Capitolul 11
Batalia Demonilor
Krom si Herus asteptau de mai bine de o ora.Unde era Enya.Era putin probabil sa fi supravietuit exploziei dar Krom refuza sa-si piarda speranta.Herus era socat.Mai mult ca sigur ca Leus devenise un monstru.Cel mai bun prieten al capitanului garzilor regale disparuse.
Si totusi...ce puteau face in acele momente?Salasul elfilor era distrus.Leus usurase mult sarcina lui Kal’Cedrak.Regele Orcilor nu trebuia acum decat sa inainteze catre capitala Oamenilor,care era o prada mult prea usoara.Castigand aici,Servah era a lui.Si oricum,Hetterex nu ar fi acceptat ca elfii sa se adaposteasca in Regatul sau.Era orbit de aparente.I-ar fi ucis pe toti.Era un moment de cumpana...
Mithras Major apunea in acea zi blestemata.Intunecimea noptii incerca sa acapareze imprejurimile dar resturile Padurii Nimanui inca ardeau mocnit.Krom hotari ca populatia sa stea pe loc.Daca Enya nu aparea pana a doua zi,aveau sa se miste.Noaptea picta cerul cu un covor suprapopulat de mii de straluciri.Alti astrii,alte lumi,alte civilizatii...Krom si-ar fi dorit sa paraseasca Servah.Nimic nu-l mai tinea aici.Fratele,regele si probabil chiar si prietena sa(acum regina a elfilor,teoretic)erau morti.In calitate de mare capitan,avea o datorie fata de supravietuitorii elfi.Poate ca asta il oprea sa nu-si implanteze in gat pumnalul,si sa treaca in taramul umbrelor.
In miezul noptii,o raza(si de data aceasta,nu una distrugatoare) de speranta rasari in sufletele elfilor si oamenilor deopotriva.Enya se intoarse.Era intacta.Nimeni si nimic nu reusise s-o raneasca.Cel putin fizic.Krom o imbratisa calduros,fata simtindu-si oasele trosnind sub forta uriasului.Herus fu la fel de incantat dar nu se manifesta.Era inca cu gandul la Leus.
-Dar...cum ai supravietuit exploziei?
-Akkadur...suspina ea.
-Akkadur?intreba Herus.Ce e asta?O boala incurabila?
Desi suferise mult in acea zi,Enya bufni in ras,si-l arata pe Akkadur celor doi.Se spune ca prima impresie conteaza foarte mult intre doua fiinte.Daca s-ar fi respectat aceasta sintagma,Herus nu s-ar fi imprietenit prea curand cu sarpele Enyei.Cand zari botul acela urias,Herus se sperie,tipa,scoase sabia,urla dupa ajutor,isi avertiza cei doi amici,incerca sa izgoneasca sarpele cu piciorul si in cele din urma cazu la pamant infricosat.Vizibil deranjat de reactia omului,Akkadur il izbise ,,prieteneste’’ pe tanar peste picioare,si sasai la el.Krom il cunostea pe sarpe...Din legende,fireste.Povestile cu Akkadur,protector al elfilor si mancator de orci,erau preferatele lui in copilarie,cand locuiau pe Henya.
Enya le povesti totul.Apoi le ceru parerea.Ce mai ramanea de facut?In acele momente,Enya era Regina Elfilor.Ea era cel mai apropiat urmas a lui Balthasar si fiica legitima a lui Ricar’Dor,regele de drept al tronului elfilor.
-Regatul nostru e ca si inexistent,le spuse Enya celor doi.
-Nici al nostru nu e departe de aceasta situatie,ii spuse Herus.
-Atunci poate c-ar fi mai bine sa mergem in capitala voastra...sugera Enya.
Krom tacu.Iar Herus o privi pe regina cu pesimism:
-Si ce sa facem?Ne inmultim si cream o alta armata?Nu e o solutie.In plus,Hetterex va uraste.Pe voi si pe orci.Va considera din aceeasi speta.Va va inchide pe toti.
-Cum?se mira ea.E...sunteti atat de discriminanti?
-Toata treaba asta a inceput din initiativa lui Leus.Impotriva vointei tatalui sau.
-Si Leus ne-a distrus pe noi,vorbi Krom nervos.I-a usurat enorm treaba lui Kal’Cedrak.Ne va cuceri lejer...
-Nu uita de ce a facut Leus chestia asta...ii reaminiti Enya.Il vrea mort pe Regele Orcilor.Cauza lui ne avantajeaza pe noi...deocamdata.
Krom o privi suparat.
-Nu-i iau apararea,se eschiva fata.Toate sentimentele mele pentru el s-au dus...
-Deci?concluziona Herus.
-Mergem in Regatul Oamenilor,hotari Enya.Regele vostru trebuie sa afle ca luptam de aceeasi parte in razboiul asta.Trebuie sa-l pot convinge de asta.Ridicati tabara!Sa ne deplasam!Rapid!
Chiar in acel moment,Leus trecu la mai putin de o suta de metri de ei ,in carul sau de lupta,dus de Silver.
-Trebuie sa ne miscam foarte,foarte repede,relua Enya.
*
Marele Han al Orcilor,subordonat lui Kal’Cedrak,Akha’Ghdan privea mandru imprejurimile,de la adapostul umbrei zidurilor capitalei.In urma Bataliei Regatelor,orcii luasera cea mai serioasa optiune posibila.Cucerirea completa a Servehei.Hanul Orc descise sa inchida putin ochii,pentru o ora de somn.Un vant straniu insa,ii zburli parul cu violenta,praf ii intra in ochi si simti pana in cel mai adanc rarunchi,o racoare infricosatoare.
Putin intrigat,Akha’Ghdan se ridica de la pamant,injurand de mama-focului.Ceva ii deranjase odihna.Acel ceva avea sa plateasca cu viata.Cu acest gand,hanul isi aduna de pe jos o sabie frumos faurita,primita de la regele Orcilor.Lama era incovoiata,manerul era atasat armonios,intreaga strucura venind ca o prelungire a bratului.Dar nici cea mai frumoasa,magnifica,eficienta si ascutita sabie din lume nu ar fi putut sa-l ajute in urmatoarele secunde.
Cineva sau ceva se apropia fulgerator de repede de portile capitalei.Curand,orcul putu sa observe ca era un car de lupta,tras de un armasar cu o statura impunatoare.Carul,lasa in urma un nor gros si inalt de praf.Hanul se aseza in pozitie de garda gata de impact.Dar nu avea sa fie niciun impact.Din car zbura direct in gatul orcului,o toporisca cu maner scurt.Lui Akha’Ghdan i se taie respiratia.Sangele ii galgaia in gat.Cu mult sange rece,scoase arma din rana,si reusi sa-si-o oblojeasca cu o bucata din straiele sale.In mai putin de douazeci de minute,avea sa fuga din capitala mancand pamantul.
*
Cel ce-l ranise pe Akha’Ghdan nu era altul decat Leus.La putin timp dup a ce fusese corupt,el si Silver marsaluisera un timp pe teritoriul ars al Padurii Nimanui.Calul printului se demonizase si el.Capatase viteza,forta,inteligenta cu totul iesite din comun.Tragea carul de lupta creat de stapanul sau ca pe nimic.Putea simti dorintele lui Leus,si le putea indeplini cu sfintenie.Mintea lui Leus incepuse sa o ia razna.Incet,incet simtea cum amintirile sale se pierdeau intr-un abis al mintii sale.In suflet(daca se mai putea spune ca ar fi avut asa ceva),avea o singura dorinta,dorinta care-l bantuia neincetat:Sa-i distruga pe orci,incepand cu Kal’Cedrak.Astfel se avantase catre capitala bestiilor.
Il zarise de departe pe Akha’Ghdan la portile orasului.Nu vroia insa sa lupte decat cu demonul orc.Lasandu-si victima acolo unde o gasise(hanul orcilor reusind totusi sa se salveze),demonul Leus crea in mana sa dreapta o alta sabie cu care izbi violent portile capitalei orcilor.Locuitorii dinauntru,orci si gauli amestecati privira speriati.Cazura prada copitelor lui Silver.Auzise dorinta stapanului sau.Si se supunea...
De pe tronul sau din grota,Kal’Cedrak asculta tulburat tipetele de moarte ale supusilor sai.Infasca rapid armele de langa el si iesi afara.Ceva nu era in regula...Simturile sale,capatate in urma detinerii puterii Ochiului Orcilor ii indicau o prezenta stranie.
Afara,demonul orc nu putea zari decat supusi de-ai sai(morti,raniti sau inspaimantati) si o ceata neobisnuita care domina cerul si imprejurimile.Si apoi,ca de nicaieri,carul de lupta,condus de Leus il izbi din plin.Desi luat prin surprindere,regele orcilor reusi sa infiga adanc in pieptul calului,lama sabiei sale.Silver se opri.Din carul de lupta,Leus se aseza langa animalul sau si atingandu-i rana(din care curgea cenusa),o vindeca.Apoi printul ii arunca o privire urata regelui orcilor.Kal’Cedrak privi socat.Cu siguranta(si simturile ii confirmau),avea in fata un demon aidoma lui,un demon care stapanea magia.,,S-au folosit de Ochiul Elfilor’’ gandi el.Si apoi cauta din memorie incercand sa realizeze cu cine se confrunta.Dar nu semana cu niciunul dintre fruntasii elfi.Privi mai bine la personajul din fata-i.Din cauza cetii,si a altor fenomene care modificau in in acel moment natura,acesta avea pielea albastruie.In mana avea o sabie noua,creata cu ajutorul puterilor sale.Chipul ii era rece,lipsit de sentiment.Globurile oculare ii erau rosii.Iar fata ii era brazdata de o cicatrice adanca ce pornea de la urechea dreapta coborand de-a lungul obrazului pana la barbie,si de-acolo taind celalalt obraz bifurcandu-se catre ochiul stang si urechea corespunzatoare.
Kal’Cedrak tresari.Era Leus.Printul oamenilor luase puterea elfilor.Regele orcilor era chiar impresionat.N-ar fi crezut ca Leus v-a ajunge asa departe.
-Cat pe ce sa nu te recunosc,printe Leus,vorbi regele orcilor.
-Tine-mi bine minte chipul,nemernicule fiindca e ultimul pe care-l mai vezi,il repezi printul.
-Ha,ha,ha,rase amuzat Kal’Cedrak.Mda...Vesnicele tale cuvinte.Imi promiti moartea de ceva timp,printe.Si totusi iata-ma aici.Intreg,din cap pana-n picioare.
-De-azi,capul iti va sta langa picioare,racni printul si se repezi catre demonul orc.
Luat pe neasteptate,Kal’Cedrak se apara cu greutate.La o singura lovitura de sabie a lui Leus avusese nevoie de doua arme pentru a se salva.Intelese acum ca nu se mai infrunta cu acel om slab,a carui putere era vointa.Balanta se echilibrase.Amandoi foloseau magia.Avea sa castige cel ce-o folosea mai bine.Cei doi demoni se inclestara intr-un duel pe viata si pe moarte.Leus conducea ostilitatile.Lovea din toate puterile,din toate pozitiile,din toate ocaziile.Kal’Cedrak se apara cu greutate.
-Ai invatat cate ceva,printe,rasufla orcul.Pretul platit nu e prea mare,dupa cum vad.
-TACI !!! LUPTA !!! MORI !!!
Urletele lui Leus il facura pe demonul orc sa revina la realitate.Se ferea din nou de o cascada de lovituri venite de peste tot din partea lui Leus.Orcul incepu sa se ingrijoreze.Desi nu detinea puteri prevazatoare,parca se vedea din ce in ce mai invins.Si apoi inca un clinch.Orcul era lipit cu spatele de un perete.Iar Leus venea sa-i dea lovitura finala.ZDUUM! Kal’Cedrak se aparase.Folosise magia si eliberase o lovitura nimicitoare iesita din armele sale.Leus era la zece metri de el,resimtindu-se dupa lovitura primita.Printul isi pierduse arma.Din nou,Kal’Cedrak se odihnea,sperand ca ultimul atac sa-i dea putin avantaj.Iar Leus era turbat de furie.In mana sa ii aparu o sulita.Arunca cu precizie.Sulita strapunse umarul lui Kal’Cedrak si se infipsese in zid.Acesta urla.Durerea era infioratoare.Nu era o rana obisnuita provocata de o arma oarecare.Sabiile si sulitele create de Leus(folosindu-se de magie) erau mult mai fatale.Cu mainile goale,Leus se apropie de adversarul sau,inca tintuit in perete.
Neavand de ales,orcul se zvacni,incercand sa se elibereze.Gaura din umar se largi.Orcului ii curgea din rana,sange.Acum era cu adevarat ranit.
-Traieste-ti ultimele clipe,bestie nenorocita,spuse soptit Leus.
Cu o ultima fortare,Kal’Cedrak se trase din capcana sulitei.Umarul sau se rupse cu un CRAC! Infiorator.In sulita ramasese o bucata uriasa de carne.Orcul fusese pur si simplu transat.Furios,Leus facu sa-i apara in ambele maini doua sabii groase si se repezi asupra dusmanului.Orcul ridica garda si se apara.Mana stanga era insa inerta,in urma smuciturii.La ultima izbitura a lui Leus,Kal’Cedrak se dadu mult in spate.Recunostea.Mintea ii era constienta.Era terminat.Dar apoi...sangele sau de orc iesi la iveala.Lasa sa-i iasa un racnet fioros,aratandu-si coltii.Ochii sai rosii priveau cu ura si furie.Cu mana dreapta folosi sabia pentru a lansa asupra printului inca un atac magic.Leus inclina doar,intr-o parte capul si se feri.Aceasta manevra il descuraja pe dinauntru pe regele orc.Dar pe dinafara era cea mai infricosatoare creatura.Lasand la o parte orice tactica se repezi asupra lui Leus.Acesta para cu usurinta si izbi apoi,puternic cu sabia.Kal’Cedrak inceta atacul.Nu-si putea da seama ce se-ntamplase.Orice durere disparuse.Umarul nu-l mai durea.Se simtea eliberat.Nu-si putea da seama ce patise.Cazu la pamant cu o bufnitura dureroasa.
Ultima lovitura de sabie a lui Leus il despicase in doua,despartindu-i trupul in doua,de la sold.Kal’Cedrak se tara acum,cu mintea goala cat mai departe de Leus.Cativa din supusii sai privisera socati.
-Nebunilor!Fugiti de-aici,le spuse Kal’Cedrak.
Si acestia asa facura.
Leus se apropie de ce mai ramasese din Kal’Cedrak.Orcul isi recapatase privirea naturala,ochii normali,ochi inundati acum de lacrimi.Acum,eliberat de puterea Ochiului,era din nou o fiinta obisnuita.Si din nou putea simti savoarea vietii.Dar nu mai avu parte de ea.Leus ii despica de trup si capul.
Odata cu sfarsitul lui Kal’Cedrak,totii gaulii se evaporara.Ei erau creatia puterii Ochiului.Iar detinatorul acestei puteri,pierise.Silver se apropie de ramasitele lui Kal’Cedrak.Necheza cu nervozitate,lovind cu copita in pamant.Trupul orcului lua foc,dupa cateva ore,cenusa fiindu-i evaporata de vant.Nimic nu l-ar mai fi putut aduce inapoi pe Kal’Cedrak.
Leus observa apoi ca toti orcii din capitala fugeau.Nervos,demonul se repezi asupra lor.Si printul cazu intr-o capcana.Orcii il atrasesera intr-o zona cu capcane.Leus cazu intr-o groapa ramanand infipt in tarusii de-acolo.In fruntea orcilor era Akha’Ghdan.Ordona rapid retragerea.Nu era decat o amanare.Stia ca mica lor capcana nu il ucisese pe demon.
-Dar incotro?intreba un soldat orc.
Asta se intrebase in tot acel timp si hanul.Singura cale de scapare era pe unde venisera,in urma cu o suta de ani.Dar Poarta Henyei fusese pierduta.Era insa singurul loc unde se puteau ascunde.Relieful stancos putea sa-i adaposteasca...Pentru o vreme.
Leus se elibera din capcana.Vazandu-i pe orci fugind,simti doar ura.Apoi isi readuse aminte un lucru.Scopul sau.Adevaratul scop.Eliberase Servah.O facuse singur,platind un pret mare.Dar o facuse.Era constient(desi ii placea sa fie demon) ca e un monstru.Avea de gand sa plece...Sa paraseasca Servah.Sa-i ucida pe restul de orci.DA! Asta avea de facut.Intre timp,Regatul Oamenilor era liber,putand sa-si recupereze partea vestica.Caci atat Regatul Orcilor cat si cel al Elfilor fusesera nimicite.Dar orcii.Ei nu aveau dreptul sa traiasca.Din batalia regatelor,oamenii invinsesera...
Cu aceste ganduri,Leus urca in carul de razboi si il mana pe Silver pe urma orcilor.Avea sa-i distruga pe toti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu