Capitolul 9

Capitolul 9
Batalia Regatelor





Balthasar se afla cu Ujlphia in mana vorbind catre soldatii sai.Sabia elfilor stralucea intr-o aura bleu.Distribuise sarcinile de comanda.Inmanase conducerea unor trupe lui Leus si fratilor elfi.Enya avea sa lupte in compartimentul regelui elf.Balthasar privi semet catre armata sa.Toti erau gata.
-Ma uit la voi...vorbi el cat sa-l auda cat mai multi posibil...si vad ca sunteti gata de lupta.Dar inimile voastre sunt gata? Dincolo de acea armata a orcilor se afla libertatea.Libertatea noastra si a Oamenilor,cu care am reusit sa legam alianta si prietenie.Sa demonstram oamenilor ca au gresit negandu-ne atata timp.Sa nu-l dezamagim pe Leus!!!Mai avem doar un pas...Acolo!E ceea ce ne dorim cu totii.Luati-o! E dreptul vostru.VA APARTINE !!!!
Uralele elfilor umplura vazduhul...Balthasar ridica sabia in sus,si facu semn sa fie urmat.In fata lor se intindea uriasa armata a orcilor.Cu un semn al Ujlphiei,trupele se napustira unii asupra altora.Semnalul naturii era tot mai puternic,ninsoarea devenind tot mai puternica...Si astfel a inceput...
Primele zgomote de lanci frante umplu vazduhul mai tare decat o fausera uralele elfilor.Din primul clinch de suliti putini scapasera cu viata.Elfii evitau inca lupta de aproape,folosindu-se de arcuri cat mai mult cu putinta.Enya conducea acest post.Isi asista razboinicii cu sabia,coordonand valurile de sageti.Balthasar intrase in focul luptei.Era undeva la cativa metri de nepoata sa,imobilizat intre lesuri,muribunzi si altii care inca mai luptau.Licarirea Ujlphiei era tot mai puternica.Si asta nu era neaparat un semn ca regele elf ar fi folosit magia...Era o legatura.
Desi nu era inca foarte clar,din acest prim clinch orcii castigasera ceva teren.Nykrom,care era in fruntea trupelor de acoperire simti usorul avantaj luat de bestii,si se hotari sa inainteze.Ajutorul sau veni intr-un moment potrivit.Intrarea lor in lupta revigora pe ceilalti...Intr-un decurs de cateva minute,elfii recuperasera terenul pierdut,si chiar inaintau fulgerator.Parca ar fi fost o falanga macedoneana de pe Terra.Elfii nu foloseau insa suliti.Prin forta sabiei,si asistati din spate de arcasi.Inaintau centimetru cu centimetru lasand in urma lesuri de orci.







*


Leus conducea flancul drept...Pierduse orice contact cu Balthasar,in momentul in care trupele regelui fusesera asistate de Nykrom.Calare pe Silver,printul folosea o sulita pentru a face victime intre inamici.Trupele aflate in subordinea sa inaintau aprig.Unde era imbulzeala mai mare,acolo era si Leus.In momentul in care era o ingramadeala din care nu se putea iesi,printul facea ordine cu sulita sa.Usor,usor simti cum si trupele sale inaintasera vertiginos.Orcii dadeau inapoi.Luand un mic moment de ragaz,Leus observa zidurile capitalei orcilor.Era o constructie masiva,fata de fortaretele obisnuite.Dar se apropiau.Undeva in spatele ostirii bestiilor observa un car de razboi.El trebuia sa fie,regele Orcilor.Nedorind sa piarda aceasta ocazie,isi directiona soldatii sa inainteze din toate fortele.Trupele orcesti erau presate tot mai mult si pierdeau metru cu metru.
Silver se dovedise foarte eficient.Calare pe el,printul isi lua un avantaj de inaltime...Deodata,simti cum pamantul se zguduie.Erau tobosarii orci,calare pe acei rinoceri veniti de pe Henya.Erau in numar de trei si deja facusera ravagii in randul elfilor.Isi indrepta privirea catre soldatii din spatele sau:
-Arcurile!Acum...
Fara alti timpi morti,Leus se repezi asupra primului tobosar.Cu sulita indreptata in fata,semana cu un cavaler medieval la un turnir.Cand se alfa la numai un metru de bestie,implanta in piept sulita,si apoi cu o miscare fulgeratoare o si scoase.Bestia racni violenta.Din cauza loviturii primite,rinocerul cazu pe picioarele posterioare.In cateva secunde un val de sageti strapunse bestia si pe tobosar,acestia dandu-si sfarsitul.
Leus merse catre al doilea.Incerca aceeasi smecherie dar esua.Tobosarul il prinse de armura si-l trase de pe cal pe spatele rinocerului.Apoi orcul trase din spate o sabie incovoiata si se repezi la print.Zguduit de navalnicul rinocer,Leus fu aproape sa cada sub picioarele sale.Fu insa un moment norocos.Vazandu-l ,,la pamant’’(cazut pe spatele rinocerului) orcul ataca.Leus simti vana cu care era atacat.Se eschiva,si sabia tobosarului intra adanc in gatul rinocerului.Animalul muri pe loc,aterizand defectuos peste niste soldati elfi.Din cateva contacte de sabie,Leus il dobori si pe tobosar.Apoi,il lua pe Silver,care il duse catre cel de-al treilea si ultimul rinocer.
Aici,Leus sari direct peste rinocer,dobori la pamant pe tobosar,si lua haturile animalui.Il intoarse cu fata spre armata orcilor si dadu navala in mijlocul lor.Unde zari desimea gloatei orcesti,acolo il indrepta pe rinocer,dar sari de pe spatele lui.Il recupera pe Silver si privi spectacolul.Rinocerul zdrobi fara drept de apel un numar mare de razboinici orci,pana cand ceva taie pur si simplu uriasul animal in doua.Printul ramase socat.Ceea ce doborase rinocerul era o sabie.Iar purtatorul ei...Era o mai veche cunostinta.Insasi Regele Orcilor.Leus privi inspaimantat.Ar cam fi fost momentul ca Balthasar sa-si faca aparitia.





*




Krom reusise si el sa inainteze cu brio in fruntea flancului stang.Fara evenimente importante,castiga teren in fata orcilor.Cu gigantica sa sabie in dreapta si cu o toporisca in stanga,impartea moarte intre adversari.Arata fioros in focul luptei,tatuajele sale intimidand adversarii.
Dintre cele trei flancuri de lupta,fu cel care ajunse cel mai repede in preajma zidurilor capitalei.Undeva in departare reusi sa desluseasca un razboinic elf intr-o armura albastra a carui sabie licarea o lumina magica.Era Balthasar.Se indrepta catre acesta,care il intampina zambind:
-Buna treaba!Se pare ca te-ai descurcat bine...
-Dar a fost al naibii de obositor.Unde e Enya?
Fata ucise exact in acel moment un orc ce se repezise la Krom.Il avertiza cu un zambet:
-M-ai cautat?
Enya era si ea sleita din focul bataliei,care se mai calmase.Avea o taietura urata pe frunte,dar nimic grav.Armura ii era sfasiata in mai multe locuri,dezgolindu-i umerii si abdomenul.Regele elf parea neatins.Era clar ca Ujlphia facuse multe victime,fara dificultati.Curand,isi facu aparitia si Nykrom.Avea o taietura care-i brazda tot pieptul,de la umarul stang pana la soldul drept.Vazandu-si regele,fratele si amica,infipse sabia in pamant oftand de oboseala.
-Dar unde e Leus?intreba Balthasar.
-Trupele sale nu se vad pe nicaieri...raspunse Krom scrutand cu privirea campul de bataie.
Enya era putin speriata.Unde se putea afla Leus?Din acea linsite destul de profunda,dupa calmul luptei,un urlet monstruos,demonic rasuna la cativa pasi de ei.Se indreptara intr-un suflet.
Cu cat se apropiau mai mult,cu atat locul mirosea a carne arsa.Scena era infioratoare.







*



Balthasar putea recunoaste soldatii flancului drept,dupa flamurile de pe armura.Erau cu totii morti.Ceva ii arsese de vii.La cativa metri mai in fata,se afla Leus,cu sabia ridicata,gata de lupta.In fata il avea pe el...Pe Regele Orcilor.
-TU ???????? intreba cutremurat Leus.
Regele orc isi daduse jos casca de lupta.Era o creatura inalta,peste statura lui Krom.Avea trupul bine definit,cu niste muschi impresionanti.In locul ochilor,avea doua globuri rosii de culoarea sangelui omenesc.Dar trasaturile fetei erau neconfundabile.Arata mai semet,si avea acea aura demonica dar era acelasi...Era Kal’Cedrak.
-Te-am omorat!!!!urla Leus.Te-am ucis bestie nenorocita.Spurcatule,ti-am despicat capul de trup.Ti-am scos inima.Sangele tau e pe pumnalul meu.
Kal’Cedrak il privi cu un ranjet draconic.Isi arata coltii si dadu drumul la un sunet asemanator rasului.Purta in cele doua maini o sabie cu o lama groasa si o toporisca.Ridica bratele la nivelul umerilor:
-Bine te-am regasit,printe Leus!Nu ne-am mai vazut demult.Se pare ca ai luat ceva atitudine.Iar acum,acele zvonuri pe care le auzisei s-au adeverit.Chiar eu sunt regele.Eu sunt demonul.Moartea mea a fost o sarada pentru a-mi putea acoperi identitatea de tine.Si ai cazut in capcana,omulet prost.
-Oricum ar fi,tu astazi vei muri aici!vorbi Balthasar.Prea mult te-ai folosit de magie,si ai incalcat un juramant sacru.
-Tu trebuie sa fi Balthasar,regele elf.Si desigur impresionanta Ujlphia.Nu intelegi,prost fara minte?Am fost acolo.Eu am reprezentat orcii in acel juramant sacru de care vorbesti fara sa stii.Si voi,elfii ati utilizat magia.Inaintea mea.Desigur ca nimeni nu stie...Dar crede-ma,e ADEVARAT.
Leus il privi pe Balthasar cu indoiala.
-Minti!spuse regele.Noi elfii,n-am fi facut asta,niciodata...Tu...
-Si de unde poti tu sa sti ca mint?intreba Kal’Cedrak plictisit.Te-ai nascut la 1000 de ani dupa acel juramant.Poate ar fi trebuit sa-l intrebi pe regele de drept al elfilor.Oups,am uitat...Eu l-am ucis pe fraierul acela.
-Nemernic imputit!!!!!racni Enya si sari cu sabia la el.
Kal’Cedrak ii para atacul cu o miscare si apoi o lovi cu cotul aruncand-o cat-colo.Leus nu mai putea sta pe loc.Se avanta asupra demonului.Regele orc zambi,si se angaja in lupta.In acel moment,nimic nu se mai putea baza pe noroc,ci doar pe putere.In plina furie,Leus nu realiza ce face.Kal’Cedrak se apara,plictisit de adversarul sau.Il dezarma,si il lovi apoi cu piciorul,punandu-l la pamant.Leus rabufni de durere.Demonul se juca cu el.Incerca sa se repeada la el cu mainile goale,dar Kal’Cedrak se feri si ii brazda obrazul cu o lovitura de sabie.Il lua de par pe print,si il lua pur si simplu la suturi.Ii facu cate-o taietura pe fiecare brat,batjocorindu-l.Se pregati apoi sa-i dea lovitura finala...
Ujlphia se interpuse.
-Destul!vorbi Balthasar printre dinti.
Cei doi regi se inclestara in lupta,dar magia Ochiului fiind folosita ,il surclasa pe Balthasar.Krom sari sa-si ajute regele,dar demonul reusi sa-i izbeasca unul de altul si sa-i lase inconstienti.Se pregatea sa plece cand...
-Ajunge!Pana aici...spuse Nykrom.E timpul ca tu sa mori,orc fara minte.
Kal’Cedrak il privi mirat si raspunse:
-Imi pare rau,dar intarzii la cina!!!Copilasii mei se vor ocupa de tine.
Trei creaturi(din acelea care atacasera tabara in Valea Alba) se avantara spre Nykrom,dar elful le facu felul.
-Nu pleci nicaieri!Stai aici,vei lupta si vei pieri,nemernicule!
Kal’Cedrak zambi si il lua peste picior:
-Gata!Numai plange,elf micut.Tata demon merge la munca.Joaca-te cu fratii tai.
Din spatele regelui orc,sarira alte trei creaturi care tineau si arcuri.Lansara fatal trei sageti in trupul lui Nykrom care ingenunche.Krom isi reveni din izbitura si se repezi la cele trei creaturi sa ii opreasca.Dar era prea tarziu...Inca o sageata il izbi in gat pe Nykrom.
-Sper ca va plac gaulii mei...O mica mostra a puterii Ochiului Orcilor.Am facut o armata intreaga...Cred ca ei sunt,cu bine!
Vorbele lui Kal’Cedrak graiau adevar.O armata de mii de gauli atacau elfii.In bratele fratelui sau mai mare,Nykrom isi traia ultimele clipe.Trupul ii era spasmatic,sangele i se revarsa pe gura,iar respiratia ii era taiata de sageata infipta in gat.Murmura cuvinte neintelese...In jurul lor se stranse si Balthasar si Enya.Numai Leus statea inca la pamant.Lacrimile i se revarsau pe intreg chipul mutilat de Kal’Cedrak.Pierduse.Fusese umilit.Dar ce era mai rau acum incepea.Armata de elfi era coplesita...Gaulii ii incercuiau din toate partile.Nu mai era cale nici macar ca sa fuga.Puterea demonului ii invinsese.Leus refuza sa se miste din locul unde era cazut,iar Enya il privea trista.Avea sa fie sfarsitul tuturor.
Dar chiar atunci,un zgomot de cai amuti suflarea demonica.O suta de cavaleri cu insemnul unei feline se repezi intre gauli si cei patru ramasi in viata.In fruntea lor era Herus.Erau intr-adevar ei.Trupele regale.Lupta era dura...Din o suta de calareti,mai ramasesera douazeci.Balthasar se repezi sa ii ajute,si folosi Ujlphia pentru a-i strapunge pe gauli cu o raza albastruie.Dar erau coplesiti.Douazeci nu puteau opri cinci mii.Insa in acea zi,norocul salvase viata eroilor.Asa se intampla si acum.Un grup masiv de calareti zdrobira din mers capetele gaulilor.Aceasta noua cavalerie era condusa de Nikosus.Cu ajutorul unor oameni de-ai sai,generalul crea un culoar de scapare pentru cei patru.Krom ridica pe umeri trupul fratelui sau si alerga catre singura cale de scapare.Enya il urma.Acoperindu-si chipul,Leus merse si el dupa cei doi.Balthasar se sui calare pe Silver si se alatura cavalerilor oameni.
-Nu putem scapa de-aici...urla Nikosus.Suntem inconjurati.Bine macar ca ei au scapat.
Gaulii raneau cu miscari bruste soldatii.Ghearele lor de metal mutilau fara mila cavalerii.
-Ajunge cu atatea victime,spuse Balthasar si se repezi asupra gaulilor.Ujlphia luci tot mai tare si mai tare,emanand acum o lumina orbitoare.Pentru cateva secunde,nu se putea vedea nimic.Apoi Nikosus zari uimit scena.Intreaga armata de gauli fusese inghetata(la propriu).Apoi din sabie iesi o unda uriasa care sfarama creaturile.Dar victoria aceasta era inutila.Pierdusera ce era mai important.
Se retrasesera in graba catre Padurea Nimanui.Drumul fusese de nedescris.Tristete totala.Mai ales pentru Krom care fusese nevoit sa-si ingroape fratele in Valea Alba,departe de Padurea Nimanui,locul pe care il iubise cel mai mult...