Poţi să treci peste un album mai slab...
Poţi să treci peste două albume slabe...
Şi chiar peste mai multe. Pentru că eşti fan, ei au o tradiţie şi vei iubi veşnic lucrările lor clasice.
Mă întreb însă peste câte lucruri mai trebuie să treacă cineva atunci când este fan Iris. Pentru că rămân fără degete de numărat. Eu oficial am terminat-o cu trupa asta, din momentul în care au anunţat o colaborare cu javra aia manelistă de Puya.
Ar fi putut cumva să se revanşeze după episoadele alea penibile de astă-vară când l-au invitat pe limbric pe scenă. Limbric care nu înţelege că el n-are ce căuta în sfera şi aria asta muzicală. Huiduielile de la Stuffstock nu i-au fost deajuns. Probabil vor mai urma si altele, asta dacă mai există suflet în fanii şi-aşa amorţiţi ai trupei Iris.
În schimb, Iris vor scoate un Best Of în care reeditează fix cele mai plictisitoare piese care ar fi putut fi alese. Ce contează că am auzit şi avem zeci de reprezentaţii bune la Trenul fără naş, Pe Ape sau Somn Bizar. Nu... hai să rămânem în rutina asta, să mai băgăm două lacrimogene şi să zicem apoi că suntem naţionala de rock a României şi că am mai scos un album. Asta în timp ce piese cu adevărat bune din discografie rămân doar pe albume, pentru că trupeţii nu se sinchisesc să le scoată de la naftalină ci continuă cu aceleaşi şi aceleaşi obosite de melodii.
Şi am decis că eu nu am nevoie de mai mult. Pentru mine trupa Iris şi-a încheiat activitatea cândva prin 2002 cu Mătase Albă. Acela a fost cam ultimul album cu muzică rock. În rest deja sunt chestii demne de Holograf. Şi ţin prea mult la Irisul din trecut ca să mă mai concentrez asupra lor şi asupra a tot ceea ce vor ei să mai facă în continuare.
Nu trebuie să-i judecăm prea aspru. E greu să fii artist în România unde se difuzează şi promovează non-valorile. Şi nu toţi îşi permit să-şi păstreze integritatea în defavoarea banilor. Atâta doar că ar fi nedrept ca noi, cei care am iubit Irisul de prima dată, să-i mai dăm atenţie acum când privirea întregii ţări se va întoarce spre ei. Să-i cruţăm de partea asta, zic eu.
Pe un ton mai senin, o trupă care face tot ceea ce face strict pentru fanii şi pentru satisfacţia lor artistică - Trooper - au scos un single în colaborare cu...Blaze Bayley, solist la Iron Maiden în perioada 1994-1999. O colaborare plăcută. Blaze Bayley nu e un nume extrem de cunoscut şi vândut, dar e un artist care a văzut multe şi a lucrat la cel mai înalt nivel cu una dintre cele mai mari trupe din istorie. Ca să fac o paralelă, nici Uriah Heep nu au fost un nume uriaş la nivel mondial dar colaborarea lor cu Iris a fost de bun augur, folosind de altfel singura lor piesă faimoasă.
Nu ştiu cât pot comenta la adresa piesei Mercy Killer. Este bunicică. Melodioasă. Vocea lui Alin este într-o armonie plăcută cu cea a lui Blaze. În rest, comentariile sunt de prisos. Să vorbească muzica!
Şi să tacă limbricul ăla de puya.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu