Daca deja stiti ca sunt mare-mare fan Prince of Persia, stiti ca probabil ador fiecare joc din serie si ca urasc de moarte filmul cu dedicatie speciala catre Jerry Bruckheimer si Jake Gyllenahaal.
Forgotten Sands a aparut concomitent cu premiera filmului mentionat mai sus, dar (din fericire) nu are absolut nicio legatura cu pelicula lui Bruckheimer.
Cronologic, Forgotten Sands se situeaza intre primul joc din trilogie (Sands of Time) si al doilea (Warrior Within). Povestea este simpla, banala si spre final chiar penibila. Printul nostru, care n-are un nume specificat - unul din aspectele mele preferate din trilogie, merge in regatul fratelui sau, Malik, trimis fiind de tatal sau, regele Sharaman al Persiei. De ce l-a trimis batranul pe tanar din prea-frumosul Babilon? Simplu. Considera ca eroul nostru trebuie sa capete experienta si sa devina un mare razboinic. Printul nu este considerat un mare razboinic deoarece datorita evenimentelor petrecute in Sands of Time, toata aventura sa nu a existat niciodata, timpul fiind dat inapoi spre final.
In fine, ajuns in regatul (nespecificat) al lui Malik, printul gaseste orasul atacat de niste dusmani. Nu se stie cine sunt dusmanii astia, nu se stie ce vor, nu se stie de ce ataca si se pare ca pentru cei de la Ubisoft nici nu prea conteaza. Disperat sa-si salveze supusii, Malik doreste sa elibereze o teribila putere - Armata regelui Solomon, o forta mistica ce spera ca-l va ajuta sa-si alunge dusmanii. Desi printul incearca sa-si opreasca fratele, faptul e consumat. Toata lumea din regat moare, cu exceptia celor doi frati care poseda niste artefacte ce-i protejeaza de ceea ce era in mod evident...un blestem. Ei sunt nevoiti sa supravietuiasca in fata uriasei armate magice a lui Solomon. In cel mai stupid mod, blestemul se manifesta sub forma de nisip, dar aparent fara vreo legatura directa cu Nisipurile Timpului, elementul cheie din trilogie. In timp ce Malik devine marcat de puterea blestemului si devine rau (!!?), Printul nostru primeste ajutorul unui Gin (ca ala din Alladin), o duduie pe nume Razia care-l poate ajuta sa opreasca blestemul. Apoi totul merge in linie dreapta. Printul sfarseste prin a-l infrunta pe Malik pentru a salva regatul. Fratele moare iar Printul este (inca o data) intr-o mare depresie.
Nu ca nu m-as bucura de inca o poveste care are legatura cu trilogia originala, dar n-am gustat Forgotten Sands asa cum mi-as fi dorit. Partea buna care de altfel promitea mult era ca vocea eroului avea sa fie jucata din nou de Yuri Lowenthal, cel care a facut o treaba exceptionala in trilogie (partile 1 si 3 mai exact). Din pacate vocea sa inconfundabila si adorabila nu salveaza replicile ieftine reciclate din Sands of Time. Nu ma asteptam la asa ceva de la Ubisoft, o companie care intotdeauna a livrat prin jocurile lor povesti foarte frumoase. Dar entuziasmul mi-a fost scuturat zdravan cand am auzit o gluma geniala din Sands of Time repetata din nou in Forgotten Sands dar mult mai prost. Nasol rau de tot!
O explicatie ar fi ca Nisipurile s-au jucat cu mintile printului, si prin faptul ca evenimentele din prima parte n-au avut loc (desi el isi aminteste de ele) are tendinta sa le zica din nou, dar in noi situatii. Trist totusi!
In fine, jocul merge mai departe dar continua sa dezamageasca. Coloana sonora este mai generica decat prezentarile filmelor de pe ProTv! Unde sunt creatiile lui Stuart Chatwood din trilogie? Unde sunt genialele ritmuri orientale combinate cu pasaje rock? Efectiv nimic din muzica ambientala nu mi-a atras atentia vreo secunda, lucru pe care niciunul dintre cele trei jocuri "originale" nu l-a scapat.
Efectele nisipurilor au fix acelasi sunet ca in Sands of Time si nu inteleg de ce din moment ce n-au nicio legatura una cu alta. Trecem si peste asta...
Povestea in sine este banala, liniara si previzibila. Nu impresioneaza cu absolut nimic. Ajunsesem sa nu mai dau doi bani pe ce simte printul (care apropo, facea glume la vreo 5 minute dupa ce-si vazuse fratele mort) iar de frati'su ma durea in cot chiar mai tare - cum e posibil ca de acelasi personaj sa ma fi indragostit acum ceva timp? La nivel de gameplay, Forgotten Sands sufera si mai tare. O sa incep cu sistemul de lupta simplificat pentru copiii de gradinita. Asta e tare dragut Ubisoft, dar vorbeam aici de Prince of Persia nu Mortal Kombat... S-a scos orice fel de tactica, de altfel foarte prezenta in trilogie. Lupta e acum doar un hack & slash jenant unde jucatorul trebuie sa toace mouse-ul. Animatiile sunt frumoase, nu zic nu, dar satisfactia e zero dupa ce devastezi o armata de monstrii cu 100 de clickuri haotice. Si poate fi amuzant la inceput dar pana la sfarsitul jocului veti fi efectiv dezamagiti. Colac peste pupaza, jocul implementeaza niste upgrade-uri pentru ca printul sa atace mai puternic si mai spectaculos. Asta face lucrurile si mai simple, astfel incat la capitolul bataie devine aproape imposibil sa pierzi vreodata. Cu vreo 2 upgrade-uri facute aproape la nimereala puteti deveni invincibili la capitolul asta.
Ok, deci va intrebati : e ceva bun in jocul asta? Categoric. Am mentionat inainte animatiile dragute. Grafica de asemenea e foarte misto, in stilul clasic al seriei PoP, foarte bine optimizat (pe computerul meu de nivel mediu s-a vazut fantastic pe detalii maxime). Modelul fetei Printului este insa mizerabil. Nu stiu daca cumva au incercat sa-l faca sa semene cu Jake Gyllenhaal dar e efectiv hidos. Doar hainele au ramas din printul ala arogant si haios. Hainele si vocea, desigur.
Elementele de platforming, elemente care au adus faima jocului, sunt inca prezente si pana la jumatatea povestii se manifesta excelent si fac deliciul intregii experiente oferite de Forgotten Sands. Se sare ca-n vremurile bune, de pe un perete pe altul, pe margini alunecoase, pasaje stramte s.a.m.d. Problema e ca au exagerat cu spectaculozitatea incat cascadoriile nu mai par deloc veridice. Ok, nu erau prea plauzibile nici in trilogia originala (macar aratau natural) dar acum parca-s luate direct din Matrix.
Cum spuneam, platforming-ul intretine distractia pentru o vreme. Apoi si asta devine deranjant. Printul devine inzestrat cu diferite puteri. Spre exemplu va putea ingheta temporar apa si sa improvizeze din ea bari si stalpi de care sa se agate. Curand insa jocul cere combinatii din ce in ce mai aberante si enervante, astfel incat ceea ce la inceput era teribil de distractiv devine teribil de frustrant si enervant. Nu ca ar fi foarte greu. Nu e asta problema. Problema este ca exista bug-uri, si bug-urile la elementele de platforming sunt grave pentru ca sunt de multe ori cu sens unic (ti se intampla, game over). Da, Printul va primi la un moment dat puterea de a da timpul inapoi ca in vremurile bune, dar parca nici asta nu mai functioneaza asa cum trebuie.
Vor mai exista si alte puteri - reconstructia temporara a unor parti din palat care ajung ruine. Si e spectaculos sa jonglezi intre elemente care apar si-ti dispar de sub picioare. Printul mai poate si sa execute salturi uriase si rapide si sa se prinda de pasari sau sa aterizeze pe inamici aflati la mare distanta.
Sunt elemente care merg binisor in general dar care nu compenseaza lucrurile nasoale mentionate mai sus. Mai sunt si zeci de pasaje cu capcane care efectiv mi-au facut fire albe in cap. Da, intotdeauna m-au enervat capcanele in PoP dar in Forgotten Sands au atins un nou nivel la corzile mele sensibile. Nu pun asta insa ca un dezavantaj, fac parte din frumusetea universului PoP.
Care este concluzia? Forgotten Sands nu se ridica deloc la nivelul trilogiei, dar are momente cand creeaza o experienta placuta. Nu va tineti respiratia pentru experienta asta placuta pentru ca nu dureaza mult. Curand se va transforma in frustrare data de sisteme de platforming prost implementate. Puneti la asta o poveste slaba, fara nimic special si un sistem de lupta facut pentru cei de la gradinita...si cam asta este Forgotten Sands. Nu zic ca nu e jucabil si nu zic ca n-are momentele lui foarte bune dar stacheta era mult mai sus iar jocul asta n-a atins-o. Totusi, m-am bucurat sa-l aud pe Yuri Lowenthal (cu tot cu replicile lui rasuflate) si sa mai fac niste cascadorii incantatoare. I give you...Forgotten Sands!
Oh, and where the hell is Dahaka?
Nota 7.50 / 10
2 comentarii:
Muie la iehovisti, mormoni si atei!
Esti bine? Te doare capul? Ia o aspirina si stai jos.
Trimiteți un comentariu