miercuri, 30 martie 2011

Never Let Ya Go...

Vroiam sa o pun de ceva timp, dar astazi am simtit ca merge cel mai bine.
Pentru ca ador muzica metal si pentru ca-mi place reggae-ul foarte mult. Pentru asta avem...



Skindred - Rat Race

Bonus: Un live unde publicul face toti banii.

Enjoy!

Greetings to Andrei for it!

De ce ne miram?

Imposibil sa scapi uitandu-te la televizor in weekendul trecut si sa nu vezi ca joaca (!!!) nationala de fotbal. Cum care nationala? Nationala Romaniei. Mandria natiunii. Reprezentanta noastra in sportul in care n-avem absolut nicio performanta notabila de ani de zile dar noi toti ne pricepem la el, toti ne dam cu parerea si toate buletinele de stiri dau numai noutati (mondene de cele mai multe ori) despre acest sport, ignorandu-le cu desavarsire pe celelalte (la care din intamplare mai avem performante, campioni mondiali, chestii de genul asta).

Sambata seara am spus intr-o doara inainte de meci ca va fi 2-1. Mare mi-a fost surpriza cand s-a adeverit. Daca stiam, dadeam si eu la pariuri.
Acum eu nu inteleg de ce e toata agitatia asta, legata de rezultate. Toti urangutanii urla (pe internet, desigur) la Lucescu si-l fac in toate felurile. Pentru ca repet, toti se pricep la fotbal, mai putin ala care chiar antreneaza. Nu ca m-ar impresiona cu ceva individul dar vad ca lumea refuza cu desavarsire sa fie realista in ceea ce priveste fotbalul. E un sport la care nu mai excelam deloc de foarte multi ani. De unde interesul asta persistent si inversunarea asta pe care o are presa si o au suporterii dupa rezultate bune, reprezinta un mister pentru mine.

Personal, cand ma uit la aia care erau pe teren la meciul de sambata, singura intrebare care-mi vine in minte este - de ce am castiga? Hai sa vedem, din cine este formata nationala Romaniei? Sunt vreo 2-3 jucatori de la Steaua, acolo unde daca-i intrebi cine-i antreneaza vor ridica din umeri. Aia sunt asa zapaciti de patron, presa si ultrasi-urangutani incat au ajuns din a-mi fi antipatici in a mi se face mila de ei. In rest, din campionatul intern am vazut numai jucatori micuti si lipsiti de orice fel de talent deosebit. Nu stiu cine-i pe primul loc (Galati, Timisoara...ceva de genul asta) dar nu cred ca au avut mai mult de un jucator pe teren. Deci Steaua si Dinamo inca au prioritate la nationala chiar daca-s vai de capul lor.
Mai vin la echipa unii din strainatate. 80% din ei nu joaca constant acolo. Practic ei vin la nationala ca sa mai joace si ei in niste meciuri oficiale. Mai ramane Chivu care-i tot timpul accidentant si Mutu care-i tot timpul suspendat. Ok, acum isi revine (iar) si aseara (cu Luxemburg) a dat doua goluri.

Si cu o asa echipa lumea vrea sa castige? Si nu e vorba de antrenor sau de selectie. Nu e ca si cum sunt alti 22 de jucatori din care bubuie talentul dar care nu sunt chemati pentru ca Lucescu e rau. Omul cheama ce are. Asta avem. Se vrea performanta cu ce avem acum? Imi pare rau, poate la Fifa 11.
Si Urugay a luat Cupa Mondiala in 1930 si 1950 dar asta nu inseamna ca emit pretentii cu niste jucatori care nu pot face fata.

Locul Romaniei in grupa e cel adevarat si nimeni n-are nicio vina, poate ar trebui si mai jos de-atat. Atata timp cat nu exista alti jucatori care sa faca diferenta, vreo doi-trei mai tineri de nivelul lui Mutu, nu se poate face nimic.

Acum o saptamana jumate, Lucian Bute a mai facut pe unul K.O. si a ajuns la 28 de victorii consecutive la profesionisti (din tot atatea meciuri) si a ramas Campion IBF. N-am prea auzit laude prin presa. Presupun ca daca nu e cocalar dat cu gel, nu face pe victima la interviuri si nu da cu piciorul in minge, nu merita atentie.
Bravo Lucian! Tot asa!

duminică, 20 martie 2011

Bani de aruncat

Batand in lungul si latul anumitor strazi din Bucuresti, e imposibil sa nu-ti sara privirea dupa tot felul de afise, anunturi, reclame s.a.m.d. In preajma Universitatii e un anunt care pe mine m-a dat gata - un poster cu oferte pentru Instalarea Windows 7 - si costul era ceva de genul 50 lei. Mai urmau - optimizare sistem pentru Win7 (tot 50 lei), scanare anti-virusi (20 lei) si ma rog, intelegeti ideea. Tot felul de chestii simple pe care le-ar putea face oricine pentru a-si ajuta computerul sa mearga cat mai bine.

In schimb oamenii astia cereau bani pentru asa ceva. Iar preturile sunt pur si simplu...wow! What the fuck? Cum ar putea sa-si justifice costurile pentru niste chestii asa banale? Instalarea Windows-ului? Oh da, asta e tare!... pentru ca aparent toata lumea se teme de procedura asta de parca ar trebui sa opereze pe cineva pe creier in timp ce sunt aflati intr-un tren in miscare.
Nu stiu daca necesita mai mult de 5 minute de documentare pe internet si niste minime cunostinte de engleza ca sa pot instala un sistem de operare cum e Windows. Singura dilema pe care o vad este timpul mare in care trebuie sa stai degeaba in timp ce rasnita se incarca. Ce faci atunci? Citesti? Asculti muzica? Te uiti la ceva la tv?

Insa chiar am intalnit o gramada de oameni care fug de a face ei personal instalarea Windows ca si cum ar fugi de dracu'. Scanare anti-virus? Ah, si asta e greu, sa apesi 2 butoane si sa te uiti ce a gasit poate fi o provocare. E drept, pentru o scanare completa de orice fel de daunatori, de regula ai nevoie de cel putin 3 programe, dar toate merg dupa principiul Open-Click-Scan-Click.
Iar asta cu optimizarea sistemului special pentru Win7 m-a facut sa rad. E ca si cum te-ai preface ca reglezi o chitara deja acordata, avand in vedere ca 7-ele (cred ca si Vista, nu sunt sigur) are o functie speciala de reglare a performantelor in functie de capacitatea computerului.
Anuntul asta avea niste biletele care puteau fi rupte din el, biletele cu numar de telefon, e-mail. Si erau rupte o gramda, nu toate, dar destule. Ar fi corect sa presupun ca lumea avea nevoie de ajutor pentru operatiuni asa complicate, nu?

Ok, poate sunt eu o fire mai ciudata dar mi se pare aberant sa ai un PC si sa te porti cu el ca si cum ar fi rocket-science. Sa te uiti la el si sa zici - merge sau nu mai merge, s-a stricat. Sa n-ai habar sa faci la el altceva decat sa stai pe mess, feisbuc si eventual niste joculete. Nu zic acum ca ar trebui toti sa stim sa schimbam placute RAM sau sa facem overclocking la placile video dar serios, pentru chestiile pentru care baietii astia cu anuntul taxeaza niste sume gigantice, oricine le-ar putea rezolva singur. Sunt de bun-simt. Nu e necesara decat putina documentare. Google are atatea informatii. E ca si cum ar stii orice!
Cu toate astea vor exista oameni care vor da banii pe asa ceva, pentru ca e mai comod sa cheltui degeaba decat sa-ti pui mintea la contributie pentru 5 minute.


*

Tot din sfera asta, probabil ca ati auzit de VPlay. E site-ul ala video care printre altele uploadeaza seriale in timp util de cele mai multe ori. Ok, ideea lui e buna. Parca e mai comod sa stai la browser si sa pornesti dintr-un singur click sa-ti vezi episodul decat sa downloadezi (desi la sursele existente in ziua de azi, timpul de asteptare e oricum minim). In felul asta economisesti si timp si spatiu pe hard. Mai nasol este ca baietii destepti de la VPlay au prins mirosul banului si au facut site-ul destul de exclusivist, trebuie sa fii inscris ca sa poti viziona si chiar si atunci s-ar putea sa ai nevoie de cont VIP, cont care costa, ceva de genul...de la 5 euro in sus, in functie de perioada de abonare.
Are you fuckin' kidding me? Sa platesti? Pentru asta? Nu m-ar deranja daca serviciul ar fi legal si ar distribui serialele astea cu acordul caselor de productie. Dar ei le iau de unde le poate lua oricine. Torrente! Evident, nu e ca si cum ideea site-ului e tocmai legala. Dar mi se pare de-o nesimtire si prostie crasa sa taxezi pentru asa ceva. Incurajeaza donatiile - ok! Dar nu baga preturi astronomice asupra unui produs asupra caruia oricum nu ai niciun drept. Din nou, in Romania se poate! Bravo!

Dar din moment ce site-ului ii merge atat de bine, pot presupune din nou ca oamenii prefera sa plateasca ceva care ar putea fi la fel de usor luat gratis doar pentru ca e mai comod. Te lipseste de 3 miscari de mouse si vreo 2 clickuri. Plus cateva minutele de asteptare. Minutele care oricum apar si pe VPlay. Cronometrul lor de 20 de minute este deja infam! Ma gandesc pana la urma ca genul asta de site nici n-ar trebui sa existe. Adica daca n-ar taxa, ar fi ok. Dar sa la umfli buzunarele pe abonamente VIP si alte cacaturi. Dar hey, sunt doar 5 euro, nu?

Mare-i lenea la noi, jur! Toata lumea se fereste sa-si complice prea mult viata incercand sa faca lucruri pe cont propriu. Vrem totul de-a gata. Suntem un popor tare monoton.

sâmbătă, 19 martie 2011

Inca una...

Asta pentru cei 20 facuti miercuri:
Frumos si reprezentant pentru mine, vers cu vers:




Azi e ziua meaDar-ar dacii-n eaInc-un an, inc-un an S-a mai dus pe toboganE ziua meaTine-oglinda n-o miscaParu alb sta rebelInsa zambetu-i la fel, la fel.

vineri, 18 martie 2011

Freak the world!

Muzica buna e foarte imprevizibila si te loveste de unde nu te astepti. Mai stiti trupa asta? Erau o moda in Romania acum ceva timp. Mai ales solistul, Radu Almasan a fost intotdeauna de remarcat. Intre timp omul a plecat in SUA, s-a stabilit in Los Angeles si a pornit o noua trupa. Rezultatul e absolut superb. Mai vreau doar sa comentez ca am incercat sa fac cumva rost de album (de cumparat in Romania pare fictiv) dar n-am reusit, daca descopera cineva, strigati!

Sa cante muzica :

joi, 17 martie 2011

Dragon Age II


  Acum ceva mai mult de un an faceam cunostinta cu unul dintre jocurile care mi-au marcat viata de gamer. Poate parea exagerat si dramatic, dar este adevarat. Dragon Age : Origins a fost absolut genial! Categoric intra in top 5 la mine. Am mai mentionat care este topul - Prince of Persia, Fahrenheit, Freelancer, Oblivion si Syberia. De ceva timp si Dragon Age.
Tot acum ceva mai bine de un an scriam un review gigantic in care incercam sa surprind macar o bucatica din esenta jocului, din farmecul lui unic si fabulos.
DAO a fost jocul perfect, cu grafica si coloana sonora perfecta, cu personajele perfecte si cu o poveste memorabila, absolut perfecta. Am fost impresionat sa descopar BioWare si seriile lor de RPG-uri. Oamenii astia sunt buni la asa ceva si fiecare din jocurile lor au ceva deosebit si unic.
Dupa un expansion ceva mai dezamagitor (Awakening) si un ultim-DLC absolut penibil care a stricat orice farmec asupra celui mai misto personaj posibil, era si timpul ca BioWare sa revina in forta cu DAII, cu un motor grafic nou-nout si cu un gameplay proaspat si mai bun (oare?).

Ce a iesit? Ramane de vazut...

Dragon Age II este foarte Mass-Effectizat. Dat fiind ca cealalta serie marca BioWare s-a bucurat de un succes gigantic (pe buna dreptate, sunt niste jocuri excelente) si a incasat cam toate premiile posibile si imposibile, s-au gandit probabil ca ar putea sa imprumute detalii de la SF-ul lor si sa-l faca la fel de comercial si de succes. In anumite detalii schimbarile sunt impresionante si imi plac dar in altele au fost complet inutile. Stiti ca in orice faceti trebuie respectat KISS-ul? Keep It Simple, Stupid! Ei bine, Bioware n-au facut asta.

Povestea din DAII incepe cam in aceeasi perioada cu cea din Origins, dar se va intinde pe 10 ani. Eroul (sau eroina, dupa preferinta) este Hawke, un refugiat din oraselul Lothering ce fuge din regatul Ferelden, regat care, la scurt timp dupa, va fi salvat de protagonistul din Origins (cu foarte multe posibilitati de final). Jocul urmareste expansiunea lui Hawke in orasul Kirkwall, pornind de la viata in cartierele sarace si pana la ascensiunea sa drept Campion al orasului.
Faptul ca producatorii au impus un personaj prestabilit, care are un nume, o voce si un chip (care poate fi modificat la nevoie) face intreg jocul mult mai personal. Ajungi sa te atasezi de Hawke, sa-i impartasesti sentimentele.
Jocul in continuare se bazeaza pe principiul libertatii totale a jucatorului. Se simte fiecare decizie luata, se poate crea o personalitate diferita de la jucator la jucator si, ceea ce mi-a placut mie foarte mult, se iau in calcul si multe din deciziile din Origins.
Povestea este emotionanta de multe ori, o gramada din chestiile care i se intampla lui Hawke m-au lasat masca si esti de multe ori pus in postura de a lua o gramada de decizii dureroase. Nu multe jocuri sunt in stare sa te faca sa te simti prost doar pentru ca ai luat o anumita hotarare. Si DAII isi merita din plin laudele pentru asta.
Imi place foarte mult si principiul dupa care se bazeaza jocul - Rise To Power, By Any Means Possible. Astfel ca Hawke nu trebuie sa devina eroul perfect pentru a ajunge acolo sus. Multe decizii ar putea sa para indoielnice din punct de vedere moral. Pana la urma toate persoanele marete au trebuit sa calce peste altii pentru a atinge perioada lor de glorie. Toti avem in dulap scheletii nostri. Nici Hawke nu este diferit.

Nu vom fi lipsiti nici de companionii care de multe ori fac deliciul jocurilor BioWare. Unii sunt noi, altii sunt cunoscuti din Origins si Awakening, nu neaparat ca fosti parteneri ai Wardenului din prima parte ci doar prin prisma unor aparitii. Anders spre exemplu a fost companion in Awakening, Merril a avut o aparitie scurta intr-unul dintre Origins, Isabela din nou a avut o aparitie episodica in Origins si tot asa.
Vom avea si aparitii ale companionilor din prima parte - Leliana, Alistair, Zevran. Chiar si Shale este mentionat prin niste zvonuri.
Un capitol la care jocul sufera este interactiunea cu toti companionii. Treaba nu mai este asa de libera cum era in Origins cand pam! vroiai sa discuti cu cineva ceva, se rezolva...totul printr-un singur click. Acum sunt doar locuri specifice in care dialogurile pot fi initiate. Si asta este destul de nasol. E o schimbare care a aparut prima data in Awakening si desi a fost un experiment nereusit, vad ca sistemul persista.
Sistemul de dialog a fost modificat complet si s-a trecut la sistemul din Mass Effect care desi functioneaza perfect in jocul SF, cam sughite intr-un univers fantasy, dar asta nu-l priveaza pe Hawke de a fi modelat dupa placul jucatorului.
In plus nu-ti mai poti echipa partenerii dupa bunul plac, multe din prazile dobandite in lupte reprezentand echipament doar pentru Hawke. Este multa limitare la capitolul asta din pacate.

Grafica a fost schimbata foarte mult si trebuie sa recunosc ca 90% arata senzational. Nu mi-a placut un anume stil care apare uneori, stil desprins parca din cultura japoneza a anime-urilor. Nu-ti sare chiar asa in ochi pentru ca nu exista peste tot dar sunt anumite elemente din acea sfera. In rest arata superb. Abia astept sa-mi schimb placa video ca sa vad intreaga putere a motorului grafic al jocului.
La capitolul sunet totul este perfect. De la vocile credibile si memorabile pana la coloana sonora, n-am nimic de reprosat.

Si in cele din urma...gameplay-ul. Cel mai important, desigur. Desi principiul este acelasi ca in Origins, au fost aduse schimbari. In primul rand s-au bagat foarte multe animatii noi astfel ca intreaga actiune sa para mai dinamica si mai spectaculoasa. Si reuseste, fara indoiala. N-am inteles insa de ce toti inamicii trebuie sa se dezintegreze in niste bucatele sangeroase la orice fel de contact. Ok, inteleg ca la o vraja puternica sa nu mai ramana nimic din individ, dar de la o impungere cu pumnalul? Sa sara 20 de litri de sange? Serios? Fantasy fantasy, dar totusi, este putin credibil. In plus, acum la batalii, inamicii vin intr-un numar imens, in diferite valuri. Ceea ce este deranjant, am impresia ca urmaresc un film de actiune cu Chuck Norris unde baietii rai continua sa vina de nicaieri. Majoritatea inamicilor sunt slabi si usor de batut, singurul pericol venind practic din numarul lor mare.
Dar asa dinamica cum este actiunea, totul merge prea repede. Nu se poate admira intreg spectacolul ca in Origins, nu poti sa te minunezi de o abilitate sau o vraja noua pentru ca n-ai timp. Parca ar fi dat pe fast-forward. Este un aspect care nu trebuia schimbat. Chiar nu era cazul, sistemul mergea perfect in Origins. Trebuiau introduse animatiile si atat. In schimb luptele par mai superficiale si mai lipsite de epic acum. Nu e nicio satisfactie sa bati  30 de inamici slabi. Parca si bosii sunt mai usor de trecut tocmai pentru ca sunt insotiti de cateva duzini de acoliti.
Desi unele misiuni sunt interesante, este deranjant sa faci parca acelasi lucru peste tot. Mai ales ca toata actiunea jocului se petrece intr-un oras si alte cateva locatii adiacente, apare rutina. In plus, faptul ca prin aceeasi zona prin care ai mai trecut de zece ori pana acum, mai ai acum de luptat cu inca cateva duzini de inamici, nu face lucrurile tocmai distractive.

Povestea este grozava! Dar Dragon Age II are cateva probleme care culmea, nu persista din aspectele negative de la Origins ci din niste schimbari care nu-si aveau locul. Avem asadar un joc bun, imbunatatit in bine la unele aspecte dar tind sa stramb din nas la mass-effectizarea lui si la simplificarea a multor dintre aspecte. Daca l-am lua separat, am avea un action-rpg frumos de nota 9. Dar pentru ca urmeaza unei capodopere numite Dragon Age Origins...primeste nota 8.5 :)

miercuri, 16 martie 2011

XX...

Ziua de azi ma prinde pe picior gresit cu o noua runda de raceala. Un cadou dragut marca Bucuresti. Aparent nu pot rezista la atatea fluctuatii rece-cald. E ciudat pentru ca la Constanta nu raceam mai mult de o data pe an. De cand sunt in capitala

Nu-mi doresc foarte multe pentru azi. In afara de cateva chestiute materiale care nu vor depinde decat de mine, tot ce vreau este ca viata mea sa continue pe panta ascendenta pe care se afla. As fi egoist daca n-as spune ca nu-mi lipseste mare lucru. Am o familie care face tot ce-ar trebui sa faca o familie si acum ca ii vad mai rar ii pot aprecia mai mult la adevarata lor valoare. Am o iubita care este tot ce mi-as putea dori vreodata si o iubesc mai mult decat orice pe lumea asta - tu imi schimbi viata in bine ori de cate ori imi adresezi doar si un cuvintel ; si am...acum mai mult decat oricand...niste prieteni adevarati, mai adevarati decat am avut in toti anii astia. You're the best!

Ca de obicei, nu ma simt diferit. De fapt ma simt...capul imi vajaie, stranut, tusesc si cea mai mare dorinta a mea astazi este sa fac umbra patului. Oh well...maine va fi o zi mai buna. Maine sper sa ma bucur mai mult de faptul ca...hey, traiesc!...de doua decenii - eu traiesc. Ba mai mult, anul asta a fost atat de bun incat simt ca trebuie sa ma bucur de toate asta. Si o fac!

Hapciu!(din nou, stiu...sunt ca un copilas)

duminică, 13 martie 2011

Children of Bodom - Relentless Reckless Forever


In lumea ascultatorilor de rock/metal sunt foarte multe idei preconcepute. Sunt foarte multi care parca n-ar avea urechi pentru ei sau daca au, sunt pur si simplu prea orbi (muzical vorbind...surzi, doar ca suna mai bine orbi in contextul asta :) ) pentru a recunoaste. Muzica este ceva liber si atata timp cat exprima ceva, un mesaj care nu este nici manea nici vreo vrajeala pop/house/dance, atunci merita incercata, digerata, acceptata. Nu trebuie sa ne placa tot, dar ar trebui sa respectam gusturile altora. Pana la urma nu-ti masori inteligenta sau "adevaraciunea" in numarul de trupe "tru" pe care le asculti. Iti masori toate acestea ascultand si intelegand muzica, totul cu o minte ceva mai deschisa.
Cum spuneam mai sus, exista idei preconcepute in aria asta de muzica. Multe sunt legate de trupele care au un succes foarte mare, de cele care au ales sa aibe un sunet mai accesibil pentru a castiga si mai mult public. Si de multe ori a functionat. Dovada - multe care fac asa continua sa adune multi oameni la concerte.
Metallica sunt comerciali, Bullet for my Valentine sunt emo sau gay(?!?), Slipknot si Linkin Park (desi nu ascult, de fiecare data cand se discuta despre ele, iese scandal) sunt niste ratati iar Children of Bodom...

...Children of Bodom sunt naspa. Pur si simplu. Asa zic metalistii tru. Ei bine, cu toate astea, asa cum fac si cu 'Tallica si cu BFMV, eu ii ascult cu placere. Motiv de sarbatoare pentru mine cand am auzit ca finlandezii vin la Bucuresti (biletul ma asteapta cuminte pus bine) alaturi de Ensiferum. CoB vor veni cu un nou album. Relentless Reckless Forever (lung nume, de-abia reusesc sa-l scriu fara sa ma uit pe poza aia de mai sus) este cel mai nou material si succede pe dubiosul Bloodrunk din 2008 si albumul de coveruri Skeletons in the Closet din 2009.
Bloodrunk a fost dubios din mai multe motive. De la piesele generice si pana la durata lui scurta, similara unui album pop, parca totul a mers ciudat la materialul ala.

Ok, si desi nici RRF nu este tocmai o capodopera, sunt destule piese cam de umplutura, dar partea buna (si cum toti adoram partile bune) este ca sunt si cantece bune!
Albumul se deschide cu Not My Funeral, care este indeajuns de heavy ca sa-o astept cu placere live si are si un spectacol melodic reusit. Stim cu totii ca Alexi Laiho (voce+chitara solo) este un virtuoz si trebuie sa te instalezi la albumul asta fix cu aceasta idee. Totul se invarte in jurul chitarii si ocazional in jurul clapelor. Solo-ul de clape nu-mi place insa si este o problema care va reveni pe tot parcursul materialului. Nu stiu ce se intampla cu Janne Wirman (care de regula avea bucati misto) dar pe albumul asta m-a facut sa-mi doresc cantecele fara clape.

Shovel Knockout incepe frumos cu un duet tobe-bass. Jaska Raatikainen si Henka Seppala fac o treaba buna dar parca totul se pierde pe parcurs. Cantecul nu se poate hotari daca este foarte heavy sau mai are si putina melodie si inconsistena asta da de suferit per total.
Roundtrip to Hell and Back in schimb stie din primele acorduri unde se incadreaza. Instrumentele progreseaza frumos, clapele sunt (de data asta inspirate). Hai sa discutam putin si despre versuri. Din cauza vocii...unice a lui Alexi...niciodata n-am dat atentie mare la versuri, dar bineinteles ca daca ajungi sa analizezi un album, trebuie sa le citesti macar. CoB au si cantece cu versuri foarte misto (Angels Don't Kill, Hate Me, Silent Night Bodom Night etc) dar si unele foarte ciudate. Desi instrumental imi place foarte mult, Roundtrip to Hell and Back (si inca cateva piese de pe album) merge dupa acelasi tipar de vocale, unul care pare putin expirat si folosit prea des de Alexi. E o chestie la care ar mai putea lucra.
Pussyfoot Miss Suicide...hm...nu stiu ce ar trebui sa zic despre o piesa care se numeste asa. Chiar nu stiu. Cateva riff-uri dragute dar cam atat. Din nou acelasi tipar la voce. Si cum Roundtripu' mi-a placut mai mult, avand riff-uri mai bune, la piesa asta de obicei dau skip.
Relentless Reckless Forever - title-trackul. Progreseaza frumos, solo-ul la clape este totusi putin stresant iar versurile sunt destul de generice. Nu este chiar atat de rea dar poate sa fie uitata destul de usor.
Ugly are foarte multa atitudine si un riff desprins din Holy Wars de la Megadeth. Nu-mi place cum suna instrumental in timpul versurilor. Dar atunci cand nu canta Alexi, instrumentele chiar ies frumos in evidenta.
Cry of the Nihilist este destul de generica. Un riff sacadat exploatat de trupa de o gramada de ori pana acum, niste parti melodice interesante dar nimic care sa faca totusi un cantec bun.
Was It Worth It? a fost ales ca prim single de promovare si a primit chiar si-un videoclip. Il puteti vedea aici. Ar fi un cantec ok daca cineva nu s-ar fi jucat cu mixajul pentru voce si sa faca vocea lui Alexi sa sune neinteligibil si chiar enervant. Dau merit instrumentelor totusi. Solo-ul bluesy la chitara suna absolut bestial si ideea de a-l canta fara un rhythm, ca un jam acompaniat ocazional de clape este buna dar parca nu a fost folosit la intreg potentialul. Si care-i faza cu skate-ul in flacari din videoclip? Ma rog...
Northpole Throwdone - interesant titlul, mai ales ca vine de la o trupa din Finlanda. Incepe cu un stil mai speed-thrash dar se pierde si devine neinteresanta pana la sfarsit.


Party All The Time este in schimb geniala. Cover dupa Eddie Murphy din 1985. Orice am putea spune despre albumele lor recente, o chestie este mult mai certa...coverurile lor sunt bestiale. Dupa ce au preluat piese de la Creedence Clearwater Revival, Britney Spears sau Billy Idol (cu niste momente Rihanna si Celine Dion in concerte), baietii dau iarasi lovitura cu o reproducere superba. E trist daca spun ca este piesa de referinta a albumului? Daca da, imi pare rau, dar este catchy, instrumental suna genial iar versurile alea cheesy care ies pe gura lui Alexi sunt pur si simplu fantastice. My girl wants to...Party All the time, party all the time, party all the tiiiiiiiime! She likes to party all the time! Superb!

Children of Bodom au tendinta de a cadea in rutina. Ii cred cand spun ca ei dau 100% pentru fiecare album dar ar trebui sa incerce ceva nou. Pentru ca idei sunt, talent este, abordarea pare un pic demodata deja. Oricum, abia ii astept pe 20 Aprilie. It's gonna be a breakdown!
Relentless Reckless Forever nu este un album rau, dar nici foarte deosebit nu este. Din cate am auzit insa, deja se descurca bine la vanzari. Asta e bine. Poate banii ii vor motiva pe viitor sa scoata ceva si mai bine concentrat si poate mai putin repetitiv.

Party All The Time!  \m/  \m/
Children of Bodom - Party All The Time (Eddie Murphy Cover)
 
 Asculta  mai multe  audio   rock

vineri, 11 martie 2011

Stand-up and Fight !

Probabil ca stiti asta, daca nu o stiti - o vedeti acum.

Teo e un tip super, un stand-up comediant genial si in general o persoana care atunci cand isi exprima niste pareri, o face pertinent. El a declansat la A2 un fel de trezire asupra tabloidelor. Da, toata lumea stie ca-s de cacat, dar nimeni nu face ceva in legatura cu asta ; si desi sunt o gramada de oameni care le ignora, sunt si mai multi care le citesc. Eu pot sta marturie la lucrul asta. Merg zilnic cu metroul si este imposibil sa scap de vreuna fara sa vad pe cineva cu un tabloid in mana. Fie ca se uita la silicoane, la telenovele "reale" sau orice alta porcarie care se gaseste prin aceste pseudo-ziare.

Aseara Teo a fost invitat la "Amfiteatrul Deschis" intr-o aula de la Universitate. Nu stiu daca sa ma declar impresionat sau nu (pentru ca stiu cat este el de apreciat si poate nu ar trebui sa ma mire) dar a umplut sala pana la refuz. Mi-a adus cumva aminte de examenul de literatura dar la o scare mai mare. Studentii s-au ingramadit cate 8-9 in bancile de 6 persoane si restul care n-au incaput au luat loc pe calorifere, trepte sau pur si simplu pe podea. Ca o paranteza, asa a fost si la partialul (de fapt) de literatura. Si uite-asa s-au adunat 200+ de oameni sa asiste la o discutie libera cu Teo.

El nu a facut pe gurul, nu s-a dat noul Tudor Chirila, idolul adolescentilor(mai mari) si tot asa. El a venit fara un plan anume, a vrut sa incerce marea cu degetul sa vada ce opinii mai au si alti oameni. Cadrul a fost informal, placut, cu cate-o glumita presarata printre cuvinte si in general s-a ajuns la concluzia ca desi stim ca mondenitatile sunt un rau, o prostie si o chestie care primeste prea multa atentie pe toate planurile (presa, radio, tv, internet) nimeni nu face ceva concret in legatura cu asta.

Teo a cerut idei. Ok, hai sa facem! Dar ce facem? Cum facem? S-a luat o initiativa simpla - hai sa trimitem toti timp de o saptamana mailuri la Capatos si sa scriem doua randuri in care sa ne plangem de calitatea indoielnica a emisiunii si ca sa cerem modificarea subiectelor abordate in emisiune. Ca o joaca, hai sa vedem daca reactioneaza cineva, daca se intampla ceva. Am fost frapat sa vad ca desi chestiunea era simplu de indeplinit, au existat multi sceptici care au declarat razboiul asta pierdut dinainte sa inceapa vreo batalie. Sunt dezamagit ca altii de-o varsta cu mine gandesc atat de...marunt. Dar ce o sa rezolvam? Credeti ca o sa se inchida emisiunea de la 200 de mailuri?Sa fim seriosi. Ca lumea tot o sa cumpere si o sa se uite. Ca oricum n-or sa trimita toti. Au fost o gramada de reactii in genul asta. Si m-a facut sa ma gandesc, what the fuck is wrong with you people!? Daca noi, generatia asta, n-am fi in stare de asa ceva, pai atunci cine? Romania e departe de emanciparea pe care o visez eu si multi altii daca inca exista atitudinea asta. Prea putin pozitivism. Foarte multa lene.

Ne complacem in situatia asta? Lasam Monici, Bianci si alte dudui sa apara la televizor si pe viitor? Sa vada si copiii nostri chestiile astea frumoase, nu? Sa se mai indobitoceasca si altii. Evident ca toata chestia asta este o boala la nivel national. Mondenitatile se vand si unii oameni sunt efectiv prea prosti ca sa schimbe canalul sau sa nu mai cumpere ziarul. Asa ca (precum a punctat si Teo) nu mai tine de libertatea de alegere si de responsabilitatea unora. Spunea el ca inainte de a fi clienti suntem oameni si ca acest rau trebuie oprit. Cum? Asta e problema. Un inceput ar fi chestia asta cu mailul. Nu trebuie luat (deocamdata) ca ceva serios. O joaca. Ma indoiesc ca e atat de greu sa ne rapim 2 minute pe zi sa facem experimentul asta cu mailurile la Capatos. Stam si vedem apoi ce reactie exista. Conform lui Teo este imposibil ca 200 de mesaje negative venite zilnic timp de o saptamana sa nu smulga o reactie.

Pentru oricine citeste aici si/sau a fost la discutia de aseara, indemn la un lucru simplu. Hai sa facem experimentul. Hai sa vedem daca se intampla ceva. Chestiile eficiente vin din placere, din joaca, din distractie. Toti am invatat engleza de pe Cartoon Network. Am vrut, cand ne uitam la desene, sa invatam engleza? Nu, a fost o chestie secundara, un lucru bun venit din placerea de a ne uita la tampeniile alea. Hai sa tratam chestia asta la fel. Putem sa-l luam ca pe un misto, ca pe un experiment, ca pe o spammare, ca la un ghiont aruncat tabloidelor - orice ne motiveaza. Hai sa incercam. Ce avem de pierdut? Mai nimic - vreo doua minute in fiecare zi. Ce am avea de castigat? O gramada. Nu zic ca doar chestia asta va produce schimbarea dar poate fi un inceput. Pentru lucrurile mari, intotdeauna exista un inceput mic.

Go for it!

marți, 8 martie 2011

CFR - un melc mic si necajit

Eu cred ca daca sfarsitul lumii ar fi sa vina cu trenul, in Romania sigur ar ajunge cu intarziere. De ceva timp circul constant Bucuresti-Constanta si inapoi. Sunt in jur de 225 de kilometri. Cat face un tren accelerat/rapid pe distanta asta? 4 ore! Nu este o cronica de pe vremea lui Carol I, asta este realitatea.
Intr-o lume in care tot niste trenuri fac 431 km/h (pe undeva prin China se fac asemenea minunatii) iti vine sa-ti dai in cap cand stai patru ore pentru un amarat de drum pe care-l faci in maxim 2 ore jumate cu o masina.

Pana la urma nu asta ar fi problema principala. Vreau sa zic...te obisnuiesti sa stai 4 (!!!) ore in tren. Mai iei o carte, mai bagi o melodie. Mai nasol este ca dupa ce ca face ingrozitor de mult pentru o distanta asa scurta, mai are si intarzieri. N-am sa inteleg de ce porneste dintr-o anume statie. Merge ce merge, cu o viteza buna, si apoi incetineste de parca ar fi trenuletul din Statiunea Mamaia care te lasa sa vezi peisajul. Ce peisaj sa vad intre Constanta si Bucuresti? Buruienile de pe drum?

Nu stiu exact cum reusesc oamenii astia sa se gafeze atata . In 2010 toate cursele CFR au avut in total intarzieri de cinci ani si trei luni. Prima data am ras. Dupa aia m-a apucat durerea de cap. De sigur ca fiind in Romania, nu e niciodata vina noastra (sau a CFR-ului in cazul de fata). Nu se programeaza ei aiurea...nu, a venit un spiridus diabolic si le-a dat planurile peste cap, evident! Sau imi place ca baga la inaintare aia cu conditiile meteorologice. Bineinteles ca la noi ori e prea frig si ingheata/inzapezesc liniile sau e prea cald si se infierbanta liniile. Daca spui de alte tari...ridica din umeri...pai ce, la aia e iarna ca la noi? Corect. Adevarul este ca in Germania clima este tropicala, acolo nu ninge niciodata si nici nu e prea cald. E tocmai potrivit. De-aia au ei un serviciu de cale ferata bun.

Se vede ca CFR-ul este pe duca si dupa cum se comporta controlorii. Sunt extrem de amuzanti, penibili si agasanti in acelasi timp acei "nasi" care te verifica de 10 ori la acte doar pentru ca ai luat biletul redus. Iti cere biletul, legitimatia de reducere, carnetul de cupoane - daca are chef si carnetul de student si s-ar putea sa nu fie indeajuns de convins...ia sa scot si buletinul. In curand presimt ca va trebui sa caut certificatul de nastere si un cupon de cina in doi la un restaurant romantic. Pe undeva se aseamana cu politistii (si nu, nu fac generalizari rautacioase...nu chiar) toti au burta si o privira tampa, probabil din cauza sepcutei.

Venise o duduie ministru acum cateva saptamani pe la tv si spunea ca la vara Constanta-Bucuresti va dura doar 2 ore si jumatate. Grozaaaav. Exact atat facea si Carol al II-lea cand mergea la mare si inapoi. Ce progrese, ce progrese!

In rest e placut cu trenul. Ador scaunele tepene si inghesuite, pasagerii cu geamantane pe care nu si le pot cara/ridica singuri, mosuleti si babe care n-au mai facut baie de ceva timp dar care citesc tabloide, copii care urla pentru ca e soare afara (serios, eu eram cuminte cand eram mic) si desigur oameni care insista sa stea cu laptopul in brate desi deja nu prea e loc. De fiecare data cand e momentul sa calatoresc ma inarmez cu multa bunavointa si rabdare. Sfarsesc fie in gara din Constanta sau Bucuresti injurand in gand si mergand spre casa/camin.

Am fost intrebat si de ce nu iau traseul. Face mai putin, rezulta mai putini nervi. Da, sunt insa doua probleme. Nu primesc reduceri de studenti si soferii romani sunt niste descreierati. So thanks but no thanks. Trenul o fi el lent dar macar esti sigur ca nu intra vreun alt tren in tine cand iti e lumea mai draga (sau cel putin asa sper...ca sunt sigur).

Probabil singurul lucru mai deprimant decat un tren la noi este o gara. Gara din Bucuresti desi e mare si plina de tigani ma intristeaza de fiecare data cand vad ca nu are tabele electronice, dar are vanzatori ambulanti, farmacie, fast-food si magazin de chiloti (!!!). La Constanta inca sunt tablite pe care le pune o tanti simpatica de fiecare data cand e nevoie.

P.S. Si de ce naiba se opreste la Ciulnita? Ce e acolo si de ce trebuie sa se stea mereu cate-un sfert de ora?



miercuri, 2 martie 2011

Splash of colours

Ce ciudat e sa schimbi profesorii dupa doar un semestru. Acum cateva saptamani mi-ar fi stat in gat cuvintele astea dar parca mi-e dor de cei din semestrul I. Am luat-o inca o data pe un drum imprevizibil, necunoscut si destul de spooky.
De altfel sa-mi explice si mie cineva cum e posibil ca un curs pe care l-am urat de moarte (Conceptele) pana acum 2 saptamani sa se transforme in ceva destul de misto si cel care mi-a placut mult acum ceva timp (LEC) acum sa devina ceva insuportabil.
Ah, viata are darul de a fi tare ironica.

In liceu elevii sunt sireti. Pentru ca in mod normal ai niste profesori stabili, incepi sa-i inveti, sa le inveti obiceiurile, reactiile, modul de abordare. Te obisnuiesti si-ti creezi un oarecare confort. Asa s-a intamplat si in primul semestru dar acum totul s-a naruit. Totul se simte foarte proaspat si nou dar si ciudat si nesigur in acelasi timp. Meh, timpul le va rezolva pe toate.

In alta ordine de idei...s-ar putea sa fiu putin bodoganit de catre fete (m-am obisnuit de-acuma) dar incep sa nu mai pot cu toata propaganda asta legata de oferirea darurilor si atentiei. Ba a fost Valentine's Shit (sarbatorita onorabil alaturi de Tapinarii) ba acuma-i Martisorul. Si n-am nimic cu Martisorul. Serios acum! E o sarbatoare foarte frumoasa la origini, mai ales ca e 100% romaneasca dar evident ca trebuie sa fie stricata de trendisti si alte cocalareli de genul.
Ieri venea o colega sa-mi spuna ca a primit un martisor de la Cove(?!?) si era cat pe ce sa ia unul si de la Ernest(!?!). Prima data am vrut sa intreb - Cine dracu-s astia? Si dupa aia mi-am raspuns singur - sunt aia care facusera aglomeratia aia insuportabila de la metroul din Unirii, de am parcurs 10 minute pe o distanta de 50 de metri pentru ca toate duduile vroiau sa primeasca cadou de la Kanal D. Kanal D? Bai, serios, am innebunit eu?

Comerciantii martisti (de la Martie...Martie-martisti) au obiceiul deranjant de a-ti intra in suflet cand ti-e lumea mai draga. Ok, inteleg ca e Bucuresti si ca totul trebuie sa fie o harababura si un haos total (prin definitie) dar chiar trebuie sa ocupi toata strada cu standurile alea. Pe unde naibii ar trebui sa mergem? Daca mai am si o geanta in spate s-ar putea sa daram pe jos vreo 3 ghiocei si 6 cosari. Same thing si la Universitate si la Piata Romana. Dupa ce am iesit din aglomeratie vedeam numai alb-rosu (si nici nu mai sunt dinamovist de cativa ani buni...)

In rest, totul este mirobolant. Primavara a venit, speranta renaste, aduce cu ea cadouri! Ieri a mai dat o repriza de nins iar in dimineata asta am avut nevoie de manusi pentru ca imi inghetasera mainile iar vantul bate asa de tare incat incepe sa-mi aduca aminte de casa. Someone please stop this shit!
Enjoy the spring-time girls, am auzit ca saptamana viitoare iar trebuie sa va luam ceva.

Trec la cu totul altceva si injur faptul ca am atatea pasiuni si imi plac atat de multe chestii. Serios, e un blestem. E un blestem pentru buget. Mi-am dat seama ca (eu fiind un gamer pasionat) trebuie sa incep sa strang bani sa mai schimb din piesele PC-ului daca vreau sa ma mai joc ceva din ce urmeaza sa apara. Ok, Dragon Age II va merge, dar pana cand o sa o mai duc asa la limita?
In plus, parca in fiecare zi cant la chitara cu tot mai multa pofta incat m-a facut sa nu mai am grija la corzi. Fingers Crossed sa reziste si sa nu se rupa! Pretty please! Nu ca ar avea motiv sa o faca, dar asa mi se intampla - cand mi-e lumea mai draga, cand mai simt eu cel mai in forma - poc! Sare coarda!

Ah, si ma apropii vertiginos de schimbarea prefixului. Yaykes. Mommy I'm scared!
Deci da, traiesc si precum vedeti sunt incercat de multe probleme filozofice-existentiale.

Pam pam!