Megadeth - Endgame

Ma enerveaza la culme comparatia dintre Megadeth si Metallica. Este de multe ori inutila si argumentele aduse sunt dintre cele mai idioate. Mustaine a facut parte din Metallica...da, pentru cateva luni! Luni, nu ani, nu decenii. Cateva luni. Nu a inregistrat nimic niciodata cu trupa dar a lasat intr-adevar cateva cantece foarte bune in urma inainte sa fie dat afara.
Dave Mustaine este un chitarist extrem de talentat, asta n-are cum sa o conteste cineva. Are o viziune buna asupra muzicii, un stil propriu destul de interesant. Dar sa spui ca Metallica nu a mai fost buna odata ce Dave a fost dat afara sau ca odata ce nu au mai avut ramasite din inspiratia lui Mustaine au inceput sa scrie muzica proasta - asta este de-a dreptul aberatie.

E de altfel foarte aiurea ca aproape mereu cand se vorbeste de Megadeth, se aduce in discutie si Metallica. Lumea le compara ca si cum intr-adevar ar exista o concurenta intre ele (probabil si Mustaine inca crede asta). Culmea ca atunci cand cineva vorbeste in schimb de Metallica, rareori se aduce vorba de Megadeth. Intelegeti unde bat? Culmea, cad si eu in pacatul asta. Daca lumea le tot compara, eu de ce sa nu o fac?
Metallica este trupa mea preferata. Megadeth ascult doar baza - clasicele lor. Oricat de subiectiv as putea fi, oricine cu putina viziune ar vedea ca per total Metallica este o trupa mai buna. Ca sa fii bun nu trebuie neaparat sa canti 100 de note pe secunda intr-un solo la chitara si sa abordezi doar teme lirice fie foarte naive, fie foarte pesimiste.

Dar sa trecem peste asta, ideea e ca Endgame a fost indelung laudat de Mustaine si probabil ca orice fan Megadeth ar vedea albumul ca pe ceva excelent. Sunt si eu de acord ca suna bine - un album muncit - dar caruia ii lipseste ceva, o explozie - un ultim dram de inspiratie ca sa nu-l faca sa fie prea comun. Aici parerea mea ca nu prea le-a iesit. Sigur, e thrash! Thrash de buna calitate, de acord! Dar nu are nimic deosebit, nimic din ce nu am mai auzit pana acum.

Albumul se deschide cu Dialectic Chaos - un instrumental de doua minute - care din punctul meu de vedere este cam a doua piesa ca valoare de pe Endgame, desi ea se vrea mai mult a fi un intro pentru ceea ce urmeaza...adica This Day We Fight. Prima impresie pe care o am e legata de voce. Niciodata nu mi-a placut cum canta Mustaine. Nu are nimic catchy. A devenit solist probabil pentru ca Megadeth era copilul sau, creatia sa, si evident ca a vrut sa fie front-man-ul. Si acum ascultand piesele de pe Endgame, vocea lui (aproape neschimbata dupa atatia ani) ma lasa rece, e pur si simplu inexpresiva. Piesa nici ea nu-mi spune prea multe, in afara de faptul ca e foarte rapida.

44 minutes are un intro tipic metalului anilor '80, lucru care chiar mi-a placut. Dar apoi se intampla ceva cu piesa. Mai ales riff-urile - mi-aduc aminte de Bullet for my valentine, indeosebi ceva de pe Scream Aim Fire (un fel de mix) - solo-urile la fel. Daca n-ar fi vocea inconfundabila a lui Mustaine, chiar as crede ca ascult ceva de genul asta. Interesanta abordare...mai degraba cred ca Bullet s-au inspirat cate putin si din stilul Megadeth, asa cum au luat putin si de la Metallica si Maiden. Dar asta a fost prima mea senzatie.
Urmatoarele piese 1320, Bite the hand si Bodies nu au iarasi nimic deosebit. Sunt rapide, pline de solo-uri si nu depasesc 3-4 minute.
Per total veti observa ca Endgame este un album scurt, osciland undeva intre 40 si 50 de minute. Mustaine s-a multumit sa faca ceva simplu dupa reteta proprie.

Title-trackul Endgame mi s-a parut de-a dreptul dezamagitor. Chiar ma asteptam la ceva mai deosebit, ca doar na, poarta titlul albumului. Singura diferenta este ca are un ritm ceva mai scazut fata de restul pieselor.
Urmeaza singura balada de pe Endgame. Un nume tare complicat - The Hardest Part Of Letting Go...Sealed With A Kiss. Acum nu ca as vrea sa critic prea tare. Spre exemplu, imi place A Tout Le Monde - e o balada foarte reusita, la fel si In My Darkest Hour (daca poate fi considerata balada) dar asta cu nume lung de mai sus...nu stiu, poate ca Mustaine nu e facut sa scrie astfel de chestii. Instrumental suna ok, dar versurile sunt...ciudate. Cred ca sunt putin lipicioase, asa. Chiar un pic cam cheesy.

Head crusher este cea mai buna piesa de pe acest album. Punct! Din pacate versurile sunt destul de plictisitoare si videoclipul (pe care-l veti vedea mai jos) este de-a dreptul slab si cliseistic. Nu stiu de ce trebuie sa se asocieze wrestlingul cu metalul, mie nu mi-a suras niciodata combinatia.
Ultimele doua piese - How the story ends si The Right To Go Insane sunt mai mult ca niste fill-ere, ca sa iasa numarul de piese de pe album. Desigur, multe dueluri solo intre Mustaine si Chris Broderick - dar devin plictisitoare dupa o vreme - adica am inteles principiul inca din primele 2-3 piese.

Nu spun ca Endgame este un album rau, dar categoric nu este ceva inovator. Sirius spunea ca este foarte, foarte greu sa mai inovezi ceva in thrash si poate are dreptate. Poate din cauza asta Metallica a ales sa faca 2 albume hard-rock (albume pe care eu le ador de altfel) si unul de heavy-metal (poate mai putin reusit, dar deosebit in felul sau) . Poate de asta este Death Magnetic atat de bun - pentru ca a fost o noua eliberare creativa din partea trupei intr-un stil pe care-l abandonasera de ceva timp.

De altfel eu cred ca la fel ca in cazul lui Axl Rose, si Mustaine ar trebui sa-si redenumeasca trupa in Megadave (da, stiu - veche gluma). Mi se pare foarte bizar cum cel mai vechi membru pe langa Dave este bateristul (Shawn Drover) este din 2004! Fuge lumea de tine, Dave?

In concluzie, ascultati Endgame. O data de doua ori...alegeti 3 piese si mergeti mai departe. Eu asa am facut. Decat daca sunteti fani Megadeth, atunci vi se va parea un album excelent si nu o sa neg asta. Este o demonstratie de forcing din partea lui Mustaine. Inca poate sa faca muzica, asta e cert.