miercuri, 27 iunie 2012

Brainwashed

Domnul profesor Bogdan Ştefănescu predă literatură engleză la Facultatea de Limbi Străine din Bucureşti. În cei doi ani de studiu pe care i-am făcut până acum, a trebuit să-l înfrunt la două examene orale - amândouă au fost fără îndoială cele mai grele examene pe care le-am dat vreodată la ceva. Că am ieşit cu faţa curată din amândouă, mă face mândru, dar nu despre asta vroiam să vorbesc.

Anul trecut am dat examen cu el la Concepte literare. Asta a însemnat multă critică, multe lucruri de citit, înţeles şi abia apoi (dacă mai era timp) o eventuală învăţare mai aprofundată. Deşi la prima vedere Conceptele astea păreau nişte bălării, mi-au dezvoltat gândirea într-un mod pe care nu-l credeam posibil vreodată. Printre multe alte lucruri pe care le-a mai făcut, a reuşit de asemenea să mă facă să-mi placă psihologia, lucru care efectiv părea imposibil în liceu. Da, în liceu probabil am avut cei mai ridicoli profesori din galaxie în domeniul ăsta şi e trist că mulţi alţi elevi vor pleca din Călinescu cu aceeaşi părere din cauză că respectivii sunt total pe lângă ce înseamnă psihologia.

Un examen la Ştefănescu este ca o cursă contra-timp în care efectiv te lupţi să fii la zi cu toate subiectele ce-ţi pot pica, în speranţa că vei primi ceva accesibil. Şi în subconştient ştii că nu înveţi numai pentru examen ci şi pentru materia în sine, pentru că în marea ei majoritate este fascinantă. Examenul nu-ţi pune la încercare numai cunoştinţele ci şi nervii. Pe care trebuie să-i ai tari atunci când îl "înfrunţi". Ştefănescu nu este neapărat genul ăla de profesor "bau-bau" şi în niciun caz nu este o persoană absurdă.
Poţi auzi la unele facultăţi de profesori idioţi şi frustraţi care pică studenţii de dragul de a o face şi care nu sunt interesaţi de cunoştinţele acestora ci doar de mica putere pe care au şi ei asupra lor. Ştefănescu nu este aşa. Dacă ştii, vei trece. Dacă eşti foarte bun, vei lua o notă mare. Toanele lui nu intră în ecuaţie. Cu toate astea, nu îţi face sarcina mai uşoară. Şi chiar dacă ieşi şifonat din examen, măcar ieşi mai tare. Ce nu te omoară, te face mai puternic. Cine spusese asta? Nietzsche sau Hetfield? :)

Anul ăsta, examenul a mers în acelaşi stil dar s-a aplicat literaturii britanice din secolul 20. Probabil cea mai greu de digerat literatură, recunosc că deşi nu mi-a plăcut la nivelul altor cărţi, clar m-a făcut să am o viziune diferită asupra artei literare. E greu de explicat dar lucrurile stau aşa - privesc acum orice carte la un alt nivel de înţelegere. Un lucru de care sunt mândru, aşa cum sunt în general mândru de catedra de engleză de la facultate.

Ok, la asta vroiam să ajung...
După ce mi-am umplut capul cu autori grei, precum Fowles, Woolf, Lawrence, Eliot, Joyce, Beckett sau Osborne, am decis să răsuflu uşurat şi să citesc puţină literatură de consum. Am zis să mă întorc puţin la partea cu adevărat dulce şi plăcută a cititului. Mi-a căzut în mână un volum din seria Bones a autoarei Kathy Reichs. Şi mai citisem şi alte cărţi din seria asta. Şi mi-au plăcut toate. Doar că acum, după toate cele câte experimentasem, găseam volumul ăsta ca fiind simplist, plictisitor, previzibil. Mediocru.

What the hell happened to me?
Cred că va trebui să recitesc romanele mele preferate ca să fiu sigur că nu m-am stricat de tot.

6 comentarii:

Andrei spunea...

Prietene, ceea ce experimentezi se numește pe scurt maturizare :-) practic cu asta rămâi dupa ce termini facultatea de limbi și literaturi străine. Mulți trec prin facultate fără să asimileze capacitatea asta prețioasă pe care tu ai menționat-o. Majoritatea sunt înnebuniți sa câștige cât mai multe note mari astfel încât undeva pe drum te pierzi pe sine. Cred că ce vreau să spun defapt este că nu se poate să duci lupte pe toate fronturile și să te aștepți să învingi mereu. Ceea ce iți place cu adevărat va rămâne permanent sedimentat și pana la urma asta înseamnă facultate. Cheers!

Stephen G. spunea...

Truer words were never spoken before .

Bloody Soul spunea...

same here. mi-e dor sa citesc literatura junk food si sa ma bucur de ea. sau tot caut, caut , caut ceva bun de digerat si nu gasesc. actiune subtirica, personaje slab definite si peste tot vad numai modele arhetipale si mituri re-interpretate. pe scurt, stefanescu mi-a futut copilaria. :| intr-un fel e placut sentientul de care vorbesti tu, sa poti in sfarsit sa intelegi o carte, cum e scrisa, unde vrea sa te duca si micile pozne ale autorului ca sa te puna pe ganduri. pe de alta parte, mi'e dor de ochii ii blegi si creduli cu care citeam o carte in urma cu 2-3 ani. acum vad mai limpde cartea, dar la fel de bine am inceput sa vad si praful :-< eh, noi sa fim sanatosi si vara sa fie frumoasa :) o vacanta cat mai linistita, relaxanta si prolifica. iar daca mai pun mana pe vreo carte/ serial si recunosc, chiar si-un joc :)) posteaza , posteaza, posteaza :D poate nu ti-ai dat seama dar "din cauza ta" am dat peste cateva seriale delicioase, carti mai bune decat un desert si mi-am amintit de perioada wild din liceu cand imi luam scutire de pojar ca sa joc bioshock ^_^ keep up the good work and i'll keep an eye on you :)

Alexandra Velicu aka huge fan of your blog :D

Stephen G. spunea...

Haha, mersi Alexandra. Ştiu că bântui şi tu adeseori pe-aici şi-ţi rămân recunoscător pentru asta.

Nu-ţi face griji, nu mă opresc eu prea curând din scris. It keeps me sane.

XandraX spunea...

spelling mistakes si prea multe aluzii la mancare. sorry, mi-e foame :))

sisi spunea...

Eu tocmai ma pregatesc sa dau examenul oral cu Stefanescu. La inceput, recunosc ca am fost putin speriata, dar, citind blogul tau, mi-a mai venit inima la loc! :) multumesc de incurajare