Black Sabbath - Iron Man

Dupa un top organizat,cantecul asta a fost ales cel mai bun metal ever...Nu pot spune ca au dreptate,se stie care cred eu ca este Best Metal Song.Oricum este foarte reusit...one of my favourites.

Ignorati vestimentatia extravaganta :D . Sunt englezi si...erau anii '70 pentru numele lui Dumnezeu ;)

Penultimul capitol...

Capitolul 12
Regatul Oamenilor-stapanitor al intregii Servah










La doua zile dupa ce Enya il vazuse pe Leus in carul sau de lupta parasind fostul teritoriu al Padurii Nimanui,regina si supusii ei,insotiti de ultimele trupe umane,conduse de Herus au ajuns in capitala oamenilor.Reactia locuitorilor era de asteptat.Trei sferturi din cetatenii capitalei ori s-au ascuns in case,ori au sunat alarma pentru garzi.A fost nevoie de Herus ca sa-i linisteasca.Zarva de-afara nu-l putea lasa nepasator pe Hetterex.A iesit rapid pe scarile Marii Sali de Onix.A ramas socat...
Elfi...foarte multi elfi calcasera in propria sa capitala.Bestii,rude cu orcii indrazneau sa se apropie,si chiar sa intre in capitala Oamenilor,rasa cea pura...
-GARZI !!! GARZI !!!zbiera Hetterex.Ucideti bestiile astea...
-Nu va fi necesar,Maiestate,vorbi calm si se infatisa regelui,Herus.
-Herus?Tu?se balbai regele.Te-ai aliat cu ei?Cu...elfii.Ai innebunit.Leus v-a innebunit pe toti.Pe tine,pe Arkos,Nikosus,Leunclauvius.Pe singurele persoane in a caror maini mi-as fi dat viata!GARZI.Ucideti elfii.Pe Herus si garda sa,arestati-i!
-Maiestate,va rog!Ascultati-ma,se repezi Herus.Nu faceti asta...Trebuie sa intelegeti...Ei nu sunt dusmanii nostri.Asa am crezut si eu la-nceput,dar apoi...
-Apoi l-ai gasit pe Leus,nu?interveni Hetterex.Si te-a pacalit si pe tine.Ce mai face acum fiul meu?Pe unde mai zace,zdrobit de propria-i nebunie.Probabil alaturi de cei trei tradatori din Conciliu.
-Leus nu e mort,Maiestate...suspina Herus.Cel putin nu de tot...
-Cei trei...sunt morti?
Hetterex ramase inmarmurit.
-Si...Leus...?intreba el aproape soptit.
-Cred ca sunt cea mai in masura sa va raspund la asta...vorbi tare si raspicat Enya.Merse langa Herus si se inclina cu eleganta regelui oamenilor.
Hetterex o privi acru:
-Si tu esti...?
-Enya...de doua zile sunt oficial,regina elfilor.
Regele o privi mai cu blandete.Impresionat de frumusetea si indarjirea fetei fu de acord sa o asculte.
Povestea ei il infricosa.Nu putea crede ce se intamplase cu fiul sau.Afla tot.Despre cucerirea Vaii Albe,Batalia Regatelor,nebunia in care daduse Leus,moartea celor trei membrii ai Conciliului si moartea regelui Balthasar.Afla chiar si de idila dintre fiul sau si actuala regina a elfilor.Dupa ce elfa isi termina istorisirea,o privi pe fata cu dispret,de parca ea ar fi purtat vina tuturor celor intamplate.
-Deci...nu mai aveti casa.Si ce asteptati de la mine?Sa va adapostesc?Daca fiul meu s-a transformat intr-o ciudatenie pentru a-l opri pe regele orcilor,inseamna ca a reusit.Locuiti pe teritoriul fratilor vostri,orcii.
-Nu suntem frati...Venim doar din aceasi lume,il repezi Enya.
-Exact!
Era imposibil sa discuti cu un om care intreaga sa viata traise dupa un crez.Uraste ceea ce nu cunosti.
-Nu va voi adaposti in capitala mea.Plecati!Sau va dau cu forta afara.
-In numele a tot ce ai mai scump lasa-ne macar pana aflam ce s-a intamplat cu orcii si cu Leus,suspina regina Enya.
-Putin imi pasa...
-Nu-mi sta in fire sa fac asta dar...
Enya facu un semn catre supusii ei.Din multime se desprinse Krom.Garzile regelui se asezara in garda.Iar Hetterex privi impresionat la uriasul elf.Krom ii dadu fetei un recipient subtire.Fata il lua,si scurse pe pamant un praf argintiu,care dupa cateva momente se materializa si se preschimba intr-un sarpe urias.Akkadur se inalta cu gatul sau lung si cu botul urias in fata regelui.Garzile dadura sa se repeada la sarpe dar Krom ii opri.Hetterex se lipise de tronul sau.Transpiratia ii curgea pe fata ca o tortura.Akkadur suiera amenintator.Iar Enya privi putin amuzata,apoi se adresa din nou regelui:
-Va rog...Doar o zi.Cercetasii nostri ne vor spune ce-au de spus si vom pleca imediat.
Regele dadu sa refuze,dar Akkadur se apropie la o palma de chipul acestuia si scoase limba.
-Bbbiinne!incuviinta Hetterex.
-Multumim...zambi Enya.Nu va faceti griji pentru Akkadur,e destul de prietenos.Doar ca va sta un timp cu dumneavoastra ca sa nu va razganditi.
Sarpele se retrase cu totul in locul unde ii era coada asteptand cuminte.
La un ceas dupa aceste intamplari,cinci cercetasi elfi parasira calare capitala oamenilor pentru a afla nouatile in partea vestica.








*





-Regele tau e tare incapatanat,suspina Enya suparata.
Regina se sprijinea de o coloana masiva din marmura ce sustinea Marea Sala de Onix.
-Asta ne e mentalitatea,raspunse Herus.
Fata il privi mirata.
-Dar unii dintre noi sunt mai deschisi la ,,nou’’ .adauga el.
Enya surase.Ochii ei gri privind cum Mithras Major se ascunde in partea vestica a Muntilor Flacarii il facu pe Herus sa se simta melancolic.
-Sper ca cercetasii vostrii sa aduca vesti bune,spuse tanarul intr-o doara.
-Hm...?
Enya il auzise dar nu-l ascultase.Herus bufni in ras,incercand sa spuna:,,N-ai pic de respect pentru un vizitator oficial,regino!!’’ .
-Ma gandeam la Leus,spuse ea visatoare.
-Voi doi chiar v-ati iubit,nu-i asa?
-Mda.L-am iubit foarte mult.
Enya se ridica de pe sprijinul coloanei de marmura si-l imbratisa pe Herus.Tanarul o saruta parinteste pe frunte,iar ea surase gingas.
Noaptea ii acoperi complet,mergand separat la dormitoarele lor.







*




-Ce ma sfatuiesti sa fac,Lewius?
Vocea lui Hetterex rasuna suaparata in Marea Sala de Onix.Noul(si incompetentul) Mare Ministru,Lewius nu asculta insa.Nu-si putea desprinde privirea de la Akkadur care patrula in liniste in preajma lor.
-LEWIUS!!!tuna regele
Lewius tresari,fiind cat pe ce sa cada de pe scaun.Il privi temator pe suveranul sau,care il privea cu toleranta si-l intreba printre dinti:
-Ce ma sfatuiesti sa fac?
Lewius se prefacu cu nonsalanta ca se gandeste.Dar mintea ii era goala.
-Pai...baigui el.
-Habar n-ai,raspunse Hetterex.Mare Mithras Major!De ce m-ai pus atunci sa-i arestez pe Arkos,Nikosus si Leunclauvius.
-N-am stiut ca vom ajunge aici,sopti Ministrul.
-Era evident ca se va ajunge aici daca faceam ce-am facut.Esti un incompetent,Lewius.Cei trei aveau dreptate.Esti in Conciliu favorizat de mine.Nu din pricina meritelor tale politice.Poti pleca,ex-ministre!
Lewius se ridica de pe scaun,tremurand.La iesire,ii statu in cale sarpele,Akkadur.Acesta se sperie groaznic.Iar Akkadur suiera dojenitor.
-Lasa-l sa plece...ii spuse Hetterex.Nu m-am razgandit.In niciun caz nu as face-o la sfatul sau.
Sarpele disparu in colturile intunecate ale Marii Sali de Onix.Si Hetterex adormi in tronul sau,nestiind ce avea sa-i mai rezerve ziua de maine.











*






A doua zi,cercetasii elfi revenira in capitala.Se dusera direct in apartamentul reginei si ii raportara.La cateva minute dupa aceea,Enya,Krom si Herus se prezentara in Marea Sala de Onix.Regele(care evident ca nu dormise prea bine in tronul sau de fier) ii privi cu oboseala.
-Cercetasii nostri s-au intors.Va multumim pentru gazduire...Vom pleca imediat.
-Ce-ati aflat?
Enya nu se asteptase ca pe Hetterex sa-l intereseze asa ceva.
-Leus l-a invins pe regele orcilor,si a pornit sa vaneze restul populatiei.Oficial,partea vestica a Servehei este eliberata de sub controlul vreunui alogen.Acest teritoriu apartine de drept Regatului Oamenilor si noi nu ne vom opune.Va puteti relua controlul acolo.
Regele fu impresionat de altruismul elfilor.Secunda cu secunda isi schimba parerea despre fostii locuitori ai Padurii Nimanui.
-Iar voi...ce veti face?intreba regele.
-Cercetasii ne-au mai spus ceva,raspunse Enya.Se pare ca orcii fug din calea lui Leus inspre sud.Se spune ca ar cauta Poarta Henyei,catre planeta noastra natala.Suntem decisi s-o gasim si sa mergem acasa.Oamenii nu vor mai avea de a face cu vreun popor alogen.Si sunt convins ca nici Leus nu va face probleme.Daca vom gasi poarta,probabil ne va urma.Nu si-a uitat o clipa adevaratul obiectiv:eliberarea regatului.Nu-si va compromite acum acest vis.
-Vei pleca si tu,nu-i asa Herus?intreba cu blandete Hetterex.
-Vreau sa-l gasesc pe Leus.Nu-l voi abandona la greu.
-Ai grija de tine,fiule,ii spuse regele.Si voi sa faceti la fel,spuse elfilor.
-Multumim.

Dupa cateva ore de pregatiri.Tot ce insemna elf parasi capitala oamenilor.Trecura de lantul Muntilor Flacarii si se indreptara spre sud.Cu ei era Herus.Pentru toti incepea o noua viata.
Hetterex era mandru.De situatia regatului sau,si de fiul sau.Leus,chiar daca luase calea gresita,niciodata nu si-a uitat visul.ELIBERAREA REGATULUI.Si Servah avea din nou un singur stapan.OMUL.Dar aceeasi oameni nu invatasera nimic.In continuare se credeau singurii care-si aveau dreptul la existenta.O pura greseala omeneasca...

Cronici de vacanta.Episodul 1

Uite ca a trecut prima saptamana de vacanta,luand la rece ce s-a mai intamplat...Am scris cateva pagini,am primit laude pentru Regatele I(si ma bucur) , am vorbit dupa multa vreme cu Andrei pe messenger,am mers la plaja,la sala(am o lene in mine,si se duce si abonamentul),am ascultat foarte multa muzica(am descoperit Black Sabbath).

Un sfat pentru cititorii mei care sunt din afara Constantei...Daca intentionati sa veniti la mare,stati cat mai departe de statiunea Mamaia.Mai bine faceti plaja la Modern.De ce?Pai...in primul rand va este poluata vederea si auzul cu tot felul de tarani manelisti veniti cu Ferrari-urile si pitzipoancele(Mircea Badea Tm) la mare.Mai rau este cand vrei sa pleci de pe plaja...Stai in jur de 1-2 ore ca sa iesi din statiune,pentru ca daca vrei sa faci plaja fara muzica proasta si alge in apa mergi cat mai mult in Mamaia,cat mai spre Navodari=> iesi foarte greu din statiune,fiindca avem niste politisti rutieri retardati+soferi de acelasi tip.Varianta alternativa:bicicletele.Bineinteles,sa nu uitam PRETURILE EXCESIV DE MARI.

Saptamana asta debuteaza Wimbledonul! Toata ziua buna ziua puteti vedea pe Sport.Ro meciuri clasice de pe iarba londoneza pana cand incepe showul(adica prin optimi cand avem meciuri cu scantei).Haide Rafa!

Dumnezeule,cat este de cald...Nu stiu prin restul tarii cum e,dar aici este infernal...Vad la buletinul meteo ca la Constanta sunt cele mai mici temperaturi din toata tara.Nu pot decat sa-mi imaginez cu teroare cum este la Bucuresti sau Timisoara.Stati cu apa sau Ice Tea-ul pe aproape.

Saptamana asta am jucat foarte mult RPG-ul(si cel mai bun joc al anului 2006) The Elder Scrolls IV:Oblivion.Desi are cerinte foarte mari,vi-l recomand cu caldura(sau mai bine cu raceala ca e prea cald afara),merita jucat...Aveti o libertate totala intr-un univers imens,care surclaseaza toate GTA-urile la un loc.Atmosfera superba,obsesie ce vine cu timpul.Adaugand cateva moduri,expansion-uri oficiale(ca sa nu buliti jocul) il face si mai frumos.Daca aveti in jur de 128-256 la placa video si 3 megapixeli luati-l ca merita! Poate o sa fac si niste screenshoturi in zilele urmatoare cu Karen(eroina mea).

Uh! Regele in Ghencea.Hagi a semnat cu Steaua pentru functia de antrenor,fiindca Olaroiu a primit o oferta de nerefuzat de la arabi.Misto...Cu tot respectul pentru Hagi,cu tot respectul pentru fanii Stelei,dar cu aceste achizitii magnifice(Neaga,Gurita,Hagi) aveti toate sansele sa ratati UCL-ul anul asta.Nu de alta,dar nici Dinamo nu se va califica.In plus,personalitatea puternica a lui Hagi(in antiteza cu "," caracterul lui Oli) fata-n fata cu prostia Becaliana va crea un dezechilibru la club.Sa vedem cum va incepe Dinamo sezonul,fiindca daca si ei o iau pe aratura,CFR-ul ia campionatul sezonul asta.

Aseara am vazut maxim 2 minute din preselectia EuroVision Junior,de unde concluzionez:suntem penibili.Am vazut toti candidatii...toate subiectele abordate de cantece.Uhm...imi aduce aminte de perioada comunista,cantece gen:"O lume minuntata din care veti gasi...numai copii!" Cei mai tari au fost R.B.L! Ca sa vedeti ce penibili suntem,si ce participanti tampiti avem.Nu stiu cine a castigat,si sincer nici nu-mi pasa.Ma duc sa mai ascult pe Ozzy...

Metallica-One...

Formatia mea preferata,cantecul meu preferat,ce-ar fi mai mult de spus?
Un video greu de gasit-o -reprezentare live a cantecului imediat dupa aparitia albumului ...and justice for all.Vizionare placuta!

Grandios...Ca sa fie oficial,am inceput lucrul la Regatele II si totul merge foarte bine

Capitolul 11
Batalia Demonilor






Krom si Herus asteptau de mai bine de o ora.Unde era Enya.Era putin probabil sa fi supravietuit exploziei dar Krom refuza sa-si piarda speranta.Herus era socat.Mai mult ca sigur ca Leus devenise un monstru.Cel mai bun prieten al capitanului garzilor regale disparuse.
Si totusi...ce puteau face in acele momente?Salasul elfilor era distrus.Leus usurase mult sarcina lui Kal’Cedrak.Regele Orcilor nu trebuia acum decat sa inainteze catre capitala Oamenilor,care era o prada mult prea usoara.Castigand aici,Servah era a lui.Si oricum,Hetterex nu ar fi acceptat ca elfii sa se adaposteasca in Regatul sau.Era orbit de aparente.I-ar fi ucis pe toti.Era un moment de cumpana...
Mithras Major apunea in acea zi blestemata.Intunecimea noptii incerca sa acapareze imprejurimile dar resturile Padurii Nimanui inca ardeau mocnit.Krom hotari ca populatia sa stea pe loc.Daca Enya nu aparea pana a doua zi,aveau sa se miste.Noaptea picta cerul cu un covor suprapopulat de mii de straluciri.Alti astrii,alte lumi,alte civilizatii...Krom si-ar fi dorit sa paraseasca Servah.Nimic nu-l mai tinea aici.Fratele,regele si probabil chiar si prietena sa(acum regina a elfilor,teoretic)erau morti.In calitate de mare capitan,avea o datorie fata de supravietuitorii elfi.Poate ca asta il oprea sa nu-si implanteze in gat pumnalul,si sa treaca in taramul umbrelor.
In miezul noptii,o raza(si de data aceasta,nu una distrugatoare) de speranta rasari in sufletele elfilor si oamenilor deopotriva.Enya se intoarse.Era intacta.Nimeni si nimic nu reusise s-o raneasca.Cel putin fizic.Krom o imbratisa calduros,fata simtindu-si oasele trosnind sub forta uriasului.Herus fu la fel de incantat dar nu se manifesta.Era inca cu gandul la Leus.
-Dar...cum ai supravietuit exploziei?
-Akkadur...suspina ea.
-Akkadur?intreba Herus.Ce e asta?O boala incurabila?
Desi suferise mult in acea zi,Enya bufni in ras,si-l arata pe Akkadur celor doi.Se spune ca prima impresie conteaza foarte mult intre doua fiinte.Daca s-ar fi respectat aceasta sintagma,Herus nu s-ar fi imprietenit prea curand cu sarpele Enyei.Cand zari botul acela urias,Herus se sperie,tipa,scoase sabia,urla dupa ajutor,isi avertiza cei doi amici,incerca sa izgoneasca sarpele cu piciorul si in cele din urma cazu la pamant infricosat.Vizibil deranjat de reactia omului,Akkadur il izbise ,,prieteneste’’ pe tanar peste picioare,si sasai la el.Krom il cunostea pe sarpe...Din legende,fireste.Povestile cu Akkadur,protector al elfilor si mancator de orci,erau preferatele lui in copilarie,cand locuiau pe Henya.
Enya le povesti totul.Apoi le ceru parerea.Ce mai ramanea de facut?In acele momente,Enya era Regina Elfilor.Ea era cel mai apropiat urmas a lui Balthasar si fiica legitima a lui Ricar’Dor,regele de drept al tronului elfilor.
-Regatul nostru e ca si inexistent,le spuse Enya celor doi.
-Nici al nostru nu e departe de aceasta situatie,ii spuse Herus.
-Atunci poate c-ar fi mai bine sa mergem in capitala voastra...sugera Enya.
Krom tacu.Iar Herus o privi pe regina cu pesimism:
-Si ce sa facem?Ne inmultim si cream o alta armata?Nu e o solutie.In plus,Hetterex va uraste.Pe voi si pe orci.Va considera din aceeasi speta.Va va inchide pe toti.
-Cum?se mira ea.E...sunteti atat de discriminanti?
-Toata treaba asta a inceput din initiativa lui Leus.Impotriva vointei tatalui sau.
-Si Leus ne-a distrus pe noi,vorbi Krom nervos.I-a usurat enorm treaba lui Kal’Cedrak.Ne va cuceri lejer...
-Nu uita de ce a facut Leus chestia asta...ii reaminiti Enya.Il vrea mort pe Regele Orcilor.Cauza lui ne avantajeaza pe noi...deocamdata.
Krom o privi suparat.
-Nu-i iau apararea,se eschiva fata.Toate sentimentele mele pentru el s-au dus...
-Deci?concluziona Herus.
-Mergem in Regatul Oamenilor,hotari Enya.Regele vostru trebuie sa afle ca luptam de aceeasi parte in razboiul asta.Trebuie sa-l pot convinge de asta.Ridicati tabara!Sa ne deplasam!Rapid!
Chiar in acel moment,Leus trecu la mai putin de o suta de metri de ei ,in carul sau de lupta,dus de Silver.
-Trebuie sa ne miscam foarte,foarte repede,relua Enya.








*




Marele Han al Orcilor,subordonat lui Kal’Cedrak,Akha’Ghdan privea mandru imprejurimile,de la adapostul umbrei zidurilor capitalei.In urma Bataliei Regatelor,orcii luasera cea mai serioasa optiune posibila.Cucerirea completa a Servehei.Hanul Orc descise sa inchida putin ochii,pentru o ora de somn.Un vant straniu insa,ii zburli parul cu violenta,praf ii intra in ochi si simti pana in cel mai adanc rarunchi,o racoare infricosatoare.
Putin intrigat,Akha’Ghdan se ridica de la pamant,injurand de mama-focului.Ceva ii deranjase odihna.Acel ceva avea sa plateasca cu viata.Cu acest gand,hanul isi aduna de pe jos o sabie frumos faurita,primita de la regele Orcilor.Lama era incovoiata,manerul era atasat armonios,intreaga strucura venind ca o prelungire a bratului.Dar nici cea mai frumoasa,magnifica,eficienta si ascutita sabie din lume nu ar fi putut sa-l ajute in urmatoarele secunde.
Cineva sau ceva se apropia fulgerator de repede de portile capitalei.Curand,orcul putu sa observe ca era un car de lupta,tras de un armasar cu o statura impunatoare.Carul,lasa in urma un nor gros si inalt de praf.Hanul se aseza in pozitie de garda gata de impact.Dar nu avea sa fie niciun impact.Din car zbura direct in gatul orcului,o toporisca cu maner scurt.Lui Akha’Ghdan i se taie respiratia.Sangele ii galgaia in gat.Cu mult sange rece,scoase arma din rana,si reusi sa-si-o oblojeasca cu o bucata din straiele sale.In mai putin de douazeci de minute,avea sa fuga din capitala mancand pamantul.






*



Cel ce-l ranise pe Akha’Ghdan nu era altul decat Leus.La putin timp dup a ce fusese corupt,el si Silver marsaluisera un timp pe teritoriul ars al Padurii Nimanui.Calul printului se demonizase si el.Capatase viteza,forta,inteligenta cu totul iesite din comun.Tragea carul de lupta creat de stapanul sau ca pe nimic.Putea simti dorintele lui Leus,si le putea indeplini cu sfintenie.Mintea lui Leus incepuse sa o ia razna.Incet,incet simtea cum amintirile sale se pierdeau intr-un abis al mintii sale.In suflet(daca se mai putea spune ca ar fi avut asa ceva),avea o singura dorinta,dorinta care-l bantuia neincetat:Sa-i distruga pe orci,incepand cu Kal’Cedrak.Astfel se avantase catre capitala bestiilor.
Il zarise de departe pe Akha’Ghdan la portile orasului.Nu vroia insa sa lupte decat cu demonul orc.Lasandu-si victima acolo unde o gasise(hanul orcilor reusind totusi sa se salveze),demonul Leus crea in mana sa dreapta o alta sabie cu care izbi violent portile capitalei orcilor.Locuitorii dinauntru,orci si gauli amestecati privira speriati.Cazura prada copitelor lui Silver.Auzise dorinta stapanului sau.Si se supunea...
De pe tronul sau din grota,Kal’Cedrak asculta tulburat tipetele de moarte ale supusilor sai.Infasca rapid armele de langa el si iesi afara.Ceva nu era in regula...Simturile sale,capatate in urma detinerii puterii Ochiului Orcilor ii indicau o prezenta stranie.
Afara,demonul orc nu putea zari decat supusi de-ai sai(morti,raniti sau inspaimantati) si o ceata neobisnuita care domina cerul si imprejurimile.Si apoi,ca de nicaieri,carul de lupta,condus de Leus il izbi din plin.Desi luat prin surprindere,regele orcilor reusi sa infiga adanc in pieptul calului,lama sabiei sale.Silver se opri.Din carul de lupta,Leus se aseza langa animalul sau si atingandu-i rana(din care curgea cenusa),o vindeca.Apoi printul ii arunca o privire urata regelui orcilor.Kal’Cedrak privi socat.Cu siguranta(si simturile ii confirmau),avea in fata un demon aidoma lui,un demon care stapanea magia.,,S-au folosit de Ochiul Elfilor’’ gandi el.Si apoi cauta din memorie incercand sa realizeze cu cine se confrunta.Dar nu semana cu niciunul dintre fruntasii elfi.Privi mai bine la personajul din fata-i.Din cauza cetii,si a altor fenomene care modificau in in acel moment natura,acesta avea pielea albastruie.In mana avea o sabie noua,creata cu ajutorul puterilor sale.Chipul ii era rece,lipsit de sentiment.Globurile oculare ii erau rosii.Iar fata ii era brazdata de o cicatrice adanca ce pornea de la urechea dreapta coborand de-a lungul obrazului pana la barbie,si de-acolo taind celalalt obraz bifurcandu-se catre ochiul stang si urechea corespunzatoare.
Kal’Cedrak tresari.Era Leus.Printul oamenilor luase puterea elfilor.Regele orcilor era chiar impresionat.N-ar fi crezut ca Leus v-a ajunge asa departe.
-Cat pe ce sa nu te recunosc,printe Leus,vorbi regele orcilor.
-Tine-mi bine minte chipul,nemernicule fiindca e ultimul pe care-l mai vezi,il repezi printul.
-Ha,ha,ha,rase amuzat Kal’Cedrak.Mda...Vesnicele tale cuvinte.Imi promiti moartea de ceva timp,printe.Si totusi iata-ma aici.Intreg,din cap pana-n picioare.
-De-azi,capul iti va sta langa picioare,racni printul si se repezi catre demonul orc.
Luat pe neasteptate,Kal’Cedrak se apara cu greutate.La o singura lovitura de sabie a lui Leus avusese nevoie de doua arme pentru a se salva.Intelese acum ca nu se mai infrunta cu acel om slab,a carui putere era vointa.Balanta se echilibrase.Amandoi foloseau magia.Avea sa castige cel ce-o folosea mai bine.Cei doi demoni se inclestara intr-un duel pe viata si pe moarte.Leus conducea ostilitatile.Lovea din toate puterile,din toate pozitiile,din toate ocaziile.Kal’Cedrak se apara cu greutate.
-Ai invatat cate ceva,printe,rasufla orcul.Pretul platit nu e prea mare,dupa cum vad.
-TACI !!! LUPTA !!! MORI !!!
Urletele lui Leus il facura pe demonul orc sa revina la realitate.Se ferea din nou de o cascada de lovituri venite de peste tot din partea lui Leus.Orcul incepu sa se ingrijoreze.Desi nu detinea puteri prevazatoare,parca se vedea din ce in ce mai invins.Si apoi inca un clinch.Orcul era lipit cu spatele de un perete.Iar Leus venea sa-i dea lovitura finala.ZDUUM! Kal’Cedrak se aparase.Folosise magia si eliberase o lovitura nimicitoare iesita din armele sale.Leus era la zece metri de el,resimtindu-se dupa lovitura primita.Printul isi pierduse arma.Din nou,Kal’Cedrak se odihnea,sperand ca ultimul atac sa-i dea putin avantaj.Iar Leus era turbat de furie.In mana sa ii aparu o sulita.Arunca cu precizie.Sulita strapunse umarul lui Kal’Cedrak si se infipsese in zid.Acesta urla.Durerea era infioratoare.Nu era o rana obisnuita provocata de o arma oarecare.Sabiile si sulitele create de Leus(folosindu-se de magie) erau mult mai fatale.Cu mainile goale,Leus se apropie de adversarul sau,inca tintuit in perete.
Neavand de ales,orcul se zvacni,incercand sa se elibereze.Gaura din umar se largi.Orcului ii curgea din rana,sange.Acum era cu adevarat ranit.
-Traieste-ti ultimele clipe,bestie nenorocita,spuse soptit Leus.
Cu o ultima fortare,Kal’Cedrak se trase din capcana sulitei.Umarul sau se rupse cu un CRAC! Infiorator.In sulita ramasese o bucata uriasa de carne.Orcul fusese pur si simplu transat.Furios,Leus facu sa-i apara in ambele maini doua sabii groase si se repezi asupra dusmanului.Orcul ridica garda si se apara.Mana stanga era insa inerta,in urma smuciturii.La ultima izbitura a lui Leus,Kal’Cedrak se dadu mult in spate.Recunostea.Mintea ii era constienta.Era terminat.Dar apoi...sangele sau de orc iesi la iveala.Lasa sa-i iasa un racnet fioros,aratandu-si coltii.Ochii sai rosii priveau cu ura si furie.Cu mana dreapta folosi sabia pentru a lansa asupra printului inca un atac magic.Leus inclina doar,intr-o parte capul si se feri.Aceasta manevra il descuraja pe dinauntru pe regele orc.Dar pe dinafara era cea mai infricosatoare creatura.Lasand la o parte orice tactica se repezi asupra lui Leus.Acesta para cu usurinta si izbi apoi,puternic cu sabia.Kal’Cedrak inceta atacul.Nu-si putea da seama ce se-ntamplase.Orice durere disparuse.Umarul nu-l mai durea.Se simtea eliberat.Nu-si putea da seama ce patise.Cazu la pamant cu o bufnitura dureroasa.
Ultima lovitura de sabie a lui Leus il despicase in doua,despartindu-i trupul in doua,de la sold.Kal’Cedrak se tara acum,cu mintea goala cat mai departe de Leus.Cativa din supusii sai privisera socati.
-Nebunilor!Fugiti de-aici,le spuse Kal’Cedrak.
Si acestia asa facura.
Leus se apropie de ce mai ramasese din Kal’Cedrak.Orcul isi recapatase privirea naturala,ochii normali,ochi inundati acum de lacrimi.Acum,eliberat de puterea Ochiului,era din nou o fiinta obisnuita.Si din nou putea simti savoarea vietii.Dar nu mai avu parte de ea.Leus ii despica de trup si capul.
Odata cu sfarsitul lui Kal’Cedrak,totii gaulii se evaporara.Ei erau creatia puterii Ochiului.Iar detinatorul acestei puteri,pierise.Silver se apropie de ramasitele lui Kal’Cedrak.Necheza cu nervozitate,lovind cu copita in pamant.Trupul orcului lua foc,dupa cateva ore,cenusa fiindu-i evaporata de vant.Nimic nu l-ar mai fi putut aduce inapoi pe Kal’Cedrak.
Leus observa apoi ca toti orcii din capitala fugeau.Nervos,demonul se repezi asupra lor.Si printul cazu intr-o capcana.Orcii il atrasesera intr-o zona cu capcane.Leus cazu intr-o groapa ramanand infipt in tarusii de-acolo.In fruntea orcilor era Akha’Ghdan.Ordona rapid retragerea.Nu era decat o amanare.Stia ca mica lor capcana nu il ucisese pe demon.
-Dar incotro?intreba un soldat orc.
Asta se intrebase in tot acel timp si hanul.Singura cale de scapare era pe unde venisera,in urma cu o suta de ani.Dar Poarta Henyei fusese pierduta.Era insa singurul loc unde se puteau ascunde.Relieful stancos putea sa-i adaposteasca...Pentru o vreme.
Leus se elibera din capcana.Vazandu-i pe orci fugind,simti doar ura.Apoi isi readuse aminte un lucru.Scopul sau.Adevaratul scop.Eliberase Servah.O facuse singur,platind un pret mare.Dar o facuse.Era constient(desi ii placea sa fie demon) ca e un monstru.Avea de gand sa plece...Sa paraseasca Servah.Sa-i ucida pe restul de orci.DA! Asta avea de facut.Intre timp,Regatul Oamenilor era liber,putand sa-si recupereze partea vestica.Caci atat Regatul Orcilor cat si cel al Elfilor fusesera nimicite.Dar orcii.Ei nu aveau dreptul sa traiasca.Din batalia regatelor,oamenii invinsesera...
Cu aceste ganduri,Leus urca in carul de razboi si il mana pe Silver pe urma orcilor.Avea sa-i distruga pe toti.

Metallica vs...Metallica

Stateam si ascultam niste muzica,si mi-a venit un subiect in cap.Ce melodii imi plac mai mult+melodii asemanatoare.Numai ca din intreg My Music-ul nu mi-a venit inspiratie decat la Metallica.Am luat cateva melodii ale lor si am confruntat:...

The Unforgiven(The Black Album) vs The Unforgiven II(ReLoad)
The Unforgiven II are in primul rand un mesaj mai profund,versuri mai speciale.Nu putem confrunta videoclipurile foarte mult,sunt asemanatoare.Unforgiven I are insa un instrumental superb,in adevaratul sens al cuvantului "metal" fata de II.In perioada in care a fost lansat II-ul,Metallica a cunoscut,nu un declin ci o perioada de schimbare a stilului,fapt care nu prea imi place nici acum.Dar cum ReLoad nu e Load(which is a piece of shit),am renuntat la acest aspect.I insa a cunoscut perioada de glorie suprema,metal absolut intr-un album extraordinar;ReLoad are si el niste melodii bune,dar per total este cat de cat acceptabil.I-poseda vocea extraordinara pe care o avea Hetfield atunci,forta si atitudinea lui Ulrich la tobe,si pletele lui Newsted zburdand in ritm.Doar Kirk a ramas genial indiferent de vreme.II-ul sufera:Hetfield are un enervant accent de sudist,tobele sunt prea cuminti,Jason Newsted s-a tuns! Deci invingator la puncte: The Unforgiven 1991!

One...(and justice for all) vs Master of Puppets(Master of Puppets)
Greu de spus...One a fost primul meu cantec care l-am auzit.V-a ramane probabil mereu in inima mea.Master of Puppets insa este genial per total,se vede touch-ul lui Cliff Burton.Mesajul este mai serios,abordeaza drogurile.One intra mai mult in sfera mortii,iti provoaca fiori videoclipul,abordarea este geniala.Ca reprezentari live:din filmuletele care le vedem pe YouTube,de prin 92 vedem niste reprezentari live excelente a celor doua piese.Ambele suna superb,insa un moment de referinta il are si S&M,unde ca reprezentatie live Master of Puppets este o capodopera,One mai putin.Dar One are ritmul acela alert de la final,are machine-gunul.One este alesul meu...

Master of Puppets(album) vs The Black Album
Din punct de vedere calitativ,primul este castigator evident.Sunt foarte multe melodii bune si de remarcat zic eu ca sunt Master of Puppets,Battery si Orion.The Black Album nu are piese de referinta dar avem creatii geniale:Enter Sandman,Sad But True,The Unforgiven,Nothing Else Matters,Wherever I May Roam,Of Wolf And Man.As vrea sa declar EVEN.Ambele sunt foarte reusite si nu ma pot decide.

POST FACUT DIN PLICTISEALA.

Cartea se apropie de final,dar actiunea se intensifica si...

Capitolul 10
Ochiul Elfilor





In Padurea Nimanui,era o tacere de mormant,imbinata armonios cu cantece in memoria celor morti.Nikosus,Arkos si Leunclauvius ascultau fascinati.Se implinisera doua zile de funeralii.Balthasar condusese funeraliile in prima zi,ascunzandu-se apoi in palatul sau.Krom se izolase undeva in padure.Enya hoinarea si ea trista prin palat.Nimeni nu stia insa unde e Leus...Herus spusese ca-l zarise ultima data la intrare in padure.Probabil ca si el se izolase precum Krom.Mai grav era ca nu lasase pe nimeni sa-i ingrijeasca ranile.Trebuia sa se afle intr-o stare grava,desfigurat fiind de Kal’Cedrak.Dar printului nu-i mai pasa.Pierduse...
Peste trei sferturi din armata elfilor pierise in Batalia Regatelor.Din armata regala a lui Herus mai ramasesera cinci soldati,printre care si Semus.Din armata regala de elita a lui Nikosus mai supravietuisera in jur de o suta de calareti.Intr-o astfel de situatie,nici nu se putea pune in discutie un nou atac asupra orcilor.Kal’Cedrak se dovedise invincibil.Iar creaturile sale,gaulii(a nu se confunda cu creaturile din engleza,ghoul,total diferite) desi puteau fi invinsi,erau o infinitate.Leus,Balthasar,Enya si Krom avusesera mare noroc ca scapasera cu viata.Dupa ce Semus se intorsese in tabara armatei regale a lui Herus cu provizii,cavalerii pornira din nou sa exploreze marginile padurii.Observasera ca ceva se schimbase.Asa si era,caci ,,scutul’’ fusese lasat.Herus intui un drum al unei armate,si hotari sa ii urmareasca pe elfi.Acestia aveau in fata lor,doua zile de mers.Insa recuperasera la timp.Armata de elita,condusa de cei trei,intrase chiar in Padure unde li se spusesera totul.Inclusiv plecarea la razboi.Lasandu-i pe Arkos si Leunclauvius la elfi(lupta nefiind atuul lor,si nici varsta nu-i favoriza)Nikosus pornise intr-un galop nebun sa-si ajute printul.Si-l salvase,cu pierderi catastrofale.
Acum,stateau cu totii in padure gandindu-se ce e de facut.Atat Regatul Elfilor,cat si cel al Oamenilor era vulnerabil.Fara doar si poate ca in curand,Kal’Cedrak avea sa atace.Servah era la picioarele sale.Intoarcerea in capitala,nu era o solutie pentru Oameni.Ar fi infruntat mania unui Hetterex vrajit de Lewius,dar totusi,lipsit de armata.Se puteau strange osti din satele estice,dar nu era o solutie.Lipsa de experienta ar fi pecetluit lupta dinainte.Si chiar asa,numarul nu era suficient.In Padurea Nimanui,nu mai ramasesera decat maxim o suta de elfi,plus Balthasar,Enya si Krom.Daca intr-adevar Enya avusese dreptate,si toti elfii de pe Henya mersesera pe Servah,era sfarsitul acestei rase.Oricum ai fi privit,situatia era critica.Intr-adevar insa,Kal’Cedrak tinea Servah in causul palmei sale.
Regatele fusesera aruncate in bratele destinului.Dar destinul nu avea sa-i tina mult asa.Oamenii platisera un pret.Pretul greselilor dea-lungul veacului popoarelor alogene.Era timpul primirii ceva in schimb.
Intr-o lipsa totala de idei,putinii oameni si elfi din Padurea Nimanui trecura fara prea mult entuziasm in anul 99 al alogenilor(adica anul 6111 al oamenilor pe Servah).Intr-o zi in care ninsoarea ingropase toate constructiile din padure, isi facu aparitia in curtea palatului, Krom.Arata terminat,fizic si psihic.Dupa sihastria in padure,timp de aproape doua luni,ii lua doua saptamani sa-si revina complet.Dar inima sa,sfasiata,nu putea fi cusuta la loc.La numai cateva zile dupa recuperarea lui Krom,aparu si Leus intr-o stare si mai jalnica.Nimeni nu l-ar fi recunoscut daca n-ar fi purtat armura sa cu o felina inscriptionata.Refuza din nou sa fie ingrijit.Isi vindeca singur ranile.Dar chipul sau nu avea sa mai fie niciodata la fel.Cicatricea ce-i brazda fata era ingrozitoare,pielea infectandu-i-se.Cand il vazu,Enya alerga la el sa-l sarute,dat Leus se eschiva,refuzand sa-si arate chipul.Statea tot timpul cu casca pe cap.
Trecu si prima luna din anul 99...si in cele din urma,Balthasar se hotari sa tina o adunare in care sa se discute ce era de facut.
La aceasta adunare se prezentara cu totii:Enya,Krom,Herus,Nikosus,Arkos,Leuncaluvius,Leus si chiar Semus.Balthasar incepu sa vorbeasca cu blandete,calm si rar:
-Ne aflam intr-o situatie dificila...Trebuie sa facem ceva,fiindca nu stiu cat ragaz ne va mai da Kal’Cedrak.Trebuie sa ne aparam...Si eventual sa contraatacam.
Leus incepu sa rada cu un zgomot infiorator.Ceilalti il privira uimiti.
-Nu intelegi,nu-i asa?vorbi Leus.Nu-l poti opri...E indestructibil.E ca si cum ai incerca sa incerci sa opresti un rau sa nu mai curga, cu mainile goale.Foloseste Ochiul Orcilor,si asta il face de neoprit.
-O sa incercam si o sa...
-Scuteste-ma de incercari,Balthasar!urla printul.Am facut o incercare stupida.Si am esuat.Nu m-ai avertizat cat de puternic este.Elfi!!!Regele vostru v-a dus la moarte sigura.
-Nu aveam de unde sa stiu cat de puternic este...Eu...
-Spune-i asta lui Nykrom,daca mai poti...ii replica Leus.
Krom isi adanci privirea in pamant.
-Stii si tu care este singura cale a-l invinge pe demon...Cu totii stim.Trebuie sa folosim Ochiul Elfilor.
-Niciodata!racni Balthasar.Elfii si orcii au facut un legamant.Si elfii au de gand sa-l respecte!
-Din cate mi-a spus Kal’Cedrak...Elfii nu si-au tinut promisiunea.Si au folosit magia dinaintea orcilor.
-Nu e adevarat!!!E o minciuna...urla Balthasar.
-Se pare ca tatal Enyei stia.Si daca el stia,stiai si tu!Mincinos ordinar...Am avut incredere in tine...Mi-am tradat poporul pentru tine.M-am indragostit de una ca voi...
Privirea sa se intalni cu cea a Enyei.Fata avea lacrimi in ochi.O ranise mai tare decat ar fi facut-o cea mai ascutita sabie.Il iubise...mai mult decat orice...Iar el...regreta asta.Elfa fugi inlacrimata.Dar Leus era de neclinitit.
-Trebuie sa folosim Ochiul!Trebuie sa-l invingem pe Kal’Cedrak!
-Nici gand! Nu vom folosi Ochiul.
-Atunci il voi folosi eu...suspina Leus.
-Niciodata!!!!Cat voi respira pe aceasta lume,tu nu te vei atinge de Ochi.
Cuvintele lui Balthasar clocoti manie in Leus.
-Da-mi sabia...Stiu ca ea e cheia.Da-mi-o pe Ujlphia!
-Niciodata,Leus!
-Atunci,MOORI!!!!!urla Leus.
Pe neasteptate,printul scoase sabia de la brau si o implanta in stomacul regelui elf.Acesta il privi pe cel care ii devenise prieten cu niste ochi bulbucati.Sangele i se scurse pe gura...Si Balthasar muri.Leus lua sabia elfilor de langa lesul regelui.Spre el sari Krom,Herus si cativa soldati elfi.Printul undui sabia si le imobiliza picioarele in niste cuburi de gheata.Ceilalti privira inmarmuriti,nestiind ce sa mai creada.Leus isi lua si propria sabie si vorbi catre Krom:
-Pot sa-ti sfaram picioarele dintr-o miscare,elfule!!!Nu-mi sta in cale.
-Leus,nu face asta!!!tipa Herus.
-Tu nu mai esti prietenul nimanui,replica Leus.Nu pot sa cred ca te-ai aliat cu tata pentru a ma opri .TRADATORULE !!!!
-Printe,ati innebunit!?!?!urla indignat Nikosus.
-Gura bosorogule!il repezi Leus.Apoi,cu ajutorul Ujlphiei ii ingheta si (pe Nikosus,Arkos,Leunclauvius ) apoi zdrobi aceste sculpturi.
Urletul de groaza a lui Herus nu-l impresiona pe print.O puse pe Ujlphia in spate si pleca cu un avertisment:
-Nu ma urmariti...Daca o faceti,veti pati acelasi lucru.







*





Enya statea amarata pe malul apei cristaline,unde se revarsa cascada ei.Aici se indragostise de Leus,si aici se reculegea dupa ce fusese ranita de acesta.Printul isi pierduse mintile din pricina infrangerii cu orcii.Elfa se temea acum ca iubitul ei sa nu faca ceva nebunesc.Isi acoperi fata pentru cateva secunde,masandu-si tamplele si suspinand adanc.Isi privi chipul oglindit in apa limpede a cascadei.Nu-si dorea sa se intoarca,se temea ca Leus sa nu o raneasca din nou cu vorbele sale.Nu-i venea sa creada...Oare chiar regreta iubirea ei?Sau fusese orbit de furie?Ea il iubea atat de mult...ar fi facut orice pentru el...Fiecare clipa pe care o petrecuse in compania lui fusese o placere...Il iubise din prima secunda,prima privire.Dar persoana aceea pe care o iubise...murise.Fusese ucisa de Kal’Cedrak in Batalia Regatelor.
Linistea sufleteasca ce ii domina acum sufletul,fu tulburata de un zgomot tulburator.La ea veni Krom si Herus,amandoi cu niste chipuri palide,speriate si ingrijorate.Enya se ridica din genunchi si ii privi impacientata.Isi sterse cu dosul palmei lacrimile uscate de pe obrajii imbujorati si vorbi cu o voce ragusita:
-Ce s-a intamplat?
-E Leus!gafai Herus.
-A innebunit complet!!!continua Krom.
Fata isi dadu parul auriu de pe ochi,privirea ei cenusie patrunzandu-i pe cei doi:
-Ce vreti sa spuneti?Unde e Balthasar?
-Leus l-a ucis...suspina Krom.
Enya se dadu doi pasi in spate,incercand sa nu lesine.
-Apoi i-a rapus si pe Nikosus,Arkos si Leunclauvius.A luat Ujlphia!Se duce la Ochi.Vrea sa-i obtina puterea!
-Poate sa ne omoare pe toti...vorbi aproape soptit Herus.Doar tu mai poti sa-l opresti.Pe tine te-a iubit...
Fata ramase tacuta.Era o tacere apasatoare,clipele scurgandu-se dureros de greu.Nu puteau sta degeaba.Leus nu putea beneficia de puterea Ochiului.Nu s-ar fi distrus numai pe sine,ci intreaga padure.Enya inghiti in sec de mai multe ori.Apoi isi puse mainile pe umerii lui Krom,si ii vorbi cu un glas puternic,revitalizat:
-Evacueaza toata padurea!!!Retrage toata populatia,elfi si oameni la marginea padurii.Luati cu voi doar ce este necesar.Grabiti-va,nu pierdeti timpul!Eu ma duc sa-l opresc pe Leus.
-Nu te poti duce singura!Voi veni cu tine!se repezi Krom.
-Nu cunosti calea catre Ochi!Doar eu si Balthasar o stiam...Drumul e prea anevoios.Ma pot descurca singura.Acum mergi!
-Daca doar tu si regele stiti locatia Ochiului...atunci cum il va gasi Leus?intreba Herus.
-Ujlphia...raspunse fata.Il ghideaza...Cheia si Ochiul se atrag.Nu-i v-a lua mult timp...
Fara alte cuvinte,cei trei se despartira,fiecare in drumul sau.Enya se afunda rapid in padure.Cunostea calea catre Ochi.Poate ar fi reusit sa ajunga inaintea lui Leus.Cat despre calea prin care avea sa-l opreasca...Ei bine,mintea ei lucra la asta.








*






Ujlphia lucea tot mai puternic...Se apropia.Desisurile il incurcau,agatandu-i hainele si parul,dar nu-i pasa.Trebuia sa gaseasca Ochiul.Leus nu mai realiza ce facuse in urma cu doua ceasuri cand il ucisese pe Balthasar si pe cei trei membri ai Conciliului Oamenilor.Pentru el era mai important sa reuseasca,prin orice cale,sa-l invinga pe Kal’Cedrak.Il invinsese o data,iar demonul isi luase revansa.Nu mai era loc decat pentru o ultima confruntare.
O creanga ii agata pielea fetei din jurul cicatricei sale.Durerea infioratoare il ingenunche pe print.Sangera.Dadu drumul la o injuratura si porni mai departe.Lucirea sabiei lua o culoare distincta.Printul privi lama.Ii arata ceva.Si intr-adevar,reusea sa vada in lama Ujlphiei...pe Enya.Alerga prin padure,pe urmele sale.Leus isi propti barbia in piept.Pletele sale castanii se prelinsera pe chipul sau brazdat.O flutura pe Ujlphia prin aer.Nu-o putea lasa pe Enya sa se implice.Fara indoiala ca ar fi incercat sa-l opreasca.Si nici n-ar fi putut sa-i faca vreun rau.Inca o iubea.Undeva in sufletul sau,dincolo de sentimentele de rusine,ura si manie...se afla si dragostea fata de ea.Dar soarta Regatului Oamenilor(asa cum considera el,nemaipasandu-i de elfi) depindea de reusita acestei misiuni.Trebuia sa foloseasca magia.Altfel,ar fi murit cu totii,asa cum le prezisese cu mult timp in urma,batranul han orc,Mul’Gator.
Dar cum avea s-o opreasca fara sa-i faca vreun rau?Doar Ujlphia putea face asta...Un gardian...ceva care sa o distraga,sa o tina ocupata.Ujlphia ii citi parca gandurile.Din lama sabiei,curgea acum un lichid argintiu .Acesta se prelinse in verdeata padurii si lua o forma.Leus zambi...Era perfect...
O zbughi inainte,catre Ochi.Magia il chema,pe el si pe Ujlphia.Un aer misterios invaluia acum padurea.O lumina ciudata,de un verde fluorescent acoperea orice alta culoare.Doar sabia continua sa straluceasca in aura sa albastruie.Si apoi zari...ceea ce cauta.Privirea i se incetosa si pasi vrajit,catre Ochiul Elfilor...







*




Enya alerga cu repeziciune.Gleznele ei subtiri si usoare sareau fara dificultati peste obstacolele naturii.In mana dreapta avea un pumnal.Altceva nu avusese la ea...Se considera o fraiera.Era esential sa-l opreasca pe Leus,si nu luase cu ea decat un cutit amarat.Dar in acele momente,chiar nu mai conta.
Eliberase din ea orice sentiment.Tot ce vroia era sa ajunga la Ochi.Pletele ei aurii se incurcasera de vreo trei-patru ori in crengile copacilor,crengi care pareau tot mai dese si mai dese pe masura ce se apropia.Memorase acest traseu ca pe cel mai sfant lucru.Tatal ei o rugase asta.Si avea sa-si tina promisiunea.Parca isi si amintea ziua aceea ciudata...Amintirile i se desfasurara prin fata ochiului ca un jurnal.
Era o zi obisnuita...Se sculase si se pregatea sa mearga cu tatal ei la locul lor.Amandoi iubeau cascada aceea.Era deosebita,si ce era mai important pe-atunci,era bine ascunsa.Nici macar Balthasar nu stia de ea.Aflase ani mai tarziu de acea cascada.Pe masura ce anii treceau,dezvaluise locul si lui Krom si Nykrom,si in final lui Leus.Dar pe-atunci,secretul amplasarii era sacru.In aceea zi,tatal ei nu era la fel de vesel.Enya(care pe-atunci,in varsta de 172 de ani,era prea ,,mica’’ pentru a fi preocupata de problemele regatului elf) nu stia prea multe.Cand tatal ei era suparat,veneau de regula cercetasi cu vesti despre orci.Vazand-o dornica de plimbarea lor zilnica,Ricar’Dor isi lua fiica de mana si se adancira in padure.Dar Enya stia...nu cunostea inca pe de rost drumul catre cascada,dar putea citi pe chipul intristat al tatalui ei ca nu mergeau acolo...Ci intr-un loc mult mai important.In acele momente,fata stranse in pumnul ei micut degetele lui Ricar’Dor.Si generalul elf intelese ca Enya remarcase.Mergeau in alta parte.
Se oprira pentru o clipa,apoi Ricar’Dor se apleca pentru a fi la aceeasi inaltime cu fiica sa.Stateau acum fata-n-fata.Generalul putea sa-i numere fetei pistruii de pe obraji la aceasta distanta.Enya era intotdeauna amagita de faptul ca era pistruiata,dar in timp,acestia disparura de pe chipul ei.Buza inferioara a fetei o acoperi pe cea superioara...Parca din priviri isi intreba tatal:,,De ce nu mergem la cascada? Unde mergem,si de ce?’’
-Enya...asculta!vorbi Ricar’Dor pe cel mai serios ton pe care il auzise fata,mergem intr-un loc special.E foarte important...sa reti drumul asta.Pentru totdeauna,intelegi?
Enya il privi cu niste ochi mari si speriati.
-Trebuie sa-mi promiti...ca nu vei uita traseul si ca nu vei lasa pe nimeni sa mai vina aici.Decat eu si Balthasar...Bine?Imi promiti?
Fata incuviinta nerabdatoare.Cuvintele ,,decat eu si Balthasar’’ ii captasera atentia.Daca numai ei doi aveau voie,atunci era cu adevarat ceva important.
-Dar nici tu nu vei mai avea voie sa vii,inteles domnisoara?continua Ricar’Dor ridicand aratatorul amenintator.Dar chipul ii era acum mai vesel.
Se adancira tot mai mult in padure.Enya privea de o suta de ori fiecare coltisor din campul ei vizual.Promisese doar.La un moment dat,Ricar’Dor ii spusese ca se apropie de destinatie,si fata isi putea da seama ca asa era.Totul in jurul lor era de un verde stralucitor si misterios.Nu se mai puteau distinge alte culori.Parul,hainele,pielea,toate erau verzi.Fata se stramba cand isi vazu parul.Nu-i placea culoarea,dar era sigura ca nu e permanent.
Acum se apropiau.Tatal ei isi incetinise pasii.De undeva de la distanta se putea vedea o lumina orbitoare.Enya isi acoperi fata cu palmele.Ricar’Dor o trase usor dupa el.Lumina venea dintr-o poienita ciudata.Aici,copacii erau indoiti intr-o parte,formand un acoperis.Nici cea mai mica urma de soare nu putea patrunde.In centrul poienitei se afla un suport.Deasupra suportului plutea un fel de sfera care emitea acea lumina verde.Tot acea sfera mai raspandea o raza care circumscria poiana.Ajunsi aproape de sfera verde,pe cei doi nu ii mai deranjau lumina.
-Acesta este Ochiul Elfilor,sopti Ricar’Dor.Aici pastram noi magia.Nu uita sa-ti tii promisiunea...
Apoi,Ricar’Dor scoase de la brau(spre surprinderea Enyei) pe Ujlphia.Apoi,generalul suiera in limba elfilor cateva cuvinte.Enya intelese tot ce graise.Tatal ei chema...ceva sau pe cineva.De pe piciorul suportului aluneca trupul unui sarpe urias.Creatura se apropie tiptil de cei doi si isi inalta din iarba capul urias,privind cu niste ochi rosii la tatal si fiica sa.
-Acesta este Akkadur...spuse Ricar’Dor Enyei.El este paznicul Ochiului.Il voi pune sa intre in sabie,pentru ca Balthasar sa fie ajutat intr-o masura infima de magie,la nevoie.
Enya privi putin speriata la aceasta creatura a carui limba subtire si bifurcata ii iesi din botul sau urias.Ricar’Dor suiera alte vorbe in elfa.Intreg trupul sarpelui se lichefia cu o culoare argintie.Apoi acest jet intra in sabie.In acel moment,lama Ujlphiei emana lumina sa albastruie.Doua zile mai tarziu,Ricar’Dor fusese rapus in lupta de Kal’Cedrak.
Enya reveni la realitate dupa aceasta amintire.Isi pierduse,pentru moment,concentrarea.Se impiedica de o radacina de copac si ateriza dureros.Ofta indignata.Se afla acum ingenuncheata la baza unui copac cu o radacina uriasa,dar cu pumnalul inca in mana.Un zgomot misterios parea sa o inconjoare.Urmatoarea privire aruncata fu inspaimantatoare.Avea parca o revelatie.Acei ochi rosi,acel bot urias,si acea limba bifurcata o tintuiau cu privirea.Sarpele suiera amenintator.Isi incolacise trupul urias in jurul copacului,si evident,o tintuise si pe elfa.Isi deschise botul urias pregatit parca sa inhate ceva.
Enya uita ca mai are pumnalul in mana.Era mult prea inspaimantata.Creatura isi dadu capul in spate si se repezi apoi la victima sa.Fata se feri,iar sarpele musca din plin din trunchiul copacului.Isi dadu iarasi capul in spate gata de al doilea atac.Si se repezi din nou.Enya urla:
-Akkadur!Opreste-te!SUNT EU!!!
Sarpele isi intrerupse atacul.Privi ,parca cu mai multa atentie,la Enya.Isi apropie incet botul de chipul elfei.Enya stranse cu putere manerul pumnalului.Akkadur isi lipi botul de chipul fetei.Rasuflarea acestuia ii flutura fetei pletele.Apoi,sarpele scoase limba si o linse pe obraz.Isi desfacu stransoarea din jurul copacului,asteptand ascultator orice porunca a printesei elfe.
Enya ii puse mana pe cap si ii facu semn sa-o urmeze.Akkadur se inclina si serpui prin iarba dupa noua sa stapana.








*




Leus putea simti energia Ochiului.Aura Ujlphiei devenea tot mai puternica.Auzise in urma cu cateva minute,strigatele Enyei.Intalnise sarpele.In niciun caz nu avea sa ajunga aici pentru o tentativa de oprire.Acestea erau gandurile printului Oamenilor in acele momente.
Reusise sa iasa din desisurile padurii.Urma acum calea unei carari,carare ce ducea intr-o poiana.Sabia elfilor incepuse sa vibreze.Lumina Ochiului era tot mai puternica...Leus grabi pasul.Nu mai putea vedea nimic.Isi acoperi privirea cu antebratul stang si inainta lent.Dupa ultimii trei pasi facuti,realizase ca ajunsese in poiana.Atmosfera era infioratoare...
Aici,iarba de pe jos era taiata uniform si frumos ornata,in diferite nuante de verde.In centru era suportul iar deasupra insasi Ochiul Elfilor.O celula de energie ce ascundea puteri incredibile...Stralucea in acea lumina ce-o raspandea in toata padurea,dar se putea distinge un nucleu in aceasta celula,un nucleu de culoare neagra.
Printul privi impresionat.O ridica pe Ujlphia in fata Ochiului,care incepu sa-si deformeze silueta.
-Ujlphia este cheia...sopti Leus.Ea deschide Ochiul...
-Leus!Opreste-te!Opreste-te pana nu ne distrugi pe toti!
Urletul Enyei venea de la zece metri de el.Fata se afla la capatul cararii ce conducea in poiana.Langa ea,aluneca pe iarba,Akkadur.
-Mai,mai...creatura asta e tradatoare!vorbi Leus cu o voce cutremuratoare.
-Ba nu este!replica Enya.Ma cunoaste de cand am venit prima data aici...Imi este supusa mie,pe viata,din ordinul tatei.Nu aveai cum s-o faci sa ma raneasca.
,,Nu asta am intentionat,nenorocito!!!!’’ gandi Leus.
-Acum opreste-te!continua elfa.Nu poti beneficia de puterea asta.Este peste putinta oamenilor...
-Pai asa ati fost voi,alogenii de la-nceput!Va credeati superiori,cand nu erati decat niste orori ale naturii.Niciodata nu trebuia sa pasesc in locul asta diavolesc.
Enya nu mai putea fi clintita cu astfel de cuvinte grele.Uitase tot ce simtise pentru Leus.Caci Leus murise...Avea in fata doar un lunatic ce dorea puteri mai presus decat ar fi fost in stare sa duca.
-Acum opreste-te!Da-mi-o pe Ujlphia.Nu e prea tarziu sa renunti la nebunia asta.
-Vezi?Asta e diferenta dintre elfi si oameni...Voi nu sunteti decat niste lasi.Va e frica sa reactionati.Tot ce vreti e sa va ascundeti in padurile voastre.
,,Tot poporul nostru a pierit pentru cauza ta!!!!’’ gandi indignata Enya.
-Ajunge cu discutiile!Da-mi sabia...spuse ea hotarata.
-Dar vino sa o iei,spuse printul batjocoritor.
-Akkadur,facu semn printesa catre sarpe.
Animalul mangaie pamantul cu serpuirile sale ,pregatit sa-si asalteze inamicul.Dar Leus era cel ce avea sabia,astfel ca el detinea puterea.Ridica intre el si fata(alaturi de sarpe)un bloc masiv de gheata.Akkadur nu se descuraja,si lovi ca un rinocer in obstacol,fara a obtine efectul scontat.
-Oh nu!suspina Enya.
-Acum stai si priveste cuminte!o sfatui Leus cu batjocura in glas.
Akkadur continua sa izbeasa blocul de gheata,dar tot ce reusea era sa-si provoace siesi o durere.Enya ingenunche dezamagita.Pierduse.
Leus se intoarse inapoi,cu fata la Ochi,cu Ujlphia in mana dreapta.Tinandu-i manerul ca pe un pumanl,printul izbi cu lama,strapungand celula de energie.Putea auzi in acele momente strigatul Enyei.Dar o facuse.Ramase tintuit in acea pozitie,pentru cateva secunde.Simtea in palma niste furnicaturi,furnicaturi ce deveneau tot mai dureroase.Scoase sabia din Ochi si infipse din nou,intr-un alt loc.Repeta miscarea de cateva ori.Privi apoi,epuizat.Prin gaurile lasate iesira niste raze de lumina.Ujlphia luci tot mai puternic.Enya inchise ochii.Lumina era orbitoare.Acele raze de lumina se unira intr-un singur punct,formand o piramida cu mai multe fete.Apoi,din varful acestei piramide,pleca o raza,rezultata din unirea celorlalte.Raza intra prin lama sabiei.Leus dadu drumul manerului.Era mult prea fierbinte.Apoi totul disparu.Raza,celula de energie.Totul.Ramasese acolo doar Ujlphia,ce emana in jur niste trepidatii usoare.Leus privi cu furie amestecata cu dezamagire.Enya isi lipi palmele de blocul de gheata,vrand sa priveasca mai atent.
-Nu sabia trebuie sa detina magia,ci eu!urla Leus.EU!EU!EU!EU!
In furia sa,scoase propria sabie de la brau,si izbi cu ura in cea a elfilor.Cu acea singura lovitura,Ujlphia se franse in doua.Toata puterea,sub forma de raza,iesi din lama sabiei si intra in trupul printului.Leus simtea o senzatie nebuneasca de a varsa.Ceva din el,dorea acum sa faca implozie.Schilodit de durere,printul dadu drumul la un urlet,ce ajunse pana la urechile lui Krom si Herus,care evacuasera intreaga populatie din padure.
Si puterea Ochiului facu implozie.Raza iesi din trupul printului prin orbitele ochilor si prin cavitatea bucala.Se raspandi peste tot.Era momentul de care se temuse Enya,si motivul pentru care evacuase populatia.Raza avea sa distruga tot,din aria ei de actiune.Blocul de gheata produs de Ujlphia se topi.Enya era acum mai mult decat vulnerabila.Insa fara vreun avertisment,Akkadur se preschimba intr-un camp semisferic protector asezat imprejurul fetei.Forta de distrugere a razei nu putea patrunde in acest scut.Raza trecu pur si simplu pe langa Enya si distruse intreaga padure.Vazand de la distanta distrugerea in masa,Krom si Herus indrumara restul populatiei,cat mai departe de padure.
Dura mai putin de cinci minute.Enya(care statuse cu ochii inchisi) privi inspaimantata in jur,in timp ce Akkadur se preschimba la loc in sarpe.Padurea Nimanui nu mai exista.Ramasese doar pamant ars.Totul disparuse...Orice semn de civilizatie elfeasca fusese dat uitarii.Elfa isi indrepta privirea catre locul unde fusese cu putin timp in urma,Leus.Acesta nu mai era ingenuncheat acolo in durerile de nesuportat.In acelasi loc se inalta un tron infiorator asezat pe o movila de pamant amestecata cu schelete.Pe tron statea un barbat.Nu se putea spune daca era Leus.Dar Enya stia.Pe chipul barbatului se evidentiau niste cicatrici urate.Avea pielea rosiatica,probabil din cauza culorii focului rasfrans pe trupul lui Leus.Scalpul ii era lipsit de podoaba capilara,iar ochii ii lipseau cu desavarsire,fiind asezate pe orbite doua globuri rosii.Intr-o mana,Leus tinea o sabie.La picioarele sale erau franturile Ujlphiei.Leus o privi cu ochii sai demonici pe elfa.
-Iata!Nu ai reusit...Magia elfilor este A MEA!
Enya ramase inmarmurita.Apoi un ring de flacari ii inconjurara pe cei doi.
-Sa discutam...spuse Leus.
Akkadur se inalta intre el si ea si-si deschise botul urias suierand amenintator.Enya se agata de gatul sarpelui,iar animalul o duse departe de demon.Caci Leus,omul pe care Enya il iubise,disparuse pentru totdeauna.Demonul privi zambind.Cu o precizie neomeneasca,arunca sabia undeva in coada sarpelui.Dar Akkadur nu se opri.Desi rana ii era urata continua sa-si transporte stapana la loc sigur.
Demonul Leus cobori de pe tronul sau,dornic sa-si observe diferentele.Si observa...Atunci realiza.Avea infipt in gat un par de lemn.Probabil in urma imploziei suferite.Cu sange rece,trase de par.In loc de sange, ii curgea din gat cenusa.Tusi inecat.Si nu era singura schimbare .In momentul in care atingea ceva,il transforma in cenusa.La dorinta,in mana ii putea aparea orice fel de arma.Trebuia doar sa si-o imagineze.Crea o sabie,si isi privi chipul in oglindirea acesteia.Nimic in afara de cicatricele provocate de Kal’Cedrak numai ramasese din vechiul Leus.Si amintiri...Niste simple amintiri.Ochiul Elfilor nu trebuia sa reactioneze asa...Leus fusese corupt.Magia elfilor se manifestase altfel.Se manifestase aidoma lui Kal’Cedrak.Dorinta lui fusese nedreapta.Si platise un pret.
De el se apropie timid Silver.Calul printului nu-si abandona stapanul.Leus il privi lipsit de sentiment.Ii puse mana pe coama.La atingerea stapanului,armasarului necheza agitat.O bucatica din puterea Ochiului ii era transferata.Era si el corupt de magie.Si devenise acum calul demonului.Folosindu-si puterile,Leus crea un car de lupta(asemanator celor din Grecia Antica,pe Terra) pe care il atasa calului.Se sui la post,apucand haturile.
-Numai conteaza cum arat...Pot avea tot ce-mi doresc.SI IMI DORESC SA DISTRUG TOTI ORCII!!!!!!
Marsalui pe pamantul ars in carul sau de lupta.In minte ticluia tot felul de planuri prin care avea sa-si distruga dusmanii.Si in special,sa-l distruga pe Kal’Cedrak.

Sfarsit de scoala si niste concluzii...

Uite un articol pe care astept sa-l scriu de 2 saptamani.A trecut un an(scolar),eu m-am schimbat,m-am schimbat foarte mult.Enviromentul din jurul meu de asemenea.Am fost in ultimul an intr-o continua schimbare...Ce am realizat,ce am pierdut,ce am castigat eu intr-un an intreg?

Warning:Nu e tocmai un articol pentru cititori,mai mult pentru mine,dar...daca tot e scris,nu o sa interzic sa fie citit nu?

Faptul ca anul trecut am terminat clasa a 8-a si am intrat la liceul dorit,a semnificat din mai multe privinte un pas inainte dar si o perioada foarte mare de schimbari.Mintea si corpul meu au cerut incontinuu pe parcursul acestui an ,razbunare pentru anul care a trecut,an in care am pierdut multe din placerile vietii datorita blestematului de examen.De aici s-ar putea explica comoditatea mea la scoala.Tot anul am ignorat complet scoala,a fost poate cel mai slab an scolar al meu.Nu ma rezum acum la rezultatele scolare,intotdeauna mi se par irelevante.Am acumulat foarte putina informatie...si am fost poluat cu foarte multa prostie.

Un lucru evident si trist la sfarsitul gimnaziului...de fapt nu,intotdeauna la scoala,este ca nu-ti poti alege colegii.De cand m-am transferat de la scoala 6 la Liceul George Calinescu in clasa a 7-a,am lasat in urma cativa prieteni buni,colegi deosebiti,pe care dupa ce i-am revazut un an si ceva mai tarziu,am ramas cu un gust amar.In Calinescu,am fost primit cu o oarecare ostilitate si privit adeseori ca un intrus.Clasa 7-a a fost foarte grea din motivul asta...Nu m-am facut placut de intreaga clasa(cum un bun prieten mi-a spus:Nici nu era nevoie) dar mi-am facut sa zic:2-3 prieteni buni,datorita carora viata a devenit mai dulce...Aceste persoane au facut ca perioada sa fie mai suportabila,ca mai apoi sa se transforme in agreabila si spre final extrem de placuta.Pacat este ca n-am avut la dispozitie decat 2 ani sa petrec timpul cu ei,din care ultimul s-a soldat cu examenul.Si desigur ca nu am nimerit in aceeasi clasa.Ar trebui sa fiu recunoscator ca suntem in acelasi liceu.Desi ne vedeam relativ des,am primit aceasi surpriza:Cand eu "plec" de langa ei,se schimba,asa cum s-au schimbat si cei de la scoala 6.

Sa privesc acum la propria mea clasa...Hm.Este o clasa pe care nu mi-am dorit-o si nu mi-o doresc din punct de vedere al colectivului.Din 26 de elevi pot spune ca i-am cunoscut asa cum sunt in realitate pe toti.Impresia,precum va dati seama nu este extraordinara.85% la suta din aceasta clasa din care fac parte ma...dezamageste datorita persoanelor care sunt.Nu este vina lor ca nu sunt altfel.Este vina mea ca asa sunt eu.Am cunoscut prea putine persoane anul acesta despre care sa spun ca sunt niste persoane bune,pe care le admir.Toti avem defecte dar din propria-mi privinta,defectele lor sunt uriase.Superficialitate,falsitate,prostie,rea-vointa...Asa as caracteriza cele 85% de procente.Asta este viata...si probabil din aceasta cauza simt uneori nevoia sa ma autoizolez si sa nu-mi mai suport proprii parinti.

In acest cadru,deloc prietenos am petrecut acest an unde am castigat si pierdut anumite lucruri.Hai sa vedem ce am castigat:
-am inceput sa ascult muzica de calitate,mi-am definit preferintele,mi-am gasit artistii favoriti.
-mi-am dezvoltat tehnica de scriere.Pot spune acum ca scriu mai bine,mai original,mai cu personalitate decat o faceam anul trecut.Sper doar sa nu-mi fi atins deja apogeul.
-sufrageria mea a fost dotata cu niste lucruri pe care mi-le doream de mult:un calculator bun,un televizor si un sistem care sa-mi satisfaca toate placerile.
-m-am inscris pe Forumul FifaRomania.N-as putea spune decat ca regret ca nu am facut-o mai de demult.Sper sa fiu cat mai placut de membrii acestui forum,personal interesandu-ma de persoanele care merita sa stai de vorba cu ele si care iti faci o impresie despre ei nu in topicul Fifa 07 ci in topicul de Discutii Generale.
-am citit.Nu ceea ce mi s-a dat la scoala evident ci ceea ce mi-a placut.Pot spune ca mi-am gasit un autor preferat.
-orele de drama.Au fost probabil cele mai frumoase momente la scoala,uneori amestecate cu nervi si stres dar terminate cu bucurie si mandrie pentru ce am realizat.Si am realizat ca imi place sa stau mai mult in spatele scenei,in spatele camerei...Si ma bucur pentru asta.
-blogul.Este un loc(virtual) care l-am facut sa ma reprezinte,care m-a ajutat sa ma regasesc si sa-mi fac vreo cativa amici(cu ajutorul forumului desigur).
-mi-am facut cativa prieteni noi,la scoala,prieteni buni care merita apreciati.

Ce am pierdut:
-simt ca nu am acumulat destula informatie pentru un an scolar.Poate ca este numai vina mea,dar acum nu prea mai conteaza.
-prieteni.Departandu-ma de ei,simt ca i-am pierdut,simt ca sunt alte persoane.
-contactul cu realitatea.Nu am pierdut contactul ci am pierdut paravanul care ma tinea departe de el.Acum cunosc mai bine aceasta lume,o lume trista si regret ca a trebuit sa fac cunostina cu ea.
-am scris foarte putin.Am cel putin 3 proiecte in minte,proiecte ce ar putea iesi extraordinar,dar mi-a lipsit starea necesara.
-am pierdut timpul cu orele la scoala,cu discutii idioate cu conversatii fatise.

Anul acesta situatia mea la invatatura sta cam asa:media generala in jur de 9.40(9.50 primul semestru,9.30 al doilea) , notele la teza Istorie 10,Latina 10,Engleza 8,Romana 9(primul semestru) si Istorie 10,Latina 9,Engleza 8,Romana 10(semestrul II).Interesant...numai la engleza simt ca am invatat ceva,dar notele de la teza arata ostilitatea mea fata de gramatica.

Ce planuiesc vacanta asta:sa fac sport,sa ma fac cat mai in forma,sa citesc cat mai mult,sa scriu cat mai mult,sa ascult cat mai multa muzica si sa postez de cel putin 3 ori pe saptamana pe blog,sa stau pe forum(mersi de observatie).De restul lucrurilor nu prea imi pasa...Restul sa le ia dracu'!

Deserted

The Flames of the Gods
Bursting violently
Such a grand illusion
It's so hard for us to see.

The rain is pouring down
Falling cautiosly
Disturbing de grey flames
But you cannot hear me.

Save me,take me from this "nothing"
Throw me back trough where I lived.
Listen,once and forever...
That's what you have to give...

...me!Help me,I cannot hold much longer
I think I'm going crazy
Darkness is capturing my inside
I'm blinded for the world wide.

God left me
My soul is burning
And the rain cannot reach me
Oh,please just save me...

I'm crawling,crawling in the "nothing"
Not being able to see.
"Some" catches me,tides me with a bind and I just cannot flee.

It takes me in the heart of darkness
The dark abyss swallows me
Look into my frightened eyes and say:
"Just please,forgive me!"

Forgive me!Forgive me!Forgive me
For I am cursed,cursed and I can't see...

Fallen Angel

Orange flames just scratch the peaceful sky
The nature falls behind your blue eyes,
And what you see...The Fallen Angel...

It's scream destroys our broken destiny
It shines so much,it's hard for me to see
The wings are cut,moving desperatly,
And what you see...The Fallen Angel...

I see people going by,but not caring about what's happening in the wicked sky,
No one cares about what's gonna be,the Heavens are locked,for them,for you and me.

It hits the ground,an earthquake he provokes
I'm running towards,people are telling jokes
I'm so disgusted,this will doom us all,
But around me...no one saw the fall...The Fallen Angel...

The Heavens are still shut for me
Because no one could not just see
The pain of doomness,it's cursed as it could be,
But I can't feel it now,because you are with me...Because you are,with me!


PS:Poezie scrisa inainte de teza la engleza,ca sa vedeti cat de razna o ia mintea mea in fata unui moment greu la scoala.

Revenire...+sport

Nu am mai postat nimic de aproape 2 saptamani,cu exceptia capitolelor din Regatele pentru ca s-a stricat monitorul,si pe cel care l-am imprumutat de la mama(un monitor cu tub,de 15") nu puteam sta in fata lui mai mult de jumatate de ora fara sa ma doara ochii/capul.Acum revin in forta,sa nu va speriati daca postez in seara asta cel putin 3 articole.

Dar ca sa nu fie inutil...

Nationala Romaniei la Fotbal a trecut cu bine de dubla cu Slovenia.Nu stiu daca am dovedit cat suntem de buni,dar am dovedit cat suntem de comozi.Mai mult de 2 jucatori din tot lotul nu au jucat la potential 100% fiind cu gandul la vacanta,si s-a vazut ca ne-am cam chinuit oleaca.Desi se stie 2-1 in tur(Tamas,Banel Nicolita) si 2-0 in retur(Mutu,Contra).Suntem momentan pe primul loc si speram sa ramanem asa cat mai mult.

La capitolul handbal,fetele s-au descurcat admirabil,le-au umilit pe suedeze la ele acasa cu 9! goluri diferenta,si la Rm.Valcea au jucat mai relaxat,terminand la egalitate.Trebuie remarcata cea mai buna jucatoare a momentului,Valentina Elisei,o masina de handbal si un exemplu de sportiv.

La baieti(care ironic,s-au confruntat tot cu Suedia),a fost pe dos.Nu s-a jucat returul de la Constanta dar acolo ne-au batut cu 11 goluri.Am ramas usor scarbit de unele faze ale meciului.E inadmisibil,la o lovitura de la 7m,intr-o partida cu Suedia,baraj de calificare,tu(adica Marius Stavrositu) sa faci scheme,si sa arunci cu mingea dupa portar.Ar trebui sa ia lectii de la Elisei care in ambele meciuri,a executat 7m-urile numai la vinclu! Asta e...Macar la fete sa fim cei mai tari.

Apocalyptica a avut un concert la Bucuresti,si spre oroarea mea,nu s-a spus mai pe nicaieri.Nu stiu daca m-as fi dus,dar stiu ca unchiul meu s-ar fi dus,si mi-ar fi impartasit din experienta.Bine ca sunt mediatizati ratatii aia de la RBD...mi-e si rusine sa le scriu numele infect.

Cam atat...nu prea mai am ce sa mai scriu.Pornesc cu niste articole culturale din memorabila colectie "Psycho".

Capitolul 9

Capitolul 9
Batalia Regatelor





Balthasar se afla cu Ujlphia in mana vorbind catre soldatii sai.Sabia elfilor stralucea intr-o aura bleu.Distribuise sarcinile de comanda.Inmanase conducerea unor trupe lui Leus si fratilor elfi.Enya avea sa lupte in compartimentul regelui elf.Balthasar privi semet catre armata sa.Toti erau gata.
-Ma uit la voi...vorbi el cat sa-l auda cat mai multi posibil...si vad ca sunteti gata de lupta.Dar inimile voastre sunt gata? Dincolo de acea armata a orcilor se afla libertatea.Libertatea noastra si a Oamenilor,cu care am reusit sa legam alianta si prietenie.Sa demonstram oamenilor ca au gresit negandu-ne atata timp.Sa nu-l dezamagim pe Leus!!!Mai avem doar un pas...Acolo!E ceea ce ne dorim cu totii.Luati-o! E dreptul vostru.VA APARTINE !!!!
Uralele elfilor umplura vazduhul...Balthasar ridica sabia in sus,si facu semn sa fie urmat.In fata lor se intindea uriasa armata a orcilor.Cu un semn al Ujlphiei,trupele se napustira unii asupra altora.Semnalul naturii era tot mai puternic,ninsoarea devenind tot mai puternica...Si astfel a inceput...
Primele zgomote de lanci frante umplu vazduhul mai tare decat o fausera uralele elfilor.Din primul clinch de suliti putini scapasera cu viata.Elfii evitau inca lupta de aproape,folosindu-se de arcuri cat mai mult cu putinta.Enya conducea acest post.Isi asista razboinicii cu sabia,coordonand valurile de sageti.Balthasar intrase in focul luptei.Era undeva la cativa metri de nepoata sa,imobilizat intre lesuri,muribunzi si altii care inca mai luptau.Licarirea Ujlphiei era tot mai puternica.Si asta nu era neaparat un semn ca regele elf ar fi folosit magia...Era o legatura.
Desi nu era inca foarte clar,din acest prim clinch orcii castigasera ceva teren.Nykrom,care era in fruntea trupelor de acoperire simti usorul avantaj luat de bestii,si se hotari sa inainteze.Ajutorul sau veni intr-un moment potrivit.Intrarea lor in lupta revigora pe ceilalti...Intr-un decurs de cateva minute,elfii recuperasera terenul pierdut,si chiar inaintau fulgerator.Parca ar fi fost o falanga macedoneana de pe Terra.Elfii nu foloseau insa suliti.Prin forta sabiei,si asistati din spate de arcasi.Inaintau centimetru cu centimetru lasand in urma lesuri de orci.







*


Leus conducea flancul drept...Pierduse orice contact cu Balthasar,in momentul in care trupele regelui fusesera asistate de Nykrom.Calare pe Silver,printul folosea o sulita pentru a face victime intre inamici.Trupele aflate in subordinea sa inaintau aprig.Unde era imbulzeala mai mare,acolo era si Leus.In momentul in care era o ingramadeala din care nu se putea iesi,printul facea ordine cu sulita sa.Usor,usor simti cum si trupele sale inaintasera vertiginos.Orcii dadeau inapoi.Luand un mic moment de ragaz,Leus observa zidurile capitalei orcilor.Era o constructie masiva,fata de fortaretele obisnuite.Dar se apropiau.Undeva in spatele ostirii bestiilor observa un car de razboi.El trebuia sa fie,regele Orcilor.Nedorind sa piarda aceasta ocazie,isi directiona soldatii sa inainteze din toate fortele.Trupele orcesti erau presate tot mai mult si pierdeau metru cu metru.
Silver se dovedise foarte eficient.Calare pe el,printul isi lua un avantaj de inaltime...Deodata,simti cum pamantul se zguduie.Erau tobosarii orci,calare pe acei rinoceri veniti de pe Henya.Erau in numar de trei si deja facusera ravagii in randul elfilor.Isi indrepta privirea catre soldatii din spatele sau:
-Arcurile!Acum...
Fara alti timpi morti,Leus se repezi asupra primului tobosar.Cu sulita indreptata in fata,semana cu un cavaler medieval la un turnir.Cand se alfa la numai un metru de bestie,implanta in piept sulita,si apoi cu o miscare fulgeratoare o si scoase.Bestia racni violenta.Din cauza loviturii primite,rinocerul cazu pe picioarele posterioare.In cateva secunde un val de sageti strapunse bestia si pe tobosar,acestia dandu-si sfarsitul.
Leus merse catre al doilea.Incerca aceeasi smecherie dar esua.Tobosarul il prinse de armura si-l trase de pe cal pe spatele rinocerului.Apoi orcul trase din spate o sabie incovoiata si se repezi la print.Zguduit de navalnicul rinocer,Leus fu aproape sa cada sub picioarele sale.Fu insa un moment norocos.Vazandu-l ,,la pamant’’(cazut pe spatele rinocerului) orcul ataca.Leus simti vana cu care era atacat.Se eschiva,si sabia tobosarului intra adanc in gatul rinocerului.Animalul muri pe loc,aterizand defectuos peste niste soldati elfi.Din cateva contacte de sabie,Leus il dobori si pe tobosar.Apoi,il lua pe Silver,care il duse catre cel de-al treilea si ultimul rinocer.
Aici,Leus sari direct peste rinocer,dobori la pamant pe tobosar,si lua haturile animalui.Il intoarse cu fata spre armata orcilor si dadu navala in mijlocul lor.Unde zari desimea gloatei orcesti,acolo il indrepta pe rinocer,dar sari de pe spatele lui.Il recupera pe Silver si privi spectacolul.Rinocerul zdrobi fara drept de apel un numar mare de razboinici orci,pana cand ceva taie pur si simplu uriasul animal in doua.Printul ramase socat.Ceea ce doborase rinocerul era o sabie.Iar purtatorul ei...Era o mai veche cunostinta.Insasi Regele Orcilor.Leus privi inspaimantat.Ar cam fi fost momentul ca Balthasar sa-si faca aparitia.





*




Krom reusise si el sa inainteze cu brio in fruntea flancului stang.Fara evenimente importante,castiga teren in fata orcilor.Cu gigantica sa sabie in dreapta si cu o toporisca in stanga,impartea moarte intre adversari.Arata fioros in focul luptei,tatuajele sale intimidand adversarii.
Dintre cele trei flancuri de lupta,fu cel care ajunse cel mai repede in preajma zidurilor capitalei.Undeva in departare reusi sa desluseasca un razboinic elf intr-o armura albastra a carui sabie licarea o lumina magica.Era Balthasar.Se indrepta catre acesta,care il intampina zambind:
-Buna treaba!Se pare ca te-ai descurcat bine...
-Dar a fost al naibii de obositor.Unde e Enya?
Fata ucise exact in acel moment un orc ce se repezise la Krom.Il avertiza cu un zambet:
-M-ai cautat?
Enya era si ea sleita din focul bataliei,care se mai calmase.Avea o taietura urata pe frunte,dar nimic grav.Armura ii era sfasiata in mai multe locuri,dezgolindu-i umerii si abdomenul.Regele elf parea neatins.Era clar ca Ujlphia facuse multe victime,fara dificultati.Curand,isi facu aparitia si Nykrom.Avea o taietura care-i brazda tot pieptul,de la umarul stang pana la soldul drept.Vazandu-si regele,fratele si amica,infipse sabia in pamant oftand de oboseala.
-Dar unde e Leus?intreba Balthasar.
-Trupele sale nu se vad pe nicaieri...raspunse Krom scrutand cu privirea campul de bataie.
Enya era putin speriata.Unde se putea afla Leus?Din acea linsite destul de profunda,dupa calmul luptei,un urlet monstruos,demonic rasuna la cativa pasi de ei.Se indreptara intr-un suflet.
Cu cat se apropiau mai mult,cu atat locul mirosea a carne arsa.Scena era infioratoare.







*



Balthasar putea recunoaste soldatii flancului drept,dupa flamurile de pe armura.Erau cu totii morti.Ceva ii arsese de vii.La cativa metri mai in fata,se afla Leus,cu sabia ridicata,gata de lupta.In fata il avea pe el...Pe Regele Orcilor.
-TU ???????? intreba cutremurat Leus.
Regele orc isi daduse jos casca de lupta.Era o creatura inalta,peste statura lui Krom.Avea trupul bine definit,cu niste muschi impresionanti.In locul ochilor,avea doua globuri rosii de culoarea sangelui omenesc.Dar trasaturile fetei erau neconfundabile.Arata mai semet,si avea acea aura demonica dar era acelasi...Era Kal’Cedrak.
-Te-am omorat!!!!urla Leus.Te-am ucis bestie nenorocita.Spurcatule,ti-am despicat capul de trup.Ti-am scos inima.Sangele tau e pe pumnalul meu.
Kal’Cedrak il privi cu un ranjet draconic.Isi arata coltii si dadu drumul la un sunet asemanator rasului.Purta in cele doua maini o sabie cu o lama groasa si o toporisca.Ridica bratele la nivelul umerilor:
-Bine te-am regasit,printe Leus!Nu ne-am mai vazut demult.Se pare ca ai luat ceva atitudine.Iar acum,acele zvonuri pe care le auzisei s-au adeverit.Chiar eu sunt regele.Eu sunt demonul.Moartea mea a fost o sarada pentru a-mi putea acoperi identitatea de tine.Si ai cazut in capcana,omulet prost.
-Oricum ar fi,tu astazi vei muri aici!vorbi Balthasar.Prea mult te-ai folosit de magie,si ai incalcat un juramant sacru.
-Tu trebuie sa fi Balthasar,regele elf.Si desigur impresionanta Ujlphia.Nu intelegi,prost fara minte?Am fost acolo.Eu am reprezentat orcii in acel juramant sacru de care vorbesti fara sa stii.Si voi,elfii ati utilizat magia.Inaintea mea.Desigur ca nimeni nu stie...Dar crede-ma,e ADEVARAT.
Leus il privi pe Balthasar cu indoiala.
-Minti!spuse regele.Noi elfii,n-am fi facut asta,niciodata...Tu...
-Si de unde poti tu sa sti ca mint?intreba Kal’Cedrak plictisit.Te-ai nascut la 1000 de ani dupa acel juramant.Poate ar fi trebuit sa-l intrebi pe regele de drept al elfilor.Oups,am uitat...Eu l-am ucis pe fraierul acela.
-Nemernic imputit!!!!!racni Enya si sari cu sabia la el.
Kal’Cedrak ii para atacul cu o miscare si apoi o lovi cu cotul aruncand-o cat-colo.Leus nu mai putea sta pe loc.Se avanta asupra demonului.Regele orc zambi,si se angaja in lupta.In acel moment,nimic nu se mai putea baza pe noroc,ci doar pe putere.In plina furie,Leus nu realiza ce face.Kal’Cedrak se apara,plictisit de adversarul sau.Il dezarma,si il lovi apoi cu piciorul,punandu-l la pamant.Leus rabufni de durere.Demonul se juca cu el.Incerca sa se repeada la el cu mainile goale,dar Kal’Cedrak se feri si ii brazda obrazul cu o lovitura de sabie.Il lua de par pe print,si il lua pur si simplu la suturi.Ii facu cate-o taietura pe fiecare brat,batjocorindu-l.Se pregati apoi sa-i dea lovitura finala...
Ujlphia se interpuse.
-Destul!vorbi Balthasar printre dinti.
Cei doi regi se inclestara in lupta,dar magia Ochiului fiind folosita ,il surclasa pe Balthasar.Krom sari sa-si ajute regele,dar demonul reusi sa-i izbeasca unul de altul si sa-i lase inconstienti.Se pregatea sa plece cand...
-Ajunge!Pana aici...spuse Nykrom.E timpul ca tu sa mori,orc fara minte.
Kal’Cedrak il privi mirat si raspunse:
-Imi pare rau,dar intarzii la cina!!!Copilasii mei se vor ocupa de tine.
Trei creaturi(din acelea care atacasera tabara in Valea Alba) se avantara spre Nykrom,dar elful le facu felul.
-Nu pleci nicaieri!Stai aici,vei lupta si vei pieri,nemernicule!
Kal’Cedrak zambi si il lua peste picior:
-Gata!Numai plange,elf micut.Tata demon merge la munca.Joaca-te cu fratii tai.
Din spatele regelui orc,sarira alte trei creaturi care tineau si arcuri.Lansara fatal trei sageti in trupul lui Nykrom care ingenunche.Krom isi reveni din izbitura si se repezi la cele trei creaturi sa ii opreasca.Dar era prea tarziu...Inca o sageata il izbi in gat pe Nykrom.
-Sper ca va plac gaulii mei...O mica mostra a puterii Ochiului Orcilor.Am facut o armata intreaga...Cred ca ei sunt,cu bine!
Vorbele lui Kal’Cedrak graiau adevar.O armata de mii de gauli atacau elfii.In bratele fratelui sau mai mare,Nykrom isi traia ultimele clipe.Trupul ii era spasmatic,sangele i se revarsa pe gura,iar respiratia ii era taiata de sageata infipta in gat.Murmura cuvinte neintelese...In jurul lor se stranse si Balthasar si Enya.Numai Leus statea inca la pamant.Lacrimile i se revarsau pe intreg chipul mutilat de Kal’Cedrak.Pierduse.Fusese umilit.Dar ce era mai rau acum incepea.Armata de elfi era coplesita...Gaulii ii incercuiau din toate partile.Nu mai era cale nici macar ca sa fuga.Puterea demonului ii invinsese.Leus refuza sa se miste din locul unde era cazut,iar Enya il privea trista.Avea sa fie sfarsitul tuturor.
Dar chiar atunci,un zgomot de cai amuti suflarea demonica.O suta de cavaleri cu insemnul unei feline se repezi intre gauli si cei patru ramasi in viata.In fruntea lor era Herus.Erau intr-adevar ei.Trupele regale.Lupta era dura...Din o suta de calareti,mai ramasesera douazeci.Balthasar se repezi sa ii ajute,si folosi Ujlphia pentru a-i strapunge pe gauli cu o raza albastruie.Dar erau coplesiti.Douazeci nu puteau opri cinci mii.Insa in acea zi,norocul salvase viata eroilor.Asa se intampla si acum.Un grup masiv de calareti zdrobira din mers capetele gaulilor.Aceasta noua cavalerie era condusa de Nikosus.Cu ajutorul unor oameni de-ai sai,generalul crea un culoar de scapare pentru cei patru.Krom ridica pe umeri trupul fratelui sau si alerga catre singura cale de scapare.Enya il urma.Acoperindu-si chipul,Leus merse si el dupa cei doi.Balthasar se sui calare pe Silver si se alatura cavalerilor oameni.
-Nu putem scapa de-aici...urla Nikosus.Suntem inconjurati.Bine macar ca ei au scapat.
Gaulii raneau cu miscari bruste soldatii.Ghearele lor de metal mutilau fara mila cavalerii.
-Ajunge cu atatea victime,spuse Balthasar si se repezi asupra gaulilor.Ujlphia luci tot mai tare si mai tare,emanand acum o lumina orbitoare.Pentru cateva secunde,nu se putea vedea nimic.Apoi Nikosus zari uimit scena.Intreaga armata de gauli fusese inghetata(la propriu).Apoi din sabie iesi o unda uriasa care sfarama creaturile.Dar victoria aceasta era inutila.Pierdusera ce era mai important.
Se retrasesera in graba catre Padurea Nimanui.Drumul fusese de nedescris.Tristete totala.Mai ales pentru Krom care fusese nevoit sa-si ingroape fratele in Valea Alba,departe de Padurea Nimanui,locul pe care il iubise cel mai mult...

Capitolul 8

Capitolul 8
Tabara din Valea Alba







Cand Leus si Enya vazura ce se intamplase fura socati.Un soldat elf era in genunchi mutilat total.Bratul stang ii fusese practic rupt din umar iar din cel drept mai ramasese un ciot.Chipul ii era desfigurat,obrazul drept fiindu-i brazdat de o taietura adanca facuta de o gheara.Cercetandu-i cu teama armura,Enya descoperi cu uimire ca soldatul elf era cel care se angajase sa-l prinda pe Mul’Gator.Dar ce se intamplase cu el.Un han orc batran nu putea face asa ceva.
Pe Leus il interesa mai putin cine o facuse,dorind sa afle de unde venise acel racnet infiorator.Cerceta imprejur...De undeva din ,,cladirile’’ superioare,Balthasar si fratii elfi veneau la fata locului,alarmati si ei de urlete.In acest timp,Enya se apropie de elful mutilat.Mainile ii tremurau,vizibil tulburata de ceea ce vedea.Leus simti ca ceva nu e in regula:
-ENYA!!!NU!!!
Tanara elfa se intoarse speriata si se indeparta de ranit;daca ar fi intarziat o secunda cu aceasta miscare,ar fi fost zdrobita de trei sageti ciudate lansate de catre cele mai scarboase creaturi pe care Enya le vazuse vreodata.Elful mutilat isi dadu duhul,atins din plin de cele trei sageti.Din aer suierara altele trei cu destinatia Leus si Enya.Totul se petrecu in cateva fractiuni de secunda:Leus o acoperi pe printesa cu propriul trup,lipsit de armura.Printul Oamenilor isi astepta acum iminentul sfarsit.Dar in momentul cand cele trei sageti ar fi trebuit sa-l strapunga,se intampla un miracol.Cele trei sageti cazura la pamant parca secerate de o mana invizibila.Aterizara la picioarele lui Leus.Acesta lua una in mana,incercand sa inteleaga ce s-a intamplat.
Sagetile trase spre el nu erau mai lungi de treizeci de centimetri.Aratau si miroseau de parca erau facute din lemn ars,iar in varf avea un metal mic si stralucitor.Cu toate acestea,Leus tinea in mana o sageata inghetata(la propriu).Asta o oprise sa-l loveasca.Leus se intoarse si il zari pe Balthasar,zambindu-i dincolo de coiful sau.Iar Ujlphia...Ea stralucea intr-un mod divin.
-O mica bucatica de magie...suspina Balthasar.Pentru un prieten.
Privirea multumitoare a lui Leus facea cat o mie de cuvinte:
-Ador magia!exclama printul.
Leus o cauta cu privirea pe Enya care era acum cu arcul incordat,ochind undeva in sus,spre un deal.Zambi satisfacuta.Sageata ei isi nimeri clar tinta.Victima cazu la pamant secerata.Evident ceilalti doi fugira.Fara alte cuvinte,Krom si Nykrom pornira in urmarirea lor.Leus,Enya si Balthasar inspectara creatura secerata.
Abia mai respira,zacand inerta intr-o balta de sange negru.Enya o nimerise in gat.Arata extrem de ciudat...In niciun caz nu arata ca un orc.Nu avea o inaltime mai mare de un metru si cincizeci de centimentri.Avea un cap mare,sprijinit pe un gat subtire,iar falca de jos avea o pozitie ciudata,dar evident de naturala.Creatura era schiloada,si numara dupa cum inspectase Balthasar trei coaste pe-o parte si trei pe-alta.Avea un par jigarit,slinos si rarit.In maini,ciudatenia avea niste manusi de metal in forma unui pumn strans,de care erau atasati trei tepi ascutiti.Fara indoiala ca acele manusi mutilasera soldatul elf.Scotandu-i o manusa,Leus descoperi o mana mica si osoasa tremurand de spasmele durerii.Culoarea pielii era de un negru tuciuriu.Alaturi avea arcul si sagetile cu care ii atacase pe Leus si Enya.Printul inspecta si arcul,moment in care creatura incepu sa scuipe sange si privind cu ochii sai adanci catre cei trei.Leus era vizibil scarbit:
-N-am putea s-o omoram,si de-abia dupa aceea sa o studiem?intreba el indignat.
Balthasar nu-si desprinse insa privirea de la muribund,iar Enya ii arunca printului o privira neajutorata.Dupa cateva momente de tacere,Ujlphia se adanci in pieptul creaturii,care isi dadu sfarsitul.Regele sterse lama de propria pelerina si pleca in tacere.Leus si Enya se imbratisara cu caldura.
-Ce crezi ca era chestia asta?intreba ea.
-Cum adica?Nu vine din lumea voastra?De pe Henya.
-Nu,din cate stiu eu,spuse ea dand din cap.Chestia asta n-ar putea niciodata supravietui vremii de-acolo.
In cele din urma,il urmara pe rege pana unde se stabilise tabara.Balthasar parea vizibil cutremurat de ceea ce vazuse.Enya omise sa spuna ceva,dar Leus pur si simplu nu putea sa taca.
-Pari tulburat...ce se intampla?intreba el pe rege.
Balthasar il privi cu ochii sai azurii.Ofta adanc si isi dadu jos coiful,descoperindu-si pletele sale aurii ce stateau lipite de gat.
-Cred ca el e aproape,raspunse regele cu vocea sa blanda.O astfel de creatura n-ar putea fi creata decat de el.
-El fiind...regele orcilor?intreba Leus desi stia raspunsul.
Balthasar dadu din cap.
-De ce ar trebui sa ne ingrijoram?continua printul
-Se pare ca foloseste inca Ochiul Orcilor,pentru a-si mari avantajul.Poate fi mai puternic decat ne-am asteptat.Chestiile alea...numai o persoana ca el ar fi putu crea astfel de orori ale naturii.Daca poate face asa ceva...(isi indrepta ingrijorat privirea spre Leus)ce sanse avem?
-Balthasar,spuse Leus incet.Eu am vazut-o pe Ujlphia astazi si nu sunt ingrijorat.
Dar Balthasar nu-l asculta.Era chiar ingrijorat.El stia mai bine decat Leus ce inseamna sa te folosesti de Ochi.Daca regele orcilor folosea magia,atunci ei,alianta,pornisera cu sansa a doua.
Spre seara,Krom si Nykrom se intoarsera fara sorti de izbanda.Celelalte doua ciudatenii scapasera.De negasit era si Mul’Gator,care intr-adevar fusese un geniu fiindca luase cu el ghioaga.Astfel,scapase cu viata.Dar ce era mai important rezolvasera.Stapaneau Valea Alba,si isi puteau consolida armata pentru o confruntare finala.








*


*




Mul’Gator parasise demult imprejurimile Vaii Albe.Alerga turbat cu ghioaga in mana catre capitala orcilor.Capitala orcilor nu se deosebea cu nimic in afara de marime de celelalte cetati din Regatul lor.De fapt,era situata la doar cativa kilometri de fosta capitala a oamenilor.Acolo se indrepta batranul han...Avea de gand sa-i vorbeasca insusi regelui...Probabil ca in capitala inca se dadeau batalii pentru numirea altui han pentru a-l inlocui pe Kal’Cedrak.Mul’Gator nu se implicase in astfel de lucruri.Se considera prea neimportant...iar varsta...era varsta.
Curand,hanul orc zari plin de optimism niste ziduri gigantice.Spre deosebire de fortaretele obisnuite,capitala orcilor era strasnic aparata.Erau turnate din pamant,fara vreun simt estetic,niste ziduri de piatra inalte de peste zece metri.Se putea intra printr-o singura cale.Marea Poarta.Era cu inca cativa metri peste nivelul zidurilor,pazita de cateva sute de arcasi orci.La vederea lui Mul’Gator,arcasii suflara dintr-un corn faurit cu stangacie,din care iesi un vaiet jalnic.Marea Poarta se deschise.Hanul din Valea Alba stranse din dintii sai batrani si intra.
Era destul de greu de descris ce se afla inauntru.Erau cateva zeci de ringuri de bataie,unde cei mai aprigi razboinici ai regatului isi disputau titlul de mare han.Mul’Gator trebui sa fie atent,o data sau de doua ori,se feri la limita de unii batausi care isi purtau disputa dincolo de limitele ringurilor.Pentru un om,fie el pamantean sau serveahn acest spectacol macabru l-ar fi scarbit si i s-ar fi parut total respingator.Pesemne ca asa ar fi gandit si elfii.Dar pentru Mul’Gator, era cu totul si cu totul altceva.Ochii sai se bucurau de ceea ce vedea la fel cum ar fi facut-o un pamantean uitandu-se live la finala Cupei Mondiale de Fotbal.Pentru mentinerea spectacolului,la marginile ringului se aflau tobosari.Pe margine,orcii care priveau isi saltau pletele, racnind diavolesc in ritmul tobelor.
Parandu-i destul de rau ca trebuie sa renunte la aceste spectacole,hanul Vaii Albe porni catre sala tronului unde domnea Regele Orcilor.Cum spunea si Balthasar,nimeni(nici macar un orc) nu ii cunostea identitatea.Sala tronului acestui rege,era o ,,cladire’’ care nu avea nici cea mai mica potrivire cu relieful capitalei.Pur si simplu,in mijlocul ei,era ridicata o grota uriasa si intunecata.La vederea acestui peisaj,tot curajul lui Mul’Gator se evapora,inima facandu-i-se cat un purice.Nimeni(sau cel putin asa se parea) nu pazea aceasta grota.Hanul se adanci in ea timp de cateva ceasuri,pana cand ceva din suflet ii spuse sa se opreasca.La doi-trei metri in fata sa,niste ochi rosii,demonici il priveau reci.Mul’Gator putu apoi sa desluseasca o silueta uriasa asezata pe un tron proportional cu silueta.Hanul gandi ce onoare are.Statea in fata regelui.Regele Orcilor.Mul’Gator se aseza intr-un genunchi,oasele-i batrane trosnind discret.Ochii il tintuira pe han,apoi o voce cutremuratoare,groasa,groteasca venita de pe alta lume vorbi catre Mul’Gator,care simti cum ii tremura carnea pe el cand o auzi:
-Vorbeste!
Umil,speriat si buimac,Mul’Gator vorbi cu o voce inspaimantata:
-Stapane,Mare Rege al Orcilor!Sunt hanul fortaretei orcesti din Valea Alba.Acum o zi,elfii ne-au intins o capcana si ne-au atacat prin surprindere...cucerind fara mari dificultati fortareata...Am fost prea putini si prea nepregatiti.Am reusit cu greu sa fug...Creaturile Mariei Tale,au atacat dar au fost rapid doborati si ei.
Tacere.Ochii rosii fura acoperiti de pleoape.Era evident ca regele medita.Mul’Gator cauta ce sa mai vorbeasca...Se temea in aceste momente pentru viata sa...Si brusc isi mai aduse aminte de ceva:
-Era si un...om cu ei.Cred ca il chema Leus...
Ochii rosii se deschisera,vizualizand o amintire in mintea regelui.
-Interesant...tuna regele.Se pare ca elfii au format o alianta cu omul...Cat curaj!Cata insistenta!Probabil ca se hotarasc sa purceada spre capitala noastra.TU!
Mul’Gator ingheta de frica;regele se apleca de pe tron privind cu ochii sai demonici la han.I se putea deslusi mai bine silueta,silueta impresionanta...Prezentand un trup musculos si o piele verzuie.Regele isi tinea mana stanga pe un exemplar de creatura,aidoma celei doborate cu arcul de Enya.Isi plimba palma pe capul ei de parca ar fi fost un animal de companie.Regele i se adresa hanului:
-TU!Te vei duce inapoi in Valea Alba si le vei spune elfilor,ca ii astept sa ne confruntam...Ii astept sa inainteze catre capitala.
Lui Mul’Gator i se lua un fior de pe spate.Nu avea sa-l ucida...Dar...
-Stapane,baigui hanul.Ma duc singur?Voi fi ucis.
-Daca nu te duci in momentul asta,te voi ucide EU!SI CREDE-MA, CA MAI BINE TE UCID EI!!!!!
Mul’Gator alerga inspaimantat afara din sala tronului.Regele reveni in intunericul care il inconjura,continund sa-si mangaie favoritul.Creatura scoase apoi un zgomot ciudat...si orice urma de lumina din sala tronului disparu,fiind lasata in urma o bezna neagra ca moartea.







*




In tabara din Valea Alba,trupele elfesti se asezasera cat mai comod,incercand sa se relaxeze.Regele nu le spusese despre ciudata creatura,ce cazuse prada Enyei.Daca intr-adevar regele orcilor isi crease o astfel de armata cu ajutorul magiei,era mai bine sa nu fie alarmati.S-ar fi descurajat,si cine stie...n-ar mai fi luptat,ori,ar fi cerut lui Balthasar sa foloseasca si el Ochiul,lucru pe care regele nu l-ar fi facut oricum.
Leus era foarte optimist,si gata de lupta finala...Increzator in sansele reusitei Aliantei dupa o cucerire impresionanta a cetatii orcesti si inca mandru de victoria sa de pe Campia Ermesului.Desi stia ca batalia finala va fi mult mai grea,se simtea in siguranta alaturi de Balthasar(simtindu-se de fapt incurajat de Ujlphia),de Krom si Nykrom.Pe Enya o iubea mai mult ca oricand.Simtea cateodata ca trebuie sa dea buzna in cortul ei si sa se repeada asupra fetei.O dorea tot mai mult...Dar ei doi trebuiau sa fie cat mai discreti,pana cand Servah avea sa fie libera.
Vremea de afara se aratase in ultima vreme potrivnica pentru o campanie militara.Servah intrase deja in ciclul predecesor al iernii(era o manifestare tomnatica a naturii) si curand se preconiza aparitia primilor fulgi de nea.
Fortareata din Valea Alba fusese desfiintata.Zidurile ei fusesera daramate,si orice semn de civilizatie orceasca fusese arsa sau ,,inecata in rau’’(era o forma de intimidare,caci ce era eliberat in rau se varsa intr-un lac,lac asezat in mijlocul uneia dintre cele mai mari cetati orcesti).Deja toti locuitorii Regatului Orcilor stiau de ofensiva elfilor si de alianta lor cu Leus.Dar nu se temeau.Dupa niste lupte interne de cateva luni,alesesera un alt han.Precum aflasera cercetasii elfi,numele acestuia era Akha’Ghdan.Era un han tanar si puternic,ideal pentru postul ocupat inainte de Kal’Cedrak.Probabil ca acest Akha’Ghdan avea sa-i conduca pe orci in batalia finala.
Multi se intrebau cand va avea loc aceasta confruntare...Si se pare ca momentul cand aflara,veni intr-o zi ploioasa...
Unde in urma cu doua saptamani Enya doborase o creatura ciudata,se afla acum batranul Mul’Gator vizibil tulburat de ceva.Il intampinara Balthasar,Leus,Krom,Nykrom si Enya.Cu o privire speriata,dar cu un glas sfidator,hanul orc racni la cei cinci:
-Ascultati scarbosilor!!!L-am anuntat pe EL!!!Pe insasi Regele Orcilor.L-am vazut cu ochii mei.Mi-a cerut sa va anunt...Cand astrul Servehei va rasari a douasprezecea oara,incepand de maine,va asteapta la lupta in camp deschis la cativa pasi de capitala noastra.Veniti sau parasiti tinuturile noastre...
-Vrem niste raspunsuri!vorbi Balthasar
-Oh,vreti explicatii?intreba sfidator Mul’Gator.Da-mi voie sa va spun o noutate:(vorbi printre dinti) O SA MURITI CU TOTII !!!!!!
Fura ultimele cuvinte ale hanului.Vizibil iritata,Enya scoase arcul si il nimeri fatal.Cei patru barbati o privira uimiti...
-Asta pentru ca m-ai impins in apa,nenorocitule!urla ea.
Leus zambi.Daca orcul n-ar fi impins-o,nu i-ar fi putut fura elfei primul sarut.
-Deci...ne pregatim de lupta,concluziona regele.
-O sa anunt razboinicii,spuse Krom si fugi entuziast.Nykrom il insoti.
Balthasar merse catre cortul sau.Leus si Enya ramasera singuri.Elfa ii sari in brate si se sarutara pentru cateva clipe...
-Pari ingrijorat...suspina ea.Crezi ca nu putem invinge?
-Cu unchiul tau si fratii elfi cot la cot cu mine...De ce as crede asta?
Enya il privi suparata.Altceva il preocupa.Leus intelese asta...
-Sunt ingrijorat pentru tine...Nu spun ca nu esti o razboinica buna,dar...N-as vrea sa te pierd...Tin prea mult la tine.
Fata il saruta si ii sopti la ureche:
-Si eu te iubesc...dar stai linistit.Iti jur ca nu voi pati nimic.
Mithras Major apuse timid lasand amprente rosiatice pe bolta cereasca.Parca natura jelea aceste momente...O mare batalie avea sa aibe loc...O batalie in care invinsii aveau sa piarda tot.Castigatorii aveau sa detina intreaga Servah.







*




*



In urma ultimului Conciliu al Oamenilor,Lewius castiga tot mai mult teren in fata adversarilor sai politici.Hetterex se afla in pragul unei crize...Cei trei in care avusese cel mai mult incredere trecusera de partea ideilor trasnite ale lui Leus.,,Leus nu este rege inca...’’ gandi el.,,Asa ca ar face bine ca ei sa ma asculte pe MINE’’.
Situatia devenea tot mai critica...Lewius(care era de-acum tot timpul in compania regelui Oamenilor) il sfatuise chiar pe Hetterex sa ii aresteze pe cei trei:Arkos,Leunclauvius si Nikosus...considerand ca devenisera periculosi si ,,instabili’’.In esenta,Lewius nu era o persoana marsava sau diabolica,insa nu-i pasa cu adevarat de regat si de adevaratele interese politice.Considera ca ideala era pacea.In contextul acestei paci,el isi putea accentua bunastarea si faima politica...Planurile celor trei inamici politici erau prea complicate pentru o persoana ca Lewius...Ura razboiul...Iar cei trei asta doreau:RAZBOI.Cuvantul acesta ii facea inima sa se micsoreze cat un purice.Desigur ca asa il sfatuia pe Hetterex:,,Nu,Maiestate!Regatul Oamenilor nu trebuie sa duca un RAZBOI.Noi trebuie sa pastram pacea.’’
In cele din urma,Hetterex se hotari.Arkos,Leunclauvius si Nikosus aveau sa fie arestati pentru politica eronata pe care o sustineau.Hotarat sa faca totul cat mai fatis,si sa evite zarva,regele convoca un alt Conciliu in Marea Sala de Onix.Toti ceilalti ministrii aveau sa invete o lectie...
Conciliul Oamenilor se aduna intr-o zi ploioasa si mohorata.Ironic,avea sa se potriveasca cu intamplarile succedate in acea zi.Hetterex indeplini formalitatile de rigoare catre intreg Conciliul si apoi vorbi direct catre cei trei:
-Arkos,Leunclauvius,Nikosus!As vrea sa stiu ce decizie ar trebui sa luam in acest moment de rascruce...Iarna vine...Herus nu s-a intors si nu stim nimic despre Leus.
-Cel mai bun lucru acum este sa-l asistam pe Herus...spuse aproape soptit Leunclauvius.
Regele il privi crunt pe intelept.Apoi isi indrepta privirea spre ceilalti doi:
-Arkos?
-Raman la parerea ca trebuie sa il asistam pe Herus cu mai multe trupe de razboi.Dar nu pentru a-l gasi si a-l aduce inapoi pe Leus ci pentru a-l gasi si sprijini in lupta sa contra orcilor.
Generalul trupelor regale de elita,Nikosus vorbi imediat dupa Marele Ministru,nelasandu-se asteptat:
-Voi da ordin trupelor mele.Voi sta in fruntea lor!Sa indeplinim aceasta misiune...Pentru printul Leus!!!!
-TRADARE!!!!!!!zbiera Lewius.Nemernicule! Iei decizii in locul regelui.Meriti ingropat de viu in cel mai adanc cavou.Impertinentule !!!Nesupunere fata de rege??
Nikosus nu putea accepta astfel de vorbe.Lua de la brau un pumnal si arunca cu precizie la o palma de capul lui Lewius.Acesta urla inspaimantat.
-Destul!izbucni Hetterex.Purtati-va cum trebuie,generale!!!
-Uitati Maiestate!baimaji Lewius.E evident ca nu doreste ce e ideal.Nu doreste pacea.Se desprinde din propriul comportament ceea ce vor.Vor RAZBOI.Trebuie sa pastram pacea.Pentru binele regatului.
-Prost naiv!sari din scaunul sau Arkos.Nu intelegi?Nu poti face pace cu niste bestii.Nu poti pastra o pace care nu exista.Orcii nu s-au dat in laturi de la nimic.Niciodata nu au pastrat pacea.Si nici nu o vor face.
-Daca vrei pace Lewius,pregateste-te de RAZBOI!!incheie Leunclauvius.
-Cred ca este de ajuns...spuse calm Hetterex.Voi trei v-ati dat singuri marturia.Sunteti invinovatiti de tradare.Veti fi arestati!!
In intreg Conciliul izbucni un murmur de protest.Asa ceva era nepermis.Arkos,Leunclauvius si Nikosus arestati?
-Maiestate!Nu lasati supararea si aparentele sa va intunece mintea,spuse Arkos calm.Stiti ca noi facem totul spre binele regatului.In adancul sufletului,stiti!
Leunclauvius recita o poezie inventata pe moment,la fel de slaba calitativ ca cea din urma cu cateva luni dar cu un mesaj profund:
,,Pe timp de vara ne iubesti,
Pe timp de iarna ne ranesti,
Te-a pacalit acel misel,
Te-a pacalit,sarac-de el.

Asculta bine ce se spune,
Priveste bine!Nu apune,
Soarele-n fiece zi,
Asa cum tu ai vrea sa fi.

Razboiul bate-n usa,rege!
Nu prea mai ai de-unde-alege.
Ridica armele dar,O, imparate!
Caci de nu,zilele ne-s numarate.’’


Hetterex ramase impasibil,ordonand rece garzilor sa-i duca in temnita.Nikosus nu spuse nimic.Mania ii clocotea in vine.Dintotdeauna era constient de naivitatea regelui.Dar acum...Masura fusese incalcata.Erau dusi de cinci soldati ai capitalei,aflati adeseori sub comanda regelui sau la dispozitia oricarui ministru.Cei trei stiau ca regele nu e in totalitate vinovat.Mai era si Lewius.Dar Lewius uitase ca Nikosus era generalul trupelor regale de elita,trupe supuse cu sfintenie conducatorului lor.Astfel ca odata ce iesira afara,peste garzile ce escortau cei trei prizoneri tabarara aproximativ zece soldati aflati in subordinea lui Nikosus.Fu o interventie rapida si in liniste.Eliberati din stransoarea lanturilor,cei trei privira recunoscatori catre salvatori.
-Multumesc,baieti.Si nu uitati...Nu este regele nostru cel care ne-a facut asta.E blestematul de Lewius,vorbi Nikosus.
Soldatii incuviintara.
-Ce facem acum?intreba Arkos.
-Ceea ce trebuia sa facem de la-nceput,raspunse Nikosus.Mergem sa-i gasim pe Leus si pe Herus.Sa-i ajutam in campania asta.Imi voi aduna trupele.Ne intalnim la portile capitalei intr-o jumatate de ora.Pastrati discretia.
Arkos incuviinta,dar Leunclauvius tacu.
-Tu ce zici,inteleptule?Cat de neintelept ar fi sa ramai aici?
-Foarte...suspina Leunclauvius si porni si el sa se pregateasca.
La o jumatate de ora dupa acestea,trupele regale de elita in frunte cu Nikosus,Arkos si Leunclauvius parasira capitala catre o destinatie necunoscuta.Singurul lor indiciu era Padurea Nimanui.






*





In a zecea seara de la vizita lui Mul’Gator,elfii ridicara tabara din Valea Alba si mobilizara armata cu intreg efectivul catre capitala orcilor.In continuare singurii care stiau de creaturile acelea ciudate si de prezenta regelui orcilor la lupta erau Balthasar,Leus,Krom,Nykrom si Enya.Poate ca razboinicii ar fi fost mai putin optimisti daca ar fi stiut asa ceva.Nu trebuiau asumate riscuri inutile.Toti se echipara corespunzator de lupta,cu toate armele la dispozitie.Singura schimbare aparu la Balthasar,care renuntase la mantia sa si imbracase o armura stralucitoare,asortata cu ochii sai.Era o armura pe masura rangului sau.
Unii calare,altii pe jos...Inaintau destul de voiosi si dornici de lupta.Insa animalele se comportau ciudat.Nu erau inspaimantate ci doar...nelinistite.Leus simtise o frica in Silver,dar isi spuse ca aceasta se datora orcilor care corupsesera acele plaiuri.Drumul nu dura mai mult de o zi.Nici un eveniment important nu avu loc.Elfii facura o tabara la nu mai mult de trei kilometri departare de zidurile capitalei.In cortul sau,Leus era tot mai alarmat de un sentiment ciudat.Il bantuia,nu un vis,ci un gand cum ca Enya ar fi in pericol.Ingrijorat merse la cortul ei
Elfa era pe jumatate adormita.Fu insa fericita sa-l vada.El nu era fericitit ci ingrijorat.
-Asculta,spuse el soptit,am un sentiment,as vrea sa nu lupti maine...Te implor!
Ea il privi intristata.Il saruta pe frunte,si il impinse sa se intinda.Apoi,ea sari in bratele lui:
-Nu voi pati nimic...Iti promit...Dar voi lupta.Trebuie.
Rochia ei de noapte fu dezbracata,dezvelindu-i complet trupul mladios.Leus inghiti in sec de mai multe ori,marul lui Adam vrand parca sa-i urce mai sus de cat era anatomic posibil.Cu miscari lente,Enya ii dezbraca printului tunica...
Cei doi facura dragoste pana cand Mithras Major miji ochii in urmatoarea zi.Leus o lasa dormind,sarutand-o pe gat.Se intoarse apoi in cortul sau si se echipa cu armura.Iesind afara,in plina bataie a astrului divin,putea vedea o armata voioasa,gata de lupta,neinfricata in calea orcilor.
Un soldat elf suna din cornul sau de trei ori.Ultimul vaiet ajunse pana in capitala orcilor.Acela a fost semnalul.Grupati corespunzator,pentru a acoperi cat mai bine flancurile,elfii inaintara cu pasi marunti catre locul unde avea sa izbucneasca batalia.In acele clipe,vantul sufla surprinzator de puternic,cu un vajait fantomatic.Din cer incepura sa cada fulgi de nea...Natura isi dadea ultimul semnal.
Batalia Regatelor incepea...