Capitolul 11
Drumul Stancii celor doua Vieti
Pe calea estica a Stancii celor doua Vieti,un calator singuratic mergea la pas catre singura directie posibila.Dupa straie se putea da seama ca acesta era pe drum de putin timp.Purta o pereche de pantaloni din piele de urs,captusiti pe dinauntru cu blana.In picioare avea niste mocasini din piele de culoare aramie la extremitatile carora erau lipite blanuri,pentru a tine de cald.Pe trup purta un soi de haina fara maneci croita special pentru vremea severa de afara.Haina ii descoperea bratele groase pe care erau tatuate niste inscriptii de razboi.Statura barbatului era impresionanta.Ca cititorul sa aiba un reper exact,uriasul avea statura unui om obisnuit,calare pe cal.Uriasul purta niste plete de culoarea mahonului legate o parte,intr-un coc,iar cealala parte lasate sa-i curga pe umerii sai lati.Pe masura ce inainta,ceva ii atrase atentia acestui personaj,ceea ce-l facu sa-si ia in primire sabia ,o arma pe masura inaltimii sale,ce o purta in spate.
Desigur ca personajul nu era altcinva decat Krom care era mai mult ca sigur ca auzise ceva suspect.In urma cu cateva ore primise solia lui Shan’Dor pe care-l trimise inapoi la Herus pentru a-i transmite un singur tipat.Acum insa,uriasul elf rarise pasul ascutindu-si urechile dupa orice zgomot suspect.Sunetul pasilor sai rasunand pe zapada i se pareau absurd de galagiosi.Mai facu un pas si se opri...Din nou putea jura ca auzise ceva,dar semnalul se amestecase cu zgomotul mersului sau.Krom scapa in soapta o injuratura si ramase pe loc.Astepta asa mai bine de trei minute.Tot ce se auzea era suflul domol al vantului.Cand se pregati sa se puna din nou in miscare,acelasi fenomen se petrecu pentru a treia oara.Elful inspira adanc...Ceva il urmarea,dar era cam galagios.Puse sabia la loc in teaca si reusi sa ascunda faptul ca tinea in mana un cutit.Isi relua mersul parand a numai da in jurul sau,atentia cuvenita.Dar Krom cauta cu privirea un loc unde sa se ascunda si sa devina el urmaritor.
Si-a continuat drumul timp de un sfert de ora ,pana cand a putut observa un loc de eroziune in stanca.Se formase acolo un fel de pestera,nu mai lunga de doi-trei metri.Ca si cum sa se indrepte incolo ar fi fost normal,elful se ascunse.Acum cand statea pe loc,invizibil oricaror priviri,Krom putea simti si auzi foarte bine in jur.Ceva,o creatura bipeda il urmarise indelung pe o cale anevoioasa,incercand mereu sa evita contactul cu zapada,pentru a nu lasa urme.Trebuie spus ca elful descoperise in drumul sau urmele unei alte confruntari orci-animale salbatice.Un zgomot aproape insesizabil ii ciului elfului urechile sale ascutite.Se lipi cat putu de bine de stanca din spatele sau.O silueta ,cu siguranta cel ce-l urmarise il cauta si acum.Cu o miscare,Krom ii sari in spate si il imobiliza,tinandu-l strans in bratele sale puternice.Urmaritorul scoase un zgomot ingrozit si rabufni incercand sa se dezlege din lantul de fier al bratelor elfului.Uriasul il stranse si mai tare la piept pentru a-i taia respiratia.Apoi ii dadu drumul;nu mai putea scapa.Cu situatia sub control,capitanul elf isi studie victima.Nu era decat un orc aflat intr-o stare debusolanta.Era imbracat cu o tunica de blana care nu-i tinea prea mare caldura.Spre deosebire de alte specimene ale rasei sale,orcul avea o statura subtire si fragila ce il ajutase in urmarirea elfului.Dupa ce isi reveni din lesin,urmaritorul privi speriat catre uriasul din fata-i.
Krom il privi cu compasiune si facu un pas catre el.Terifiat,orcul se tara disperat.Din doi pasi insa,capitanul ajunse langa fugit si-l prinse cu putere de incheietura ridicandu-l in picioare.Era cu o palma mai scund decat Krom.Dar orcul era subtirel,firav,moale in timp ce elful avea niste umeri lati si un spate masiv.Dupa ce i-a fost eliberata mana,orcul se indeparta un pas de Krom.Capitanul nu mai facu nimic.
-De ce ma urmareai?intreba Krom cu un glas patrunzator.
-Am crezut,am crezut...murmura orcul nesigur,ca esti unul de-al lor,de-al demonului.
-Stii cine sunt eu?
-Esti un elf,asta e sigur.
-Avem un pact noi,elfii si orcii.Niciodata nu ne vom mai lupta intre noi.Regina Enya si hanul vostru au facut o alianta.Ma indoiesc de ceea ce spui.Ma urmaresti de cateva ceasuri bune...
-Nu-i adevarat,interveni orcul.Doar ce te vazusem cu cinci minute in urma...
-Nu incerca sa ma pacalesti pe mine!se repezi Krom.Vrei sa-ti arat urmele?Nu puteai sa ma confunzi cu un minion de al lui Leus.De ce ma urmareai?
Orcul cumpani vreo cateva momente.Nu stia ce sa spuna.Adevaratul motiv,Krom nu l-ar fi crezut niciodata.Si-l imagina pe elf ca o persoana dura si rautacioasa care actiona cu muschii...
-Vorbeste!spuse Krom poruncitor.
Eh,la naiba.Nu avea nicio idee...Trebuia sa-i spuna...
-Hanul Akha’Ghdan m-a lasat in urma...
-Continua...
-Mi-a spus sa asigur spatele trupei si daca zaresc pe cineva,oricine sa dau de veste.Am cam esuat...
-Ati fost atacati...cam la vreo doua mile de-aici,la scurt timp dupa ce ati fost atacati in fata celor doua drumuri.Acolo urmele vi se-au intersectat cu cele ale atacatorilor.Ati fost asteptati si aici...Prietenul meu,Herus a luat calea vestica.Sper ca va fi in siguranta.
Urmara cateva momente de tacere.Apasat de aceasta singuratate,orcul intreba:
-Si acum,ce vom face?
-Cum te numesti?intreba elful.
-Numele meu este Zglar’Dur dar toata lumea imi zice Zglorb.
-Inteleg...incotro va indreptati?
-Hanul vrea sa mergem catre depresiunea Askarand.
-Capitala Regatului Orc...suspina Krom.Bine.Sa mergem;am pierdut prea mult timp.Trebuie sa strabatem rapid Stanca celor Doua Vieti.Sper ca Herus e bine...
Cu aceste cuvinte,Krom si Zglorb isi reluara calatoria impreuna.Pana la sfarsitul drumului,cei doi nu au fost atacati...deloc.
*
Gerul Henyei mugea infiorator.Stancile capatasera forme infricosatoare si nu se mai putea spune daca se afla pe calea cea buna.Herus era complet neajutorat.Ii era frig,atat de frig ca nici nu-si mai putea aminti cum e sa-ti fie cald.Haina sa din blana si pelerina captusita cu piele nu puteau sa tina pasul cu vremea de afara.De cand ajunsese pe Henya,Herus nu-si mai rasese barba care-i crescuse acum destul de mult.Pletele sale maronii crescusera in toate directiile;si zapada il acoperise complet.Tot ce i se mai putea vedea era nasul si pometii.Descalecase demult de pe armasarul sau care parea a mai avea putin pana la un obstesc sfarsit.Amandoi,om si animal inaintau cu pasi marunti intr-o directie necunoscuta.
Tanarul om pierduse orice notiune rationala.Nu stia cate ceasuri sau zile sau ani trecusera de cand se despartise de Krom,nu stia daca se afla in pericol sau daca il urmarea ceva.Devenise mecanic,mergand tot inainte catre nicaieri.Si totusi ceva avea sa-l trezeasca la realitate.Un soim taie vazduhul cu aripile sale maiestuoase.Ochii sai inteligenti scrutau prin viforul zapezii dupa Herus.Si il putea zari.O silueta inzapezita si calul sau ce inaintau cu viteza melcului.Pasarea se inalta cativa metri in sus si apoi zbura in picaj catre destinatie.Pe cat de repede ‘’cazu’’ din inaltul cerului,pe atat de lin ateriza pe crestetul calului.Nici patrupedul si nici Herus nu pareau sa-l observe insa.Atunci soimul scoase un chirait strident.Calul si Herus se oprira simultan.
Cu luare aminte,Herus privi pasarea.Intinse catre ea o mana tremuranda si-i mangaie penele sidefii.
-Shan’Dor,ii spuse tanarul pe nume.
Si apoi realiza...Shan’Dor!El era scaparea.
-Du-te dupa Krom,spuse el soimului.Spune-i...spune-i ca am nevoie de el.Du-te!
De cand pronuntase cuvantul ‘’Krom’’ ,Shan’Dor se inalta in vazduh se roti de cateva ori,scoase doua tipete si disparu din vedere.
Herus ofta.Acum elful avea sa vina dupa el.Iar el,avea sa ramana aici pana ce Krom o sa-l gaseasca.Calul ingenunche in zapada rece.Herus se tranti pe spate , sprijinindu-si capul de burta patrupedului.O durere ingrozitoare il facu sa se trezeasca cateva minute mai tarziua.Nu-si putea da seama ce il schingiuse asa de tare.Vantul sufla si mai puternic,zapada cadea necontenit.Herus realiza de-abia se putea misca.Incerca sa se ridice in picioare.Aceasta miscare ii provoca cea mai ingrozitoare durere pe care o suferise vreodata.Lasa sa-i iasa un strigat.Dupa alte cateva minute cand durerea inceta si se putea misca,Herus se ridica incercand sa-si trezeasca armasarul din acel somn ucigas.Dar calul nu avea sa se mai trezeasca vreodata.Herus il inghionti soptindu-i la ureche.Patrupedul refuza sa se scoale.Dar nu scotea niciun fornait.Tanarul ii mangaie coama.Sarmanul animal inghetat se sfarama pur si simplu la acest contact.Daca Herus si-ar fi putut exprima uluiala,frica si durerea diniauntrul sau ,ar fi putut fi auzit pe intreg continentul Faldoras.Isi parasi tovarasul de incredere si se repezi cat mai departe din locul in care poposise.
In spatele sau se auzi un mormait.Se intoarse terifiat.Un urs gigantic(si fara exagerare;era de marimea unui elefant de pe Terra) incerca sa se hraneasca din cadavrul inghetat al calului.Bestia era complet alba si tarcata cu niste dungi cenusii pe botul imens.Herus nu mai pierdu nicio clipa.Se intoarse cu spatele si fugi cat putea de tare(ceea ce insemna incet,caci picioarele i se scufundau adanc in zapada).Ursul observa miscarea.Parasi fara prea multe remuscari calul si porni in urmarire.Animalul sarea in salturi uriase incercand sa-si proportioneze greutatea pe zapada moale.Din cateva saritura ajunse langa Herus.Scoase un mormait gros si suparat.Tanarul raspunse cu un vaiet si incerca sa se indeparteze.Ursul ii prinse haina de blana intre falcile sale si il salta in sus aruncandu-l cat-colo.Dupa aceasta saritura de vreo cinci metri,Herus nu se putea misca.Forte noi il cuprinsera insa cand il vazu pe urs deasupra sa.Bestia isi proptise labele anterioare pe umerii sai si deschise botul sau imens.Herus reusi sa scoata sabia si sa impunga.Dar blana ursului parea a fi facuta din otel.Lama nu reusi sa-i provoace nici macar o zgarietura.Ursul elibera stransoarea pandind cu atentie urmatoarea miscare a prazii.Herus ridica sabia si se aseza in garda.Imprevizibil,animalul alerga in directia omului dar isi schimba brusc traiectoria agatand cu laba mana lui Herus.Bulversat acesta ramase pe loc.Ursul ii dadu apoi o imbrancitura care il proiecta pe tanar intr-o stanca.Bestia ramase pe loc asteptand miscarea prazii.Herus isi scoase chipul din zapada.Era inconjurat de un lichid rosu ce se prelingea pe campul de nea.Realiza ca era sange.Propriul sau sange.Nu simtea absoult nicio durere din cauza frigului.Ba chiar i se facuse cald,undeva in zona coastelor.In acest timp,ursul se plictisi de asteptat si se repezi din nou catre adversar...Deschise larg botul pentru a infuleca din om...Si apoi...
*
Dupa ce fusesera atacati si pe drumul estic al Stancii celor Doua Vieti(tot de catre felinele lui Leus) orcii inaintau catre depresiunea Askarand la pas grabit.Akha’Ghdan nu mai stia ce sa creada:daca vor mai fi sau nu atacati.La ultima astfel de manifestare pierdusera trei oameni.Insasi hanul fusese ranit de o muscatura la bratul stang.
Mai dura foarte putin si parasira Stanca celor Doua Vieti.Privelistea in care uriasa constructie a naturii se termina si puteau vedea un relief de campie, era binefacatoare.Acum erau,temporar,in siguranta.Depresiunea Askarand se afla la doua zile de mers pe jos.Fara prea multe momente de repaus,orcii se pusera in miscare.Cu ritmul pe care il aveau puteau ajunge la destinatie chiar mai repede.Fuleul le era alimentat de frica fata de minionii lui Leus si de arzanda dorinta de a fi la adapost macar pentru cateva zile.Nu erau interesati de Zglorb.In realitate,noul ‘’amic’’ al lui Krom nu fusese lasat pentru a pazi spatele grupului ci fusese izgonit.Zglorb era in realitate...tipul ‘’incurca-lume’’.Aparent din cauza sa,felinele demonice ii atacasera(facand prea mult zgomot).Cand astrul Emerel apuse,orcii facura tabara la aproximativ 10 kilometri de depresiunea Askarand.Din acea locatie mai aveau cam o ora de mers si ar fi dat peste stravechea capitala a orcilor.
Noaptea trecu fara prea multe evenimente(un orc adormi in fata focului si cazu cu nasul in flacari creand o zarva groaznica).Cand Emerel stralucea in toata puterea,orcii se pusera in miscare.In mai putin de trei ore se aflau in Askarand.Oamenii de stiinta de pe Henya aveau sa descopere mii de ani mai tarziu ca Askarandul fusese creat de un meteorit imens ce lovise planeta cu milioane de ani in urma.S-a presupus ca in aceasta locatie s-ar afla asa-zisul ‘’leagan al civilizatiei’’ al orcilor.Undeva in fundul acestei gropi imense se adapostea un oras impozant ca marime dar la fel de lipsit de culoare ca si toate celelalte orase orcesti.Din fata zidurilor capitalei n-ai fi putut vedea absolut nimic.Aveau in fata o constructie masiva de aparare groasa de cel putin zece metri si inalta de vreo cincizeci.Exista(aparent) o singura intrare,o arcada gigantica dotata cu o poarta de lemn.
Acest peisaj vazura Akha’Ghdan si insotitorii sai.Insufletiti de sentimentul de siguranta,se apropiara increzatori.Cand se aflau la mai putin de zece pasi de arcada,putura observa ca poarta de lemn fusese sfaramata.Cu precautie se asezara unul in spatele celuilalt si intrara tiptil pe poarta.In fata aveau domul regal.Era o constructie pe care Kal’Cedrak,inainte sa porneasca la razboi impotriva elfilor(si sa poposeasca pe Servah),o ordonase in cinstea sa.Domul era o constructie semisferica deasupra careia se afla(se) statuia marelui han Kal’Cedrak.Statuia era insa lipsita de cap,parand a fi fost decapitata de curand.Atmosfera era infioratoare.In fata lor mai era inca o poarta.Din amintirile hanului Akha’Ghdan,dincolo de ea se aflau baracile de razboi.Se hotarara sa mearga intr-acolo.Dar cand trecura undeva in spatele domului,mai multe sageti zburara in oamenii lui Akha’Ghdan.Orcii isi pierdusera cumpatul.Numai hanul ramasese calm si ordona :
-Rupeti formatia,ridicati scuturile!Rapid!
Razboinicii se supusera.Acum incercau sa vada din ce directie erau atacati.Zeci de sageti zburau de la adapostul ‘’capului’’ lui Kal’Cedrak.
-Acoperiti-ma!sopti hanul catre unul din oamenii sai.
Cu sabia in mana dreapta,orcul se apropie tiptil de atacatori.Scoase un ragnet de lupta infiorator si se avanta catre inamici.Acestia insa,scoasera acelasi ragnet,ceea ce-l facu pe Akha’Ghdan sa se opreasca.Erau orci!Atacatorii lor erau chiar orci,orci nativi de pe Henya.Pe chipul salbatic al hanului aparu un zambet hidos.Dar orcii cei noi nu pareau a-i impartasi sentimentul.Incetara atacul.Din grupul lor se desprinse un orc masiv,ce parea a fi conducatorul:
-Voi?Cine sunteti...alte creaturi blestemate?
-Mai bine lasi sabia jos si te bucuri,i-o taie Akha’Ghdan.Suntem orci ca si voi.
-Nu v-am mai vazut niciodata...
-N-are a face...raspunse hanul.Aveti in fata voastra pe ultimii supravietuitori din grupul marelui nostru han,Kal’Cedrak.
-Kal’Cedrak e istorie.El si razboinicii sai au disparut in munti odata cu elfii.Sunt praf si pulbere cu totii.
-Te inseli,prietene.Adevarat e ca hanul Kal’Cedrak e mort dar nu si toti companionii sai.Am fost plecati,intr-o alta lume,pe Servah,unde am trait multe.
-Lumea aia,e iadul?intreba liderul nativilor cu nervozitate in glas.Caci doar voi l-ati fi putut aduce pe demonul acela aici.
-Leus!exclama Akha’Ghdan.A fost aici???
-Nu-i cunosc blestematul de nume...Dar un nemernic de demon ne-a masacrat intreaga populatie si ne-a distrus capitala.Ii cunosti numele,deci voi sunteti de vina pentru asta...
Leus o luase inainte lui Akha’Ghdan si oamenilor sai.Atacase capitala orcilor de unde primise o foarte putina rezistenta.Lasase putini supravietuitori in urma.
-Regret,spuse dupa un timp hanul.Demonul acela ne vrea pe toti,pe toti orcii.
-Ba nu!Va cauta pe voi,pe voi va vana!A intrebat de voi...Inainte sa ne distruga pe toti.
-Vom sta aici si ne vom reorganiza.Leus nu e invincibil.
-Nu veti sta aici.Din pricina voastra,mareata capitala a fost distrusa.Fiecare moment in care stati aici e o insulta.Plecati!!!!
-De asta ma indoiesc...Cine e seful aici?
-EU!tuna liderul nativ.
-Gresit,replica hanul.Conducatorul orcilor este Marele Han al Orcilor si Rege,adica Kal’Cedrak.
-Ai spus-o chiar tu,e MORT!
-Dar a avut grija sa-si lase un inlocuitor...pe MINE.
-Niciodata,urla nativul.Voi blestematilor sunteti cauza.Nu voi asculta de un mizerabil ca tine!
-Atunci vei muri,spuse hanul pe un ton serios.
-Pshaw!Scuteste-ma.Castigati dreptul de a conduce poporul orc,hanule!Invinge-ma intr-o lupta pana la moarte.Maine,cand Emerel va anunta pranzul...
-De acord...spuse Akha’Ghdan.
Grupurile de orci se despartira,cei veniti de pe Servah adapostindu-se langa poarta capitalei.
A doua zi dimineata,Akha’Ghdan merse la liderul nativilor,il saluta amical ca si cum discutia de ieri nu ar fi avut loc.Liderul il privi in scarba.
-As vrea sa-ti stiu care ti-e numele,razboinice!spuse hanul.
-Asculta caine!Esti pregatit de lupta?Asta e tot ce trebuie sa stii.
-Voi fi pregatit cand va fi timpul;acum as vrea sa stiu numele viitorului meu combatant.Obisnuiesc sa aflu cat de putin despre adversarul meu inainte de al confrunta.
Liderul se stramba la el si ii spuse intr-o doara:
-Numele este Gal’Mur.Acum cara-te ,caine!
Un altul i-ar fi raspuns cu sabia cuvintelor dure dar nu si Akha’Ghdan.Hanul se multumi sa spuna ‘’multumesc’’ si sa astepte momentul confruntarii.
Emerel se ridica cateva ore mai tarziu la apogeu.Era pranzul...Peste cateva momente cei doi razboinici aveau sa se confrunte.Hanul Akha’Ghdan isi dezvelise bustul pentru a lupta cat mai comod.Lua cu sine sabia primita in dar de la Kal’Cedrak si astepta nepasator in fata domului.Musculatura orcului era impresionanta.Fiecare muschi ii era bine definit.Era un adevarat colos.Liderul nativilor se multumi sa poarte doar hainele sale obisnuite si sa aduca cu el o halebarda si o toporisca cu maner scurt.Il privi pe han cu dispret si vorbi:
-Te intereseaza vreo conditie,caine?
-Gazdele decid,raspunse hanul scurt.
-Putem sa ne atacam si aparam prin orice mijloace.Primul care-si da suflarea,partea sa e invinsa si va trebui sa asculte de celalalt.
-De acord...Incepem?
Fara alte cuvinte,nativul se repezi la Akha’Ghdan.Tinea in doua maini halebarda,toporisca fiindu-i prinsa la curea.Hanul facu doar un pas in lateral si se feri.Intrigat,Gal’Mur se intoarse brusc,desenand cu halebarda un semicerc.Ai fi zis pe moment ca hanul e pierdut.Lama parea ca ii va lovi gatul din moment in moment.Dar sabia ii zadarnici scopul.Blocajul fusese scurt si eficient.Dar hanul nu-si terminase actiunea.Cu o singura miscare undui sabia si taie manerul de lemn al halebardei.Din acest moment,arma era inutila,ciotul de lemn ramas infipt in lama fiind prea scurt pentru a putea fi manuita.Astfel ca nativul era obligat sa se foloseasca de toporisca.Acum cand era ramas fara uriasa sa arma,alternativa parea destul de anemica.
Orcii spectatori priveau cu entuziasm.Hanul era in avantaj.Finalul avea sa fie palpitant.Daca pana atunci tot ce-l interesa era sa termine cu adversarul cat mai repede,acum lucrurile stateau altfel.Gal’Mur isi privea cu atentie adversarul.Avea o sabie impresionanta,eleganta si puternica.Hanul era musculos,agil si puternic.Mai oberva un lucru,decisiv poate.La bratul drept,Akha’Ghdan purta o fasie sfasiata dintr-o tunica pe care se vedeau pete de sange.Era rana provocata de ultimul atac al minionilor lui Leus.Nativul se hotari sa profite.Cauta sa-si pozitioneze adversarul in asa fel incat sa ramana cu bratul descoperit pentru a-l putea dobori.
Daca cititorul priveste la inceputul sectiunii acestui capitol,va vedea ca hanul fusese ranit la bratul stang.De fapt era doar un siretlic.Akha’Ghdan gandinse in asa fel situatia incat sa prevada miscarile adversarului.Se astepta ca nativul sa zareasca fasia,si de aceea schimbase bandajul la celalalt brat.In realitate el fusese ranit la cel stang.Acum se astepta din moment in moment la un atac decisiv.Si intr-adevar asa se petrecu.Dupa cateva clinchuri,Gal’Mur se lasa expre descoperit.Akha’Ghdan fanda in fata.Bratul ii era descoperit,si nativul parea ca-i va da lovitura finala.Dar hanul era mai agil decat o arata in realitate.Prevazuse fiecare moment.Para cu usurinta atacul ,ba chiar il dezarma,lovindu-l peste mana cu manerul sabiei sale.Acum Akha’Ghdan era inarmat cu o sabie si cu o toporisca.Gal’Mur nu avea nimic.Era dezarmat.Pierdu-se.Gafaia speriat dar orgolios:
-Hai caine!Hai odata,termina!!!
Hanul scoase un tipat infiorator si se prefacu a lovi,si scufunda toporisca in pamant:
-Demonul a pornit la o vanatoare de orci...Daca vrem sa supravietuim,trebuie sa ramanem in viata cat mai multi,nu sa ne omoram intre noi.Am castigat...Tu si ceilalti nativi veti asculta acum de mine.
Akha’Ghdan isi lua sabia si pleca,intorcandu-se cu spatele.Nervos pe aceasta umilinta,Gal’Mur exclama:’’Caine!’’ lua securea de jos si se pregati sa arunce.Intr-o fractiune de secunda o sageata suiera prin aer si se opri in bratul nativului,care scapa arma jos.Toata lumea privea socata.Dar sageata nu venise de la un orc...
*
...ursul se opri din traiectoria muscaturii.Herus privea terifiat.Ceva sau cineva prinsese bestia de ceafa.Apoi,cu o smucitura brusca,uriasul pradator fu aruncat la cativa pasi distanta.Tanarul om vedea acum cine il salvase.Era un tigru alb vargat cu niste dungi cenusii.Animalul era fioros,puternic dar si frumos si elegant in acelasi timp.Mai bine spus,o veritabila felina.Tranta incasata nu-l incetini prea mult pe urs.Acesta se ridica in doua labe si mormai guturalnic pe o voce de bariton.Tigrul pasea atent,insesizabil,neluandu-si ochii de la bestie.Nici nu realizai ca felina tocmai se apropiase cu vreo cinci pasi de urias.
Ursul cobori la loc pe patru picioare si cu o viteza impresionanta se repezi cu botul larg deschis catre invitatul nepoftit.Viteza era si atuul tigrului,care cu o miscare comisa intr-o fractiune de secunda se dadu in laturi,si apoi puse ghearele la inaintare in coastele bestiei.Salvatorul lui Herus isi desfacu botul si musca din blana ursului.Uriasul animal urla de durere si frustrare.Se agita nervos si reusi sa se elibereze.Spre ghinionul tigrului,coada sa ramase prinsa sub greutatea adversarului.Ursul trimise doua labe bine plasate scotand din joc pentru cateva secunde pe salvator.
Apoi paru ca ignora total noua victima indreptandu-si toata atentia spre Herus.Omul se deplasase si el cu greutate cativa pasi,departe de planul de bataie.Ursul facu un singur salt pentru a se apropia de victima.In momentul in care ghearele pareau sa-l sfasie,tigrul era intors in actiune.Cu un salt similar,izbi din plin pe mos Martin.Uriasul se prabusi ca un bolovan in zapada.Felina era deja inapoi in picioare.Dupa cateva momente,ursul se scula de jos si se ridica din nou in doua labe.Tigrul profita de moment si se strecura in fata sa infigandu-si ghearele in plaselele adversarului.Facuse in asa fel incat rana sa fie fatala.Adancise gheara cat putu de mult si apoi smuci adanc in piele.Ultimele eforturi pentru supravietuire(zadarnice de altfel) isi faceau aparitia.Lovi pe tigru si se agita mormaind.Pana la urma se prabusi morocanos in zapada.
Ca de nicaieri,Krom aparu si apuca ursul de falca.Elful isi aduna toate fortele pentru a-l executa pe agresor.Varfurile degetelor se albira,chipul ii disparu intre pectorali,talpile i se afundara adanc in zapada.Krom scoase un tipat prin care obliga ursul sa piara mai repede.Animalul era inert.Rezista fara vointa,ci doar din natura sa.Apoi se auzi un crick! si craniul cazu sfaramat.
Herus privea inspaimantat dar usurat.Tocmai scapase cu viata...Prietenul sau elf il privi vesel si ii cerceta ranile.Coastele din partea stanga erau fracturate.Krom folosi mai multe tincturi din plante,bandaja si isi ridica prietenul de la pamant.
Herus il privea recunoscator.Un simplu multumesc nu ar fi fost de ajuns.Elful intui ceea ce tanarul ar fi vrut sa spuna si vorbi el primul:
-Nu e nevoie sa spui nimic...as face-o iara daca e nevoie.Lui ar trebui sa-i multumesti.
Si indica spre tigru.Acesta se aseza langa elf si incepu sa toarca precum un pisoi.
-Si el este...?intreba omul incantat.
-El este avatarul meu...Si il cheama Sharly.
-Avatar?
-Asa cum Akkadur este avatarul Enyei,asa este Sharly,avatarul sau protectorul meu.Ne-a atacat in timp ce veneam sa te salvam.Pentru ca l-am dibuit imi este acum supus mie.Este o lege nescrisa a Henyei...Ar trebui sa-i multumesti si lui Shan’Dor.M-a vestit la momentul oportun.
Soimul striga fericit dand ocolisuri prin vazduh.
-Nu te-ai descurcat prea rau pe cont propriu pentru prima data pe Henya...remarca Krom.Dar de-acum ai nevoie de un protector,de un avatar.M-am gandit la el,ca si-asa v-ati inteles destul de bine.
Arata spre lesul ursului.
-Vino!Iti voi arata cum se face...
Herus fu indemnat sa-si ia sabia si sa o infiga in inima animalului.Bolborosi apoi cateva cuvinte si ranile ursului se vindecara,si animalul se ridica de jos privindu-si cuminte noul stapan.
-Ii voi spune Yuki...decise tanarul.
Krom il prezenta lui Herus si pe Zglorb,prezentandu-i povestea.Se decisera sa porneasca degraba spre depresiunea Askarand.Aveau inca de iesit de pe drumul Stancii celor doua Vieti
Herus privea curios catre ciudatul(si in acelasi timp haiosul orc) niciodata nu-i fusese dat sa stea atat de aproape de unul din rasa sa fara sa aibe mana pe sabie.Se dovedi ca Herus,in momentele cand calatorise singur nu se abatuse de loc de pe drum,care insa parea interminabil.Dupa o jumatate de ceas,cei trei si avatarii(urmariti de Shan’Dor din aer) parasira infernalul drum al Stancii celor doua Vieti.Krom dobandise un arc pe drumul sau si exersase de cateva ori doborand niste creaturi zburatoare mici.De acum drumul spre restul Faldorasului era lesne de explorat...Exceptand demonul,minionii...Animalele salbatice si...cam atat.Le lua mult mai mult decat razboinicilor lui Akha’Ghdan sa ajunga in depresiunea Askarand.Cand zarira mareata capitala,fiecare avu pareri diferite:
-Oau,se multumi sa exclame Zglorb.
-Civilizatia orca m-a impresionat!spuse si Herus.
-Ceva nu e in regula,spuse Krom contrar asteptarilor.
-Ce tot spui?intreba Herus
-Sange a fost varsat...suspina elful.
-Bietul han,se planse Zglorb.
Krom nu mai spuse nimic si o lua la fuga catre portile orasului.Ceilalti doi il urmara.Cat de mult avea sa conteze aceasta fuga.Elful ajunse primul.Spre surprinderea sa,vedea doi orci luptandu-se pe viata si pe moarte.Imediat il recunoscu pe Akha’Ghdan,cu bustul dezgolit,luptand in compania sabiei sale de incredere impotriva unui orc pe care dupa imbracaminte si aspect,Krom ghici ca e un nativ.
La cateva momente dupa,Herus si Zglorb ajunsera langa elf.Orcul zari inspaimantat lupta si dori sa intervina.Krom il opri.Stia ca cei doi erau capetenii si foarte probabil ca se luptau pentru suprematie.Hanul reusi in cele din urma sa-si dezarmeze adversarul si desi nativul il indemna sa-si termine treaba,Akha’Ghdan refuza.Atunci,liderul ridica toporisca de jos gata sa isi loveasca adversarul pe la spate.Krom se misca surprinzator de repede.Puse o sageata in arc,ochi,intinse coarda si trase cu precizie chirurgicala.In incheietura.Nativul scapa securea din mana si se prabusi in genunchi.Ceilalti orci priveau uimiti.Krom se arata lor,creand un sentiment de bucurie pentru Akha’Ghdan.
-Prietenul meu a venit la momentul potrivit!exclama hanul.
-Niciun misel nu l-ar putea dobori pe Marele Han al Orcilor...
-La naiba cu tine,caine!urla nativul.
Herus se duse la el si ii plasa un pumn in figura,linistindu-l pentru cateva minute.
Akha’Ghdan se improspata dupa duel si ii lua cu sine pe Krom si Herus pentru a vorbi.
-Nu m-as fi asteptat sa o parasiti pe
-A trebuit sa o facem,raspunse Krom.Leus era deja pe urmele voastre...
-Inca incercati sa-l...salvati?
-Nu mi-as parasi niciodata prietenul,spuse Herus decis.
-Si el n-ar avea nicio sansa pe Henya fara ajutorul meu,adauga elful.
Orcul ii privi incantat si continua:
-Ma bucur ca ati aparut...De altfel,daca il cautati pe demon,ati venit in locul care trebuie.Sa fi tot trecut doua zile de cand a atacat acest oras.Curand va afla ca si noi am ajuns aici,si se va intoarce.
-Nu puteti ramane aici.
-N-am de ales!exclama hanul.E singura cale prin care l-am putea infrunta.
-Cineva cu resursele magice precum Leus nu s-ar lasa oprit de niste ziduri...Poate de aceea a masacrat asa de usor Askarandul.
Observatia lui Herus il puse pe Akha’Ghdan pe ganduri:
-Si ce ai vrea sa fac?Unde sa ma duc?Sau poate crezi ca totul e lipsit de speranta si ca oricum vom pieri.
-Speranta niciodata nu moare,protesta Krom.Dar stand aici nu rezolvi nimic...Baricadandu-te iti creezi tie o situatie dificila,caci n-o sa mai ai pe unde iesi.Singura sansa e in camp liber.Cunosti slabiciunea lui Leus,foloseste-te de ea!
Hanul orcilor aflase inca de pe Servah ca demonul nu putea fi ranit decat de armele create de el.Dar pentru a obtine astfel de arme,trebuia sa riste enorm.
-Ma voi gandi...si voi vedea ce solutie voi lua.Oricum nu vom ramane aici prea mult...Aveti dreptate.Am muri precum niste sobolani...
-Ma bucur ca spui asa,prietene,zambi Krom.
Pana atunci,hanul nu-l zarise pe Zglorb.Intui faptul ca venise cu cei doi:
-Unde l-ati gasit?
-Ma urmarea...din ordinul tau...raspunse elful cu ezitare in glas.
-Pshaw,pe naiba!exclama orcul.L-am gonit,din cauza lui am fost atacati ultima data.Trebuia sa-i fi luat gatul.De fapt,o sa fac asta chiar acum...
Infasca sabia si vru sa se indrepte spre el,dar dadu peste Krom:
-Nu intelegi,sopti hanul.E UN IMBECIL !!!!
-E acum in grija mea...eu raspund de el,spuse Krom cu tarie.
Akha’Ghdan se resemna.
Mai tarziu in acea zi,Gal’Mur veni la Akha’Ghdan si ii jura supunere.Nativul isi bandajase singur rana si vorbea prieteneste cu hanul care il facuse om de incredere in armata sa.
-Trebuie sa va spun ceva,e vorba de ceilalti orci...
-Ceilalti?intreba hanul.
-Din restul orasului.Nu se poate sa fi murit toti.Unii ar putea fi inca pe-acolo.Dar nu vor iesi daca nu-i cautam...
-Preconizezi cati supravietuitori?
-Cel putin 5000 de oameni...Majoritatea razboinici buni.
-Vom face o echipa de cautare.Maine in zori pornim sa-i cautam.
-Multumesc,
‘’
Hanul vorbi cu Herus si Krom care incuviintara sa faca si ei parte din echipa de cautare.
La sfarsitul unor siruri de zile tulburate,Henya avea prima ei noapte linistita.Emerel suna apusul,si toata lume dormea...Caci doar somnul mai putea sa-i sustraga pe orci din grijile de zi cu zi.Doar in vis ei se mai puteau simti liberi,neamenintati...Si doar in vis avea sa ramana...Caci ‘’Sange va fi varsat’’ si in continuare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu