joi, 24 iulie 2008

Metallicaaaaaaaaaa !!!!!!!!!!

23 iulie sosise. Oh my God! Eram in extaz dar ma mentineam destul de calm. Vine momentul sa plec la stadion. Strazile Bucurestiului erau deja inundate de tricouri negre. Totul arata superb. Ajungem in incinta stadionului... Cotroceniul e un stadion micut si dragut, fooaarte cochet. Imi cumpar tricou cu "dracusorul" Metallicii, il pun pe mine si ma indrept catre tribuna 1 unde am bilet. Afara ploua...rafale reci care curg fara incetare. Bat din palme si-mi spun : pana urca 'Tallica pe scena se opreste. Sa mentionez ca tribuna 1 era in totalitate acoperita si nu m-a plouat deloc? Hehe, cata inspiratie cand au fost alese biletele.
Mai citesc un supliment mai ma ridic in picioare...Urca trupa The Sword pe scena. The Sword calatoresc in Europa cu Metallica ca supporting act. Cele 2 amplificatoare portocalii a acestor (cum am aflat mai tarziu) rockeri din Texas suna ca dracu'. Totul este prea tare si prea greu de distins. Baietii sunt heavy, sunt suparati, solistul este si ghitara solo dar nu impresioneaza prea tare pe nimeni. Si totusi, imi propun sa le ascult cantecele in varianta studio, imediat cum voi ajunge acasa. E circa 20:30 Se schimba amp-urile, se testeaza instrumentele, se sterge scena de apa (da, inca ploua) . Eu stateam chircit si eram sigur: Metallica urca pe scena la ora 21:00.
Ora 21:00...nimic. Publicul incepe sa aplaude si sa-i incurajeze pe eroi (da, eroii spectacolului) sa urce pe scena.

Ora 21:05 (cred)... se aude cu multa putere "Ecstasy of Gold", melodia de intrare a trupei de mai bine de 25 de ani, de pe soundtrack-ul The Good, The Bad & The Ugly. Toata lumea se ridica in picioare si aplauda. Unii tipa, altii ( cu o varsta in medie de peste 50 de ani) nu inteleg ce se intampla...ei discutau mai devreme de cum a fost la Kylie Minogue, oare cum au ajuns la concertul asta.

Scena se lumineaza deasupra bateriilor. Lars este acolo!!!!!! Arunca paharul cu bere in public si incepe!!! Ghitara rasuna in forta... Este Creeping Death. Eu sar, urlu, ma bucur, deodata simt ca-mi dau lacrimile...ce? Ai innebunit? Apare Hetfield pe scena si incepe sa cante. Eu si alti mii alaturi de el. Stiu fiecare vers, fiecare cuvant... I'm creeping death!!!!! Ajungem la vestitul bridge: Die, die, by my hand. Din pacate prea putini se prind ca trebuie sa strige din toti rarunchii DIE!!! N-are importanta, James e multumit.

Lars incepe sa calce apasat pe pedala. Rob se aseaza confortabil in pozitia sa de tarantula. Stim cu totii ce urmeaza. Ii acompaniam cu hey, hey, hey! For Whom the Bell Tolls intra cu una din cele mai heavy ghitari pe care le-am auzit eu la Metallica vreodata. Totul decurge perfect. James s-a incalzit, este acum doar in vesta, dupa ce intrase pe scena intr-o jacheta de piele. Kirk este cel care termina melodia cu solo-ul sau wah-wah. Mai scartaie putin din ghitara si apoi intra rapid in...

Intr-un riff bad-ass. Ride the Lightning incepe. Nu ma prea descurc cu versurile, dar asta nu ma opreste sa cant Flash before my eyes, now it's time to die!!! Solo-ul este fabulos, poate chiar mai rapid decat in varianta de pe album.

James ia o pauza sa-si traga rasuflarea inainte de a intra in forta cu Harvester of Sorrow. Este primul cantec ce pur si simplu cere un headbanging..........................................................................

Scena se intuneca si Metallica da drumul primei balade. Este vorba de Welcome Home (Sanitarium) . Bucatile melodioase la ghitara a lui Kirk sunt asistate de mii de brichete si telefoane mobile. Toti urlam cand e momentul : Sanitarium!!! Just leave me alone!!!

Este randul lui James sa inceapa un alt riff bad-ass...publicul stie despre ce e vorba. Uriasele ecrane de langa scena se impart in 4... The Four Horsemen. Nu stiu versurile prea bine, asa ca ma multumesc sa sar in sus si sa-mi odihnesc vocea deja usor ranita. Primul solo al lui Kirk e putin acoperit de bateriile incredibil de puternice ale lui Lars dar isi revine la cel de-al doilea.

La scurt timp dupa incepe ...and justice for all. E o piesa lunga, dar stim versurile si gustam bucatile superbe din ea. Jocul de lumini devine incredibil.

Urmeaza No Remorse, o piesa mai putin cunoscuta, de pe Kill 'Em All, care rupe putin contactul trupei cu publicul, chiar daca din nou...piesa e cantata mult mai rapid ca in studio.

Fade to black...nu putea sa fie decat o reala placere. Cea de-a doua balada a serii. Din nou publicul isi aprinde luminile. Totul decurge perfect. Solo-ul nebunesc de la sfarsit al lui Kirk suna ireprosabil... La sfarsit, James se joaca putin cu ghitara pentru ca sa erupa in...

Maaaaaaasteeeeeeeeer !!!!!! Master of Puppets, sunand mai heavy ca niciodata. Stim versurile si le cantam din toate puterile. Brichetele il insotesc pe James in primul solo si headbang-urile pe Kirk in cel de-al doilea. Absolut mirific.

Incepe Whiplash, care este cantata incredibil de rapid. Degetele lui Hammet nu iau pauza, nici ale lui Rob iar James se tine dupa ei cu o voce renascuta din cenusa anilor '80-'90. Adrenaline starts to flow...thrashing all around! Acting like a maniac !!! Whiplash!

Apare Kirk singur pe scena si incepe cea de-a treia balada a serii, fiind probabil cea mai asteptata melodie. Din punct de vedere al colaborarii trupa-public, este cel mai frumos moment al serii. Toata lumea stie... No Nothing Else Matters.

Apoi James ne pune sa cantam Sad But True... Si noi stim cum: I'm your dreams, make it real, I'm your eyes when you can't feel...SAD BUT TRUUUEEEE!!! Din nou bateriile ma dau pe spate... YouTube-ul ii face o mare nedreptate lui Lars. Batranul danez e cel mai galagios dupa James acolo pe scena.

Incep artificiile...dap... e ONE! James are inspiratia ca la ultimul fragment instrumental sa nu ceara hey,hey-urile si astfel gust cantecul meu preferat la maxim. Solo-ul in duo al lui Kirk si James suna grozav.

Urmeaza Enter Sandman, intampinat cu mii de urale. In momentul in care cantecul erupe in faimosul riff, avem parte de niste artificii superbe. Toata lumea canta alaturi de James: Exit Light, Enter Night...Take My Hand, Off to Never-Never-Land!!! Hell Yeah!!!
Imediat cum Sandman ia sfarsit (odata cu un alt rand de artificii), James ne zice noapte-buna!

Doar ca se intoarce in 2 minute cu Last caress, spunandu-ne: I've got something to say, I killed a baby today... Toata lumea stie versurile celor de la Misfits. Toata lumea canta.

James ne intreaba daca mai vrem...noi zicem ca da!!! Lars da din cap si zice ca nu...James repeta intrebarea. Noi DAAAA!!! Iar el spune: So What? So What! So fucking what!!!

Stim ca e ultimul cantec al serii. Riff-ul incepe, toata lumea urla. Toata lumea din public da tot ce are mai bun. Este Seek & Destroy!!!!! Rob ne incurajeaza si el sa cantam si nimeni nu se lasa asteptat... Searching...Seek & Destroy!!!!!!! Imi imaginez ca Bucurestiul s-a zguduit in acele momente pentru ca absolut tot stadionul canta, sau in cazul meu - zbiera!

Concertul este incheiat. Cei 4 stau minute bune pe scena, vizibil impresionati. Primesc aplauze minute in sir. James ne spune ca ne fucking love us. Kirk spune ca suntem fucking great. Rob nu stiu ce spune, eram prea incantat de fucking-greatul de dinainte. Lars spune ca ar trebui sa vina in fiecare an la Bucuresti si ca 9 ani e prea mult. Ne mai spune ca vor avea un nou album si un nou turneu in iarna. Oare vom asculta Death Magnetic si la Bucuresti?
Nu mai pot sa spun decat ca aseara au fost cele mai frumoase momente pe care le-am trait vreodata. Cei care spuneau ca Metallica sunt terminati nu au fost acolo sa vada si sa asculte pofta si entuziasmul cu care au cantat baietii. Metallica terminati? Fuck off! Metallica este mai in forma ca niciodata si Death Magnetic va va dovedi voua, mari cunoscatori de rock, ce spuneti ca cea mai buna formatie de heavy-metal ever e terminata.

Astept calm si optimist concertul de la Maiden. Sper sa fie mai cald si sa nu mai ploua (mai ales ca am bilet intr-un loc neacoperit). Up the Irons sa fie!!!

8 comentarii:

Dreamer spunea...

Căcat, mă. Nu înţeleg cum a putut ploaia să vă deranjeze pe majoritatea, pe mine asta şi cu setlistul şi cu felul în care a arătat scena mă fac să-mi pară rău că n-am fost. Din ce am văzut, nu se putea mai bine, aproape că-şi meritau banii biletele alea.

Good for you, dude, good for you!

Mihai spunea...

Deci am fost in aceeasi tribuna si nici macar nu am stiut... Oricum a fost un concert extraordinar, cu o trupa nemaipomenita si un public fenomenal... Ploaia nici macar nu a contat

Stephen G. spunea...

@Raty, nu pot sa spun ca m-a deranjat in mod special ploaia, ca doar pe mine nu m-a atins mai deloc. Intr-adevar si-a meritat fiecare leu. Baietii au cantat cu mult chef si suflet. Nu aveai ce sa ceri mai mult, poate doar The Unforgiven care cred ca a fost exclus in ultimul moment (vazusem ghitara acoustica pe scena inainte de a incepe, apoi a fost inlaturata)

@Mihai, la Maiden unde ai bilet?

Mihai spunea...

Nu stiu sigur daca vin la Maiden. Biletul e conditionat de rezultatul la CAE. Depinde si daca mai reusesc sa fac rost de bilet in ultimul moment... Oricum am fost la Metallica si asta a contat mai mult decat orice. Numai cuvinte de lauda pentru trupa.

Oana spunea...

Si va vaitati de plictiseala. Bravo voua. Nu sunt eu fan Metallica, dar ma bucur ca v-ati distrat.

cazut din cer spunea...

frumos, povestit concertul, si mie mi-a placut tare mult, in schimb pentru mine metallica a murit in anul 2000, cand am asistat la un interviu televizat, si dupa ce am cumparat dupa lungi asteptari albului ST ANGER, profund dezamagit de sound de tot ce inseamna muzica metallica....si colac peste pupaza, il mai aud si pe kirk, in interviul de care vb mai sus cum spune: "piesele aveau si solo, dar le-am scos, pentru ca suna mai bine fara"! cum dracu sa sune mai bine fara? de atunci mi s-a tait de metallica, ii respect si ii idolizez pentru ce au facut in trecut. PArerea mea este ca metallica este o trupa care nu a stiut sa se retraga cand a trebuit. Si inca ceva, chiar si James a spus, ca vocea nu prea il mai tine, si ca este nevoie de ajutorul computerelor...deja devin penibili. E bine totusi ca la bucuresti au cantat melodii vechi, care da le-au consacrat numele. Este a 2 oara cand ii vad. Poate ne vedem la Maiden! Bafta si numai bine

Stephen G. spunea...

Intotdeauna vor exista discutii pe tema asta cand vine vorba de Metallica. Ok, St.Anger e naspa...per total cand il asculti pe tot, da - e incomod de ascultat. Dar ocazional imi place sa strecor cate-un Frantic intre Sandman si One in playlisturile mele. Povestea in legatura cu albumul asta e lunga, SKOM lamureste o groaza de chestii printre altele ca Stanger a fost un experiment nefericit. Or sa o ia de la capat, ce e rau in asta. Nu comentez asupra personalitatii lor. Da, sunt niste americani ahtiati dupa bani dar pe mine nu ma intereseaza personalitatea lor cat muzica lor. Atata timp cat Death Magnetic va suna misto, ei vor ramane trupa mea favorita.

Stilul lui Trujillo nu se discuta, mie mi se pare simpatic (desi Newsted era coool) iar lui James i-a revenit vocea so...Metallicaaaaaa!

Anonim spunea...

Cel mai bun concert al lor din romania. St. Anger e un album exceptional ca toate albumele metallica.