sâmbătă, 29 septembrie 2007

V....

Capitolul V

Juramantul

Desi se dovedise a fi destul de eficienta,Poarta Dosnica nu fu,dupa placul orcilor,o cale prea eleganta de a iesi din cetate...Asta daca intr-adevar puteau iesi din cetate.Iesind la suprafata dupa uriasa cazatura,Akha’Ghdan si Gal’Mur gasisera un soi de carbune,asezat pe niste plite de metal,agatate la randul lor de peretii de stanca.Miraculos,ca un real noroc,torta adusa de han in misiunea sa de salvare supravietuise si cu ajutorul ei reusisera sa faca lumina in jurul lor.Aceasta lumina plus niste strigate zdravene ii determinara pe restul orcilor sa-si urmeze liderul.

Trecusera asadar un test de curaj, un test de credinta,precum spusese excentricul(si mortul) Kok’Drak al III-lea.

Krom se duse langa han si cei doi dadura mana.Desi epuizati,aveau inca energia sa zambeasca si sa priveasca cu destul optimism situatia de acum incolo.Apoi elful se aseza alaturi de orc si privira...la ce aveau in fata ochilor.Pentru ca cititorul sa inteleaga mai bine ce era Poarta Dosnica,trebuie sa vizualizeze o groapa imensa sapata in pamant(in stanca mai bine spus).La cativa zeci de metri didesubt se afla un lac subteran,pe care constructorii cetatii Askarand il descoperisera cu totul intamplator si urmasera calea sa,pentru a-i gasi marginile.Mai tarziu descoperisera o asa-zisa iesire de rezerva din cetate pe care desigur o personalizasera,atasasera torte dar si,precum spusese Kok’Drak, creasera un mic obstacol pentru a nu putea iesi oricine din Askarand.Akha’Ghdan insa ignorase acest lucru si avea din moment in moment sa aibe o surpriza uriasa.

Lacul era acoperit de o caverna uriasa prin care plutea un praf rosiatic misterios.Apa pastra o tacere de mormant,de parca zgomotele facute de orci prin ea ar fi fost absorbite.Reusisera sa aprinda cateva torte,si puteau avea lumina.Acum se intrebau in ce se bagasera.Era intr-adevar o iesire din Askarand,sau cazusera intr-o capcana in care moartea le va fi adusa de timp?Momentan nu se putea spune nimic.Akha’Ghdan era singurul mai stresat.Toti ceilalti nu doreau decat odihna.Chiar si Herus despre care puteai spune ca nu agreea deloc Henya si ca fiecare moment petrecut acolo era o povara.La sfatul lui Krom,hanul orcilor incerca sa se linisteasca,sa se aseze,poate chiar sa doarma.Curand insa,orcii nu aveau sa mai fie in siguranta nici macar in somn...

*

Nimic din jur nu se vedea prea clar,doar o lumina albastruie aflata la capatul unui coridor cenusiu.Parea ciudat dar oricum,era aproape sigur ca era un vis...Aproape...Ce altceva ar fi putut fi?O alta enigma?O alta capcana intinsa de Leus?Cercetandu-se mai in atentie(pe cat era posibil) descoperi ca nu are nicio arma cu el.Akha’Ghdan era si mai sigur ca nimic nu era aievea.N-ar fi plecat nici trei pasi fara sabia sa.Hanul isi impreuna palmele la ceafa si inchise ochii...Fara folos.Visul asta refuza sa se termine pana cand...Pana cand ce?Ce trebuia sa faca?Nu era obligat sa faca nimic.Era doar un vis...Nu?Daca nu era un vis,atunci unde se afla?De ce se afla aici?Cum ar fi putut parasi locul de unde adormise?Ciudat...totul era atat de ciudat.Astepta...un minut ,doua,noua,poate chiar ore.Degeaba,refuza sa se trezeasca dar ceva dinauntrul sau(sau al mintii sale mai precis) ii spunea ca trebuie sa evite acea evidenta cale de iesire.Dar nu mai era nimic altceva de facut.

Cu pasi nerabdatori,grabnici si usor dezorientati,Akha’Ghdan inainta pe coridorul cenusiu,neprivind in alta parte decat in fata.Lumina albastruie din capat se mari la inceput pentru ca ulterior sa se transforme intr-o calma nuanta rosiatica...o nuanta precum sangele.Oricat de vis ar fi fost ceea ce i se intampla,strigatul care urma sperie toti dracii din hanul orc.Era infiorator,un strigat de durere cum nu mai auzise niciodata.Ba da,o singura data intr-o zi blestemata pentru orci.Era ziua cand incepuse vanatoarea...Ziua Bataliei Demonilor.Ziua cand Marele Han Kal’Cedrak fusese ucis lent dar sigur de Leus.Doar pe fostul sau stapan mai auzise Akha’Ghdan urland astfel.Infricosat,refuza sa mai considere ca se afla intr-un vis si dadu sa se intoarca.Dar nu mai exista o cale de intoarcere,in spatele sau,la cativa centimetri era un perete masiv de piatra.Inainte era singura posibilitate.Si inainte o lua,neavand de ales.Stralucirea rosiatica isi mari usor razele in momentul in care Akha’Ghdan trecu prin ea.Iesise asadar din coridor si se afla...in Askarand,la portile cetatii mai exact.Peste tot,locul era manjit cu sange,sange de orc.Putea recunoaste si un muribund.Era(sau fusese?) un nativ,numele sau parca era Zek’Alur.Ei bine Zek’Alur era prabusit la pamant respirand cu greutate,curgandu-i sange dintr-o rana urata din abdomen,dar n-ar fi fost deajuns pentru a-l omori.

Din spatele hanului aparu Leus,cu un ranjet malefic pe chipul demonic.Paru sa-l observe pe Akha’Ghdan dar de Zek’Alur era el acum interesat.Se duse catre acesta si il culese de pe jos cu bratele sale puternice.Il tranti apoi pe spate si crea o sabie cu lama zimtata.Desi demonul statea cu spatele la han,acoperindu-i privelistea,Akha’Ghdan putea vedea ce se intampla.Sabia intra in carnea de pe piciorul drept al nativului si incepu sa manance tot mai adand.Sunetul era ingrozitor.Pe de-o parte tipetele disperate ale victime,si pe de-alta parte sunetul carnii fiind taiata cu brutalitate de sabia aceea nenorocita.Hanul nu mai putea privi,dar nimic nu-l putea opri sa continue sa vada.Trupul ii era imobilizat,pleoapele lipite parca,ochii refuzand sa se inchida...Si tipatul.Oh,acel tipat infernal! Apoi lama dadu de os.Pentru o clipa Akha’Ghdan rasufla usurat crezand ca s-a terminat,dar de fapt doar ce incepuse...Leus se opri pentru o clipa si apoi apasa mai tare si scrijeli sabia de os,ca si cum ar fi taiat o felie de paine.Tipatul deveni mai puternic.Stropi de sange zburdau peste tot.Sabia isi continua drumul,continua sa taie in os.Curand incepura sa sara scantei din rana,din cauza frecarii.Scantei,sange si urlete.Apoi se auzi un CRAC! simplu dar care numai la auzul sau te crispa o durere.Leus lua apoi piciorul complet amputat si il arunca spre han.Acesta nu putu sa faca altceva decat sa priveasca...

Leus se apuca si de piciorul stang,eveniment ce avu acelasi curs,cu exceptia partii unde sabia nu mai putu sa taie in os.Atunci demonul lua piciorul si rasuci de mai multe ori si-l smulse.E de prisos de spus ce reactie avu bietul Zek’Alur.Isi zbatea doar capul,nemaiputand sa miste altceva.Pletele sale negre ii acopereau chipul,ii intrau in gura facandu-i tipatul sa sune mai sufocat,mai speriat,mai ceva decat moartea insasi.Fu luat apoi de jos si sprijinit de poarta Askarandului...cu sabia,ce ii fu infipa in piept.Leus isi introduse apoi mana in rana din abodomen...Aduna de acolo ce apuca si trase afara.Intestinele bietului nativ stateau acum atarnate pe afara,patand zapada ce incepuse sa pice pasnic deasupra Henyei.Desi nu ii vazuse dinainte,hanul stia ca fusesera acolo.Cativa minioni ai Ochiului se apropiara si incepura sa se ospateze din orc..Cativa ii trageau de mate,altii isi infipsesera coltii in carnea de pe cioturile de unde fusesera taiate picioarele.Bineinteles,totul acoperit cu acel nenorocit de strigat...Leus privea incantat,aruncand intre timp cateva zambete catre Akha’Ghdan.Chipul demonului era acoperit de sange...sange de orc.Dintii sai erau manjiti de acelasi lucru,si el nu putea face nimic.

Trecura alte minute,sau ore?In cele din urma Leus paru ca se plictiseste.Crea alta sabia,de data aceasta una cu o lama fina continua.Se apropie de nativul despre care se putea spune ca traieste,inima inca batandu-i.Ar fi putut sa-i reteze capul dintr-o miscare,dar nu!El se multumi sa o faca incet,penetrandu-i gatul incet,cu firicele de sange curgand peste tot,peste tot!Cand atasat de restul corpului mai ramasese doar o bucata de piele,Leus lua capul de chica neagra si smulse cu ura...

Cu acea capatana in mana se apropie de Akha’Ghdan care inca nu se putea misca.Leus se pregati sa loveasca.Sabia era tot mai aproape...Apoi,hanul sari in sus de pe pielea de urs ce ii tinea drept asternut.Era transpirat in fiecare coltisor al trupului sau,dar in viata.Chipul ii era acoperit de plete,iar in fata il avea pe Krom care incerca sa-l linisteasca.

*

Ochii verzi ai lui Krom incercau sa-l linisteasca pe hanul orc.Era greu.Ceea ce simtise si vazuse el fusese mai mult decat un vis...Fusese mai mult decat un cosmar.O premonitie,sau mai bine spus o avertizare.Desi nu stia concret ce se intamplase,uriasul elf avea o mica banuiala...

Probabil dura mai bine de un ceas pana cand Akha’Ghdan se calma complet.Pe sezutul tare de piatra isi stranse genunchii sub barbie gandindu-se...Desi era dureros pana si sa gandeasca.Dupa ce astepta momente bune,Krom se apropie de amicul sau si incerca sa-l faca sa vorbeasca:

-Un cosmar?

-Mi-as fi dorit sa fi fost unul in schimbul a ceea ce tocmai am trait...

-A fost doar un vis...

Akha’Ghdan stranse din coltii sai,facandu-i pielea verzuie din jurul gurii sa se inalbeasca.

-V-ati intors singuri,tu si Herus?relua hanul dupa cateva clipe.

Chipul elfului fu imediat acoperit de umbra...

-Leus a atacat imediat...Toti nativii si-au dat viata pentru noi,pentru a ne castiga putin timp.Timp indeajuns...Ma indoiesc de faptul ca ar fi supravietuit.Cel ce a venit cu initiativa,este un razboinic curajos.Niciodata nu-i voi uita numele:Zek’Alur.

Chipul orcului impietri.Era mai rau decat se asteptase.Cu intrebarea precedenta incercase sa evite principalul subiect de discutie,dar acesta continua sa-l bantuie.Pe scurt,ii povesti lui Krom despre teribila viziune,o viziune din trecut,incercand sa evite cat mai mult detaliile sangeroase.Elful nu reactiona nicicum.Nu era mirat de cruzimea lui Leus.Nu se indoia ca asa se intamplasera lucrurile in realitate...Mai surprins era de faptul ca demonul incepuse sa atace mintile orcilor.Era aproape sigur ca intreaga ceata va fi vanata.Atat in somn cat si in viata reala.Ramanea o singura intrebare:erau orcii in pericol in lumea viselor?Sau ranile aveau sa fie doar psihice?Poate atat ar fi fost de ajuns...

Mai asteptara in jur de cateva ore,cand se putea spune ca toata lumea era in stare sa porneasca mai departe.Trebuiau sa gaseasca o cale sa paraseasca Askarandul.Cat ar fi durat pana ca Leus sa-i gaseasca din nou.Multi dintre orci se gandeau insa la un aspect extrem de important,sacaitor pe de-o parte dar si greu de discutat pe de-alta:cat aveau sa mai fuga? Aveau sa-l evite pe Leus la infinit? In mintea sa,Akha’Ghdan avea raspunsul la aceste intrebari.Precum il sfatuise de nenumarate ori Krom,trebuia sa intre in lupta in camp deschis contra lui Leus si potentialilor sai minioni.Sansele lor erau insa inexistente daca nu gaseau o arma care sa-l raneasca pe Leus.Trebuiau asadar sa fure o arma creata de demon.Un aspect foarte neplacut...Pana la batalia finala trebuiau sa gaseasca un loc unde sa se adaposteasca,sa planuiasca o campanie de obtinere a obiectului de la Leus,si abia apoi sa se gandeasca la ultima lor sansa.Era atat de dificil...

Pornira de-a lungul imensei caverne subterane in care se aflau.Lilieci sau cine stie ce alte oratanii tulburau linistea de mormant in care se deplasau.Sharly lasase la o parte mandria de felina si intrase in apa plin de curaj, pornind dupa stapanul sau si dupa Yuki.Dupa o calatorie de cateva ore,se oprira in fata...unui mare obstacol.O alta(de data asta mult prea evidenta) fundatura.Urma un moment de descurajare totala,dupa care Akha’Ghdan isi aminti:Nu avea cum sa existe aer in aceasta caverna,decat daca exista si o iesire.Apoi Gal’Mur ii mai aminti ceva...nu oricine putea deschide si inchide la loc aceasta iesire din Askarand.Aducandu-se tot mai multe torte in jurul acestei fundaturi,dezvaluira pe margini doua gauri circulare imense,blocate momentan cu niste bolovani.Pe peretele din fata lor,se puteau observa inscriptii...Apropiindu-se,Krom sterse de praf pentru a citi mai bine.Era un mesaj,un mesaj scris in alfabetul elf.

Imediat,hanul se apropie de prietenul sau,ai carui ochi verzi citeau cu atentie continutul...Ramase apoi o clipa pe ganduri,dupa care se intoarse spre Akha’Ghdan:

-Ai in fata Poarta Dosnica...

-Asta e bine,nu?raspunse hanul.

-Dar stii cum sa o deschizi?

-Sa o deschid...?Desigur,batranul(nr. Kok’Drak) a mentionat despre posibilitatea de a putea sa o deschid si apoi sa o inchid dupa mine.Ce spune inscriptia?

-Spune ca doar liderul cetatii poate folosi poarta,si el trebuie sa demonstreze ca este lider.

Akha’Ghdan privi usor dezorientat.Toata treaba cadea pe umerii sai...Era el lider al Askarandului,si al rasei orcilor?Cine altcineva ar fi putut fi.Fusese desemnat Mare Han de catre insasi Kal’Cedrak iar Gal’Mur ii jurase credinta.El era liderul! Si ce trebuia sa faca?

-Altceva?intreba el.Mai spune si altceva?

-Mda...ca liderul cel adevarat va trebui sa deschida Poarta introducand cheia fortei sale aici...

Krom ii arata un loc,un soi de crapatura in Poarta Dosnica,indeajuns de mare pentru a-si introduce intreg bratul...Nemaistand pe ganduri isi introduse bratul drept acolo...Ceva dinauntru il prinse,ca o muscatura dar doar atat cat sa nu mai poata scoata mana.Nu-i provoca nicio rana.Ii arunca o privire ingrijorata lui Krom care incerca sa-i traga bratul afara,dar fara sorti de izbanda.

-Cred ca ai facut o mare greseala...spuse Herus alaturandu-se celor doi.

-La naiba...nu! Asta este cheia fortei mele.Puterea bratului meu...Si am de gand sa o deschid...Roooooooaaaaaaaaaaaaaaaaar !!! Nimic nu putea fi mai infricosator decat un orc furios.Krom si Herus se dadura inapoi in timp ce Akha’Ghdan isi incordase fiecare muschi din corp,se scufundase in apa pana la brau si incerca sa miste ceva...Un zgomot de pietre se auzi apoi necontenit intr-un ritm ce aducea aminte de un croncanit.Urletul orcului continua,tot mai puternic devenea sunetul croncanitor.Cu totii se dadura mai in spate infricosati.Dupa cateva momente,Krom reveni la realitate,dandu-si seama de unde venea sunetul.Il trase de mana pe Herus si ii indica sa asculte si sa priveasca mai cu atentie indicandu-i gaura circulara din pereti din partea dreapta in timp ce el se indrepta spre cea din partea dreapta.Elful incerca sa priveasca in acea gaura dar era mult prea intuneric.Intr-adevar de aici se auzea zgomotul.Zgomot ce devenea din ce in ce mai puternic.Imediat realiza ce urma sa se intample si se repezi catre Herus care statea fix in dreptul gaurii sale.Krom reusi sa-l dea la o parte in momentul in care concomitent doua ghiulele sferice din piatra masiva iesira pe acolo si apoi se rostogolira in graba spre Poarta.

Akha’Ghdan nu se oprise un moment din ceea ce facea.Cele doua ghiulele izbira obstacolul cu o forta incredibila,moment in care bratul hanului se desprinse cu tot cu o bucata de stanca din capcana.Se parea ca era un mecanism,mecanism ce numai un adevarat lider cu forta in brat ar fi putut sa-l declanseze.Ghiulele lovira Poarta in doua locuri cheie,caci intreaga constructie se prabusi creand cale libera spre...suprafata.Nimeni nu statu pe ganduri si se indrepta spre iesire.Ca de nicaieri,aidoma fenomenului pe care Krom il mai zarise,Leus aparu in spatele lor...Akha’Ghdan ramase ca trasnit apoi facu vreo zece pasi catre cel ce il vana de atata timp.In spatele sau era Krom si cei doi avatari,apoi se apropie si Herus.

-Rezistenta este inutila...spuse demonul cu o liniste infioratoare in voce.

Akha’Ghdan il privea plin de ura.In ochii sai puteai vedea furie,amestecata cu mandrie si frica,dar exteriorul arata un orc gata de lupta pana la moarte.Dar Leus cunostea iluzia...La fel parea si Kal’Cedrak in timpul duelului lor final,si tot il ucisese fara probleme.Nu mai era impresionat de astfel de sentimente si reactii...muritoare.

-Opreste-te din nebunia asta!urla Herus.Te implor,Leus.

Leus privi rece si fara raspuns.Herus era...nu.Fusese cel mai bun prieten al sau,pana cand il tradase,la fel cum o facusera prea multi inaintea sa,tatal sau Hetterex,Balthasar,Enya,Krom...Cu totii meritau acum sa piara.Isi retrase din spate sabia gata sa termine treaba,aici si acum.Se indrepta catre Krom gata sa loveasca.Un moment mai tarziu se dadu trei pasi inapoi.Akha’Ghdan blocase atacul sau cu piatra ce i se atasase de brat(care apoi se sfarama),apoi hanul ii trimisese un pumn puternic direct in figura.Pentru el insa,durerea era irelevanta...ca si inexistenta.Pasi inainte catre cei trei viermi ce continuau sa opuna rezistenta.Apoi il vazu pe Yuki ce se puse in fata sa si scoase un mormait amenintator.Se pregati sa loveasca in avatar cand ceva cutremura caverna...Pietre incepura sa se prabuseasca de deasupra.Leus se opri doar din lovitura dar ramase nepasator la ceea ce se petrecea in continuare.Cu totii asistau fara sa stie la efectul final al mecanismului subteran si anume inchiderea portii.Doar Herus observa cum iesirea catre suprafata era incet incet acoperita.

-Poarta! tipa el. Se inchide.

Celorlalti doi nu trebui sa li se spuna a doua oara.Cu totii trecura prin iesire.Leus nu ii urma.Akha’Ghdan ramase in urma si privea prin daramaturi la demon.

-Nu poti scapa de mine,orcule!striga Leus.Nici in somn nu mai esti in siguranta.Stiu ce ai visat,caci chiar eu te-am pus sa o faci.Si stii ca ceea ce ai visat s-a intamplat.Stii ca asa am facut!

-Blestemat sa fii!!!!!!!!! Jur asupra mormintelor tuturor celor pe care i-ai ucis ca o sa lupt cu tine pana la ultima suflare,pana cand unul dintre noi va muri.Si voi face tot posibilul sa fi tu primul.JUR!!!!!!

Pe Leus il apuca un ras nebunesc...Un ras isteric care nu facu decat sa-l infurie si mai mult pe han,dar totul se incheiase pentru acel moment.Poarta Dosnica se inchise singura.

Iesind la suprafata,grupul de orci se gasira la o mare departare de Askarand.Undeva in extremul vest al continentului Faldoras,foarte aproape de tarmurile FrostOceanului.Nimerira undeva aproape de o ferma a orcilor,ferma care din fericire nu fusese descoperita de Leus sau de fortele sale.Ceea ce era si mai incurajator,ferma adapostea foarte multi rinoceri,aidoma celor pe care ii folosisera pe Servah in Batalia Regatelor.Aici era locul perfect pentru a se adaposti si a forma oastea ce avea sa porneasca in unica sansa de supravietuire a rasei orcesti.

Mai tarziu in acea zi, se instalara o multime de corturi.Datorita pozitionarii geografice si a influentei marii,clima era mai linistita.Akha’Ghdan iesi afara spre seara pentru a lua putin aer curat,incercand sa se recreeze si sa evite cumva somnul.Il gasi pe Krom tolanit undeva unde crestea o iarba galbejita,fumand niste frunze de mochyz,privind undeva in departare,unde Herus,Gal’Mur si avatarii(inclusiv Shan’Dor) pornisera sa vaneze pentru a face rost de cat mai multa mancare.

Hanul se alatura prietenului sau elf.

-A trecut un moment greu...suspina orcul.

-Urmeaza altele si mai si...completa Krom.

-Adevarat!Dar nu ma mai tem.O sa lupt pana la capat,dar avem nevoie de arma secreta.De una din sabiile demonului.

-Vom ajunge si la acel moment,spuse Krom.Acum relaxeaza-te,lasa grijile sa plece odata cu Emerel,care cat de curand va apune.Limpezeste-ti mintea...

-O sa incerc...Krom...

-???

-Iti multumesc pentru ajutor.Nu stiu de unde iti vine motivatia in tot ceea ce faci pentru a ne salva dar...

-Nu am nevoie de motivatie.Ceea ce se intampla este gresit si voi ajuta la repararea situatiei.Pana la capat,asa cum ai spus si tu...

-Cu toate acestea...si tu te gandesti la ceva...

-Mda...La Enya.Ma preocupa faptul ca nu sunt alaturi de ea,ca prieten,var si servitor.

-Inteleg...Ea este o persoana deosebita.Sper ca o voi mai revedea,desi e greu sa sper ca am putea...

-Si Herus se gandeste mult la ea...E indeajuns sa il asculti in somn.Si imi pare rau ca...trebuie sa se sacrifice pentru Leus...

Emerel adormi,luand cu el in strafundul Henyei toate grijile si necazurile abatute grupului vanat fara incetare.Cu toate acestea,orcii erau in siguranta.Stravechile forte al propriei lor civilizatii ii salvasera inca odata.Exista acum o singura intrebare...Puteau orcii sa lupte asa cum ar fi facut-o Akha’Ghdan?Problema era ca nu toti intelegeau ce pericol ii pandeau.Fiindca nu toti vazusera ceea ce vazuse hanul in somn.Poate asa ar fi fost mai motivati.

Stele de culori care de care mai interesante sclipeau pe cerul Henyei,si gandurile tuturor zburau in vazduh cu tinte diverse,mai putin cu destinatia:situatie actuala.

vineri, 28 septembrie 2007

Traim intr-o lume nebuna...vol.4 sau...Model de elev roman in anul 2007

Dragi colege ,(si aici nu ma refer fix la cineva anume,ci la general,ramane la atitudinea voastra sa va autodescoperiti)

Ar trebui sa incep,colegelor,sa va spun exact ce ma deranjeaza,si de ce va mentionez pe voi,deoarece in aroganta mea,consider ca nu sunteti demne de a fi mentionate.O sa fiu cat mai scurt...
Profesorul,fie el de orice materie,nu e tampit.Dragi colege idioate,doar pentru ca nu agreeati materia respectiva,si pentru ca sunteti prea inutile pentru planeta Pamant pentru a avea vreo pasiune,in afara de a toci fiecare materie in parte si a sta pe "mess" cu ciumpalacii(MB TM) asta nu inseamna ca trebuie sa va plangeti ca niste fetite razgaiate care nu au fost caftite la timp.Poate ca asta e si problema.Colegelor,cand profesorul a spus ca nu cititi,si ca in general faceti umbra degeaba pe lume,el nu a fost prost.Si da,s-a referit la toti,inclusiv la mine.Colege cretine,a avut dreptate,nu citim destul,nu ne culturalizam deloc.Suntem redusi fata de elevii de clasa a 10-a de acum 20 de ani.Dar voi sunteti prea proaste pentru a intelege asta.Te deranjeaza ca te ironizeaza.Vai,dar mie mi se pare firesc,dar voi aveti capul prea umplut de fitze de trei lei,limbaj de "mesinger" si alte asemenea ca sa intelegeti ca sunteti ridicole,si ca prin puterile proprii nu veti ajunge niciodata nimic.

Vai! Sunteti ranite pana in adancul sufletelor ca profesorul a spus ca replica "Nu avem timp" e invechita.Pai mai idioatelor,profesorul nu se referea la timpul scolii ci la vacanta de vara pe care voi ati irosit-o facand ce?Ma abtin... Cate dintre voi au citit ceva pe langa blibliografia la lb.romana? Cate dintre voi au citit in viata lor ceva,pe langa ce se cerea la scoala...Cate dintre voi spuneau cu non-salanta ca nici macar Harry Potter nu au citit? Stati ca momaile in pauze,cu telefonul lipit de ureche(sper sa faceti tumori pe creier!) infulecand toate gunoaiele(junk food) ca niste scroafe,conversandu-va pe glasuri mieroase cu "ubytu" .
Asadar,voi sunteti proaste,idioate si absurde...nu profesorul.Un profesor de varsta lui/ei nu poate fi nebun,bai.Parvenitelor! Gogomarlelor ! Ala e cu mult mai inteligent decat veti fi voi vreodata,tocilarelor! Vai,nu mai fiti asa revoltate...in adancul vostru stiti ca am spus adevarul.

Bineinteles,ca nu imi fac griji.Voi sunteti prea proaste ca sa cititi in general,ma indoiesc foarte mult ca ati intra pe blogul asta.Oricum va doare fix in cot de colegul vostru.Dar si pe mine ma doare in acelasi loc de voi.Stiu eu ca sunteti prea proaste ca sa cititi bloguri...mai bine va uitati pe un profil de "hai faiv" nu? E mai interesant...ma bucur.Poate asa si este.

Pot parea usor misogin ? Posibil.La ora asta,orice este posibil,dar sunt si alte fete in clasa cu care ma inteleg bine,si care nu se incadreaza absolut deloc in ce am spus mai sus.Pentru restul :JET!

Cu drag ,arogantul vostru coleg...Stefan .

miercuri, 26 septembrie 2007

Cliff 'Em All




Era cam singurul DVD cu adevarat important de la Metallica care imi lipsea.Si ca un fidel fan mi se parea normal sa-l am.A fost scos pe suport de caseta video dupa moartea lui Cliff si contine diferite materiale video cu trupa cantand alaturi de el,materiale filmate de fani sau chiar de ei intre ei in timpul turneelor alaturi de trupele mai mari.
Calitatea imagine-audio nu este exceptionala ,adeseori James urla decat canta in microfon,Kirk aseaza degetele pe corzile chitarii cam aiurea...dar Cliff pare ca ar canta de zeci de ani.Este exceptional numai sa-l vezi cum isi misca degetele pe chitara bass.
Este inainte de And Justice For All,inainte de a cunoaste intr-adevar faima...erau niste pustani la inceput de drum,dar acum privind cu ani in urma pare foarte deosebit.Chiar acum ma uit si vad cat de haios e Hetfield cand racneste versurile si mai arunca zeci de priviri fugare la degetele sale pentru a canta notele cum trebuie.Si cand te gandesti ca acum poate canta si in somn...

Pentru cei care nu stiu,Cliff Burton a fost bassistul trupei Metallica,si a fost alaturi de James Hetfield,Lars Ulrich si Kirk Hammet in formatia de baza...trupa lansand primele trei albume:Kill 'Em All , Ride the Lightning si Master of Puppets in aceasta formula.Am exclus aici pe Dave Mustaine si Ron McGovney pentru ca ei nu au inregistrat niciun album,desi influenta viitorului lider Megadeth e evidenta,mai ales pe primele doua.Revenind la Cliff...era considerat de toti membrii trupei ca fiind fratele mai mare,mai matur,mai inteligent(citea Poe si Lovecraft) si a fost decisiv in dezvoltarea Metallicii.Poate James l-a iubit cel mai mult...A murit intr-un accident stupid de masina,pe cand trupa se afla in turneu in Suedia pe data de 27 septembrie 1986 si asta dintr-un pur ghinion . A fost la scurt timp inlocuit de Jason Newsted care la randul sau a fost in 2003 substituit de Robert Trujillo.Dar Cliff a fost cel mai deosebit,datorita talentului incredibil pe care il ascundea,si avea doar 24 de ani.

Precum stiti,melodia Orion a fost cantata in onoarea sa la inmormantare si...20 de ani mai tarziu la Rock Am Ring 2006 .

O bucatita din cine era Clifford Lee Burton : (si uite asa am rezolvat-o cu videoclipul saptamanal)

marți, 25 septembrie 2007

Mai scurt decat mi-am propus...




...dar azi sunt in pana de inspiratie.Dar hai sa prezentam totusi...din respect pentru eroinele astea minunate.

Oltchim Ramnicu Valcea - Zvezda Zvenigorod (Rusia) 23-19 (9-9) in finala SuperCupei Europei la Handbal Feminin.Deci,cum spuneam,ceva in genul AC Milan la fotbal,dar la handbal ...si la fete.Ok,sa lasam la o parte ca Oltchim este cea mai temuta echipa din handbalul actual.Sa uitam ca au castigat fara Steluta Luca(cea mai buna jucatoare din lume) si Valentina Elisei(cea mai buna extrema din lume).Sa inchidem ochii in momentul cand au ridicat deasupra capului marele trofeu.Sa evitam faptul ca au batut in doua zile,doua echipe rusesti ce impreuna compuneau lotul nationalei Rusiei,campioana mondiala.Sa uitam chiar ca ele alearga kilometri intregi meci de meci si-si dau viata pe teren,fiind un pur exemplu de sportiv,atlet,handbalist si de om care se daruieste meci de meci in ceea ce face...

Dar eu nu pot uita momentul in care comentatorul meciului a mentionat premiul in bani care va fi acordat per jucatoare, a carei suma nu o retin dar era ceva mai mica decat una primita de Dica pentru un gol cu CFR Cluj sau asa ceva.Nu pot uita ca cea mai slab-cotata jucatoare de la Oltchim este un sportiv de zece ori mai bun decat o sa fie vreodata Mirel Radoi(cel mai bine platit jucator din Liga I,nu?) sau Claudiu Niculescu,na!
Si ceea ce este mai rau...Nu pot uita crima pe care au comis-o nenorocitii de la ProTv(la alte posturi nu am urmarit) care au prezentat ca stire a zilei la sport...supararea lui Copos pentru nu stiu ce penalty si apoi alte zeci de declaratii stupide ale lui MM,Borcea,Jiji...si pe undeva pe la sfarsit: "Ah da,si Oltchim a castigat o cupa...Super...ceva..." De parca ar castiga-o in fiecare zi.

Dar sa ramana Pro-Tv-ul si Antena si oricine,sa ramana in imbecilitatea lor si stirile lor de rahat,stiri de cretini manelari,cocalari ,imputiti si idioti ca deja nu mai suport .Bravo inca odata Romania.Se vede ca ne pretuim valorile !

Si ca sa inchei cum trebuie ...BRAVO OLTCHIM !

luni, 24 septembrie 2007

Quickpost

Deci...cum a fost in week-end?Mie cel putin ieri seara nu mi-a fost prea bine,dar sa lasam asta...

Sa o luam pe rand...Multa lume a comentat pe tema asta,dar ca sa stiti,pe mine nu ma mai mira nimic in tara asta de trei lei.Niste copii idioti au ucis o pisica pentru ca,citez :"Nu se simteau luati in seama de societate" .Deci nu mai avem ce sa comentam la asa ceva,si ce minte bolnava trebuie sa ai.Subiectul va este destul de cunoscut de pe-acum,zic eu.S-a discutat si rediscutat si nu s-a ajuns la nicio concluzie,dar va zic eu una:Puscarie! In SUA asta s-ar fi intamplat...
In fine, Oana a pornit chiar o campanie de semnare de petitii si inaintari catre Protectia Animalelor.Eu mi-am exprimat parerea,si i-am spus ca pur si simplu nu e tara potrivita si ca nimeni nu da doi bani pe bietele animale,dar cu toate astea am completat petitia online,fiindca ar fi nedrept sa nu o fac.Intrati si voi pe blogul ei pentru mai mult info...

O chestie care se rezuma tot pe-aici.Mircea Badea a citit in cursul saptamanii trecut din JN(sa nu aud comentarii) despre un sat din judetul Arad,ai caror locuitori traiesc din apa de ploaie.Da,ati citit bine.Ei nu au apa curenta,sau fantani(deoarece nu exista panza freatica in regiune) si cu atat mai putin bani si posibilitati de a transporta apa plata din vecinatate.Exista copii care toata viata lor au trait band si spalandu-se(desi e cam mult spus) din apa de ploaie.S-a inaintat o cerere catre stat la inceputul mandatului lui Base dar desigur ca nu s-a luat nicio decizie,nimic!Asa ca informatie,suma de bani necesara pentru a trage apa in sat este de 10 000 de euro.Tot asa,de informatie,stiti cat a costat-o pe Maria Marinescu ceasul luat de la Milano,si pe care il poarta ca idioata la mana dreapta? Pai de vreo trei ori mai mult...Super,nu?

La lb.romana,la mine la ore, au inceput seriile "carti de care nu a auzit nimeni" ,adica niste carti pe care evident nu le am in casa(desi posed o biblioteca destul de masiva) si care nici pe DC++ nu le gasim sub forma de e-book.Poate e inutil,sau poate nu.Daca are cineva cartile astea,fie ele electronice sau reale,as ruga sa ma anunte...G.Calinescu-Estetica basmului , Vl.Propp-Morfologia Basmului,Functiile Basmului,Radacinile istorice ale basmului,V.Lovinescu-Creanga si Creanga de Aur.Pai...multumesc anticipat.

Si ca o ultima insemnare pe care o voi dezvolta diseara sau maine cel tarziu...Oltchim Ramnicu Valcea,campioana Romaniei la handbal feminin a cucerit SuperCupa Europei(adica o chestie omoloaga a trofeului cucerit de AC Milan la fotbal,da? ) dupa ce au invins in doua zile toata nationala campioanei mondiale Rusia.Si asta fara Steluta Luca si Valentina Elisei,ce au fost accidentate.Mai multe detalii,astazi...sau maine.

duminică, 23 septembrie 2007

IV...

Capitolul 1V

Explorand Askarandul

Era pentru prima data cand ningea de cand ajunsesera in Askarand.Cu toate acestea,vremea era placuta.Akha’Ghdan formase echipa de cautare...Aveau sa mearga el,Krom,Herus,Gal’Mur si alti cinci nativi.Prin preajma se aflau si animalele:Shan’Dor si avatarii Sharly si Yuki.Krom trimise soimul sa caute inainte pe orcii ramasi in restul cetatii.Pasarea revenise cu vesti.Strigase de trei ori.Gasise destui supravietuitori.Fiecare se inarma cu ce avea mai bun si pornira spre poarta dincolo de care se gaseau baracile de razboi.

Imediat dupa ce pasira pe acea cale putura simti un miros de carne arsa...Demonul si minionii sai luasera pe cei rapusi si le dadura foc...aparent.Krom cerceta mai cu atentie.Era parca mai clar ca orcii arsi suferisera tortura de vii.

-Nu-mi place locul asta,spuse Herus.Moarte si iar moarte...

-Blestematul a fost nemilos...sopti Gal’Mur.

-Cand va veni timpul,vom fi si noi la fel,interveni Akha’Ghdan.

Nativii il privira cu respect pe han si exclamara:’’Ohio!’’.Sharly si Yuki se perindau prin acelasi loc.Se parea ca felina mirosise ceva...Scoase un raget incet si isi reorienta privirea spre stapanul sau.Krom veni langa avatar si cerceta.Era ceva in spatele unei columne daramate.Fara alte cuvinte,elful isi incorda muschii si misca din pietre.Rapid i se alatura Akha’Ghdan.In scurt timp calea fu eliberata.In timp ce hanul se dadu din drum pentru a-si trage sufletul,Krom facu doi pasi inainte.Brusc,o sageata zbura cu un suier insesizabil si se infipse in mana elfului.Alte doua atacara din nou.Krom se retrasese insa si se salva.Ceilalti priveau nedumeriti.Totul se intamplase in cinci-zece secunde.Ranitul isi scoase sageata si o arunca la picioarele hanului.Akha’Ghdan arunca o privire si vorbi catre locul de unde mai fura lansate alte cateva:

-Incetati focul,suntem orci...Askarandul este liber...

Dupa cateva momente de tacere aparura aproximativ o suta de orci aflati intr-o stare ingrozitoare.Erau fie mutilati,fie lipsiti de echipament defensiv,fie de propriile minti.Atacul ii innebunise.Unii o luasera razna.Nesuportand sa vada asa ceva,Akha’Ghdan scoase sabia de la brau si sfarama testele celor in cauza.Herus se stramba:

-Chiar trebuia sa faci asta...?Uff...imi vine sa vars.

-Blestematul...magia sa i-a facut asa!urla hanul.

Restul zilei fu lipsit de intamplari...Gasira,precum Gal’Mur precizase , vreo 5000 de razboinici,din care Akha’Ghdan rapuse vreo 1500.Se gaseau concret 2000 de razboinici orci gata de lupta.Ceilalti erau ori raniti , ori neechipati.

Krom avu placerea sa gaseasca niste frunze ce-i provocara o buna dispozitie.Herus se alatura prietenului sau.

-Ce sunt astea?

-Frunze de mochyz,raspunse elful.Seva lor este amara,de nesuportat.Dar...in contact cu focul(aprinse o frunza folosind flacara unei torte) aroma este chiar foarte agreabila.

Krom rula frunza aprinsa si incepu sa soarba.In contact cu focul,seva mochyzului se gazifica avand o aroma dulce.

-Adica fumezi...spuse Herus.

-Aham...

Tanarul incerca si el un astfel de exemplar...Aroma nu i se parea deloc dulce,si nici macar agreabila...Se ineca in gazul fumecacios si facu semn ca renunta.

Akha’Ghdan veni la cei doi cu un chip pe care se citea tristetea.

-Fortele noastre sunt prea slabe.Suntem cu sansa a doua in cazul unui nou atac...Ce putem face?

Herus dadu din umeri.Situatia era neobisnuita pentru el...Krom se ridica in picioare si raspunse:

-Cetatea asta nu e complet nefolositoare...Recupereaza tot ce se poate,fier sau arama.Intareste-ti armata.Va veni si momentul bataliei,cat de curand...Trimite-ti cercetasii.Daca Leus ataca trebuie sa stim.

-Si unde vom merge?Ai spus ca aici nu suntem in siguranta...

-Asa si este.Trebuie sa ne retragem de-aici cat mai repede cu putinta...Dar trebuie sa recuperam de-aici tot ce se poate : provizii, arme ,materiale.

Hanul incuviinta...Ordona rapid sa se caute prin toate colturile orasului tot ce poate fi folositor.

-Dar ce cercetasi sa trimit?intreba Akha’Ghdan.Nu pot trimite pe oricine.Demonul i-ar putea descoperi...

-Voi merge eu...se oferi Herus.

Urma un moment de liniste.

-E in ordine,rupse pana la urma tacerea Krom.Voi merge eu...Restul ramaneti aici.Daca pana la apus nu ma intorc,parasiti cetatea,indiferent de stadiul lucrarilor.

-O parasim,dar incotro...

Intrebarea orcului il bloca pe urias.

-Pai...nu conteaza,parasiti-o!

-Am putea folosi Poarta Dosnica,se auzi o voce.

Cei trei se intoarsera surprinsi.Era Gal’Mur.

-Ce este Poarta Dosnica?intreba Herus.

-E o legenda,i-o taie Akha’Ghdan.Nu exista dovezi clare...

Nativul era vizibil jignit.Cu un ton plin de repros vorbi rar si apasat:

-Hanul meu din copilarie Kok’Drak al III-lea...

-Supranumit si –nebunul- replica Akha’Ghdan...

-...stia unde este aceasta poarta.Ba chiar mi-a povestit de ea...

-E o prostie...Nu avem timp sa cautam fantasme!

-Si ce spunea povestea?intreba elful cautand din priviri sa-l calmeze pe han.

Gal’Mur incepu sa recite cateva versuri:

‘’Dincolo de stanci urate,

Tu vezi vrute si nevrute...

Taina Portii Dosnice,

O stii tu statornice?

Nu o stii?Ha,ha ce bine!

Ca o stiu doar pentru mine...

De vei vrea ca sa o stii,

Pe la mine tu sa vii!

Locuiesc in vagauna de sub Marele Ciocan,

Si atunci cand vii la mine , adu tu si un bostan.

De-oi cherli , nu va conta,nu te-mpiedica asa!

Adu tu si un shaman si veniti la usa mea.’’

-Foarte interesant,incuviinta Herus.

-Cred ca mi se face rau...mormai Akha’Ghdan.CARE E POVESTEA??

-Asta e povestea!!!

-POVESTEA CUI!???

-Celui care stia unde este Poarta Dosnica...

-Pshaw,rabufni hanul.E o nebunie...In primul rand,Kok’Drak a murit.

-Strofa a treia,ohio!exclama Gal’Mur:

‘’De-oi cherli , nu va conta,nu te-mpiedica asa!

Adu tu si un shaman si veniti la usa mea.’’

-Esti nebun...Shamani?Alta legenda...

-Cunosc chiar eu un shaman...Il putem lua cu noi...

-Unde?Cine ar stii pe unde e hoitul nebunului...

-Spune chiar aici: ‘’Locuiesc in vagauna de sub Marele Ciocan’’.

-Acolo locuia!Dar unde e inmormantat?

-Toata lumea stie ca a fost inmormantat in casa sa.

-Eu nu accept asa ceva...

-Akha’Ghdan!urla Krom si facu liniste.Nu avem de ales...Deseori legendele sunt bazate pe fapte reale...Faceti cum spune Gal’Mur.Eu voi merge sa cercetez imprejurimile.Ah si nu uitati versul al doilea,strofa a treia: ‘’Si atunci cand vii la mine , adu tu si un bostan.’’

Luati un bostan pentru batran...

-Batran?E mort!

-Hai ! Treceti la treaba...Herus ai grija de Akha’Ghdan si ceilalti.Ma voi intoarce...

Spunand acestea,Krom parasi Askarandul si porni in cercetare,in timp ce Herus,Akha’Ghdan,Gal’Mur si ceilalti pornira in cautarea shamanului si a Marelui Ciocan.

*

Poarta de sub arcada cea veche se deschise cu un harjait jalnic.Krom si avatarul sau,Sharly pornira intr-un ritm alert catre iesirea din Askarand.Uriasul elf era echipat corespunzator avand alaturi sabia sa,arcul cu sageti si toporisca prinsa la spate intr-o curelusa aspra din piele de capra.Pentru a se camufla cat mai bine,capitanul isi strase pe spate o mantie cenusie ce ii acoperea sabia.Tigrul Sharly se misca abil in urma stapanului sau.Blana sa argintie vargata intr-un portocaliu inchis stralucea la lumina astrului ceresc.Felina avea niste ochi misteriosi de culoarea smaraldului.Nu se auzea nici cel mai mic zgomot in momentul in care pasea.Ai fi putut scoate din aceasta fiinta cel mai bun asasin.

In timp ce portile cetatii se inchideau in spatele lor,simturile tipice elfilor il facu pe Krom sa tresara.Putu sa simta o zguduitura,aidoma unui seism dar mult mai inspaimantator.Incetini putin ritmul incercand sa gandeasca si apoi isi relua inaintarea.Sharly dupa el.La marginea depresiunii,cei doi calatori se oprira.Elful rasufla dupa aceasta fuga si privi la stancile uriase ce inconjurau si erau menite sa protejeze cetatea.In fata unei puteri ca a Ochiului insa,astfel de monumente ale naturii, care formau si protectie erau inutile.Dupa cateva momente de odihna,Krom se porni sa escaladeze cea mai apropiata stanca.Dorea sa cerceteze zona de la inaltime.Sa vada tot si sa nu fie vazut.In acest timp,Sharly privea tacticos.Aparent,escaladarea stancii pentru el parea o problema.In clipa in care stapanul sau atinse varful,tigrul facu un salt si se agata de stanca,infigandu-si puternicele gheare in roca tare.Tocmai facuse o saritura inalta de cinci metri.Dupa doua-trei secunde,animalul isi contracta muschii,facu o miscare ca de prastie si sari in sus atingand culmea.Krom privi incantat si-l mangaie dragastos pe cap.

Elful scruta imprejurimile.Nimic neobisnuit.Oare Leus chiar nu avea de gand sa atace Askarandul?Se aseza cu rasuflarea taiata privindu-si palmele aspre.Inca o zguduitura,aceeasi senzatie...Krom se ridica speriat in picioare.Ceva nu era in regula.

-Sharly,stai aici!

Avatarul isi asculta stapanul si se tolani pe burta cu ochii sai verzi larg deschisi.Simturile lui Krom il anuntasera ceva.Se indeparta pentru ca apoi sa coboare cu un salt de pe stanca.La aterizare se chinui sa faca cat mai putin zgomot.Pentru a treia oara in acea zi se auzi si simti seismul.Se ghemui dupa un bolovan si astepta.Erau aproape...Un voal invizibil se ridica si Krom privi socat cum peste 2000 de bestii create cu puterea Ochiului aparura ca de nicaieri.Si in fruntea lor era nimeni altul decat Leus.

Nu se schimbase prea mult de cand Krom il vazuse ultima data.Pe chipul sau neomenesc de crud inca zaceau urmele de pe vremea cand era om,cicatricele.Demonul privi in jur cu un aer superior.Era o liniste apasatoare.Doar vantul se putea auzi cum saruta stancile golase ale Askarandului.Pitit dupa bolovanul ce aparent ii oferea protectie,uriasul elf incerca sa arunce o privire catre noii veniti.Incercand sa se rasuceasca pe calcaie din dificila pozitie in care se afla,provoca un zgomot care ciuli imediat urechile bestiilor Ochiului.Krom stranse din dinti si arunca o privire fugara catre armata.DISPARUSERA...Intrigat,elful se ridica in picioare cautand cu privirea dar nu erau nicaieri.

Nemaistand pe ganduri se avanta pe stanca de pe care doar ce coborase.Trebuia sa alerteze Askarandul.Cu forma sa fizica impresionanta atinse varful masivului de care se prinse cu palmele.Zari in fata sa o pereche de picioare.Krom privi in sus:Era Leus.

-Salut!Ce mai faci?intreba demonul si ii repezi uriasului un picior in figura.

Elful isi pierdu cunostinta in secunda urmatoare.Cand se trezi putea sa jure ca in urma loviturii primite cazuse de pe stanca.Il dureau toate madularele.In fine,de pe aceeasi stanca era el legat cu o franghie groasa de maini si de picioare.Un suvoi de sange cald ii picura de la ceafa si simtea o durere ingrozitoare din locul de unde il ranise sageata orcilor.In acea zona, tunica ii era sfasiata,agatandu-se probabil de pietre in clipa in care cazuse.Atarna acum cu privirea in pamant si capul in piept,vederea fiindu-i incetosata de un alt rand de rani sangerande.Simtea o usturime diabolica.Dupa vreo cateva minute deschise ochii.Dinaintea sa statea insusi Leus.Urmara alte cateva momente de tacere.

-Ma bucur ca ai supravietuit...suspina Leus intr-un tarziu.

-Nu s-ar zice,raspunse Krom cu un zambet amar.A dracului lovitura...

-Poti sa o consideri o rasplata din partea mea.

Demonul se apropie de el.Ii apuca chica de par si-i trase capul pe spate vorbindu-i apoi printre dinti:

-De ce imi stai in cale?Ce interes ai tu daca omor toti orcii,ha?Sunt dusmanii vostri de milenii.Va fac un serviciu.

-Nu ai dreptul sa ii omori.I-ai invins,ti-ai eliberat regatul,bucura-te de victorie si pleaca!Orice fiinta are dreptul la viata...

-Eu sunt mai presus decat orice fiinta...Eu sunt un zeu!

-Gresesti...Vezi soarele de pe cer?Acela e Emerel,el aduce lumina si speranta in fiecare zi pe Henya.El este un zeu.Tot ce aduci tu pe aceasta planeta este haos si distrugere.Nu esti decat un monstru!

-Sunt mai presus decat oricine...Cine m-ar putea opri?Posed puterea Ochilor Elfului si Orcilor la un loc.Detin ‘’magia’’.

-Magia ta,(pe un tot sarcastic) atotputernice este alimentata de Emerel.

-Destul!O fiinta jalnica precum elfii nu pot intelege gandirea unui zeu.

-Tu nu esti zeu,esti doar un om,o fiinta umana care a castigat puteri mai mari de cat i-au fost vreodata predestinate.Gandirea ta este pur omeneasca.Cunosc rasa umana...si sunteti toti la fel.Va e frica de ce e diferit,de ce e necunoscut.Si cand va e frica,reactionati cu violenta.

-Ajunge!Discutia asta e inutila.Voi elfii sunteti asa de prosti.Puterea Ochiului e incredibila si nu trebuie irosita.

-Noi avem o gandire logica si stim cand ceva trebuie tinut in frau.Voi acaparati totul si asta va conduce la distrugere.Ce vei face acum.Vei continua vanatoarea?Du-te dupa orci...Printre ei se afla si cel mai bun prieten al tau...

Leus tresari.Si vantul parca modela sunetele din jur ca sa sune:’’Herus’’

-Eu nu am prieteni.Toti m-au parasit,raspunse demonul.Cu bine,Krom.Sper ca intelegi de ce m-am bucurat ca traiesti.Creatiilor mele nu le plac mortaciunile.

Si disparu.Se risipi in aer.In locul sau aparura doua creaturi ale Ochiului ce priveau infometate catre elful imobilizat.Se privira amandoua in ochi si se intelesera sarind in acelasi timp la gatul lui Krom.Atunci aparu Sharly care bloca muscatura taind aerul cu o lovitura fulgeratoare de laba.Felinele(caci asta erau,aidoma celor care il atacasera pe Akha’Ghdan in Stanca celor Doua Vieti) se uitara intrigate la avatar.Tocmai pierdusera o hrana usoara.Una dintre ele facu un salt cu botul cascat catre Sharly.Tigrul se rostogoli ca un pisoi la pamant si isi adanci ghearele in stomacul adversarului care cazu mort la pamant.Ultimul ramas privea cu ciuda scotand maraituri intrigante.Atunci avaturul isi arata coltii si scoase un ragnet infiorator.Creatia Ochiului fugi cu teama trei pasi mai in spate si disparu aidoma lui Leus.

Sharly se duse catre stapanul sau si folosindu-si coltii il dezlega.Krom ii arunca o privire plina de recunostinta.Stia acum ca trebuie sa se grabeasca inapoi spre cetatea Askarandului,sperand ca Akha’Ghdan si ceilalti gasisera calea spre Poarta Dosnica.

*

Desi era o situatie de viata si de moarte,nu puteai gasi moment mai hilar in cetatea Askarandului unde un grup de 5 persoane:Akha’Ghdan,Gal’Mur,Herus,un orc nativ si un presupus shaman mergeau catre Marele Ciocan.Marele Ciocan era o alta constructie antica ce infatisa un mare conducator orc,pe Hlark al III-lea,membru al Dinastiei Magiei.

Dinastia Magiei fusese o alianta intre elfi si orci inainte de angajamentul de a nu folosi Ochiul.Asadar,cu mii de ani in urma,anumiti orci si elfi formau aceasta alianta si puteau folosi Ochiul.Dar curand acest privilegiu a devenit disponibil tot mai multor persoane pana cand a avut loc un accident.Precum povestise in trecut Balthasar,magia se dovedise prea instabila si au aparut accidente.Atacuri nedorite asupra orcilor si elfilor.Cele doua rase s-au acuzat reciproc si doar regele elfilor de atunci Faldoras,din neamul Fald’or si Marele Han Hlark al III-lea au fost destul de intelepti sa inteleaga ceea ce se intamplase.Ei au stabilit juramantul de a nu mai fi folosit Ochiul.Dar ceilalti au inceput sa se urasca reciproc.Desi nu au intervenit in calea juramantului,deciziile conducatorilor fiind sfinte pentru supusi,dupa moartea celor doi au inceput primele conflicte dintre cele doua popoare Henyene.S-a dus un razboi continuu pana in momentul de fata.Statuia lui Hlark din Askarand mai era denumita si Marele Ciocan caci in mainile sale vanjoase,hanul purta un ciocan imens folosit ca arma sa de lupta.La picioarele acestei statui isi avusese(si avea inca) locuinta Kok’Drak,ramas in istorie pentru excentricismul sau.

Apropiindu-se de impozanta statuie,cei 5 privira cu respect imaginea a celui mai glorios si intelept han.

Gal’Mur fu primul care se apropie de usa ce ducea catre locuinta lui Kok’Drak.Incerca sa o deschida cu mana goala dar tot ce reusi fu sa scoata un sunet ruginit.Nativul se dadu atunci doi pasi inapoi si lovi cu piciorul usa care se clinti ca un pai.Aprinsera tortele ce le adusesera cu ei si pornira sa intre in sir indian.In urma ramasera Akha’Ghdan si shamanul.

-Daca se dovedeste ca nu esti decat un sarlatan,iti voi despica teasta personal,spuse hanul.

Nativul ce purta in spate o bocceluta de piele incuviinta scurt din cap si lua calea tunelului.Usa de sub Marele Ciocan dadea intr-un tunel lung de vreo cativa metri,la capatul carei se afla o antecamera si un asa zis dormitor,singurele incaperi din locuinta defunctului.Pasind cu totii in antecamera,exploratorii nostrii puteau simti un iz de mucegai si o umezeala ingrozitoare.Gal’Mur aprinse cu ajutorul tortei o gramajoara de combustibil in mijlocul incaperii care lua foc imediat cu o flacara albastruie.Privind in jur se putea zari o antecamera in forma circulara care la capatul opus intrarii poseda o usa catre singura camera propriu-zisa din aceasta locuinta subterana.Usa era ferecata cu mai multe randuri de bucati de lemn batute in cuie.Gal’Mur se poticni sa o deschida fara prea mult succes.Incerca din nou trucul cu piciorul dar Kok’Drak parea ca nu primea vizitatori prea des.Plictisit,irascibil si nerabdator ,Akha’Ghdan il dadu pe nativ la o parte si apuca de cele doua manere fixate pe usa.Isi fixa picioarele in podea,incordandu-si toti muschii.Incheieturile usii protestara cu un scartait jalnic.In cateva secunde calea era libera,hanul reusind sa rupa cu totul obstacolul.Intrara in camera aprinzand alte gramajoare de combustibil cu flacara albastra.

Aici se putea simti puternicul miros al mortii.Intreaga camera duhnea a carne intrata in putrefactie.Lipit de un perete un pat pe care isi ducea somnul de veci(din care avea sa fie trezit) insasi Kok’Drak aflat intr-o pozitie ciudata,cu picioarele stranse ca intr-o pozitie de turceste si capul fiind dat intr-o parte.Statea cu dintii ranjiti la maxim,cu globurile oculare mancate de viermi care ii faceau carnea putrezita sa scoata niste sunete infometate.In momentele urmatoare toate privirile se indreptara catre shaman.Acesta isi dadu jos bocceaua pe care o intinse jos ca un negutator ce-si aranjeaza produsele pe o patura.Avea la el un bostan,o pereche de clesti ruginita, un pergament mai vechi decat intreaga lume si o sarma.

-Nu stiu cat il voi putea tine in viata asa ca fiti pregatiti sa puneti intrebarile pentru care a venit,le spuse el celorlalti.

Akha’Ghdan rabufni si apuca o torta cu mana dreapta explorand peretii mormantului,ca si cum nu ii pasa de ceea ce avea shamanul sa faca.In cele din urma,nativul taie o bucatica de bostan pe care o puse in gura cascata a mortaciunii infigand-o cu grija in dintii innegriti.Lua apoi pergamentul si incepu sa citeasca din el in limba henyana:

-AShAYH , ZPHATz YChAM ! ShH , ChARH A SQLSYM AMD A OHTzChNM VNP ThNQ.(ceea ce insemna:Trezeste-te ,mare han.Avem un bostan si o intrebare,amandoua pentru tine)

Shamanul lua apoi clestii si sarma utilizandu-le ca pe un soi de vioara.Sunetul produs era atat de ingrozitor incat ar fi trezit si mortii.Si chiar ii trezi caci se auzi un tuset din maruntaiele defunctului.Mandibula i se misca cu un crasnet violent,inghitind bucata de bostan.Aceasta aluneca pe gat in jos.Apoi creatura prinse glas:

-M-am trezit,mort mai eram.Dar eram,eram,acuma sunt.

Vizitatorii se privira unul pe altul.Hanul fusese intr-adevar nebun,si inca mai era.

-Nu e prea bun bostanul,grai din nou ‘’mortul’’.Sa inteleg ca anul asta Askarandul nu a fost prea roditor? Sau n-ati vrut sa-mi aduceti unul bun,ha?M-am trezit din morti!Si asta e rasplata pentru mine.Yah,cata nebunie pe ei,mare strabun!Nimeni nu si-a mai pastrat sanatatea mentala,nimeni.Doar eu si marele strabun!

Scena era cum nu se poate mai hilara.Toti stateau amutiti nestiind ce sa spuna pana cand Akha’Ghdan se apropie de momaie si i se adresa:

-Nu avem mult timp de taclale.Vrem sa stim unde este Poarta Dosnica,daca intr-adevar exista.

-Marele strabun crede ca tu esti cam grabit tinere.

-Marele strabun are dreptate.Sunt grabit si foarte nervos...

-Marele strabun spune ca el nu accepta sa discute cu persoane nervoase.Vino alta-data,cand esti mai calm!

-Asculta,nu am chef de glume...Te-am trezit din morti ca sa ne spui aceasta informatie deci scuip-o.

Kok’Drak scuipa bucata de bostan din gat.

-In fata acestei atitudini refuz sa primesc darul vostru.Asa imi spune marele strabun!

-Pana aici!urla hanul si scoase sabia dar Herus il opri.

Din priviri cei doi se intelesera.Akha’Ghdan trebuia sa fie mai rabdator.

-Imi cer scuze,relua el.Te rog,accepta din nou darul nostru.

Tonul era aproape sarcastic dar era singura solutie.

-Marele strabun ma sfatuieste sa-ti ascult rugamintile,tinere.Ma amenintai cu sabia,pai sa stii ca eu nu mai am ochi deci nu aveam cum sa-ti vad arma.Ma multumesc asadar cu darul care mi l-ati adus.Va voi spune unde este Poarta Dosnica.Fie ca din voia marelui strabun sa si reusiti sa o deschideti si sa o inchideti dupa voi.Ca sa deschideti poarta va trebui sa treceti un test de curaj...un test de credinta.Poarta Dosnica se afla dincolo de stancile ce sustin vechiul monument hlarkian.Dincolo de altar se afla poarta...

Gal’Mur se aseza langa ‘’mort’’ si rosti cu respect un multumesc.Kok’Drak tusi de cateva ori si muri din nou.Nativul arunca apoi o privire ingrijorata catre tanarul han.

-Vechiul monument hlarkian?Se refera la Sabia,halebarda si talismanul?

-Asa cred,ohio,raspunse Gal’Mur.Daca stau bine sa ma gandesc,asa ar trebui sa fie,caci multe tunele pot fi sapate in stanca pe didesubt.

-Bine atunci!incuviinta Akha’Ghdan.Capitane aduna toate trupele si misca-le spre acea parte a orasului.Herus,tu si cu mine mergem sa vedem ce e cu amicul nostru elf.Rapid,miscati-va!

Parasind vagauna de sub Marele Ciocan,nu trebuira sa caute prea mult pe Krom.Elful revenise in Askarand impreuna cu Sharly.Vestile nu erau chiar roz:

-Leus si armata sa de bestii sunt aproape si pregatesc un atac.Au reusit sa se faca...invizibili si se apropie nedetectati.Acum e momentul sa testam legenda,ce ati aflat?

-Poarta Dosnica este ascunsa intr-un monument,in cealalta parte a cetatii.

-Sa ne miscam...suspina uriasul.Sigilati inainte portile Askarandului!Ar trebui sa castigam putin timp.

*

Un freamat de neliniste cuprinsese Askarandul.Gal’Mur daduse ordin de evacuare generala si miscare catre Sabia,halebarda si talismanul.Aceasta era un templu inchinat zeului Emerel dar lasat in paragina din momentul in care au avut loc primele confruntari intre orci si elfi.Orcii au incetat sa mai creada in soarele ce lumina Henya in fiecare zi si au transformat templul intr-un monument ,ridicand la intrare o sculptura cu o sabie si o halebarda incrucisata si in fata lor stand un talisman,ce semnifica Ochiul Orcilor.Din motive necunoscute insa,monumentul a fost lasat prada timpului,lasat spre neingrijire.Legendele vorbesc despre o razbunare a zeului Emerel care ar fi abatut blesteme asupra templului sau transformat in monument si ca acesta ar fi fost motivul pentru care nimeni nu s-a ingrijit de ceea ce s-ar fi vrut la inceput sa fie blazonul Askarandului.Multe astfel de legende si povesti bantuiau vechea cetate a orcilor si de multe ori se dovedise ca prea putine nu sunt adevarate.

Dar Henya cazuse prada deznadejdii.Zilele zeilor erau sfarsite...doar sabiile si topoarele mai vorbeau pe aceste meleaguri...si o forta incredibila care ameninta sa-i distruga pe toti.

Deplasarea prin cetate era greoaie.Peste tot erau numai ruine,cladiri impunatoare cazusera prada lui Leus si trupelor sale.Si acum el stia ca mai sunt supravietuitori si pleca sa-i vaneze si sa-i distruga pe toti...toti orcii.In acest timp,Krom si Herus plecau impreuna cu un grup compact de nativi porneau spre poarta cetatii pentru a o sigila.De partea cealalta,Akha’Ghdan si Gal’Mur isi conduceau soldatii spre monumentul hlarkian(fiindca un membru al dinastiei Hlarkilor il remodelase).Gasind intrarea,hanul si nativul isi incordara muschii si o deschisera.In spatele lor,cateva mii de orci asteptau ingrijorati.Inauntru era o sala imensa,intunecata,atacata si invinsa de timp si de puterile sale.Un aer inecacios plutea inprejur...

-Torte!ordona Akha’Ghdan scurt.

Pe data sala se lumina si multi se minunara de incaperea in care stateau.Chiar si hanul.Era o incapere imensa,cu pereti de marmura neagra ce infatisau o scena din vechile istorii henyene.Zeul Emerel,reprezentat de un soare puternic stralucitor,asortat cu doua brate puternice tinea in maini de-o parte si de alta o reprezentare simbolica a Ochiului.Zeul era pictat exact deasupra altarului.La stanga sa statea reprezentatul orcilor Hlark al III-lea iar la dreapta elful Fald’or.Amandoi erau ingenuncheati in fata zeului,cu privirile atintite in pamant,cu halebarda,respectiv sabia infipte in pamant.In spatele celor doi lideri fusesera desenati destul de sumar,populatiile celor doua rase....

Urmara mai multe momente de tacere.Era o situatie dificila pe de-o parte dar un moment solemn pe cealalta.Akha’Ghdan se trezi la realitate si tulbura linistea cu o voce guturalnica:

-Nu este timp pentru asa ceva...Trebuie sa mergem.

Intreg grupul reveni parca la viata.In timpul momentelor de tacere,nimeni nici macar nu respirase.Hanul,insotit de Gal’Mur se apropiara de altar privind la una din razele lui Emerel cum aproape ca atingea podeaua.Altarul era de fapt un suport pe care statuse odinioara Ochiul Orcilor.Privind deasupra acestui suport se putea vedea arsurile pe tavan,arsuri venite din aceasta sursa de putere.Iar in spatele acestui altar nu se afla nimic altceva decat un zid,un zid solid.Pletele salbatice ale lui Akha’Ghdan ii acoperira chipul.

-O fundatura...suspina orcul,doar o nenorocita de fundatura.Nicio cretina de legenda adevarata.Roooaaaar...

Akha’Ghdan scapa in partea sa animalica,scoase un racnet ce facu sa tresara intregul grup de orci de langa el.Arunca cat-colo torta si se agita in jurul altarului.Pe intuneric,nimeni nu vedea ce face hanul.Inspaimantat,caci ideea fusese a sa,Gal’Mur se departase destul de mult de liderul sau.Se auzi apoi sunetul sabiei iesind din teaca si apoi o izbitura in podea.O izbitura atat de puternica incat trepida intreaga incapere.Ceva suna a spart...Deodata se lasa o liniste surda,auzindu-se doar respiratia intrerupta a tanarului han.

Dupa cateva secunde,ce pareau deja minute,vocea usor obosita a capeteniei orcilor rasuna cu mai mult calm:

-O torta...

Un nativ se apropie,ii ridica torta de pe jos si o inmana.Hanul o infasca si o indrepta spre locul in care lovise cu sabia...Era o spartura serioasa.De fapt,era mai mult decat o spartura,era Poarta Dosnica!Era acoperita de o piatra subtire,usor de patruns,exact in spatele altarului.Companionii hanului se apropiara si facura mai multa lumina in jurul noii descoperiri.Akha’Ghdan facu loc in jurul sau si folosindu-si bratele masive incepu sa dezmembreze podeaua fragila.Mai multe bucati faramitate cazura undeva in jos,pe unde ducea Poarta Dosnica.Absolut niciun zgomot.Nu era nicio scara,niciun suport,absolut nimic.Parea doar un abis fara sfarsit...Dar orcii erau pregatiti.Hanul lua o torta si ii dadu drumul...mai mult de un minut trecu fara sa se auda vreun zgomot.Lui Akha’Ghdan incepu sa-l prinda o durere surda in tample.Timpul trecea si ei nu stiau ce aveau de facut.

Gal’Mur se apropie de han cu o legatura groasa de franghie si i-o arata.Akha’Ghdan il privi cu un zambet usor amar si isi aseza mana pe umarul nativului:

-Te duci tu primul?

-Pana la moarte pentru tine,ohio!

Luara sfoara,o legara bine de o coloana aflata la trei pasi de “prapastie” si Gal’Mur porni sa coboare.Peste cateva momente,din adancul pamantului,toti il puteau auzi pe fostul lider al nativilor,care se parea ca striga din rasputeri pentru a se face auzit:

-Am ajuns la capatul franghiei!Nu se vede absolut niciun fund,doar intunericul ma inconjoara! Ce sa fac?

Tacere.Nimeni nu indraznea sa se intoarca spre Akha’Ghdan.Furia probabil ca il acaparase.Acesta insa se apropie de marginea abisului si striga:

-Intoarce-te inapoi,aici sus! Vom vedea ce e de facut...

Trecura poate zece,douazeci de secunde cand se auzi un strigat disperat.Era Gal’Mur.Hanul ingenunche si striga numele nenorocitului:

-Ohio!raspunse pe un ton disperat nativul.Am pierdut franghia.Am cazut cu mult sub ea si de-abia m-am agatat de stanca,dar nu mai pot rezista mult.

Hanul isi inchipui prin ce teroare trecea Gal’Mur daca se adancise si mai mult in prapastie si trebuia pur si simplu sa urle din toti rarunchii pentru a putea fi auzit clar.Lasand la o parte orice alta masura de precautie,Akha’Ghdan infasca o alta legatura de franghie,o torta,pe care o agata strategic undeva in spinare si se avanta in ajutorul nativului.Totul se petrecu atat de repede incat nimeni din jurul hanului nu avu timp sa faca altceva decat sa stea si sa priveasca.

In adancul pamantului,Akha’Ghdan cobora cat de repede putea(in limita sigurantei) avand grija si de torta ce o purta in spate.Curand putea auzi respiratia neregulata si agitata a nativului.Era aproape...Peste cateva clipe gasi si capatul franghiei...

-Gal’Mur!striga el.

-Ohio!se auzi cu o tonalitate jalnica.

-...iti voi arunca torta.Ai grija sa o prinzi,caci de nu,nu voi stii unde esti...

Nu mai astepta un raspuns si ii dadu drumul.Din fericire,nativul reusi sa o prinda.Acum hanul il putea vedea...Arunca franghia catre el si Gal’Mur o prinse cu ultimele puteri.Pentru a putea sustine intreaga greutate,hanul isi legase in prealabil capatul primei franghii de mijloc.Statea acum legat dar si agatat cu picioarele si un brat de stancile din jurul sau,dar nu era o solutie permanenta.Cu celalat brat sustinea franghia de care se apucase Gal’Mur.Fusese insa un plan pripit.Pietrele de care hanul se agata in exces incepura sa cedeze,pana cand ii lasa pe cei doi sustinuti doar de cele doua franghii,care insa incepura sa se balangane si curand fura retezate de stancile ascutite.Cei doi nu mai avura luciditatea necesara pentru a mai face ceva si se prabusira in abis.

Akha’Ghdan nu se gandise vreodata cum este sa mori...Dar absolut niciodata.Nici macar atunci cand pe Servah trecuse la un pas de ea,in momentul in care Leus ii aruncase in gat o toporisca in drumul sau spre batalia finala cu regele Kal’Cedrak.Acum insa,pe masura ce cadea(desi cazatura in sine nu mai dura decat 5 secunde) isi dadea seama,si era aproape sigur ca ii venise sfarsitul.In ciuda atator atacuri pe care Leus i le pusese in cale,el avea sa piara intr-un mod stupid...un accident.Mintea sa parea ca va ceda...va ceda inainte de contactul cu solul si ca va muri inainte sa se izbeasca de orice ar fi urmat sa-i curme zilele.Auzi un soi de busitura si un strigat inaintea sa...era Gal’Mur,apoi si el...Simtea.Nu mai cadea,asta era sigur,se oprise din cadere,dar nici in viata parca nu se mai simtea.Era o senzatie ciudata,foarte ciudata chiar.Totul in jurul sau era la fel de negru,dar nu mai simtea curentul pe care il suportase pe-cand cadea.Totul in jurul sau era...umed.Apoi isi dadu seama ca de fapt cazuse in apa.Si era al naibii de in viata...

*

Reusira sa bata in cuie si ultima scandura pe care o adusesera cu ei.Apoi Krom avu geniala perspicacitate de a muta o columna prabusita,destul de solida pentru a opinti o rezistenta considerabila portii.Uriasul elf ridica deasupra ,bucata de ruina in timp ce Herus si grupul de nativi creau o baza stabila.In spatele lor stateau Sharly si Yuki ce inca pareau linistiti,nesimtind vreun pericol.

Un gand fugar si negru ii trecu lui Krom prin minte,si anume ca daca demonul putea sa se teleporteze dupa dorinta,ce l-ar fi oprit sa intre nestingherit in Askarand si sa masacreze tot ce prindea in cale.Apoi isi aminti ca orcii fusesera si ei odata manuitori ai magiei.Si ei beneficiasera de puterea unui Ochi.Insasi cetatea Askarand fusese construita in cinstea darului primit de la zei.Nici macar Leus n-ar fi putut trece de aceasta poarta decat prin mijloace obisnuite,insa cu totii erau siguri ca asta nu avea sa fie o problema pentru “vanatori”.

Dupa ce fixara si aceasta ultima stavila,cei doi prieteni si nativii se oprira sa-si traga sufletul.Nu dura mai mult de cinci minute...cand Shan’Dor ,planand in inaltul cerului desena cinci cercuri in aer si apoi intra in picaj,acompaniat de propriul tipat ascutit.Ateriza mai mult decat lin pe bratul lui Krom.Elful ii privi linistit penajul alb-cenusiu.Ochii radiind de intelepciune se intersectara cu picaturile de smarald din privirea lui Krom.Uriasul putea zari apoi in ochii soimului ceea ce micul pradator tocmai vazuse...Se apropiau...Mormaitul suparat a lui Yuki ii facu pe toti sa se ridice in picioare gata sa o ia la fuga.Cum era tolanit pe burta,Sharly facu un salt...Acum era la cativa centimetri de poarta.Parea ca asculta...Ceva izbi cu o forta absolut uluitoare poarta,facand sa se clatine chiar si coloana opintita de Krom.Cu totii privira horificati.BUM! Inca o izbitura,poate chiar mai puternica.Totul se intamplase intr-o secunda.Nativii se asezara si incepura sa sprijine poarta.Curand,Krom li se alatura,la fel si Herus acompaniat de Yuki care la statura sa,detinea o putere formidabila.Avatarul-tigru continua sa priveasca cu atentie,fara ca macar sa clipeasca.Urmara nu mai putin de 5 izbituri in nu mai mult de 2 secunde.Herus era uluit ca putuse sa numere de cate ori venise riposta intr-un timp atat de scurt.Ceilalti suflau epuizati...

Mai urma inca o lovitura,mai puternica de cat toate celelalte la un loc.Poarta inca rezista,dar toti cu exceptia lui Krom fura trantiti la pamant.Elful facu doar un pas dezechilibrat in spate si se propti inapoi in pozitie.Ceilalti facura acelasi lucru...

-E de prisos,spuse unul dintre nativi.Si este mult prea tarziu pentru unii dintre noi...Krom,Herus!Luati animalele si plecati!

-Niciodata!racni Krom.Stam aici si murim!

-Adevarat?intreba Herus usor dezorientat.

-Nu ajutati pe nimeni cu asta...suspina acelasi nativ.Plecati,hanul are nevoie de voi,se va putea lipsi de noi...

-Nu sunt un las...continua elful.As prefera sa stau,si sa plecati voi.

-Niciodata nu m-as putea infatisa hanului astfel,raspunse nativul.

-PLEECATI!!! strigara intr-un glas ceilalti.

Fu unul dintre cele mai grele momente pentru el,dar Krom il lua pe Herus,facu semn avatarilor si o luara la fuga.Inainte de asta se indrepta spre nativul care graise inaintea lor si il intreba:

-As dori sa-ti aflu numele,brav razboinic!

-Zek’Alur!raspunse cu un rabufnit nativul.

Krom facu un semn din cap si pleca.Din inaltul cerurilor,Shan’Dor ii urma...

In timpul in care incercasera(si reusisera) sa-i faca pe Krom si Herus sa plece,cel putin inca zece izbituri mangaiasera batranele porti ale Askarandului.Acum cand ei plecasera,era si mai greu.Dura prea putin,Zek’Alur neputand spune daca era un minut sau zece secunde de cand ei plecasera si poarta ceda.Prin spartura provocata,sarira trei dintre felinele create de Ochi,dupa ele alte cinci.Cu totul,nativii erau sapte.Daca pe restul ,bestiile ii doborara rapid,Zek’Alur,folosindu-se de halebarda sa reusi sa ia zilele a doi dintre inamici cu o singura lovitura.Mai venira inaintea sa alte cinci,dar nu era de ajuns sa doboare un razboinic determinat care era gata sa moara.Probabil ca dobori cu totul vreo douasprezece de astfel de bestii,pana cand inaintea sa aparu Leus,care privi incantat lesurile propriilor sale creaturi.Apoi masura din cap pana-n picioare pe cel ce statea in fata sa,cu halebarda gata sa mai guste putin sange inainte de iminentul sfarsit.”Numai ca eu nu mai am sange in vine”gandi Leus,si ranji.Se apropie de orc si instantaneu ii aparu in mana o sabie cu un tais ucigator...

-Ii urasc de moarte pe cei ca tine! spuse Leus.

Zek’Alur nu mai spuse nimic dar din privirea sa se putea citi: “Si eu te urasc pe tine” .

-Nu o sa ai o moarte usoara,orcule!Si asta doar pentru ca ai indraznit sa te opui creaturilor mele.Pacat...curajul a fost egal cu prostia la tine...

Un Rooooaaaar absolut infiorator iesi din plamanii lui Zek’Alur care facu sa sperie pe acolitii lui Leus.Demonul privi amuzat cum orcul se repede la el incercand sa-i ia zilele cu halebarda sa amarata.Ii para una,doua,trei lovituri in total,apoi contraataca.Ii zbura curajosului arma,il lua de gat,il ridica in sus si ii infipse sabia in abdomen...dar nu letal.

Cateva momente mai tarziu,orcul statea priponit de poarta Askarandului.Leus folosise sabia ca pe un ferestrau si ii reteza ambele picioare.Apoi din rana din abdomen ii scoase maruntaiele pe afara si isi lasa felinele sa se infrupte din carnea sa.Chiar in acel moment,o blestemata de creatura tragea cu putere de un mat,alta isi infipsese adanc coltii in alt organ al sau.Evident ca tipase.Zek’Alur nu putea fi mai curajos decat o dovedise cu un minut in urma.Pana aici ii mergea bravura...Leus merse apoi si il lua de chica si incepu sa-i reteze din gat.Incet si dureros...dar mai ales...sangeros.

Krom,Herus,avatarii si Shan’Dor ajunsesera la monumentul hlarkian.Mai multi orci pur si simplu se aruncau intr-o prapastie undeva in spatele altarului.Krom opri pe unul dintre orci...Acesta ii spuse rapid ce se intamplase cu Gal’Mur si Akha’Ghdan.Cumva stiau ce era de facut.Orcul se arunca si el...Herus privi inspaimantat pe prietenul sau elf.

-Ai incredere in mine?Si esti prietenul meu pana la capat?

-Da...raspunse Herus dar...Krom il ridica si ii facu vant in abis.Sharly si Yuki ii urmara.

O secunda mai tarziu intrara in monument mai multe feline demonice.Una dintre ele sari pe Krom si cazura amandoi in prapastie,celelalte ii urmara.Chiar si Shan’Dor isi dadu drumul,avand grija sa planeze usor pentru a estompa viteza.In acest timp,elful ducea o lupta crunta in cadere cu bestia.In cele din urma reusi sa-si elibereze mainile din stransoare si ii zdrobi acesteia craniul de peretele de stanca.Apoi il cuprinse o senzatie rece...Desigur ca aterizase in apa.Se adancise foarte mult in acest lac subteran.Zari apoi ceilalti acoliti ai lui Leus ce aterizasera si ei in apa.Ei se dezintegrau...Apa actiona asupra lor ca un agent de coroziune...Pur si simplu mureau.Avea sa fie un indiciu esential,folosit la momentul potrivit.Krom inota pana la suprafata,caci intr-adevar exista o suprafata.Il zari pe Herus,avatarii si chiar pe Shan’Dor care se asezase convenabil pe un varf de roca,evitand sa se ude.Un pic mai incolo il zari pe Akha’Ghdan insotit de Gal’Mur.Erau cu totii, pe moment, in siguranta.

La celalat capat a ceea ce se demonstrase a fi un put,Leus privea cu un ranjet infiorator.Privea in acel intuneric abisal si ranjea...Se intoarse apoi pe calcaie si iesi afara,privind scarbit ce mai ramasese din Askarand.Curand,Emerel avea sa apuna caci deja puteau fi zarite stele.Se incheia inca o zi blestemata pe Henya.Apoi disparu asa cum o facuse si sub privirile lui Krom de doua ori.In acea noapte ploua cu flacari ce arse pana in temelii capitala orcilor.