luni, 8 iunie 2009

Roland Garros 2009

Aveam o replica aroganta in ceea ce privea interesul meu pentru Grand Slam-ul de la Paris de anul asta. Vroiam sa ma uit doar la finala .Spuneam ca Nadal nu e nevoie sa joace atatea meciuri. El ar trebui sa fie bagat direct in finala si la sfarsit sa i se spuna cu cine joaca (evident pentru a castiga oricum). Eh, anul asta nu a fost sa fie. Socul turneului a avut loc cand/de la cine ne asteptam mai putin. Rafael Nadal a fost eliminat in Runda a 4-a de catre suedezul Robin Soderling.
Mi-a parut foarte rau, eu fiind evident, mare sustinator al spaniolului. Inevitabilul s-a intamplat. Si ceea ce nu au reusit jucatori precum Federer, Murray sau Djokovic, a reusit acest surprinzator suedez. Sa-l invinga pe numarul 1 mondial pe zgura de la Paris!

Nu comentez mai mult asupra acestui aspect. Urasc atunci cand vad o finala de Grand-Slam in care nu se confrunta Nadal si Federer (e cam aiurea sa gandesc asa, dar ce pot face? asta e sentimentul care ma incearca tot timpul) , dar pe de alta parte a fost o buna ocazie sa vedem un Roger Federer foarte in forma - un Roger Federer care scapat de rivalul sau, avea o sansa unica sa invinga la Paris.
Soderling, care-l eliminase pe "regele zgurii" - a aratat ca nimic nu a fost o intamplare si si-a facut drum pana in finala unde-l astepta chiar elvetianul.



Partida in sine nu a avut un istoric. Soderling fie era obosit, fie nu-si regasea forma, fie pur si simplu a fost depasit de miza. Pentru ca Federer a zburat pe zgura pariziana. A invins cu un fulgerator 3-0 la seturi si a cucerit singurul trofeu de Grand-Slam care-i mai lipsea. Din acest moment, Federer a intrat intr-o galerie selecta de mari legende ale tenisului. Unii zic ca e cel mai bun din istorie. Trofeele si statisticile confirma asta. Poate ca e, daca nu cel mai mare, categoric unul care oricum nu va fi uitat vreodata.
Soderling va ramane si el in istorie pentru ca i-a provocat lui Nadal cea mai grea infrangere de pana acum.



La feminin finala m-a lasat rece. Atat Kutsnetsova cat si Safina mi se par foarte neinteresante. Surorile Williams au fost scoase relativ lejer. Ivanovic a aratat inca o data ca e inconstanta iar Sharapova, revenita dupa o absenta de 9 luni - a aratat ca mai are mult de munca pana va ajunge la forma ei maxima.
Surpriza placuta a fost insa romanca Sorana Carstea. Stiam de ea ca are un potential imens. Nu o data auzeam de victoriile si ascensiunile ei in clasamentul ATP. Are doar 19 ani si performanta ei de anul asta a impresionat pe toata lumea. A ajuns pana in sferturi, dupa ce in optimi a reusit o victorie superba in fata Jelenei Jankovic. Din cate stiu eu nu e pentru prima data cand Sorana a batut-o pe sarboaica. Acum un an si ceva auzeam ca cele doua se infruntasera pe o suprafata hard in Cupa Davis Feminin sau asa ceva, si desi Serbia castigase, Jankovic fusese invinsa de (pe vremea aceea) de o necunoscuta...Sorana era aceea.
De acum jucatoarea romanca nu poate decat sa ne arate evolutii tot mai bune. Ne-a aratat ca are talent si potential. Mai ramane sa-si imbunatateasca conditiile de concentrare si eu o vad intrand in elita WTA-ului. Deja se apropie...este locul 27 in momentul de fata.



Per total a fost un French Open foarte interesant. Am avut multe surprize, placute si neplacute - categoric nu ne-am plictisit. Tenisul ramane un sport imprevizibil si spectaculos unde nimic nu este ceea ce pare a fi. Chiar si atunci cand avem dueluri previzibile, nici atunci nu ne lipsesc surprizele. Iar cand avem eliminari neasteptate si jucatori noi aflati in prim-plan. Eh, si atunci este aproape la fel de interesant de urmarit.

Niciun comentariu: