Dragon Age II

  Acum ceva mai mult de un an faceam cunostinta cu unul dintre jocurile care mi-au marcat viata de gamer. Poate parea exagerat si dramatic, dar este adevarat. Dragon Age : Origins a fost absolut genial! Categoric intra in top 5 la mine. Am mai mentionat care este topul - Prince of Persia, Fahrenheit, Freelancer, Oblivion si Syberia. De ceva timp si Dragon Age.
Tot acum ceva mai bine de un an scriam un review gigantic in care incercam sa surprind macar o bucatica din esenta jocului, din farmecul lui unic si fabulos.
DAO a fost jocul perfect, cu grafica si coloana sonora perfecta, cu personajele perfecte si cu o poveste memorabila, absolut perfecta. Am fost impresionat sa descopar BioWare si seriile lor de RPG-uri. Oamenii astia sunt buni la asa ceva si fiecare din jocurile lor au ceva deosebit si unic.
Dupa un expansion ceva mai dezamagitor (Awakening) si un ultim-DLC absolut penibil care a stricat orice farmec asupra celui mai misto personaj posibil, era si timpul ca BioWare sa revina in forta cu DAII, cu un motor grafic nou-nout si cu un gameplay proaspat si mai bun (oare?).

Ce a iesit? Ramane de vazut...

Dragon Age II este foarte Mass-Effectizat. Dat fiind ca cealalta serie marca BioWare s-a bucurat de un succes gigantic (pe buna dreptate, sunt niste jocuri excelente) si a incasat cam toate premiile posibile si imposibile, s-au gandit probabil ca ar putea sa imprumute detalii de la SF-ul lor si sa-l faca la fel de comercial si de succes. In anumite detalii schimbarile sunt impresionante si imi plac dar in altele au fost complet inutile. Stiti ca in orice faceti trebuie respectat KISS-ul? Keep It Simple, Stupid! Ei bine, Bioware n-au facut asta.

Povestea din DAII incepe cam in aceeasi perioada cu cea din Origins, dar se va intinde pe 10 ani. Eroul (sau eroina, dupa preferinta) este Hawke, un refugiat din oraselul Lothering ce fuge din regatul Ferelden, regat care, la scurt timp dupa, va fi salvat de protagonistul din Origins (cu foarte multe posibilitati de final). Jocul urmareste expansiunea lui Hawke in orasul Kirkwall, pornind de la viata in cartierele sarace si pana la ascensiunea sa drept Campion al orasului.
Faptul ca producatorii au impus un personaj prestabilit, care are un nume, o voce si un chip (care poate fi modificat la nevoie) face intreg jocul mult mai personal. Ajungi sa te atasezi de Hawke, sa-i impartasesti sentimentele.
Jocul in continuare se bazeaza pe principiul libertatii totale a jucatorului. Se simte fiecare decizie luata, se poate crea o personalitate diferita de la jucator la jucator si, ceea ce mi-a placut mie foarte mult, se iau in calcul si multe din deciziile din Origins.
Povestea este emotionanta de multe ori, o gramada din chestiile care i se intampla lui Hawke m-au lasat masca si esti de multe ori pus in postura de a lua o gramada de decizii dureroase. Nu multe jocuri sunt in stare sa te faca sa te simti prost doar pentru ca ai luat o anumita hotarare. Si DAII isi merita din plin laudele pentru asta.
Imi place foarte mult si principiul dupa care se bazeaza jocul - Rise To Power, By Any Means Possible. Astfel ca Hawke nu trebuie sa devina eroul perfect pentru a ajunge acolo sus. Multe decizii ar putea sa para indoielnice din punct de vedere moral. Pana la urma toate persoanele marete au trebuit sa calce peste altii pentru a atinge perioada lor de glorie. Toti avem in dulap scheletii nostri. Nici Hawke nu este diferit.

Nu vom fi lipsiti nici de companionii care de multe ori fac deliciul jocurilor BioWare. Unii sunt noi, altii sunt cunoscuti din Origins si Awakening, nu neaparat ca fosti parteneri ai Wardenului din prima parte ci doar prin prisma unor aparitii. Anders spre exemplu a fost companion in Awakening, Merril a avut o aparitie scurta intr-unul dintre Origins, Isabela din nou a avut o aparitie episodica in Origins si tot asa.
Vom avea si aparitii ale companionilor din prima parte - Leliana, Alistair, Zevran. Chiar si Shale este mentionat prin niste zvonuri.
Un capitol la care jocul sufera este interactiunea cu toti companionii. Treaba nu mai este asa de libera cum era in Origins cand pam! vroiai sa discuti cu cineva ceva, se rezolva...totul printr-un singur click. Acum sunt doar locuri specifice in care dialogurile pot fi initiate. Si asta este destul de nasol. E o schimbare care a aparut prima data in Awakening si desi a fost un experiment nereusit, vad ca sistemul persista.
Sistemul de dialog a fost modificat complet si s-a trecut la sistemul din Mass Effect care desi functioneaza perfect in jocul SF, cam sughite intr-un univers fantasy, dar asta nu-l priveaza pe Hawke de a fi modelat dupa placul jucatorului.
In plus nu-ti mai poti echipa partenerii dupa bunul plac, multe din prazile dobandite in lupte reprezentand echipament doar pentru Hawke. Este multa limitare la capitolul asta din pacate.

Grafica a fost schimbata foarte mult si trebuie sa recunosc ca 90% arata senzational. Nu mi-a placut un anume stil care apare uneori, stil desprins parca din cultura japoneza a anime-urilor. Nu-ti sare chiar asa in ochi pentru ca nu exista peste tot dar sunt anumite elemente din acea sfera. In rest arata superb. Abia astept sa-mi schimb placa video ca sa vad intreaga putere a motorului grafic al jocului.
La capitolul sunet totul este perfect. De la vocile credibile si memorabile pana la coloana sonora, n-am nimic de reprosat.

Si in cele din urma...gameplay-ul. Cel mai important, desigur. Desi principiul este acelasi ca in Origins, au fost aduse schimbari. In primul rand s-au bagat foarte multe animatii noi astfel ca intreaga actiune sa para mai dinamica si mai spectaculoasa. Si reuseste, fara indoiala. N-am inteles insa de ce toti inamicii trebuie sa se dezintegreze in niste bucatele sangeroase la orice fel de contact. Ok, inteleg ca la o vraja puternica sa nu mai ramana nimic din individ, dar de la o impungere cu pumnalul? Sa sara 20 de litri de sange? Serios? Fantasy fantasy, dar totusi, este putin credibil. In plus, acum la batalii, inamicii vin intr-un numar imens, in diferite valuri. Ceea ce este deranjant, am impresia ca urmaresc un film de actiune cu Chuck Norris unde baietii rai continua sa vina de nicaieri. Majoritatea inamicilor sunt slabi si usor de batut, singurul pericol venind practic din numarul lor mare.
Dar asa dinamica cum este actiunea, totul merge prea repede. Nu se poate admira intreg spectacolul ca in Origins, nu poti sa te minunezi de o abilitate sau o vraja noua pentru ca n-ai timp. Parca ar fi dat pe fast-forward. Este un aspect care nu trebuia schimbat. Chiar nu era cazul, sistemul mergea perfect in Origins. Trebuiau introduse animatiile si atat. In schimb luptele par mai superficiale si mai lipsite de epic acum. Nu e nicio satisfactie sa bati  30 de inamici slabi. Parca si bosii sunt mai usor de trecut tocmai pentru ca sunt insotiti de cateva duzini de acoliti.
Desi unele misiuni sunt interesante, este deranjant sa faci parca acelasi lucru peste tot. Mai ales ca toata actiunea jocului se petrece intr-un oras si alte cateva locatii adiacente, apare rutina. In plus, faptul ca prin aceeasi zona prin care ai mai trecut de zece ori pana acum, mai ai acum de luptat cu inca cateva duzini de inamici, nu face lucrurile tocmai distractive.

Povestea este grozava! Dar Dragon Age II are cateva probleme care culmea, nu persista din aspectele negative de la Origins ci din niste schimbari care nu-si aveau locul. Avem asadar un joc bun, imbunatatit in bine la unele aspecte dar tind sa stramb din nas la mass-effectizarea lui si la simplificarea a multor dintre aspecte. Daca l-am lua separat, am avea un action-rpg frumos de nota 9. Dar pentru ca urmeaza unei capodopere numite Dragon Age Origins...primeste nota 8.5 :)