din autobuzul 104 a izbucnit in ovatii: "Asa e, dom'le nu se mai poate! Au un tupeu! Am vazut si eu pe strada din astia, daca e posibil asa ceva, si umbla in gasti!", precum si multe alte replici de o
genialitate debordanta, dar care s-au pierdut intr-un murmur greu de descrifrat si de reprodus.

Sa fie oare de vina noul articol despre adolescentul satanist
care si-a ucis "cu sange rece" prietena? Sau curentul emo?

Ca de obicei, din partea echipei METALHEAD.ro, ROCK!

sursa: METALHEAD.ro

Ce se va intampla acum? Pensionarii si manelarii vor aprinde tortele si vor ridica topoarele?

duminică, 10 august 2008

Over here! Alive and getting bored!

Da, inca sunt p-aci - arunc priviri printre bloguri, fara sa vreau sa ma implic verbal. N-am inspiratie de nimic in momentul asta asa ca sunt pus pe consumat (filme, carti, racoritoare, chipsuri si muzica). Ma gandesc la inspiratie si la momentul in care ea va reveni. Am atatea idei...si parca nu vreau sa le dau inca frau-liber. Intre timp ma delectez amintindu-mi de cele doua concerte la care am fost vara asta si inca nu ma decid asupra celui de-al treilea. To go or not to go?

Ma gandesc la Maiden si nu neaparat in directia trupei britanice ci in privinta trupei care a deschis pentru ei. Trooper este un material de foarte buna calitate pentru tarisoara asta invadata de manele si house. Asa ca Trooper sa fie...



Trooper - Tari ca Muntii

miercuri, 6 august 2008

Scream for me Bucharest !!!

Cred ca titlul asta a devenit un cliseu, atunci cand te pregatesti sa spui ceva de Iron Maiden si de concertul lor de la Bucuresti de pe 4 august. Dar pe cuvant de cercetas ca eu am spus-o cu luni in urma. Pe bune! Uite-aci! Ideea e ca s-a facut 3 august, eu am luat trenul (incredibil de aglomerat) catre Bucuresti si m-am pregatit psihic pentru concertul trupei mele favorite de dupa Metallica. Mai stie cineva de cand asteptam concertul asta? Cred ca istoricul blogului ne duce undeva inapoi pe la 13 decembrie 2007. Pfiuuu. Ce-a mai trecut timpul.

In fine, 4 august - ajung la stadionul Cotroceni - afara e cald de crapi. Am ajuns sa cunosc ambele extreme in Bucurestiul asta obositor si foarte aglomerat. Intru pe stadion, imi iau tricou (Eddie looks fuckin' evil on my chest...hope that doesn't sound gay) si apa. Multa apa. Si as mai fi baut apa dar vazand cozile de la WC-uri, am lasat-o mai moale. Spre deosebire de Metallica, nu m-am plictisit prea tare in tribuna ca a intrat repejor in prim-plan Lauren Harris. Tipa nu a excelat, dar a sunat mai bine ca The Sword. Nu prea am auzit ce voce are dar muzicienii de langa ea erau destul de buni. Bassistul avea stil. Ah si de-abia a doua zi am descoperit ca Lauren este fiica lui Steve Harris, bassistul si fondatorul celor de la Maiden. Termina tipa de cantat (in picioarele goale pe scena care a fost ulterior maturata pentru intrarea Iron-silor) si intra Trooper, o formatie denumita dupa melodia britanicilor de pe albumul Piece of Mind si intemeiata undeva in preajma vizitei din '95 a "masinii de tortura". Eu ii vazusem la TVR2 in primavara si mi-au placut, nu suna deloc rau. Auzindu-i live, m-au impresionat. Desigur, era sansa lor unica in viata sa deschida pentru Iron Maiden, si unde altundeva daca nu in Romania? Solistul e foarte, foarte tare. O combinatie de Bruce Dickinson si Rob Halford (la scara redusa, desigur). A reusit niste tipete foarte cool acolo pe scena.

Buun. Ajungem la punctul culminant al serii. Theeeeee Iron Maideeeen sunt pregatiti sa intre pe scena. Pe ecranele imense de langa scena ne sunt aratati ei cum au aterizat la Bucuresti, pe fundal ruland Transylvania care ma gandesc ca suna mai bine in Romania. Apoi are loc "Churchill's Speech" pentru ca sa erupa in Aces High in cateva clipe. Prima senzatie...nebunie! Bruce Dickinson - solist , Steve Harris - bass, Nicko McBrain - tobe , Dave Murray, Janick Gers, Adrian Smith - chitara. Yaaaaaaaay!!!!! Sar nebuneste, urlu. Doar e Maiden. Dupa cateva momente descopar ca exista o problema...se aude foarte, foarte prost. Aproximativ la fel ca la trupele din deschidere. Ceea ce nu era bine, evident. Bass-ul, tobele si chitara ritmica sunt date mult prea tare incat mi-e greu sa deosebesc vreun solo. Doar vocea lui Bruce e destul de puternica sa rasune foarte misto. Imi zic ca se vor regla lucrurile dar si la (de altfel excelenta) Two Minutes to Midnight exista aceeasi problema. Intro-ul cantat de Gers era aproape nedescifrabil. Da! Am cantat din toate puterile refrenul, alaturi de intregul stadion dar restul melodiei era greu de distins. A urmat Revelations, la care publicul si-a aratat pentru prima data cheful de a face spectacol ; The Trooper (Bruce costumat in..."trooper" presupun, fluturand steagul GB-ului) - o bijuterie de piesa, de la care n-am reusit sa aud riff-ul absolut deloc. Bruce a luat apoi o pauza pentru a se adresa publicului. Ca un adevarat showman, Dickinson a trezit tot stadionul la viata, facandu-ne pe toti sa exclamam Maiden! si sa aplaudam pret de cateva minute bune. Urmeaza Wasted Years. Aceeasi problema, se aude in continuare foarte prost. Asta nu ma impiedica insa sa cant refrenul. A continuat cu The Number of the Beast - cui dracu' (ha, ha, ca sa vezi taman la cantecul asta il mentionam si pe el) ii mai pasa de sonorizare? 666, artificii si Michiduta pe scena. Spectacolul este senzational !!! Au urmat Can I Play With Madness, Rime of the Ancient Mariner(draguta povestioara cu experienta lui Bruce de la Constanta, dar cantecul mi se pare si acum exagerat de lung si plictisitor pe alocuri), Powerslave(din nou n-am putut auzi o bunaciune de riff) si Heaven Can Wait(a existat un moment cand niste spectatori au fost adusi pe scena sa cante niste ooo-ooo-uri langa Steve Harris).

Trupa da tonul la 3 piese care ma scot din amorteala. Run To The Hills (pe-aici mi-am pierdut vocea cam de tot), Fear of the Dark (piesa mea favorita de la Maiden-all time si excelent cantata in colaborare cu un public minunat) si Iron Maiden(o varianta "mumificata" a lui Eddie completeaza decorul de stil egiptean). Urmeaza asa zisul encore cu Moonchild, The Clairvoyant(intro-ul la bass mi-a spart timpanele dar il vedem o varianta robot a lui Eddie plimbandu-se pe scena...priceless) si Hallowed Be Thy Name( n-am inteles mai nimic din solo-uri). Apoi Bruce ne zice noapte buna si la doua minute dupa ce Nicko isi arunca betele in public, scena incepe sa fie stransa. Like wtf?!?! Le era chiar atat de greu sa revina pentru 5 minute sa se lase aplaudati de publicul ala minunat?

In concluzie, mi-a placut concertul dar sonorizarea a lasat de dorit. Nu stiu exact ce s-a intamplat dar de multe ori imi era greu sa realizez ce se canta. Doar Fear of the Dark as spune ca s-a auzit acceptabil. Cel putin asa am remarcat din pozitia in care ma aflam eu. Trupa a fost excelenta. Au fost destul de entuziasti iar Bruce a fost genial ca de obicei. A alergat, tipat, glumit, gesticulat. Nu mai vorbesc de modul in care a cantat. O super-voce care si la 50 de ani duce la fel de bine niste cantece destul de greu de executat pentru oricine. In schimb, au fost foarte mecanici. Dupa fix 2 ore ei au plecat...de tot. Nici 5 minute nu au putut sa mai stea pe scena, la chemarea aplauzelor asa cum a facut Metallica, de exemplu...

Daca mergeti la Raty pe blog o sa vedeti o cronica 360 de grade diferita fata de a mea, dar probabil pentru ca eu am comparat concertul cu cel al Metallicii, sunt un pic dezamagit. Am fost si inca sunt entuziasmat ca m-am aflat acolo dar...ceva a lipsit si principala dezamagire este sonorizarea, care a fost la limita dintre decent si prost.

Chiar si asa, nu voi uita niciodata momentele excelenta petrecute acolo. Spectacolul oferit a fost fabulos daca luam in calcul scena, decorurile, artificiile si pe Bruce. Up the Irons!

Sa vedem acum daca ajung la Apocalyptica.