Splash of colours

Ce ciudat e sa schimbi profesorii dupa doar un semestru. Acum cateva saptamani mi-ar fi stat in gat cuvintele astea dar parca mi-e dor de cei din semestrul I. Am luat-o inca o data pe un drum imprevizibil, necunoscut si destul de spooky.
De altfel sa-mi explice si mie cineva cum e posibil ca un curs pe care l-am urat de moarte (Conceptele) pana acum 2 saptamani sa se transforme in ceva destul de misto si cel care mi-a placut mult acum ceva timp (LEC) acum sa devina ceva insuportabil.
Ah, viata are darul de a fi tare ironica.

In liceu elevii sunt sireti. Pentru ca in mod normal ai niste profesori stabili, incepi sa-i inveti, sa le inveti obiceiurile, reactiile, modul de abordare. Te obisnuiesti si-ti creezi un oarecare confort. Asa s-a intamplat si in primul semestru dar acum totul s-a naruit. Totul se simte foarte proaspat si nou dar si ciudat si nesigur in acelasi timp. Meh, timpul le va rezolva pe toate.

In alta ordine de idei...s-ar putea sa fiu putin bodoganit de catre fete (m-am obisnuit de-acuma) dar incep sa nu mai pot cu toata propaganda asta legata de oferirea darurilor si atentiei. Ba a fost Valentine's Shit (sarbatorita onorabil alaturi de Tapinarii) ba acuma-i Martisorul. Si n-am nimic cu Martisorul. Serios acum! E o sarbatoare foarte frumoasa la origini, mai ales ca e 100% romaneasca dar evident ca trebuie sa fie stricata de trendisti si alte cocalareli de genul.
Ieri venea o colega sa-mi spuna ca a primit un martisor de la Cove(?!?) si era cat pe ce sa ia unul si de la Ernest(!?!). Prima data am vrut sa intreb - Cine dracu-s astia? Si dupa aia mi-am raspuns singur - sunt aia care facusera aglomeratia aia insuportabila de la metroul din Unirii, de am parcurs 10 minute pe o distanta de 50 de metri pentru ca toate duduile vroiau sa primeasca cadou de la Kanal D. Kanal D? Bai, serios, am innebunit eu?

Comerciantii martisti (de la Martie...Martie-martisti) au obiceiul deranjant de a-ti intra in suflet cand ti-e lumea mai draga. Ok, inteleg ca e Bucuresti si ca totul trebuie sa fie o harababura si un haos total (prin definitie) dar chiar trebuie sa ocupi toata strada cu standurile alea. Pe unde naibii ar trebui sa mergem? Daca mai am si o geanta in spate s-ar putea sa daram pe jos vreo 3 ghiocei si 6 cosari. Same thing si la Universitate si la Piata Romana. Dupa ce am iesit din aglomeratie vedeam numai alb-rosu (si nici nu mai sunt dinamovist de cativa ani buni...)

In rest, totul este mirobolant. Primavara a venit, speranta renaste, aduce cu ea cadouri! Ieri a mai dat o repriza de nins iar in dimineata asta am avut nevoie de manusi pentru ca imi inghetasera mainile iar vantul bate asa de tare incat incepe sa-mi aduca aminte de casa. Someone please stop this shit!
Enjoy the spring-time girls, am auzit ca saptamana viitoare iar trebuie sa va luam ceva.

Trec la cu totul altceva si injur faptul ca am atatea pasiuni si imi plac atat de multe chestii. Serios, e un blestem. E un blestem pentru buget. Mi-am dat seama ca (eu fiind un gamer pasionat) trebuie sa incep sa strang bani sa mai schimb din piesele PC-ului daca vreau sa ma mai joc ceva din ce urmeaza sa apara. Ok, Dragon Age II va merge, dar pana cand o sa o mai duc asa la limita?
In plus, parca in fiecare zi cant la chitara cu tot mai multa pofta incat m-a facut sa nu mai am grija la corzi. Fingers Crossed sa reziste si sa nu se rupa! Pretty please! Nu ca ar avea motiv sa o faca, dar asa mi se intampla - cand mi-e lumea mai draga, cand mai simt eu cel mai in forma - poc! Sare coarda!

Ah, si ma apropii vertiginos de schimbarea prefixului. Yaykes. Mommy I'm scared!
Deci da, traiesc si precum vedeti sunt incercat de multe probleme filozofice-existentiale.

Pam pam!