Regatele continua...

Capitolul 6
Pregatiri pentru razboi






Trecuse mai bine de o saptamana de cand Leus locuia in Padurea Nimanui.Se pornise procesul mobilizarii intregii armate elfesti.Printul credea ca ar fi avut treaba de facut dar nu era asa.Elfii lucrau mecanic si nu aveau nevoie de instruire.Asa ca Leus isi petrecea majoritatea timpului in prejma palatului.Incepuse sa-i cunoasca mai bine pe Balthasar,fratii Krom si Nykrom,dar in special pe Enya,de care era vizibil atras.Era cea mai fermecatoare fiinta pe care o vazuse.Incerca astfel sa intre in gratiile ei,vrand sa cunoasca cat mai multe despre cultura elfilor si despre istoria Henyiei.
Dar tanara elfa nu era deloc asa cum s-ar fi imaginat-o printul la inceput.Nu era genul acela de fata firava,sensibila si infricosata.Enya era o luptatoare magnifica.Avea sa lupte alaturi de elfi in fata orcilor.Manuia sabia la fel de bine cum o facea Krom,cel mai bun spadasin al Regatului Elf.Enyei ii placea enorm sa calareasca,sa fie una cu natura si sa zburde uitata de lume.Era deci,o fire salbatica,aventuroasa...Nu putea sa stea ca si fetele din capitala,pe care le stia Leus.Acelea hoinareau toata ziua prin apartamentele nobiliare sau regale,planuiau zeci de festivitati aiurite si boceau imediat cand auzeau de razboi,morti sau raniti.Enya nu era asa,si asta il facu pe print sa o indrageasca si mai mult.Desigur,ca si el era timid...Chiar nu stia daca printesa elfa l-ar fi indragit.Dar intamplarile din urmatoarele zile il convinsera cu fermitate.
Era o noua zi in Regatul Elfilor...Leus incepea sa se plictiseasca enorm...Simtea ca pierzand astfel zilele,isi pierdea indemanarea in tehnica luptei.Se hotari sa se antreneze,sa exerseze,orice doar sa scape de plictiseala.Trebuia doar sa gaseasca pe cineva.Se adresa rapid lui Krom.Uriasul elf(care se dovedise o persoana foarte agreabila pana la urma...) era dispus sa accepte,dar interveni Nykrom(care se dovedise o persoana la fel de enervanta) care il provoca pe print.Daca avea sa-l invinga pe Nykrom,avea sa-l infrunte pe Krom...Dornic de astfel de provocari,Leus accepta.Aveau sa se lupte in curtea palatului...Auzindu-se despre acest duel,populatia se stranse curioasa.Chiar si Balthasar privea incantat de undeva de la balconul sau.Printul realiza ca nu are nici sabie,nici armura,amintindu-si ca uitase complet de Silver.Balthasar se ocupase de tot inca de la venirea printului in Regatul Elfilor.Un slujitor ii inmana sabia si scutul.Nykrom hotarase sa lupte fara armura.Leus ii urma exemplul.
Iesira scantei din primul contact al sabiilor celor doi.Miza era inexistenta.Era totusi in joc,onoarea elfului.Leus trebuia sa demonstreze,sa demonstreze ca merita privilegiul oferit de Balthasar...Toti elfii auzisera de batalia de pe Campia Ermesului,si asteptau entuziasti acest prilej pe care printul Leus il avea.La confruntare veni vesela,incantata si foarte inversunata(il incuraja pe Leus,doar ca sa-l necajeasca pe Nykrom),Enya.La auzul incurajarilor(Leus), simti o placuta caldura invaluindu-i intreg corpul.Iubirea sa il incuraja...Leus prinse noi puteri,caracteristice sentimentelor foarte profunde ale oamenilor,sentimente pe care elfii nu le intelegeau.Nykrom fanda in fata,Leus para si se avanta ca o felina in ofensiva.Elful facu unu,doi,trei pasi inapoi si simti un perete in spate.Leus mai ataca o data.Nykrom se feri,aruncandu-se in lateral.Apoi,acesta izbi cu toate puterile sabia in scutul printului.Leus se dadu inapoi din inertie si se impiedica.Intr-o secunda fu inapoi in picioare,cu scutul facut aschii.Nykrom schita un zambet si relua duelul.Cei doi se luptau de mai bine de cinci minute.Printul studiase atent miscarile adversarului sau.Era fin in miscari,puternic in ofensiva,dar usor dezechilibrat in defensiva la atacurile succesive.Bun cunoscator al teoriei scrimei,Leus stia cum sa-l invinga...Dupa ce apara fara dificultati avalansa ofensiva a elfului,printul ataca cu miscari ample,obligandu-si adversarul sa faca zeci de pasi inapoi.Nu trecuse mult de la ultima astfel de situatie,si Nykrom simti din nou la spate peretele acela blestemat.Omul ii invatase slabiciunile,si ataca atent,in forta nemaipermitandu-i sa eschiveze in lateral.Fara o contra puternica si bine plasata,Nykrom ar fi pierdut cu siguranta.Dar chiar nu gasea solutii.Nu se obosise sa il studieze pe Leus in miscari.Nu se obosise nici cand invatase primele taine ale scrimei, sa invete si defensiva.Atu-ul sau era ofensiva.Era puternic,agil si avea un ochi ascutit.Putea zari imediat unde era adversarul descoperit.Dar nu era cazul lui Leus,care acoperea cu succes toate punctele slabe de care ar fi putut profita Nykrom.In lipsa de idei,tinea lama sabiei paralela cu solul si o misca in sus sau jos,in functie de atacurile printului.Atat astepta Leus.Izbi puternic din jos in sus sabia elfului,care zbura din mana acestuia cat-colo(Nykrom putea sa jure ca varful propriei sale sabii ii zgariase obrazul),si apoi(inima i se marea de trei ori de bucurie)veni cu sabia de sus in jos spre gatul elfului.Adrenalina il facea pe Nykrom sa respire greoi(oare chiar avea sa-l omoare???).Sabia lui Leus se opri la doua degete de gatul elfului.Pe fata printului se putea citi un zambet strengar.Nykrom simtea ca lesina.
-Am castigat!exclama Leus vesel.
Multimea din jur il aclamau frenetic pe printul oamenilor.Il invinsese pe Nykrom,al doilea razboinic al regatului.Balthasar zambi placut surprins.Nu se astepta la o victorie a printului,obtinuta prin atata inteligenta.Si el,regele elfilor citise slabiciunile lui Nykrom.Era surprins ca o facuse si Leus.
Enya era mai mult decat incantata.Era entuziasmata.In adancul sufletului tinuse cu printul,caci intotdeauna il considerase pe Nykrom prea rautacios.Era insa uimita.Omul lupta magnific.Ii observase miscarile,reactiile fetei.Era remarcabil.Ii daduse clasa razboinicului elf.Acum,fata era cu atat mai incantat caci Leus avea sa-l infrunte pe Krom,cel mai mare razboinic al regatului elf.
Krom privise si el uluit.Acest om,pe care ajunsese sa-l trateze ca pe un prieten,era si un bun luptator.Il umilise pe fratele sau mai mic.Mai intelept dar mai puternic decat Nykrom,Krom incepea sa se intrebe daca nu cumva Leus avea sa-l invinga si pe el.Dar pana la urma cui pasa?Leus era prieten elfilor.Si trebuia sa fie o mandrie sa le fie aliat daca ii invinsese pe primii doi razboinici ai regatului.In mintea lui Krom,intelepciunea vorbea inaintea mandriei.Realizand acest lucru,Krom se simti multumit de propria-i personalitate.
Dupa o jumatate de ceas de odihna(pentru Leus,evident),cei doi,Leus si Krom se asezara fata in fata.Printul rasuci elegant sabia in palme asteptandu-si adversarul sa fie gata.Krom scoase din teaca ce o tinea in spatele sau lat, sabia sa imensa ce concura cu sanse reale in fata uriasei halebarde pe care o purta Kal’Cedrak.Printul isi masura adversarul din cap pana-n picioare.Era cu doua capete mai inalt ca el,avea niste umeri de doua ori mai lati si niste brate musculoase ce pareau a putea frange orice.Parca avea un deja-vu,o revelatie.Se lupta iarasi cu Kal’Cedrak?Si daca o facea,cum avea sa-l invinga,caci fusese norocos ultima data.Nici macar nu avea pumnalul la el(Mare Mithras,nu vreau sa omor pe nimeni!).In cele din urma,cei doi se intelesera din priviri si duelul incepu.
De obicei primul contact dintre sabii,ii facea o reala idee lui Leus cu privire la adversar.Nici de aceasta data acest instinct nu il insela.Cand sabia sa o intalni pe cea a lui Krom,simtea o nevoie urgenta de a fugi.Avusese acelasi sentiment ca si cu Kal’Cedrak.Se indoia ca elful era la fel de prost ca si un orc pentru a ceda in fata inteligentei sale.Se hotari sa abordeze defensiv.Isi ascunse sabia sub scutul sau rotund(un altul,caci era greu,chiar si pe Servah,binecuvantata cu o evolutie rapida,nu puteai lipi ideal un scut de lemn) pentru a masca orice intentie.Krom clipi nervos.Omul alesese o tactica inteligenta.Krom fiind mai mare de statura,ii lipsea agilitatea si putea sa se eschiveze mai greu din fata unor atacuri surpriza,venite ideal din spatele scutului.Elful trebuia sa ii sparga rapid aceasta garda sau avea sa sfarseasca precum fratele sau:invins.Dar nu reusea.Cum ataca,Leus se retragea usor.Dar nici printului nu ii era usor cu atacul.Desi ii lipsea viteza in defensiva,lui Krom era greu sa-i spargi garda cu ,,sabiuta’’ lui Leus.Printul se misca,ataca,se retragea cautand o cale prin care sa-i sparga defensiva uriasului elf.Si apoi,avu o mica sclipire.Se apropie precaut.Statea intr-o pozitie ciudata de atac.Era cu piciorul stang in fata,cu bazinul intors spre dreapta.Scutul agatat pe mana stanga ii acoperea si partea corpului expusa:umerii.Era in pozitie de usoara fandare.Piciorul drept statea mai intins si paralel cu el era sabia,oarecum ascunsa vederii elfului.Krom nu stia ce sa faca.Pasea in cerc,incarcand sa il surprinda pe Leus.Dar printul era cel ce avea sa surprinda.Leus simula niste lovituri,taind aprig aerul cu scutul.Krom se retragea putin impacientat.Apoi,din acea pozitie joasa de fandare,printul sari in sus,un pic peste statura lui Krom si izbi violent cu sabia din mana stanga.Scutul lui Krom se interpuse.Sabia gauri totusi aceasta aparatoare si scutul ramase infipt.Leus se retrase cu sabia in mana si cu propriul scut intact.Arunca de-o parte ramasitele scutului elfului.Acum putea aborda o tactica mai lejera.Cu fandari scurte ataca din nou.Krom apara fara dificultati si el fanda amplu in fata.Leus se eschiva in stanga sa(Krom tinea sabia in dreapta)si relua cu o lovitura puternica in lama lui Krom.Uriasa sabie era pe jos.Leus apasa cu piciorul pe ea si cu un aer de invingator aseza sabia sa pe gatul lui Krom.
Spectatorii erau in delir.Erau socati de surprinsi dar in delir.Printul Leus merita din plin increderea regelui.Invinsese pe cei mai mari razboinci ai regatului.Krom si Nykrom.De la balconul sau,Balthasar aplauda incantat.Ce razboinic!Tehnica sa in lupta cu sabia era intrecuta doar de ageritate si inteligenta.
Krom ii stranse mana printului si ii vorbi calduros:
-Felicitari!Se pare ca la prima noastra discutie ai avut dreptate...Chiar am nevoie de o armata pentru a te invinge.
Leus stia ca nu e asa.Din nou,poate nu la fel ca ultima data,dar din nou,avusese noroc:
-Krom,tu si fratele tau sunteti puternici.Va fi o onoare sa lupt alaturi de voi impotriva orcilor.
Krom zambi si inclina negativ din cap,ca si cum ar fi spus:,,Onoarea va fi a mea,te asigur!’’.
Singura persoana care nu era ,,la fel de impresionata’’ era Enya.Parasi vioaie locul de unde asistase la cele doua dueluri.Se aseza in pozitie de drepti in fata tuturor si vorbi tare si raspicat:
-Vreau sa fiu cea care sa-l felicite cel mai calduros pe printul Leus.Sper ca gestul meu sa demonstreze asta...
Stomacul lui Leus se stranse,lipindu-se de spate,ritmul cardiac i se intensifica.De obicei,cand tinerele printese vorbeau astfel,vroiau sa-i dea castigatorului un sarut.Printul zambi vesel,asteptandu-si rasplata.Ceea ce Leus uitase era ca Enya nu era o domnita sclifosita de palate domnesti.Vazandu-i expresia fetei,Enya i se adresa doar pentru el:
-Nu te gandi la sarutari,printe!Nu te afli in capitala ta,la printesele tale agitate.Te afli in Regatul Elfilor.Noi nu suntem atat de sentimentali.(si apoi vorbi pentru a fi auzita de intreaga curte a palatului).Vreau sa il provoc la lupta pe printul Leus pentru a vedea cine merita intr-adevar titlul de cel mai mare razboinic al regatului!!!
Lumea amuti,inclusiv Leus.De sus din balcon isi privea plin de admiratie nepoata,regele Balthasar.Fata astepta un raspuns...:
-Deci...accepti?Sau te temi de o fata?
Leus o privi din cap pana-n picioare.Mare Mithras,e atat de frumoasa.Desigur...
-Accept!!!striga printul.
Enya il privi incantata.
-Nu esti doar un bun razboinic,esti si un om curajos,spuse ea.
Leus se intreba ce inseamna asta.Cat de tare putea sa fie ea in tehnica sabiei?O vazuse ca fiind o inversunata luptatoare...dar cu arcul.Despre talentul ei cu sabia auzise doar zvonuri.Insa nu avea sa dea inapoi.
Din nou o pauza de jumatate de ceas...Leus dadu o fuga pana la fantana de langa curte.Se racori cu zeci de pumni de apa.Se intoarse la locul luptei.Enya isi imbraca costumul.Nu era armura ei de razboi.Ar fi fost curata nesabuinta sa lupte asa.Era un costum mulat pe tot corpul.La brau purta o curelusa de care era agatata sabia ei stralucitoare.Printul putea sa-i observe formele ei perfecte de sub acest costum.O admira cum isi strangea parul auriu foarte nuantat spre crestetul capului cu o culoare aidoma spicului de grau.Ochii ei argintii il privira calm fara absolut niciun sentiment.Apoi,cand simti ca timpul odihnei se scurse inainta spre Leus.Printul se ridica in picioare(statuse in acest timp sprijinit de un zid de marmura) si isi trase din spate sabia...
Frumoasa elfa era foarte puternica.Nu se compara cu forta incredibila a lui Krom sau cu tenacitatea lui Nykrom dar manuia incredibil sabia.Ataca scurt,rapid si se retragea in graba cu multa grija.Il observase atent pe Leus,stia ca omul era in stare sa creeze o tactica care ar fi dezarmat-o.Dupa o vreme,printul se obisnui cu aceste clinciuri,care nu-l faceau sa se teama pentru viata sa.Dar oricum,Enya manuia extraordinar sabia.Deodata,ea fanda lung.Leus se feri vrand sa o contreze dar ea numai era acolo.Se retrasese din pozitia de fandare intr-o clipita.
-Stii,spuse el gafaind usor si blocandu-i atacurile,nu ai mentionat ce castig daca te inving...
-Ce castigi...in afara de orgoliul barbatesc?
-Stii,eu chiar ma gandeam la sarut in acele clipe...cand m-ai provocat la duel.
Enya se retrase in lateral si returna atacul printului,dar Leus era prea bun in defensiva pentru astfel de atacuri smecheresti.Luand practic o gura de aer(desi sabiile se incrucisara din nou),Enya ii vorbi oarecum batjocoritor dar prieteneste,zambindu-i asemenea cum obisnuia Leus:strengareste:
-Nici sa nu te gandesti la sarutari...Ai inteles?
-De ce?Voi elfii aveti inimi de gheata?
Enya ii arunca o privira suparata.Remarca o duru in mijlocul sufletului.Ataca furioasa dar reveni la tonul ei anterior:
-Pai...de fapt...eu nu sunt potrivita pentru tine!
-I-auzi!exclama surprins Leus.Printesa Enya,asteptam un sarut,nu o cerere in casatorie...
Enya realiza ca intr-adevar asa era.Ce se intampla cu ea?Se simtea oare atrasa de om?Era tanar, chipes,haios,bun razboinic,iubea natura,era cam lenes dar...Nu!Trebuia sa-si puna in ordine sentimentele...Daca chiar simtea ceva pentru Leus,avea sa se lase greu convinsa.Leus relua discutia,intre zgomote de metale izbite:
-Si chiar de ar fi asa...Ce-ar fi asa de rau sa-mi fii sotie...?
Enya zambi...
-Las-o balta!Sunt un milion de motive pentru care nu sunt potrivita pentru tine...
Leus ii arunca o privira mirata din care se vedea ca spune:,,Oh , da?Care anume?’’.
-Unu!spuse ea parand cu greutate un atac,sunt elfa si tu om!
-Sa trecem peste astfel de detalii.Sa nu fim discriminanti!!!
-Doi,eu sunt prea batrana pentru tine!!!
-Oh,da!Sunt sigur ca la varsta ta esti considerata bunica...
-Am 271 de ani!!!spuse ea.
Leus ameti...Desigur,cifrele elfilor,nu te poti pune cu ele.
-Arati bine pentru varsta ta,spuse el.Prea bine chiar,pentru a mai conta varsta...Si oricum...Dragostea nu cunoaste varsta.
-Cine a zis ca te iubesc???intreba Enya vizibil speriata de acest gand.
-Mie mi se pare ca te comporti ca atare,spuse Leus zambind strengar...
Enya era tot mai speriata de acest gand.Isi pierdu total controlul:
-DESTUL !!!!tipa ea exasperata.
Il ataca fara sa mai tina cont de aparare.In aceste momente,Leus o subestima putin...In furia ei,si in starea de subestimare a lui Leus,elfa reusi sa-i provoace o taietura urata pe piept printului,si apoi sa-i rada cateva fire de par din cap,cand Leus se eschiva in ultimul moment.
Dar pierzandu-si astfel controlul,Enya ataca furioasa si nemaitinand cont de defensiva.Leus para cu calm avalansa de izbituri si cu o singura contra lipi varful sabiei sale in sternul fetei.Ea incerca sa-i izbeasca lama cu sabia ei dar mana era intr-o pozitie dificila.
Vazand-o dornica sa contraatace,Leus impinse incetisor(cat sa n-o raneasca) in sabie.Fata tresari.Nervii ii ieseau din ea incet,incet.Cu o singura miscare,Leus ii zbura din mana sabia,fetei.
Castigase!!!Trei dueluri intr-o zi.Fusese un antrenament bun...Chiar foarte bun.
Enya se simti putin umilita.Era un sentiment de ciuda combinat cu unul de nesiguranta.ERA INVINSA...IL IUBEA?Pierzandu-si controlul,dar nedorind sa fie vazuta de catre intreaga curte a palatului,fugi din vederea tuturor.Leus simti ca intr-adevar o ranise.Si nu avea nimic de-a face cu duelul lor.Vrand sa-si ceara scuze,o urmari...
Enya parasise curtea palatului si se afunda tot mai adanc in codrii Padurii Nimanui.Avea sa se duca undeva unde sa se linisteasca...Locul unde mersese prima oara cand ajunsese pe Servah...Acolo unde tatal ei o ducea adeseori,la fiecare apus de soare.
Auzi din spate...un fosnet.Era el...Leus.Inima si mintea ii erau ravasite.Il indragise atat de mult pe acest strain?Daca intr-adevar asa era,aceasta zi era apogeul.Apogeul evolutiei relatiei lor de pana atunci.Alerga tot mai iute si mai iute.Daca avea sa-i urmeze calea,sa-i admire secretul,si sa-si marturiseasca dragostea in fata ei...Ar fi fost impresionata?Sau ar fi fost impartiala,nepasatoare...Era aproape.Locul ei era aproape.
Leus alerga intr-un suflet,cu respiratia taiata.Si el se gandea cat o iubea intr-adevar pe Enya.Era atras de ea,sau felul ei de a fi il fermecase cu totul?In cele din urma,reusi sa-i desluseasca silueta subtire printre desisurile verzi.Cand se afla la cativa pasi de ea,incetini.Isi elibera mintea incercand sa-si gaseasca cuvintele.Trase aer in piept si lasa un oftat sa intrerupa linistea dintre ei.
-Asculta,Enya,eu...stii,n-am vrut sa te ranesc,stii tu...cu cuvintele mele.Eram doar asa din entuziasmul luptei.
Enya statea cu spatele si parca nu dadea atentie spuselor printului.Leus se apropie de ea.O apuca usor de umeri si o intoarse cu fata spre el.Fata era vesela,zambitoare...Il imbratisa cateva secunde si apoi spuse:
-Eu ar trebui sa-mi cer scuze...Am fost speriata,de faptul ca as avea sentimente mai puternice fata de tine,dar am inteles ca uneori trebuie sa dai frau sentimentelor tale.Asa voi face si eu.Nu ma tem de ceea ce simt pentru tine.Nu ma mai tem...
Leus era profund impresionat.Sentimente?Chiar are sentimente fata de el.Trebuia sa o intrebe.Dar Enya disparuse.Vocea ei rasuna la cativa metri mai in fata.Ii cerea sa-l urmeze.Picioarele printului nu puteau sa stea locului sau sa paseasca rabdatoare.Ci o luara la goana...Numai ca dupa doar cativa pasi,solul de sub picioare se termina,si Leus se pravali in...apa.Era o cascada.Aidoma celei in care cazuse pe cand fugea de elfi.De sus,Enya il privi cu o fata luminoasa:
-Felicitari!Tocmai ai aterizat in locul unde ma ducea mereu tata,cand am ajuns prima data aici.E un loc cu totul si cu totul deosebit.
Enya avea dreptate.Era chiar un loc foarte deosebit.Cascada curgea cu un zgomot tacut,monoton.Era o apa cristalina,in care puterea astrului Mithras Major se rasfrangea creand un ambient cu totul si cu totul divin.Fara alte cuvinte,asa cum era acolo sus,Enya sari in apa.
Cei doi se jucara ca doi copii in apa.Dupa cateva minute bune,cei doi se privira indelung...Ochii sai se oglindeau in ai ei,si viceversa.Amandoi erau fermecati unul de altul.Leus ii dadu de pe fata un fir de par.Enya zambi discret.Buzele lor se apropiau mai mult si mai mult,pana cand...
-ENYA!!!LEUS!!!UNDE SUNTETI???
Se deslipira rapid,unul din bratele celuilalt.Erau Krom si Nykrom,evident ingrijorati de cei doi.Vazandu-i in apa,distantati,nu presupusera nimic.Enya le explica ca il atrasese pe Leus intr-o capcana,razbunare pentru infrangerea suferita.Leus zambi.Cei doi frati le spusera ca Balthasar ii chema.De fapt il chema pe Leus...Apoi fratii plecara.Enya dadu sa iasa din apa.Leus o tinu de mana.Ea ii zambi iarasi calduros:
-Nu acum,suntem chemati,ai rabdare!Vom mai avea astfel de ocazii.
Si se indeparta de el,storcandu-si parul auriu de apa.Leus ramase singur in apa.Desi indignat,caci ratase primul lui sarut...dar era si vesel.Enya il iubea asa cum simtise el.Era o dragoste sincera.Nu ar fi crezut ca avea sa dea in Padurea Nimanui peste acest sentiment.Era incantat...Eliberarea regatului sau avea sa fie o misiune mai placuta,datorita ei.







*




Trecusera 20 de zile.Mergeau aiurea in jurul Padurii cautand o cale de intrare.Codrul parea atat de des...Copacii lipiti unul de altul.Herus isi pierduse rabdarea.La fel si razboinicii sai.Era plin de nervi,venindu-i sa explodeze.Ii venea sa dea foc blestematei de paduri.Dar intelese un lucru.Leus avea dreptate...Nu aveau sa-l gaseasca.Orice facea acolo,era indetectabil.Fara alte ganduri in mintea-i intunecata,Herus ordona retragera.Mai arunca o singura privire dezamagita catre padure,suspinand:
-Leus ,prietene,unde esti...?
Armata regala a oamenilor se retragea.Din acele desisuri dese,nedeslusite,pandeau elfii.Vazand aceasta retragere,unul dintre ei spuse:
-Vestiti-l pe regele Balthasar,oamenii s-au retras...Sper...