Capitolul 13
Intoarcerea in Henya
Pierisera peste douazeci...Numerele ii bantuiau mintea lui Akha’Ghdan.Demonul ii vana,ii bantuia.La ultimul popas se infiltrase intre ei ca o umbra si ucisese pe toti cei care nu se dezmeticisera.De o zi,orcii calatoreau in zona stancoasa din sudul Servehei.Intr-adevar.Prin aceasta zona se gasea Poarta Henyei.Pierduta in urma cu un secol,atat de elfi cat si de orci(desi se auzeau zvonuri ca orcii ar mai fi tinut legatura cu Henya,nu era adevarat) era singura cale prin care cele doua popoare alogene s-ar fi putut intoarce acasa.
Hanul orcilor trimitea din ora-n-ora cate-un grup compact de cercetasi care sa gaseasca Poarta.Era destul de dificil,caci Leus putea lovi de oriunde.In acea zi,Akha’Ghdan trimisese trei grupuri in cercetare.Numai un grup se intorsese,si acela fiind atacat.Si hanul realiza:daca nu gaseau Poarta,erau condamnati,condamnati sa moara in acest taram blestemat,vanat de un demon care ura din suflet(daca mai avea asa ceva) orcii.
Un tipat ingrozitor tulbura trairile interioare ale hanului.Desi macinat de o frica mortala,Akha’Ghdan infasca sabia sa frumoasa,si toporisca cu care Leus il ranise la portile capitalei.Isi ridica oamenii de la odihna,punandu-i sa stranga tabara cat mai repede cu putinta.Intre timp,hanul lua cu el trei razboinici inarmati pana-n dinti.Trebuia sa afle ce fusese urletul acela.Era un gand stupid.Desigur ca era Leus care-i mai atacase un supus.Era ca un ritual.Isi incoltea treptat victimele.Vroia sa-i sperie,sa-i descurajeze.Sa-i omoare unul cate unul.Dar nu pe toti odata.
Mersera cu atentie,privind de doua ori orice stanca.Si apoi,un orc(sau ce mai ramasese din el) aparu in campul vizual al hanului.Biata creatura fusese mutilata,si-si traia ultimele clipe.Akha’Ghdan avu un deja-vu.Parca privea scena cand Kal’Cedrak era de asemenea pe moarte.Orcul acesta era taiat in doua,de la sold,aidoma raposatului rege al orcilor.Se tara catre confratii sai,cu sangele si mucii amestecati cu saliva,curgandu-i pe chipul schimonosit.
-Tu!spuse Akha’Ghdan catre unul dintre razboinicii ce venise cu el,curma-i suferinta.Omoara-l!
Razboinicul orc se conforma.Avea cu el o halebarda uriasa,stangaci cioplita,cu lama ruginita.Ridica in sus arma si zdrobi mogaldeata taratoare de la picioarele sale.Privi catre han cu o fata intristata.Apoi,de undeva din spatele unei stanci,o sileta arunca o toporisca catre razboinic retezandu-i capul.Dar hanul prinsese momentul.Era un mare razboinic,cu privirea agera si cu un curaj nebun.Arunca cu aceeasi precizie catre silueta toporisca demonului.Leus(caci el era), fu vizibil ranit.Incerca sa-si opreasca un tipat care iesi pe jumatate.Si apoi silueta disparu.Incurajat de aceasta isprava,Akha’Ghdan se avanta catre locul de unde ii atacase demonul.Leus disparuse.Iar in acel loc,cursesera cativa stropi de sange.Sange real.Ranit cu propria-i arma,demonul nu mai era imun.Trupul sau nu mai scapa cenusa,ci sange de fiinta.Transformarea in demon aducea cu sine avantaje si defecte.Hanul isi intipari bine in minte aceasta informatie.Se putea ca odata,ceea ce se petrecuse in acele momente sa-i salveze viata.
Orcii se intoarsera la restul populatiei,care stransese tabara,si era gata sa se puna-n miscare.
*
Elfii treceau acum prin dreptul ramasitelor Padurii Nimanui.Refuzau sa priveasca.Desi le era greu sa recunoasca,acolo fusese casa lor.Se simtisera mereu in siguranta acolo,departe de taramul lor natal,Henya.Regina Enya se opri pentru o clipa.Trase cu blandete de haturi,si armasarul ei alb se opri.Hetterex le daduse in semn de prietenie, cai si carute cu care sa fie transportati mai in siguranta.Elfa privea cu tristete catre locul pe care invatase sa-l iubeasca,desi in adancul sufletului ii ardea mocnit focul dorintei de a revedea Henya.Krom si Herus se oprira langa ea.
-Stiu ce simti,spuse Krom Enyei.
-Trebuie sa o iau inapoi!spuse ea decisa.
-Sa iei ce?intreba Herus buimacit.
-Ujlphia!Nu-o pot lasa acolo,imi apartine...
-Dar...Enya,credeam ca-ai zis ca Leus a distrus-o.
-Asa e...dar poate fi reparata.Ar fi singura arma care sa stea impotriva Puterii Ochiului.
-Daca e asa...continua elful,probabil ca Leus a luat-o deja.Nu te poti intoarce acolo...
-Nu a luat-o!protesta Enya.Leus nu are nevoie de arme magice.Si-le poate crea...
-Nu te poti duce singura,acolo,insista Krom.
-Akkadur va veni cu mine...
-Nu intelegi...noi ce-ar trebui sa facem?Sa te-asteptam?
-Merg eu cu ea,interveni Herus.
Enya ii zambi cald.Il imbratisa si-i spuse:
-Nu e nevoie.Luati-o inainte.Voi veni cat pot de repede...
Krom privi in pamant,suparat.Regina il privi si spuse pe un ton serios si in acelasi timp,haios:
-Capitan al elfilor,
Herus izbucni in ras,iar elful zambi:
-Bine...dar ai grija de tine.Te vom astepta in zona aia...
Enya il saruta pe Krom pe frunte,il mai imbratisa calduros pe Herus si apoi intra pe teritoriul ars al fostei paduri.Pe langa ea serpuia Akkadur.
Krom le explica celorlalti elfi despartirea temporara de
*
Enyei ii lua cateva minute sa treaca peste o stanca aruncata de explozie in calea ei.Akkadur trecu fara probleme,si o astepta cuminte de partea cealalta.Fata privea acum ramasitele casei pe care-o avusese un secol.Era trist...dar speranta licarea cu insistenta.Henya.Acolo elfii aveau sa ia totul de la capat.Din ce mergea mai mult,din atat recunostea imprejurimile.La cativa metri departare putea zari tronul de oase a lui Leus,locul unde Akkadur o salvase si pe unde ar fi trebuit sa zaca Ujlphia.
In sfarsit ajunse in locul unde se petrecuse totul.Dar Ujlphia nu o zarea pe nicaieri.Sau...nu putea sa-o zareasca.Se apropie ca vrajita de tronul lui Leus.Urca scarile de pamant si privi in metalul rosu aprins.Parca ceva o chema sa intre.Ochii demonici a lui Leus o priveau acum din interiorul tronului.Printul faurise o noua sabie...o arata fetei si apoi vorbi cu un glas malefic:
-Hai Enya,Enya,Enya,Enya.Vino!Vino!Vino!Fii alaturi de mine,mine,mine...EU!EU!EU!
Elfa inghetase pe loc,neputand sa-si dezlipeasca privirea de la tron dar nereactionand in vreun fel.
-Vino cu mine!Vino cu mine!relua vocea lui Leus.Iubeste-ma,iubeste-ma,iubeste-ma.Fii de partea mea,Iubeste-ma!Iubeste-ma ACUM.
Apoi,din interiorul tronului iesi o mana...Leus continua:
-Vino cu mine!VINO ACUM!!!!Iti voi indeplini orice dorinta...Orice!
Fata murmura cateva cuvinte...Leus isi continua susotelile(vino cu mine).Mana iesita din tron se apropia de cea a Enyei.Era gata,gata s-o apuce,dar elfa se dadu un pas in spate.
-NUUUU!!!!!!urla ea cu lacrimi in ochi.
-Trebuie sa vii!Acum...la mine..tu!
-Niciodata !!!urla ea.
-TREBUIE!!!!vorbi Leus,vocea i se inaspri.
-Ba nu!!!
-VI-NO!!!ordona demonul infuriat.
-NU!spuse Enya decisa.
-Vino nenorocito!!!!!racni dinauntrul tronului Leus.
-Niciodata,ii spuse sfidator,
Infuriat,Leus cel din tron arunca sabia catre Enya,lovind-o din plin in piept.Dar nu era ranita.Fusese ca un cosmar.Sabia nu era reala.Izbitura o arunca doi metri in spate pe elfa.Leus o privea furios.Intre ei se interpuse Akkadur.Sarpele sasai furios,izbind cu coada in pamant.Si apoi,se incolaci cat era de lung in jurul tronului si stranse cu putere,zdrobindu-l si faramandu-l.Leus se pierdu in ramasite.
Enya rasufla usurata.Se sprijini in palme ca sa se ridice de jos,si intalni lama Ujlphiei ingropata in pamant.Folosindu-si degetele,sapa si gasi cele doua bucati ale sabiei.Ridica in sus ramasitele.
-Sper ca poate fi reparata,spuse ea.
Akkadur se indrepta catre stapana sa si intra in sabie precum iesise din ea.Acum,Ujlphia era ca noua.Enya zambi si fara sa mai zaboveasca,se indrepta pe urmele lui Krom si Herus.
*
In acest timp,Krom si Herus se aflau in fruntea elfilor conducandu-i catre Poarta.Nu mai aveau mult de mers.
-Si cum este Henya?intreba Herus.
Krom nu fusese atent,gandurile sale fugind la Enya dar raspunse la intrebare:
-Acolo este mereu frig,multa zapada.Ceea ce mie personal mi se pare incantator.Animalele salbatice sunt fascinante.Ursi,tigri,lei...E extraordinar sa te lupti cu ei,sa-i invingi,sa-i dresezi si sa-i faci prietenul tau.Mi-au lipsit mult,lucrurile astea.Oh da,si acolo nu este loc pentru niste cai.N-ar rezista o saptamana.
Herus mangaie coama armasarului sau,cadou primit la varsta de 16 ani.I-ar fi fost tare greu sa-l paraseasca.Era din aceeasi rasa cu Silver,numai ca era mai tanar.
Ajunsesera la limitele reliefului stancos.Krom descaleca,fiind urmat de Herus.Grupul se opri din mers.
-Asteptati aici,le spuse Krom elfilor.Eu si Herus mergem sa exploram putin.Vom astepta aici pana ce Enya ne va ajunge din urma.
Elfii incuviintara.
Cei doi intrara in relief.Nu mersera mai mult de zece minute si dadure nas in nas cu orcii condusi de Akha’Ghdan.Krom si Herus scoasera sabiile gata de lupta.Orcii nu erau prea numerosi.
-Trebuia sa banuiesc ca dam peste voi aici.Leus inca nu v-a rapus pe toti.Dar nici multi nu mai sunteti,spuse Krom.
-Lasa arma jos,elfule,spuse morocanos hanul.Nu suntem in pozitia de a lupta.
Intr-adevar,orcii nu reactionara de loc la scrasnetul sabiilor celor doi.Stateau acolo cu fete de inmormantare,asteptand sa fie parca executati,ca niste martiri.
-Ce s-a intamplat cu voi?intrbea Herus retragandu-si sabia.
-Demonul ne-a mai atacat o data,dupa ce crezusem ca l-am intarziat,reusind sa-l ranesc.
-Si cum ai reusit asta?intreba si Krom care renuntase de asemena la sabie.
-I-am folosit propria-i arma,spuse hanul printre dinti.Va rugam,se milogi orcul.Daca cunoasteti calea catre Henya...Luati-ne!!Nu ne lasati sa murim aici de mana nemernicului de demon.
-Relatiile noastre cu voi nu sunt de amicitie,spuse Herus.
Akha’Ghdan privi trist,cersind mila din priviri.
-Sa facem un armistitiu,orcule,propuse Krom.
-Orice...se conforma fara alte comentarii orcul.
-Ne intoarcem pe Henya,va protejam de Leus,dar niciodata nu ne mai atacati.
-Acceptam!!! Spuse hanul fara sa se gandeasca prea mult.
-Bine atunci!Sa facem o tabara.O asteptam pe
Si astfel,se mai intampla un lucru neasteptat,o alianta intre elfi si orci(si Herus).Ultimul obstacol in calea intoarcerii lor in Henya avea sa vina.Trebuia depasit.Cu orice pret...
*
La cateva ore dupa armistitiul dintre elfi si orci(si Herus),Enya ajunse la marginea reliefului stancos.Acolo astepta trist, un orc.Elfa il privi fara teama,avea Ujlphia si pe Akkadur cu ea,dar cu compasiune.Cand o zari pe frumoasa regina,orcul se ridica respectuos,se inclina si vorbi:
-
-Mda,incuviinta ea.
-Stapanii Krom si Herus va asteapta in tabara...
Enya incuviinta si se lasa condusa,bufnind in ras.Un orc spunea ,,Stapanii Krom si Herus’’ ? ,,Ce-ati mai facut,baieti?’’se intreba in sinea ei Enya.
In tabara Krom si Herus o intampinara cu bucurie.Ii explicara tot,
Fara alte fapte de prisos,elfii si orcii(si Herus) pornira catre Poarta,ghidati de Enya,care stia drumul de parca l-ar fi parcurs in fiecare zi.Si ajunsera la marginea pamantului solid al Servehei.Lava din Marea de Foc tasnea din toate partile.Nicaieri nu se putea vedea o poarta.Enya zabovi putin privind in jur.
Un zgomot scutura pamantul de sub picioarele aliatilor.Era Leus.Enya fu imediat alarmata.Inclina Ujlphia in jos,de unde se scurse lichidul argintiu din care se materializa Akkadur.Regina ii facu semn sarpelui sa se avante catre Leus.Imediat,reptila se supuse.
-Asta nu va fi destul!spuse Krom.
-Imi pare rau,spuse ea descurajata.Numai la asta m-am gandit.
-Unde e calea catre poarta?intreba elful.
Langa ei tasni un,,gheizer’’ de lava.
-Acolo!indica ea.
Erau niste pietre ce stateau deasupra lavei.Mai incolo era o stanca de un lucea ceva straniu.
-Condu-i tu!urla Krom ca sa se poata face auzit.Eu merg sa-l ajut pe Akkadur.
-Vin cu tine!spuse Herus.
-Nici eu nu voi da inapoi,interveni Akha’Ghdan.
-Aveti grija...suspina ea,in timp ce cei trei pornira pe urmele sarpelui.
Enya conduse pe restul pe pietrele ce pluteau deasupra lavei.Ocazional,tasneau jeturi,jeturi de lava in jurul lor.
In cele din urma,ajunsera.Poarta era o alta celula de energie.Deasupra stancii statea scris:
,,El Hentyum Ahet’’
(Henya)
Pe rand,orci si elfi intrara pe poarta catre Henya.Enya ramase in urma privind cu ingrijorare la cei patru.Dupa ce astepta cateva minute(desi crezuse ca asteptase ore,sau poate zile) il zari pe Akkadur croindu-si cu greutate calea pe pietrele plutitoare.Sarpele cara in spate pe Krom,Herus si Akha’Ghdan.Era vizibil ca toti erau raniti,dar in viata.Akkadur intra inapoi in Ujlphia,si apoi patrunsera cu totii prin Poarta Henyei.Dupa ce zarisera pentru cateva secunde o lumina puternica,putura sa simta un frig patrunzandu-le pana-n adancul oaselor.Pe partea cealalata,pe Henya,statea scris deasupra...
,,El Sunym Arhet’’
(Servah)
Si Enya putea vedea,dar mai ales simti.Toti elfii pareau...revitalizati.In fata lor se intindea o campie imensa acoperita de zapada.Se simteau de parca se intorsesera la...inocenta.O luasera intr-adevar de la capat.Era finalul calatoriei.Ajunsesera.Pe Henya.Dar pericolul nu se ispravise pentru orci.In secunda urmatoare,Leus patrunse pe poarta si apoi se evapora.Era evident ca vanatoarea sa nu se incheiase.Dar pentru elfi totul era minunat.Se intorsesera la sursa lor de energie.Erau reincarcati cu o forta care-i crease de la bun inceput.
Herus simtea si el o altfel de putere patrunzandu-i in trup.Era fascinat,dar si putin speriat.
In final era clar.Totul se terminase.Pe moment.Si Enya,Krom si Herus puteau acum sa astepte optimisti si sa vada ce le mai rezerva destinul.Destinul care aruncase in diferite parti regatele daduse putina liniste pentru toate trei:oameni,elfi si orci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu