Green Day - 21st Century Breakdown

Am facut cunostinta cu Green Day prin intermediul albumului lor - American Idiot - considerati de multi (inclusiv de mine) ca o adevarata capodopera. Bine, poate ca eu nu o consider chiar o capodopera dar oricum, e un al album al naibii de bun.
Green Day fac parte din grupul formatiilor punk-rock care au explodat pe la inceputul anilor '90, cand metal-ul si glam-ul devenisera demodate si toata lumea vroia o noua forma de rebeliune. Grunge-ul a fost unul dintre ele (cine nu a auzit de Nirvana?), punk-rockul a fost altul.

Cati dintre voi nu au ascultat cel putin o data Green Day? Ma gandeam eu...e aproape imposibil sa nu fi auzit de-a lungul anilor macar o piesa de la ei (asta daca nu sunteti deja fani :p ) . Boulevard of broken dreams, Wake me up when september ends, Holiday, American Idiot...Ringing any bells? Sigur ca da!
Ei sunt genul de trupa care scot o muzica indeajuns de digerabila incat sa fie difuzata la radio/tv ("comercial" cred ca se numeste termenul), dar nu canta dulci-nimicuri si reusesc in acelasi timp sa nu fie un grup de genul "another american garage-punk band".
Avand un stil propriu si destul de unic, reusesc sa se faca placuti in aproape orice domeniu muzical. Ceea ce e foarte bine.

American Idiot a fost un succes imens. L-as compara cu "All The Right Reasons" de la Nickelback - desi a avut un stil fidel, s-a vandut iubitorilor de rock (punk s.am.d.) si nu numai.
A avut single-uri si hit-uri pe banda rulanta astfel incat sarcina de a scoate un nou album nu a fost deloc usoara.
Nickelback a scos in 2008 Dark Horse, si se poate spune ca nu a dezamagit (desi au schimbat registrul de la melodii cam cheesy, la piese cu versuri porno) - dar ceea ce functiona s-a pastrat, foarte fresh de altfel.
Asa si Green Day. 21st Century Breakdown este un album excelent. Trebuie spus ca este o asa-numita "rock opera" - adica o chestie conceptuala care face fiecare cantec sa fie legat unul de altul printr-o poveste. Tema este in general una sociala, amestecata cu ceva politica si dragoste. Din declaratiile trupei, multe din versuri sunt inspirate exclusiv din viata lui Billy Joel Armstrong - solistul si chitaristul trupei.

Fiecare piesa este unica si placuta in felul ei. Fiecare cu o bucatica din poveste, astfel ca nimic nu vrea sa para de umplutura (poate uneori da senzatia). Muzical vorbind, totul merge simplu si bine. Niste riff-uri bine puse la punct, foarte directe, foarte rebele. Tobele sunt simple dar se simt permanent. Si clasica voce a lui Armstrong cu versurile sale inspirate. Asta e muzica celor de la Green Day. Simpla dar puternica si cu o atitudine de "in your face".
Pana la urma din 18 piese nu aveti cum sa nu gasiti cateva care sa va surada. Mai ales ca este un produs de buna calitate.

Ca piese de referinta as putea incepe cu title-trackul - 21st Century Breakdown si sa continui cu Know Your Enemy (primul single), Viva La Gloria (I si II :D ), East Jesus Nowhere, Peacemaker, Static Age si 21 Guns (al doilea single). De altfel, baietii au mai scos niste bonus-trackuri cu coveruri dupa artisti precum The Who sau Bob Dylan.

Green Day au spus ca e posibil ca acest album sa fie ultimul pentru ca muzical vorbind, ei simt ca nu mai au nimic de spus. Ciudat, zic eu. Mie mi se par foarte inspirati si in forma. Desigur ca pe o piata dominata de pseudo-artisti care canta fie pop sau r&b sau hip-hop si o da pe ritmuri de house sau pur si simplu te lauzi cum ca ai canta rock, desi e foarte pop - simti ca uneori nu mai e loc si pentru tine. Dar eu zic ca Green Day sunt o buna alternativa de la muzica de nimic pe care o ascultam la tv/radio fara sa o dam in alta extrema (cum ar fi metal-ul :p). Pentru ca e un stil accesibil tuturor.