vineri, 11 iulie 2008

In short...

E cald si totusi nu e vreme de plaja. Ma plictisesc...stau si ma intreb cum e posibil. Am calculatorul inapoi pe birou, am 2-3 carti in asteptare, gata sa fie citite. Si tot n-am chef de nimic. Da corect! Ar trebui sa ma joc, sa ies afara, sa citesc. Sa fac toate astea in cantitati cat mai mari...Fiindca o sa vina scoala (in cele din urma o sa vina, nu-i asa?) si eu iar o sa ma plang ca nu am timp sa fac lucrurile pe care toata vara...am fost prea plictisit ca sa le fac. Viata e ciudata, nu-i asa? Mai degraba eu sunt ciudat.

Am dus calculatorul in service pentru ca facea un zgomot infernal in momentul in care incercam sa ma joc ceva. Acum calculatorul e tare curat pe dinauntru, ba mai are si un 1Gb de RAM in plus, astfel ca in jocuri, se misca de doua ori mai bine. Insa zgomotul a ramas. E din cauza caldurii. Cand ai 28-29 de grade in camera si procesorul se mai incinge pe la 55-59, e normal sa faca zgomot. Numai ca devine frustrant, atat pentru mine cat si pentru cei din jur, sa dau drumul la aerul conditionat si sa-l tin asa cu orele - cat timp eu ma joc la computer. Fiindca zgomotul inceteaza cand e racoare in camera.

Vroiam sa fac o recenzie mare si pompoasa a finalelor de la Wimbledon, pe care le-am urmarit cu mare placere sambata si duminica trecut. Dar daca la momentul respectiv nu am avut PC-ul acasa, cheful a pierit defenitiv. Ideea e ca la feminin, Venus Williams a batut-o pe Serena (tot Williams) si a cucerit pentru a 5-a oara trofeul de pe iarba londoneza. Meciul a fost bunicel, nici prea spectaculos, nici prea plictisitor. Stilul celor doua fiind foarte asemanator a facut ca ele sa se anihileze reciproc de multe ori.
La baieti, finala a fost extraordinar de spectaculoasa si tensionata. Asa cum ne asteptam. Inca un duel de proportii epice intre Federer si Nadal. Deja cei doi nu mai pot fi analizati separat. Ce am vazut acolo - doi sportivi adevarati, extraordinar de talentati care si-au dat viata pe teren. Au alergat dupa fiecare minge, au luptat pentru fiecare punct. La final a izbavit cel care ii era menit sa faca un an mare. Nadal a cucerit Wimbledonul dupa ce a castigat si French Openul. Dar Roger Federer nu a fost cu nimic mai prejos. Intre cei doi exista acum o distanta de vreo 600 de puncte. Ramane de vazut daca spaniolul va reusi anul asta sa-l detroneze pe Federer. Pana una alta, clasamentul ramane deschimbat. Orgoliile sunt insa in creste. Asta daca mai e posibil...

Citesc. Era cazul sa ma apuc de Shogun . Este un roman extraordinar si desi mai am o buna bucata din volumul II, pot deja sa clasez romanul lui Clavell intre favoritele mele. Cartea asta te face sa-i iubesti si sa-i urasti pe japonezi ; sa le adori sau sa le detesti stilul de viata - toate in acelasi timp.

Am si vreo 2 review-uri de facut la categoria jocuri. Dar cum mi-e foarte greu sa ma joc...Le voi face, in cele din urma...

Numar zilele pana cand voi pleca la Bucuresti si intre timp caut sa-mi umplu timpul cu tot felul de activitati placute si relaxante. Ma cuprinde putin melancolia cand ma gandesc cat de ciudat e sa nu fii atasat de nimic vara, sa fii de capul tau si fiecare zi sa o incepi fara nicio obligatie. Ar fi trebuit oare sa-mi iau job pe timpul verii? Nu-i asa ca job suna al naibii de ciudat? Dar si slujba sau serviciu suna la fel de aiurea.

N-am mai intrat pe Trafic.Ro sa-mi verific statisticile de aproape 2-3 luni. Deja nu ma mai intereseaza bloggingul ca fenomen. Blogul a inceput sa se adreseze piticului meu, ascuns undeva in creier care imi cere sa-mi astern ideile...si din cand in cand sa le mai recitesc. Entuziasmul a scazut la 0. Pentru ce sa te bucuri? Poate doar ca ma trezesc in fiecare zi si ca traiesc. Nu-i asa ca e un bun mod de a-ti cresti entuziasmul? Da, dar intotdeauna intervine ceva insipid si superficial - numit chef. Ma critic pe mine insumi cand folosesc expresia "n-am chef". Am tendinta sa fiu foarte superficial si fitos. Asta ma face uneori o persoana de care nici macar eu n-as vrea sa ma apropii.
Cred ca in realitate suntem mult prea preocupati. De ce atata graba? De ce atata zarva? Oare n-am gusta timpul mai mult daca l-am face sa treaca mai greu? De ce nu asteptam? De ce...de ce mai scriu macar articolul asta fara sens? Este cineva acolo, dincolo de monitor, care sa inteleaga exact ce vreau eu? Ce e blogul pana la urma? Un jurnal...un jurnal deschis catre altii. E bine sa te deschizi atat de mult catre acei altii? Pana cand voi scrie un nou articol...ma voi gandi la asta.

2 comentarii:

Oana spunea...

Asa eram si eu, ca tine. Ma plangeam in timpul anului scolar si in vacanta ma plictiseam de moarte. Nu esti tu ciudata, viata e :D

Mihai spunea...

Lasa ca mai e putin pana la Metallica si dispare plictiseala. Char si pentru cateva ore.