joi, 7 mai 2009

Mirror's Edge



"We call ourselves runners. We exist on the edge between the gloss and the reality. The mirror's edge."

Uite ca am mai dat gata un joc bun!

Mai rar asa ceva! L-am terminat acum aproximativ 10 minute deci impresiile sunt calde. Cum poti sa rezumi totul intr-o propozitie? "Eat this Prince of Persia! Eat this Spiderman!"
Acum, fara sa o dau eu in mai multe prostii, jocul nu se ridica la cel mai inalt nivel. Nu este nici pe departe un joc apropiat de perfectiune dar e foarte antrenant, relaxant si dadator de dependenta.

Primul cuvant care-ti vine in minte cand vezi gameplay-ul - parkour! De ce am sarit direct la gameplay? Pentru ca acesta e in stransa legatura cu povestea...din care nu vreau sa dezvalui prea mult pentru ca se pierde tot interesul dupa aceea.
Ideea generala a jocului ne situeaza intr-un viitor deloc indepartat (cel putin asa imi pare mie) intr-un oras fictiv dominat de si de un regim totalitar. Contrar acestei guvernari (care ne duce cu gandul la statele comuniste, desigur) - orasul arata stralucitor...ca un imens diamant. In spatele acestei bijuterii se afla insa multe maini patate.
Astfel ca exista asa-numitii luptatori pentru dreptate. In cazul de fata ei sunt numiti "Runners". Ei sunt o retea care lupta impotriva acestui sistem si incearca sa o faca fiind mereu pe fuga, fara sa interactioneze cu prea multa lume, fara sa provoace victime (decat in caz de forta majora, lucru care scoate partial jocul din sfera FPS-urilor), dar al caror actiuni pot face diverse ravagii de ordin politic si social.

Eroina acestui joc, (pe numele ei - Faith) face parte din retea. Modul in care ea si colegii ei opereaza o sa ne duca cu gandul la parkour, escaladand cladirile cu iscusinta si facand tot felul de acrobatii. Totul intr-un sistem First-Person Shooter (adica ne miscam prin ochii eroinei).
Jocul a fost gandit pentru a fi placut si interactiv astfel incat se presupune ca stii mereu pe unde sa mergi sau ce sa escaladezi, anumite obiecte din zona preschimbandu-se intr-un rosu strident pentru a putea fi usor observabile. Ceea ce o face pe Faith mai deosebita decat pe Printul din Persia sau decat Spiderman este ca abilitatile ei nu sunt de domeniul fantasticului. Absolut fiecare miscare a ei este umana si posibila. Intr-un cuvant, jocul e realist (desi imi pun intrebari cu privire la conditia fizica, ce tinde uneori sa fie...fantastica). Nu e greu sa te inveti cu interfata lui si in scurt timp vei ajunge sa te misti cu viteza prin toate nivelele, mereu pe fuga, mereu urmarita de politie. Este chiar spectaculos daca ajungi sa stapanesti bine controalele.

Desigur ca apar uneori probleme, si aici ma leg putin de defectele jocului. Sunt momente cand nu stii efectiv pe unde sa o iei, pentru ca obiectele rosii lipsesc cu desavarsire. Nu o data a trebuit sa apelez la un walkthrough de pe youtube (folositi cu incredere) ca sa stiu ce trebuie sa fac mai departe. De altfel mi se pare ridicol cum urmaritorii lui Faith trag ca niste nebuni (duh, sistem totalitar) intr-o persoana neinarmata care...fuge pe blocuri (poate fi si asta un hobby, nu?).

Cu aceste mici exceptii, jocul merita savurat. O sa adorati viteza lui, cursivitatea (asta daca nu dati peste mici bug-uri cand veti fi sarit de la o distanta imensa intre 2 cladiri pentru ca apoi sa va blocati intr-o teava ce nu poate fi sarita ci trebuie ocolita) si grafica foarte aratoasa.
Venind vorba de ea, Mirror's Edge nu este ultra-mega-uber stralucitor dar pentru ceea ce face si cere, nu deranjeaza absolut deloc. Ba chiar se potriveste.

Sunetul, si mai ales muzica este de exceptie. Ajuta la atmosfera si toate acele gafaieli ale lui Faith, zgomot de pasi, lovituri - toate sunt extrem de veritabile.

Per total o experienta placuta si recomandata. Incercati ceva nou si inedit!

Nota 9/10!

2 comentarii:

sunetul-mai-tare spunea...

bun. thanks! chiar nu gaseam ce sa mai fac zilele astea...(eh, da, mai e si teza la latina si proiectul cu populatia si...who cares?:)))

Stephen G. spunea...

Hei, n-as fi banuit ca esti gamerita :D