marți, 30 iunie 2009

Road to nowhere

Ma simt penibil si nefolositor.

De trei zile stau in casa si ma uit la House M.D. (prindeti ironia?). Nu ma intelegeti gresit, e un serial foarte misto, doar ca nu ma entuziasmeaza cum am dat gata un sezon din el in trei zile. Mi-e frica sa ma gandesc ce-o sa se intampla cand o sa termin sa-l vad de tot...
Obisnuiam sa fiu innebunit dupa plaja. Sa merg la plaja si sa stau cu orele in apa. Acum nu. Niciodata nu am simtit...nepasarea asta fata de litoral. Ma enerveaza aglomeratia aia, caldura excesiva...atata lume! Ma face sa ma simt stresat, de parca as avea o fobie.
Ziua si noaptea se amesteca pentru mine si am uneori senzatia ca nu le mai pot deosebi. Pentru ca la fel de bine as putea merge la culcare la 12 noaptea...dar petrec pe putin 3-4 ore cu castile in urechi, ascultand muzica pe intuneric.

Asta ma duce la una din viciile mele - muzica. Nu pot sta fara ea nici daca ma duc sa duc gunoiul, la 5 min departare de casa. Nu pot adormi fara ea, nu ma pot trezi serios dimineata fara ea. Ma cam controleaza, ce-i drept.
Nu simt nevoia sa zic sau fac ceva anume. Vreau doar sa fac timpul sa treaca. Nu ma pot gandi la nimic care sa ma intereseze, sa-mi starneasca interesul, sa ma faca sa am ceva mai multa pofta de viata, ca doar na! e vara!

Ma infurii tare repede zilele astea. Nu sunt suparat pe nimeni dar m-am certat cu lumea din jurul meu in ultimele zile mai mult decat in ultimul an poate.
As vrea sa-mi dau seama ce este neinregula cu mine. Si imi raspund singur la intrebare...nimic. Pur si simplu m-am schimbat. Pur si simplu nu-mi mai pasa. Cum o sa mai rezist oare pentru inca doua luni si jumatate? Adica rezist...dar cum o sa fiu eu dupa tot acest timp?

Am reinceput sa scriu. Presupun ca asta e un lucru bun. Ma intreb si eu cum va curge povestea in continuare. Un update va veni cat de curand pe tema asta. Ma intrebam daca "chestia" asta la care lucrez e indeajuns de buna incat sa fac ceva mai mult cu ea. Doar de data asta sa fac o diferenta cu ea fata de celelalte scrise pana acum. Dar merita ea ceva mai mult? Petrec foarte mult timp in fata ei citind din nou, si din nou...pana cand ajuns sa stiu unde am pus fiecare virgula si punct. Are pasaje si momente care mi se par pur si simplu excelente, dar nu pot sa nu am un sentiment ca ceva (foarte important) ii lipseste. Dar ce anume? Cred ca ceva-ul este ce poate face diferenta dintre ceva cat de cat special si ...un nimic.

Sunt cuvinte scrise fara sens. A road to nowhere...cum spunea o melodie.
Unde voi fi peste un an de-acum?
Ce sentimente ma vor incerca?
Si ce drum voi alege? A road to nowhere?

Unde ma duc? Vreau undeva unde sa fie noapte si racoare...

Un comentariu:

Anca G. spunea...

Plictiseala e generală...eu mă uit cu ratia la sezonul 5 din medium...si în timpul liber, mă cert:)) ei, si-mi mai tin de urât muzica si desenul. Relax, cică nu e asa de rău...asa spun mincinosii:))