Plictiseala

Daca e o chestie pe care am desprins-o in aproape (WOW!) 2 saptamani de vacanta este ca ne place sa ne certam. Se cearta unii la televizor pentru ca le place mai mult culoarea portocalie decat cea rosie. Aia care prefera rosul - sa moara da-i naibii. Bineinteles ca si sustinatorii rosii ii urasc de moarte p-aia care prefera portocaliul, si-ar prefera sa-i vada...altfel.

Si asta e doar un exemplu banal. Nu inteleg de ce atata ura si rautate pentru un lucru de-a dreptul copilaresc. Gen...mie-mi place muzica rock. Tie-ti place muzica pop. Ahaaa! Esti un idiot si un nenorocit si esti vai de capul tau. La care ala care asculta pop ii raspunde cu aceeasi moneda, folosind epitetele specifice. Si cine castiga? Nimeni, evident.

Sau trupa mea (adica cea preferata) este mai tare decat a ta. Sunt mult, mult mai marfa, si tu esti un prost pentru ca ai alta parere. Eu sunt ala mai tru, tu esti un poser, un nimeni si mai bine pleaca de-aici ca daca nu...
Daca nu, ce? O sa incepi sa plangi? Sa injuri mai tare decat o faci deja?
Era un fel de adevar suprem in legatura cu certurile astea pe internet - este ca o cursa pentru oameni cu dizabilitati. Chiar daca reusesti intr-un final sa castigi, ramai totusi un handicapat.

Da, adevarul e ca atunci cand ai 3 saptamani de vacanta si e frig afara, chiar n-ai altceva de facut decat sa stai pe internet. Si am incercat sa alung plictiseala. Am fost la filmul asta - foarte bun! Am citit cartea asta de 900 de pagini in 4 zile - misto! Am invatat cantecul asta la chitara - acum stiu 16 cu totul. Am inceput sa ascult trupa asta pentru ca mi se par geniali. Si tot lipseste ceva...

O caut cu lumanarea cand zic ca am nevoie de putina actiune...acum ma asteapta scoala dupa colt.