Capitolul 7

Capitolul 7
Leus & Enya.Prima confruntare









Leus o urma pe Enya inapoi la palat.Balthasar ii vazu pe cei doi uzi,si desi ascultase varianta fratilor Krom si Nykrom,banuia ce se intamplase in padure.In sinea sa era vesel.Poate ca Enya merita sa iubeasca, dupa ce isi pierduse tragic tatal.Leus parea un tanar extraordinar,asa ca nimic nu-l ingrijora intr-o posibila relatie a celor doi.
Vazandu-i nerabdatori pe cei doi,regele elf trecu direct la subiect:
-Cercetasii nostrii au spionat indelung Regatul Orcilor...Precum ai spus,Leus,orcii sunt slabiti,dezorientati.Parerea mea este ca ar trebui sa atacam cele mai apropiate teritorii orcesti.
-Vechile sate...murmura printul.
Balthasar il privi cu multa seriozitate si continua:
-Primele teritorii ale Regatului Orcilor se afla la doar cativa kilometrii de Campia Ermesului.Va fi un prim atac dificil caci satele sunt adapostite intr-o depresiune,numita Valea Alba.
Balthasar desfasura pe o masa, harta desenata de cercetasii sai.Leus nu cunostea prea bine teritoriul vestic al Servehei, asa ca era o lectie de geografie importanta pentru el.
-Aici,spuse regele indicand cu degetul pe harta,este Valea Alba.Vechile sate au fost transformate in fortarete militare de mica anvergura.In mod normal,asaltul lor n-ar trebui sa puna dificultati.Problema e relieful-foarte nefavorabil.Din orice parte am ataca,din orice parte am incercui valea,vom fi vazuti foarte devreme,si posibil ca vom fi blocati.Poate fi o actiune sinucigasa,sau poate fi o campanie victorioasa...Decizia iti apartine,Leus...
Printul scruta cu atentie harta si vizualiza in minte un scenariu.Ostile elfesti inaintau de pe extremitatile vaii,adanca de cateva mii de metrii.Fara doar si poate ca orcii i-ar fi vazut.Pana sa inceapa atacul,ar fi pierdut jumatate de oaste...
-Nu am de gand sa atac...O sa fim nimiciti.Victoria o sa fie inutila.
-Trebuie sa gasim o alta cale de intrare in fortareata lor,interveni neasteptat Enya...
Privirile ei si a lui Leus se intersectara.Printul rosi iar fata continua:
-Aici!arata ea pe harta.Era o portiune mica,infima unde limitele vaii nu erau desenate.
Enya se simti un pic aiurea.Putea fi o greseala a desenatorului.Balthasar se incrunta,cautand indicatia Enyei.Chema la sine desenatorul.Acesta spuse ca pe-acolo trecea un rau,ce se scurgea intr-un lac de la sud de vale.Acest rau trecea prin fortareata.
-Avem aceeasi problema...suspina Leus.Vor vedea ambarcatiunea venind.
-Cine-a zis ca trebuie sa mergem cu vasele?intreba Balthasar zambind siret...
-Regret...spuse Leus sarcastic,noi in Regatul Oamenilor,doar asa mergem pe apa,cu barca.Cum am putea merge altfel???
Lui Balthasar nu-i disparu de pe chip acel zambet siret.Dadu drumul cuvintelor, mandru si vesel:
-Cercetasii nostrii au mai descoperit ceva...La doua zile,din partile lacului unde se varsa raul,vasleste impotriva curentului,o ambarcatiune ce ii aprovizioneaza...Ambarcatiune venita de undeva de langa capitala.
Chipul Enyei se lumina intens...Nemaiputand sa-si tina cuvintele,cuvanta fara sa respire:
-Daca am putea intercepta o astfel de ambarcatiune...Am putea intra nestingheriti in fortareata lor.
Balthasar zambi victorios.Krom si Nykrom de asemenea...Numai Leus nu vedea in asta o idee buna.
-Nu cred ca e atat de simplu...suspina el.Vedeti voi...interceptarea barcii in portul de unde vine este imposibila...Ar fi un atac mult mai de anvergura.Un atac pe care nu ni-l putem perimte.Nu inca...Daca ar fi sa atacam vasul din mers,ar fi la fel de dificil.Desi merg impotriva curentului,ma-ndoiesc ca se misca mai incet ca noi.Si doar nu vor sta cu mainile in san cat ii vom asalta,nu?
Cei 5 ramasera tacuti.Cine ar fi crezut ca primul atac in cadrul acestei aliante avea sa fie atat de dificil?Dupa astfel de cateva momente,fu randul lui Leus sa se lumineze la fata:
-Balthasar?Cat de bine inotati voi elfii?
Regele il privi plin de pesimism...Se indoia ca armata sa ar fi putut sa inoate sute de metri pana la fortareata.Parca Leus ii citi gandurile.Isi drese glasul si continua:
-Desigur ca glumeam,spuse el.Dar ati uitat ceva...Sa fiti una cu natura.
Nykrom il privi suparat.Era intr-adevar o jignire.Elfii erau mereu in armonie cu natura.Doar traiau in mijlocul ei.Dar asii din maneca lui Leus nu se terminara:
-...sa fiti una cu natura-la propriu.Inca un lucru.Acest rau care curge in lac,isi are izvoarele in munti.Anual raul trebuie sa duca sute de busteni doborati.Daca am putea sa ne ascundem sub acesti busteni...
Nykrom rabufni.Krom vorbi cu blandete printului:
-Desi ne indoim cu totii de puterea de inteligenta a orcilor,ma indoiesc ca nu-si vor da seama de acest ,,ciudat fenomen’’.
Leus nu dori sa se lase batut.Avea raspuns si la asta:
-Foarte bine!Sa-i lasam sa creada ca este doar un ,,ciudat fenomen’’.Vom da drumul la busteni zilnic,fara osteni inauntru...Sa-i lasam sa creada ca e vina naturii.Cercetasii ii vor spiona in continuare pentru a vedea cum reactioneaza.Va dura ceva timp,dar rezultatele vor fi multumitoare.
Nykrom si Krom erau impresionati.Balthasar il privi pe print zambind:
-Nu vad de ce n-am incerca asa...
Enya radia si ea de fericire.Il imbratisa pe Leus si il saruta(cat de discret posibil) pe obraz:
-Esti un geniu!!!
-Fireste!raspunse el putin rusinat.
Veni la Balthasar un alt elf costumat in cercetas.
-Maiestate,vorbi acesta cu voce groasa,am primit informatii cum ca oamenii de la marginea padurii s-au retras.
Balthasar il privi pe Leus care ridica din umeri.Regele zambi catre cercetas:
-Foarte bine!Va puteti abandona posturile.Lasati insa scutul.
-Scutul?intreba Leus.
Balthasar isi indrepta privirea spre print:
-O mica bucatica de magie a elfilor...Mi-ai cerut sa nu te gaseasca,nu au facut-o.
-Aceasta...,,magie’’.Va fi folosita impotriva orcilor?
Regele il privi intristat brusc:
-Nu!Orcii si elfii au facut candva un armistitiu.Sa numai foloseasca magia.Niciodata.Practicarea ei demonstrase cat de instabila si periculoasa era.Ambele rase si-au adapostit centrul de magie numit Ochiul,dupa caz al elfilor sau orcilor.
-Ce este acest Ochi?intreba Leus tot mai curios.
-E o...celula de energie.Cel ce o stapaneste capata puteri uimitoare,dar poate fi corupt de aceasta.Ochiul Elfilor se afla in aceasta padure,ascuns.Singura cale pentru a-l capata e Ujlphia.
-Sabia?
Balthasar incuviinta.
-A fost un obiect cu adevarat important...Si este...
-Au calcat stramb?Elfii si orcii.
Regele privi orizontul din fata-i si vorbi cu luare-aminte:
-Elfii s-au straduit.Si au respectat armistitiul.Si orcii si-au tinut promisiunea.Cu exceptia unuia.Acel orc a fost orbit de putere si a folosit Ochiul Orcilor.Si-a atribuit o mare parte a puterii sale,transformandu-se intr-un demon.
-Este vorba de orcul acela?Despre care se spune ca este rege?
-Chiar el...Nimeni nu-i cunoaste adevarata identitate.Se spune ca este INVINCIBIL.
Leus nu fu impresionat de cuvantul INVINCIBIL.Il privi pe regele elfilor si intreba:
-Dar regele elfilor,a carui identitate o cunoastem,el e invincibil?
Balthasar zambi.
-Poate ca ajutat de Ujlphia...Chiar este!suspina el.
Pentru a nu mai pierde timpul,Balthasar ordona unor supusi sa dea drumul pe raul respectiv a multor trunchiuri de copaci.Cativa cercetasi aveau sa spioneze in continuare fortareata orcilor.Supusii regelui isi privira suveranul mirati.Chiar credea regele in aceasta tactica?Dar Leus isi demonstrase deja inteligenta in fata lui Balthasar,era un lucru neindoielnic.






*




*


Avea sa dureze o vreme pana cand orcii aveau sa se lase pacaliti.Balthasar ceruse doua zile pana la darea drumului pe rau a bustenilor.Cei insarcinati nu promiteau mai putin de trei.Asa ca cei implicati in campanie somau inca.Krom si Nykrom facusera un legamant,sa se antreneze temeinic pana cand vor reusi sa-l invinga pe Leus.Balthasar se izolase deja de vreo cateva zile in biblioteca sa personala.Era destul de ingrijorat,si studia temeinic din scrierile vechi ale elfilor despre vechile batalii cu orcii.
Leus si Enya isi petreceau tot mai mult timp impreuna.Se plimbau in cele mai frumoase colturi ale Padurii Nimanui,dar inca ezitau sa treaca la gesturi tandre.Ambii se iubeau insa foarte mult.Incepusera sa tina unul la altul in aceste doua luni de cand printul locuia cu elfii.Se scursesera doua luni de vara.Incet,incet iarna (de pe Servah) dadea semne ca vrea sa-si faca loc.Aceasta vreme tomantica era placuta pentru cei doi,vorbind multa vreme despre felurite lucruri.Cea mai interesanta discutie era pe de parte cea petrecuta langa o fantana cu apa de culoare rozalie.Printul o intreba pe fata despre secretul alogenilor.Sau mai bine spus...cum ajunsesera orcii si elfii pe Servah.La aceasta intrebare,Enya il privi putin melancolica si intarzie putin cu raspunsul,adunandu-si cuvintele.Apoi vocea ei deveni misterioasa,povesti rar si il fermeca mai mult pe Leus:
-Nici acum nu inteleg cum am ajuns aici.Rasa noastra,alaturi de cea a orcilor,provenim de pe o planeta numita Henya.Este o planeta mai mare,si populata cu multe creaturi ciudate.Acolo e intotdeauna frig,poporul sufera de iernile crunte...Mie imi placea clima aceea.Mi se parea feerica,frumoasa.Acum 98 de ani,poporul nostru ducea una dintre vesnicele sale batalii cu orcii.Tatal meu,Ricar’Dor,era mai marele general al trupelor si conducea armata noastra.Inca de atunci,Balthasar era rege.
Enya ii explica cum de fapt Balthasar nu era intr-adevar regele de drept al elfilor,ci tatal ei ar fi fost.Cei doi erau insa prieteni foarte buni si Ricar’Dor nu-si dorea tronul,astfel ca il cedase varului sau.Niciodata poporul nu fusese nemultumit de acest lucru.
-In acel an,continua ea,orcii obtinusera multe victorii si la un moment dat se apropiasera de capitala noastra.Imi amintesc cum tata venise la Balthasar si ii spusese ca orcii se apropie si ca aveau putin timp la dispozitie sa se retraga.Atunci,amintirile mele incep sa fie tulburi.Eram intr-o fuga continua.In munti,cercetasii nostrii au gasit Poarta.Imi amintesc ca atunci cand Balthasar hotarase sa luam calea Portii,orcii se aflau la mai putin de doi kilometri de noi.A fost o fuga terifianta.Cand am ajuns pe Servah,am fugit spre nord.Orcii ne-au urmarit.Cu timpul,noi ne-am obisnuit mai repede cu relieful si anotimpul.Am capatat un avans considerabil si ne-am adapostit in padure.Orcii au fost intampinati de oameni,si au uitat pentru o vreme de elfi.La cateva luni dupa,orcii ne-au descoperit,SI AU ATACAT!
Cuvintele fetei il infricosa pe Leus.Ea continua:
-Tata,insotit de insasi Balthasar le-au tinut piept.A fost o stralucita victorie pentru noi.Dar acel rege al orcilor,desi trupele ii erau decimate,a continuat sa faca victime.Si l-a...uci..cis pe tata.
Enya izbucni in lacrimi.Leus o imbratisa tandru.Dupa cateva minute,fata se linisti:
-Balthasar a jurat tatei ca va avea grija de mine...
In continuare,Leus mai puse cateva intrebari si mai afla cateva lucruri.Toata populatia elfa de pe Henya venise pe Servah,elfii pierdusera urma portii,la fel ca si orcii,nu toata populatia orcilor emigrase pe Servah,iar acei rinoceri uriasi,pe care orcii ii calareau si bateau din tobe proveneau de pe Henya,si erau singurele animale venite de-acolo.
Ziua se sfarsi destul de ciudat.Leus isi sfarsi cele 66 de ore ale acelei zile privind cerul si gandindu-se:Oare ce se mai petrecea in Regatul Oamenilor?









*





O luna si jumatate...Timp in care ocolisera zadarnic toate colturile blestematei de paduri.Trupele regale si conducatorul lor,Herus se retrasesera undeva in partea vestica.Dar Herus refuza sa se intoarca in capitala...Si-ar fi dezamagit amarnic regele.Si in adancul sufletului,simtea ca-si dezamageste prietenul.
Oamenii sai sufereau.Mare Mithras Major,era normal.Resursele de hrana si apa erau pe sfarsite,vremea se inrautatea...Parca erau izolati de restul lumii.Mai pe seara venise la Herus un soldat.Avea chipul palid si obosit.Privirea ii era umila...
-Capitane...eu...noi...ne-am saturat sa hoinarim continuu pe plaiurile astea.Padurea aia e necurata,elfii...Suntem obositi,infometati...Ne e dor de familiile noastre.Intelegem cat de importanta e aceasta cautare,dar nu avem niciun rezultat.Noi am vrea(Herus isi ridica privirea din pamant si privi in ochii mari si albastrii ai soldatului)sa ne intoarcem...
Furia il cuprinse pe Herus.Inghiti in sec,marul lui Adam urca vertiginos in gat...
-NU!!!! INAPOI,NICIODATA!!!
Ii lua cateva secunde sa realizeze ce facuse.Isi daduse drumul la fapte si cuvinte,mai devreme decat crezuse.Isi lovise de cateva ori soldatul,si il tinea acum de gat pe acesta,care era ingenuncheat.Soldatul avea buza insangerata.Vocea ii era guturala,iar ochii sai de culoarea oceanului il priveau cersind mila:
-Imi pare rau,capitane!Nu am vrut sa va infurii...Ne vom supune ordinelor tale...
Herus amuti.El nu era asa...Nici Leus n-ar fi facut asa ceva.Ii dadu drumul soldatului,care cazu la pamant,suspinand de durere si de respiratia taiata,si il ajuta sa se ridice.Oamenii sai il priveau uimiti.
-Mie, imi pare rau,se scuza cu vocea tremuranda,Herus.
In urmatoarele ore medita...Ce sa faca?Iesirea sa de mai devreme aducea zumzete intre soldati.Se indoiau mai mult de aceasta misiune...Singurul lucru pe care il putea face...
-Tu!?striga tanarul catre soldatul cu ochi albastri.Cum te numesti?
-Semus,raspunse acesta timid.
-Semus,nu putem abandona misiunea.Asa ca jumatate din voi vor trebui sa se duca la cele mai apropiate sate si sa ne aprovizioneze.Iti incredintez conducerea acestui grup.Ceilalti!Vom sta aici...Dupa ce vor veni proviziile,vom reincepe cautarea...
Trupele regale erau multumite.Nu era ideal dar macar mai reduceau din mizeria in care se aflau.
Si Herus era multumit.Isi linistise oamenii si puteau continua cautarile.






*






In Marea Sala de Onix nu fusese niciodata atata liniste...Cel putin nu la un Conciliu.Regele Hetterex le spusese...Totul!De la Batalia de pe Campia Ermesului,pana la fuga lui Leus.Acum regele statea in tronul sau cu chipul acoperit de umbrele amiezii.
Nikosus ramasese mut.Nu stia ce sa spuna...Printul Leus facuse asa ceva?Desi ca om de razboi era impresionat de victoria lui Leus,nu putea sa nu judece dezastrul pierderii a jumatate de armata.Dar ce se putea face...?
Leunclauvius tacea si el.Ca intelectual si poet al regatului,era pentru prima data cand nu stia ce sa spuna.Mintea ii era goala.Era o situatie dificila.In adancul sufletului tinea totusi cu Leus.Regatul Oamenilor trebuia odata si odata sa porneasca ofensiva decisiva.Dar nu era un moment in care sa-si exprime aceasta parere.
Arkos se hotari sa rupa tacerea:
-Personal cred ca ideea printului e buna...Dar modul cum a procedat e eronat.Dar chiar si asa...Sa nu uitam ceea ce dorim,recucerirea partii de vest.
Bineinteles ca impotriva lui Arkos nu putea vorbi decat Lewius:
-Ridicol!!!Nu este vreme de ofensive.Ne chinuim de la an la an sa ne protejam teritoriile pe care deja le avem.Da-mi voie sa o spun:Daca toti ganditi asa,atunci va mor tuturor celulele!!!
Lewius ii arunca un zambet meschin lui Leunclauvius.
-Si se pare ca toti gandesc asa,spuse regele cautand pe chipurile celor din Conciliu.Da-mi voie sa spun ca nu vom face nicio ofensiva...Ati innebunit??V-a vrajit Leus pe toti?Cu vise de glorie?Nu putem face asta singuri.Si sub nicio forma nu ne vom alia cu celelalte bestii(elfii).Oricat l-ati judecat pe Lewius,este singurul care gandeste coerent.
Lewius era in paradis.Obtinuse cea mai uriasa victorie posibila impotriva celor trei,Arkos,Leunclauvius si Nikosus.
Cei trei erau uimiti...Regele luase o decizie proasta.Ii dadea dreptate lui Lewius.Daca acesta ar fi devenit si Mare Ministru...Atunci Regatul era dus spre pierzanie...

*




Vechile sate din Valea Alba fusesera cucerite de catre orci in preajma anilor 80 ai popoarelor alogene.Fusese floare la ureche dupa ce in prealabil,cucerisera vechea capitala dupa trei ani de asalt.Orcii ocupasera Valea Alba,arsesera tot ce insemna civilizatie umana si construisera ei,intr-un mod cat se poate de primtiv,mai multe fortarete mici,care cu timpul au fost unificate.In concluzie,era o singura cetate in Valea Alba.Orcii nu fusesera foarte creativi,nedand vreun nume acestei cetati.Se putea spune insa ca era destul de slab aparata.Era strabatuta de un rau micut ce se varsa din Muntii Flacarii pana intr-un lac ce se afla la cateva sute de kilometri de fosta capitala a Oamenilor.O data pe luna,un vas orcesc venea sa-i aprovizioneze.
Aceasta cetate a Vaii Albe era condusa de un han.Numele sau era Mul’Gator.Nu era foarte cunoscut intre soldatii orci;numele sau nu era cunoscut de Oameni...Teoretic vorbind,aceasta cetate era un obiectiv de care orcii se puteau lipsi,de aceea aveau un conducator modest din punctul de vedere al faimei.Aliatii(Leus si elfii) nu se puteau insa lipsi de acest obiectiv.Cucerirea sa ar fi adus o pozitie mai buna de ofensiva catre Regatul Orcilor si ar fi dat posibilitatea unei mai bune mobilizari ale armatei elfesti.
Mul’Gator se infrupta dintr-o halca generoasa de carne primita de la vasul de aprovizionare.Nu se mai ospatase de mult asa bine...Cetatea Vaii Albe era si tratata cu indiferenta de capitala si de rege.Mul’Gator insasi avusese sansa sa fie un mare han,dar varsta il trasese in jos.Ca un orc adevarat,nu putea totusi sa-si judece superiorii.Orice sacrificiu era bun,atata timp cat era facut in folosul Regatului.Deocamdata,se considera norocos de carnea din fata-i.Isi permisese sa mareasca ratia de mancare tuturor datorita multor vieti pierdute in urma Bataliei de pe Campia Ermesului.Aproximativ 75% din armata ce il infruntase atunci pe Leus provenea din aceasta cetate.Desi se presupunea ca sunt speriati,vulnerabili si confuzi,orcii nu erau chiar atat de rusinati de aceasta prima infrangere suferita in partea vestica.Toata lumea ar fi dat vina pe acesti slabi razboinici din Valea Alba.
Dupa o vreme,Mul’Gator ramase cu osul in mana(impropriu spus,orcii aveau gheare).Stomacul sau mai cerea insa...Si trecusera doar trei zile de la aprovizionare...Fara a mai sta pe ganduri,hanul isi inclesta dintii in os si trosni cu putere,rontaind ce mai ramasese din cina sa.Sfarsind cu acest lucru,Mul’Gator infasca de-alaturi o sabie frumos ornata,dar vizibil uzata si ruginita.O capatase in urma singurei sale batalii duse impotriva Oamenilor.Nu putea in realitate sa lupte cu ea,era prea mica,fragila si usoara,dar ii placea sa defileze prin cetate cu ea.De obicei lupta cu o ghioaga(un soi de buzdugan primitiv).Era o bucata de lemn masiva,subtiata intr-o parte,pe post de maner.In partea mai groasa avea infipte niste cuie groase(cuie de grosimea unor pumnale).Nu avusese prea multe ocazii sa-si infrupte aceasta ghioaga cu carne de om.De fapt,facuse cu ea mai multe victime in randul soldatilor razvratiti.
Luand sabia,iesi din ,,casa’’ sa(erau ,,colibe’’ construite ,sau mai bine spus lipite din crengi de copaci,trunchiuri si iarba) si scruta cu privirea cetatea.Era cam multa liniste.De obicei la aceasta ora se mai dadeau lupte intre ei.Hanul se incrunta si porni cu pasi apasati catre zidurile cetatii(erau pereti formati din tarusi de lemn,inalti de vreo cinci metri si ascutiti in varfa,palisade).Toti soldatii erau stransi acolo si priveau cu mare interes,raul.Hanul isi musca buza superioara,indignat de ce se petrecea.Daca cineva ar fi atacat acum,ar fi murit cu totii.Nimeni nu supraveghea orizontul.Se apropie nervos si puse mana pe primul orc din fata racnind cu o voce flegmatica:
-Ce se mai intampla,puricosi fara minte?De ce nu sunteti la posturi, slugari imputiti?
Cel pe care il daduse la o parte ii arata raul.Hanul Mul’Gator facu ochii mari si deschise gura larg,aratandu-si coltii.Pe rau in jos erau dusi de apa mii de busteni retezati de la radacini.Desi inteligenta nu era un atu al orcilor,Mul’Gator intui un eventual pericol.Sari zidul si se repezi in apa asupra bustenilor.Nimic.Se intoarse in cetate si ordona ca raul sa fie pazit.
Trecura doua saptamani...Bustenii tot erau dusi la vale,fara ca ceva sa ameninte cetatea.Suparat pe acest fenomen,Mul’Gator ordona abandonarea posturilor de paza ale raului.Le explica soldatilor ca singura explicatie era ca raul ce curgea din munti matura in cale orice i se opunea.Inclusiv copacii.Hanul turba de furie cand auzi ca soldatii sai mai vroiau sa ma pazeasca o zi,raul.
Trecu inca o zi si orcii renuntasera.Dar de undeva din apropiere,cercetasii regelui Balthasar absorbeau fiecare fapta a orcilor,fiecare decizie...Cazusera in capcana.Credeau ca e un fenomen natural.Aveau sa fie striviti pana la ultimul.Balthasar trebuia anuntat.Cetatea era acum vulnerabila.






*




In miezul zilei urmatoare,cercetasii intrasera deja in Padurea Nimanui pe o cale tainica,numai de ei stiuta.Cand dadura peste palatul elfilor,cercetasii mersera direct la regele Balthasar.Cu el se aflau printul Leus,fratii Krom si Nykrom precum si printesa Enya.
La auzul vestilor,Balthasar se lumina la fata.Planul lui Leus reusise.Fara a mai sta pe ganduri,regele ordona celor doi frati sa mobilizeze rapid toata armata elfilor.Apoi regele privi catre Leus:
-Iata!Planul tau a reusit...Ne pregatim de lupta.
-Cum adica,noi?intreba Leus mirat.
Enya lasa sa-i iasa pe gura un chicotit.
-Eu credeam ca e evident deja pentru tine,ce razboinica grozava e Enya...spuse Balthasar.
-Eu ma refeream la tine,spuse Leus cu un ranjet.
-Tatal tau,regele,nu lupta in razboi?
-Niciodata!spuse printul raspicat.Regele trebuie protejat cu orice pret...
-Eu am cu ce ma proteja,spuse Balthasar si arata catre Ujlphia.
Leus privi fascinat.Oare cat de magica era aceasta sabie?Cati orci ar fi putut dobori dintr-o lovitura?Cat de puternic era Balthasar?Inima ii batea tot mai tare.Niciodata nu se entuziasmase atat de mult pentru o lupta.
Leus rupse tacerea aceea de cateva minute:
-Atunci eu ma duc sa-mi iau in primire armura!
-Asa sa faci...plecam imediat cum spune Krom ca trupele sunt gata,raspunse Balthasar.
Printul parasi sala tronului.Dupa cateva secunde simti pasi apropiindu-se de el.Era Enya.Ii facu cu ochiul si se indrepta spre camera ei.Leus simti o dorinta arzatoare s-o urmeze.Asa si facu.Deschise usa camerei ei,care scartai cu un zgomot jalnic.Intra timid,nevazand-o nicaieri pe fata.
Apartamentul Enyei era urias.Cu siguranta ea nu era in prima camera.Pasi incet incercand sa nu faca zgomot si se indrepta catre dormitor.Acesta era decorat cu mai multe piese de mobilier.In centrul camerei se afla un pat mare si rotund.In spatele patului,se putea vedea printr-un voal,silueta plapanda a Enyei.Leus se apropie.Pe pat erau intinse armura si sabia ei.Langa pat pe jos,era rochia cu care elfa fusese imbracata cu doar un minut inainte.Leus privi inca o data silueta fetei de dincolo de voal.Pana la urma trecu de aceasta perdea,si o gasi goala in spatele patului ungandu-se pe tot corpul cu un ulei frumos mirositor.
-E un ulei care se spune ca-ti protejeaza pielea in batalii.Un fel de armura invizibila,spuse ea,si se intoarse cu fata spre Leus.
Era evident ca fata il simtise venind de cand el pasise in apartamentul ei.Acum Leus simtea pe spinare un fior mai rece decat orice era posibil.Se forta sa nu se uite in alta parte decat in ochii ei cenusii.Ea se apropie usor de el,mangaind cu talpile fine,podeaua aurita.Il imbratisa calduros.Leus putea simti acum din plin,mireasma uleiului.Putea sa observe cu atentie acum, urechile ei usor ascutite.O stranse si el tare in brate.Ea ii simti dorinta arzatoare si spuse incet,aproape in soapta:
-Acum ne pregatim de razboi.Du-te!Vom avea tot timpul din lume,dupa aceea.
Leus zambi si se dezlipi din bratele ei.Aceasta intalnire il facu sa se simta mai bine.Printul merse in dormitorul sau.Isi dadea acum seama ca tinea in mana sticluta cu uleiul Enyei.Se unse cu el si isi imbraca armura.Pe pieptul ei era inscriptionata o felina.Agata sabia de teaca din spate.Scutul si-l agata de bratul stang,iar cu mana dreapta apuca casca.Pasi in pragul camerei sale.Privi inca o data inapoi,si apoi merse in curtea palatului unde cu aproape o luna in urma,invinsese pe Nykrom,Krom si Enya.
Cateva ore mai tarziu,razboinici elfi,calare sau pe jos,inaintau catre Valea Alba.Leus calarea pe Silver care mergea semet,dupa ce fusese ingrijit cum trebuie in padure.Leus arata in armura mai musculos decat in realitate,si chiar mai vanjos.Enya se imbracase in armura ei,pe care Leus o zarise pe pat.Era o camasa de zale usoara,de culoare maronie.Elfa mai purta si o pereche de cizme ce-i ajungeau pana la genunchi.Cu o mana,mana calul iar in cealalta tinea un scut si o pelerina.Sabia era in teca in spate...Balthasar purta o armura impresionanta si foarte complexa.Regele parea invincibil in ea.Isi acoperise insa armura cu o mantie asemanatoare celei avute de Enya.La brau o purta pe insasi Ujlphia.Pe cap,regele elfilor purta o casca ce-l facea si mai inalt dandu-i un aer infiorator.Nykrom era imbracat cu o armura usoara,calare pe calul sau,o armura ce-i perimitea sa se miste liber fara sa fie jenat.De-o parte si de alta a braului avea sabia sa si un pumnal.Cel care impresiona cel mai mult era Krom.Isi tatuase pe fata si pe maini anumite inscriptii.Balthasar ii explicase lui Leus ca acele inscriptii erau cantece sau rugaciuni cu privire la razboi.In spate,Krom purta un arc urias,aidoma sabiei sale si o tolba de sageti.La brau purta sabia sa uriasa si o toporisca cu maner scurt;in varful manerului era atasat un cap de mort.Toti elfii aveau parul prins intr-un mod asemanator.Enya explicase ca era o alta traditie de razboi.Leus incercase si el sa-si prinda parul precum elfii dar renuntase rapid,de teama sa nu-si rupa pletele din cap.Si oricum nu avea parul la fel de lung precum al elfilor.
Drumul nu dura mai mult de cinci ore.Ajunsesera la un vad de unde timp de cateva saptamani supusii regelui lansasera pe apa,mii de trunchiuri de copaci.Acum alte cateva mii erau scobite si ii asteptau pe ei sa vina si sa inainteze prin apa.Raul nu era adanc,astfel ca ar fi putut pasi pe sub apa.Leus,Balthasar,Enya,Krom si Nykrom intrara toti sub un trunchi.Dupa ce intreaga armata fu astfel mobilizata,Leus,Krom si Nykrom(caci teoretic ei conduceau armata) ordonara inaintarea spre cetate.Singurul mai pesimist dintre elfi era Nykrom,care inca nu-l agrea destul de mult pe Leus,dar l-ar fi protejat la nevoie de orice pericol.Fratele marelui(si la propriu si la figurat)capitan al elfilor) ura aceasta calatorie pe sub apa:,,Asta este ori un plan foarte genial,ori o idee foarte proasta’’.






*






Mul’Gator gemea de jumatate de ora in ,,coliba’’ sa.Foamea ii ardea stomacul asa cum n-o mai facuse niciodata.Fir’ar sa fie!Aveau dreptate unii:Cu varsta creste si foamea.Hotari ca are nevoie de putin aer,o gura de oxigen.Mintea sa strabatu granite nestiute:,,Poate daca as reteza gatul unui puricos de-afara sau...’’. Iesind afara,descoperi acele zgomote:certuri,racnete intre soldatii sai.Era ceva obisnuit...Numai lua cu el sabia ci ghioaga.N-ar fi putut sa omoare nici macar un iepure cu sabia.Se uita cu mare atentie la soldati.Cauta unul mai neispravit,mai jalnic,pe care sa nu-l planga nimeni.De-asta isi luase ghioaga cu el.Cateva minute mai tarziu avea sa se considere un geniu fiindca facuse asta.
Hanul orc cauta continuu cu privirea un candidat pentru masa sa de peste zi,dar nimeni nu parea potrivit.Se indrepta catre rau.Iata!Acolo era un bun candidat.Putea sa isi motiveze fapta:,,Badaranul asta puricos nu facea nimic!’’ .Stranse in mana stanga ghioaga,pregatindu-si dreapta pentru a-l intoarce cu fata spre el.
Exact in acel moment,o sageta ii zbura capul viitoarei mese a hanului Mul’Gator.Conducatorul Vaii Albe ramase socat.De ce nu vazusera supraveghetorii nimic?Ce dusman venise?Rapid,din apa rasarira mii de razboinici elfi.Mul’Gator amutise de tot.Elfii rasarisera de sub trunchiurile de copaci.Deja un razboinic se repezi la han.Orcul reactiona tarziu dar la timp.Ii para o lovitura de sabie si-l izbi apoi cu ghioaga sa.Alerga gafaind in mijlocul fortaretei si urla cat il tinu plamanii.Dar era prea tarziu pentru orci,care pierdusera aceasta confruntare inca de cand renuntasera sa mai suprevegheze bustenii de pe rau.
Leus se avanta in lupta,plin de vana.Balthasar avusese dreptate,gasind o tactica potrivita impotriva reliefului,cucerirea acestei cetati era joaca de copil.Sabia sa se adanci in pieptul unui orc,care scoase un urlet de moarte.De undeva din ,,cladirile’’ superioare mai multi arcasi ii atacau prin surprindere.Putin alarmat,Leus se acoperi cu scutul si ingenunche pe loc.O sageata ii suiera deasupra capului.,,Fir’ar sa fie!!!’’ ,gandi el indignat.Isi lasase casca undeva langa trunchiul de copac.Numarase deja opt sageti in scutul sau inscriptionat cu o felina.Ultima penetrase putin aceasta aparatoare.Din spatele sau suierara cateva sageti.Toate isi atinsera tinta cu precizie chirurgicala.Leus privi usurat.Era Enya insotita de cativa arcasi elfi.Printul ii zambi multumitor.Ea ii raspunse cu un suras.Fara alte cuvinte,Leus se avanta in lupta.Nevrand sa se lase mai prejos,printesa elfa trase cu repeziciune sabia din spate si se alatura iubitului ei.
Krom-pe cat de bine si impresionant era echipat de lupta,pe-atat era el de bun .Dupa ce lansase cu perfectiune cateva sageti la malul raului,isi scoase apoi de la spate sabia sa uriasa intr-o mana,si toporisca sa cu maner scurt in stanga se repezi in focul luptei.In doar cateva secunde,trecuse peste zece orci in lumea spiritelor.In aceasta lupta de aproape,capitanul elfilor era avantajat de fizicul sau impozant.
Nykrom era foarte relaxat.Practic,se juca cu adversarii sai,prelungind inutil duelurile.Cu sabia intr-o mana si un pumnal in cealalta,elful se duela cu maiestrie,dar dadea dovada de mare aroganta,incercand prin orice cale sa-si umileasca adversarii.Incet,incet,secunda cu secunda,isi subestima tot mai mult dusmanii.Si era cat pe ce sa plateasca.O sageata a orcilor ii zbura spre cap,dar Krom il impinse intr-o parte.In aceasta succesiune de actiuni,Nykrom isi pierdu coiful care cazu pe jos,gaurit din plin.
-Coiful meu!De unde mai gasesc eu asemenea coif?se planse el.
-Dar daca te nimerea in cap?De unde mai luam noi asemenea cap?il ironiza Krom.
Curand,numarul,maiestria si pregatirea elfilor ii depasi complet pe orci.Leus si Enya se oprisera deja din lupta,cei scapati cu viata fugind in disperare.Fratii Krom si Nykrom se mai luptau cu vreo doi-trei orci,dar lupta se incheie rapid.La cativa metri mai incolo,Balthasar era inconjurat de exact noua orci.Leus se repezi sa-l ajute,dar Krom il opri si-l indemna sa priveasca.
Printul Leus ramase total impresionat...Balthasar se apara de atacul unui orc si din aceeasi miscare de defensiva il si executa.Un altul se repezi catre el;cei doi isi inclestara sabiile pentru cateva secunde,caci Ujlphia sparse garda adversarului si se adanci in gatul acestuia.Balthasar isi retrasese sabia din les,si simti ca este atacat de toti ceilalti sapte.Fara prea mare chin, ii termina cu gratie.Mai lasa in picioare doar doi adversari ,care fugira mancand pamantul.Leus il privi miscat.Il subestimase pe rege,care acum se uita la el.Din pricina coifului,printul nu putea zari pe chipul regelui elf decat doi ochi albastrii incruntati.Acesta insa isi reindrepta privirea intr-un alt unghi.Undeva mai incolo,Mul’Gator privea inspaimantat.Reusise sa faca cateva victime cu ghioaga sa,dar acum era singur.Fugi din calea lui Balthasar.Toti cei cinci ii blocara calea.Folosindu-se de ghioaga sa,hanul isi facu loc si o impinse pe Enya in rau.Cei trei elfi si Leus izbucnira in ras,in timp ce cativa soldati ii luara urma orcului.Leus le facu semn celorlalti sa faca tabara,urmand a se preocupa el de Enya.Aceasta il privi zambind din apa.Printul isi dezbraca armura si sari in apa.
Cei doi se jucara din nou in apa,asemeni acelei zile din Padurea Nimanui.De data aceasta,Leus hotari sa n-o lase sa plece fara un sarut.Dupa ce se jucara mai bine de un sfert de ora,Leus ii dadu ei armura jos,si amandoi se asezara la mal privind in departare.
-Ai luptat bine azi,il complimenta ea.
-Da!Totusi,tu si arcasii tai mi-ati cam salvat pielea...Enya asculta eu...
Dar ea se apropie tot mai mult de el,se hotari sa faca si el la fel.Buzele lor se lipira cu caldura.Printul savura buzele acelea dulci si trandafirii.Cu greu,isi desprinsera buzele,uitandu-se unul la altul.Leus ii aranja firele de par ce-i cadeau peste fata.Se sarutara din nou,de data asta mai intens.Si poate ar fi ramas asa pe vecie,cu buzele lipite...Dar se auzi un strigat de moarte a unui soldat elf si apoi un racnet infiorator ii facu pe amandoi sa se ridice in picioare cu sabia in mana.