Planuri

Nu neg in vreun fel ca a fi in clasa a 12-a nu e un eveniment important, un pas decisiv in viata s.a.m.d. Totusi am impresia ca foarte multa lume din jurul meu exagereaza cu chestia asta. Ok, discuti o data, de doua ori. Dar nu reiei acelasi subiect de cateva ori pe zi! O sa ajunga un fel de obsesie.

Exista doua categorii de persoane (eu sunt rarisimul de categoria a 3-a, va zic imediat si de aia). Fie alea care stiu ce si cum vor sa faca, astfel incat au totul gandit dupa un plan aproape matematic. Sunt destul de mandrii cand raspund in fata celor care-i intreaba ce au de gand pe viitor. Ba mai mult, de regula odata porniti...se opresc greu - astfel incat te uiti la ceas si constati uluit ca tocmai au trecut...5 minute!

A doua categorie sunt cei foarte indecisi. Nu stiu exact care le sunt cu adevarat optiunile si au tendinta de a oscila in cel mai ciudat mod... Hm...poate ma fac avocat, sau poate astronaut sau de ce nu biolog marin? E ciudat totusi sa nu stii macar orientativ unde te-ai potrivi ca abilitati si personalitate.

A treia categorie (dar sa nu mai ziceti la nimeni de ea, e secreta) sunt cei ca mine. E posibil sa nu mai fie nimeni ca mine...dar daca sunt, cu atat mai bine. Eu incerc sa privesc totul cat mai relaxat. Stiu cam in ce zona de interes m-as aseza, exista momentan in jur de 3 optiuni realiste pentru mine. Asta nu inseamna ca sunt decis 100% si gata, acum astept sa vina Bac-ul. Mi se pare cam bizar mai ales ca eu ma schimb ca om de la luna la luna, in sensul ca invat permanent lucruri noi, imi formez noi pareri - inca separ noutatile pe masura ce le intalnesc in -bun- si -rau-. Stefan-ul de acum nu seamana deloc cu cel din luna Mai si categoric nu va semana cu cel din luna (sa zicem) ianuarie. Ce sa fac? Asta-s eu.
Iau fiecare zi in parte, calm - fara precipitatii si neuroni mancati aiurea pe niste lucruri care nu pot fi controlate chiar in momentul asta.

Parerea mea e ca pentru a trece cu cat mai multa gratie printr-un an terminal, ai nevoie de mult echilibru. Nu te calugaresti dar nici nu mergi dupa principiul "it will work out somehow" (desi eu in general ador motto-ul ala, Shaman King ftw!). Calm, calculat si cu o pregatire medie...bacul n-ar trebui sa fie o problema.
Mi-aduc aminte cat am muncit eu pentru capacitate(sau cum naiba-i zicea, teste nationale) si cat m-am dat cu capul de pereti dupa pentru ca ma consumasem prea mult, atat fizic cat si psihic si ratasem o gramada de timp care ar fi putut fi valorificat si altfel. Nu zice nimeni ca nu e bine sa inveti...dar s-ar putea sa uiti ca soarele inca straluceste pe cer si ca totusi nu vine niciun bau-bau. Singura noastra limita este propria persoana.

P.S. Cica luni nu se fac ore. Greva. How cool is that?