Am avut ieri o discutie prin comentarii cu o persoana anonima. Manat de curiozitate si plictiseala, am vrut sa vad daca pot afla cine este. Am aflat IP-ul in functie de statisticile de pe Trafic.Ro. Folosind niste site-uri foarte bine puse la punct, am aflat de unde a venit cautarea (cautare care corespundea la ora cu trimiterea comentariilor de catre anonima). Si am aflat ca persoana respectiva e din Constanta, i-am aflat si provider-ul s.a.m.d.
Apoi am gasit un site care gasea de unde provine un IP prin Google Earth. Si am aflat de unde cu o marja de eroare de...10 metri?!
In fine, ca dupa aia am recunoscut stilul de scris (punctuatia, tic-uri verbale prezente in scris) si mi-am dat seama cine era(sau cel putin asa cred)...asta e alta poveste.
Unde vroiam sa ajung. Internetul e o chestie exagerat de libera. Ganditi-va ca daca eu cu 10 minute de timp liber si 3 cautari pe Google am putut afla nu numai in ce oras si de la ce firma, ci si unde e locatia computerului - fara sa am cine stie ce resurse - o conexiune la net si putina rabdare. Ganditi-va cat de usor se localizeaza ceva (sau cineva) folosind resurse cu adevarat avansate. Pai cu tehnologia de ultima generatie, poate sa-ti spuna la centimetru unde te afli, cum iti miroase respiratia si ce ai mancat ieri seara (glumesc, desigur).
Sigur. Internetul e misto - e entertaining, e fun, e folositor. Dar uite cum folosind internetul ramanem fara pic de intimitate. Ma gandesc ca de foarte multe ori, prostiile astea de genul - anonimat, proxy, invisible, parole - sunt total ineficiente si sunt facute special pentru a fi descoperite, sparte, hack-uite. Nimic nu e in siguranta si suntem la dispozitia oricui este un pic mai indemanatic la calculator (deci care stie ceva mai mult decat messenger si internet explorer). E chiar infricosator sa stii ca cineva poate sa-ti umble in PC fara ca tu sa stii. Cineva poate sa vada ce ai vorbit pe messenger, ce ai mai lucrat, ce muzica ai ascultat, ce filme ai mai vazut.
Nu va da asta un disconfort teribil?
Toata chestia asta cu investigatul m-a inspirat de la o carte foarte tare pe care am citit-o (acum sunt la volumul 2). Recomand, e una dintre cele mai bune romane pe care le-am citit vreodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu