luni, 8 iunie 2009

Roland Garros 2009

Aveam o replica aroganta in ceea ce privea interesul meu pentru Grand Slam-ul de la Paris de anul asta. Vroiam sa ma uit doar la finala .Spuneam ca Nadal nu e nevoie sa joace atatea meciuri. El ar trebui sa fie bagat direct in finala si la sfarsit sa i se spuna cu cine joaca (evident pentru a castiga oricum). Eh, anul asta nu a fost sa fie. Socul turneului a avut loc cand/de la cine ne asteptam mai putin. Rafael Nadal a fost eliminat in Runda a 4-a de catre suedezul Robin Soderling.
Mi-a parut foarte rau, eu fiind evident, mare sustinator al spaniolului. Inevitabilul s-a intamplat. Si ceea ce nu au reusit jucatori precum Federer, Murray sau Djokovic, a reusit acest surprinzator suedez. Sa-l invinga pe numarul 1 mondial pe zgura de la Paris!

Nu comentez mai mult asupra acestui aspect. Urasc atunci cand vad o finala de Grand-Slam in care nu se confrunta Nadal si Federer (e cam aiurea sa gandesc asa, dar ce pot face? asta e sentimentul care ma incearca tot timpul) , dar pe de alta parte a fost o buna ocazie sa vedem un Roger Federer foarte in forma - un Roger Federer care scapat de rivalul sau, avea o sansa unica sa invinga la Paris.
Soderling, care-l eliminase pe "regele zgurii" - a aratat ca nimic nu a fost o intamplare si si-a facut drum pana in finala unde-l astepta chiar elvetianul.



Partida in sine nu a avut un istoric. Soderling fie era obosit, fie nu-si regasea forma, fie pur si simplu a fost depasit de miza. Pentru ca Federer a zburat pe zgura pariziana. A invins cu un fulgerator 3-0 la seturi si a cucerit singurul trofeu de Grand-Slam care-i mai lipsea. Din acest moment, Federer a intrat intr-o galerie selecta de mari legende ale tenisului. Unii zic ca e cel mai bun din istorie. Trofeele si statisticile confirma asta. Poate ca e, daca nu cel mai mare, categoric unul care oricum nu va fi uitat vreodata.
Soderling va ramane si el in istorie pentru ca i-a provocat lui Nadal cea mai grea infrangere de pana acum.



La feminin finala m-a lasat rece. Atat Kutsnetsova cat si Safina mi se par foarte neinteresante. Surorile Williams au fost scoase relativ lejer. Ivanovic a aratat inca o data ca e inconstanta iar Sharapova, revenita dupa o absenta de 9 luni - a aratat ca mai are mult de munca pana va ajunge la forma ei maxima.
Surpriza placuta a fost insa romanca Sorana Carstea. Stiam de ea ca are un potential imens. Nu o data auzeam de victoriile si ascensiunile ei in clasamentul ATP. Are doar 19 ani si performanta ei de anul asta a impresionat pe toata lumea. A ajuns pana in sferturi, dupa ce in optimi a reusit o victorie superba in fata Jelenei Jankovic. Din cate stiu eu nu e pentru prima data cand Sorana a batut-o pe sarboaica. Acum un an si ceva auzeam ca cele doua se infruntasera pe o suprafata hard in Cupa Davis Feminin sau asa ceva, si desi Serbia castigase, Jankovic fusese invinsa de (pe vremea aceea) de o necunoscuta...Sorana era aceea.
De acum jucatoarea romanca nu poate decat sa ne arate evolutii tot mai bune. Ne-a aratat ca are talent si potential. Mai ramane sa-si imbunatateasca conditiile de concentrare si eu o vad intrand in elita WTA-ului. Deja se apropie...este locul 27 in momentul de fata.



Per total a fost un French Open foarte interesant. Am avut multe surprize, placute si neplacute - categoric nu ne-am plictisit. Tenisul ramane un sport imprevizibil si spectaculos unde nimic nu este ceea ce pare a fi. Chiar si atunci cand avem dueluri previzibile, nici atunci nu ne lipsesc surprizele. Iar cand avem eliminari neasteptate si jucatori noi aflati in prim-plan. Eh, si atunci este aproape la fel de interesant de urmarit.

duminică, 7 iunie 2009

Am fost la vot !

Si uite ca azi am fost si am votat si eu pentru prima data-n viata. Palpitant ce pot sa zic...Bineinteles ca nici in momentul in care am intrat in cabina de vot nu aveam habar pe cine pun stampila, dar hey! eu eram acolo. Am stat vreo 2 minute, am citit cine era pe listele alea. Am vazut ca pe unii ii cunosteam (prea bine, apar non-stop la tv) si de altii nu auzisem in viata mea. Si cand a venit momentul, am votat cu...dar ce credeti ca va spun? Sa zicem ca a fost ceva neconventional, oricum.

Simpatice doamnele care se ocupau cu hartiile pe acolo! S-au prins de cand m-au vazut ca votam pentru prima data.

Acum in ceea ce priveste candidatii, ce putem spune? Clasicul "toti sunt o apa si-un pamant" merge de fiecare data. Nu cred ca unul ar merita sa intre in Parlamentul European pentru ca nu cred ca vreunul ar avea in minte interesele tarii ca prioritate.
Nu putem vota toti coruptii, asa cum nu putem vota toate pitipoancele analfabete sau batraneii idioti care se razgandesc cu privire la orice. Sa alegi raul cel mai mic, asta nu prea exista. Nu exista cineva care sa aiba ca obiectiv interesele Romaniei cand actioneaza. Astfel de oameni nu reusesc sa ajunga macar pe buletinele de vot. Daca reusesc, cumva se face ca mentalitatea le este modificata, si ajung fix ca cei pe care oricum nu vrem sa-i votam. Are sens ce zic?

Na, acum nu le am eu absolut deloc cu politica, asa ca opiniile imi sunt formate strict pe ceea ce traiesc sau citesc/aud(MB) din ziare. Culegi o informatie de-aici, una de-acolo si iti faci o mentalitate. Buna, rea - e a ta - si asta conteaza cel mai mult.
Cat despre vot, putin imi pasa ce fel de drept constitutional este el. Cert e ca prin intermediul lui ar trebui sa-ti exprimi alegerile. Trist este ca in ultima vreme pe buletinele de vot ale romanilor nu se afla alegerile lor ci a altora. Deci ajung altii sa gandeasca in locul nostru.

E ca si cum eu ti-as cere capsuni dar tu imi aduci mere si pere si ma pui sa aleg. Cam asa zic eu ca e si cu votul. Unii renunta la capsuni si aleg ce le place mai mult dintre mere si pere. Altii renunta de tot la fructe. Ficare dupa cum simte si dupa cum vrea.
Pana una alta la varsta mea nu o sa-mi mananc neuronii cu niste chestii pe care oricum nu le pot schimba. A fost amuzant totusi sa merg, sa votez si...la final m-am simtit mai emancipat.

Mi-a lipit si abtibild din ala pe spatele buletinului...foarte misto!

Nationala Romaniei

A fost mare tam-tam de cand Razvan Lucescu a preluat nationala. Echipa oricum a facut praf calificarea (duh, penultimul loc) dar e cel putin interesant sa vezi ca ai un antrenor nou care nu se sfieste sa nu convoace pseudo-talente (Nicolita, Cocis, Codrea - ar fi un exemplu) si sa cheme tot felul de jucatori interesanti.

Din punct de vedere al jocului, nu mi-a placut ce a jucat Romania aseara. Mi s-au parut destul de chinuiti si lipsiti de idei concrete. Dar mi-a placut lotul. Sapunaru! Baiatul asta e titular la FC Porto...si jucase destul de bine cu Manchester in Liga Campionilor. Tibi Ghioane - titular meci de meci la Dinamo Kiev. Apostol - tin minte cand mai mergeam si eu pe la meciurile Farului si il vedeam jucand. Era un jucator destul de constant. Intre timp a ajuns la Urziceni, a luat campionatul si iata-l si la echipa nationala! A jucat binisor si aseara, dar a luat foarte multe trante (asta pe langa capul spart). Si au mai fost cativa...Ideea e ca a parut ca o nationala foarte fresh si mult mai interesanta de urmarit.

Contrar unor asteptari, Lucescu Jr. nu a facut minuni si nici inovatii tactice, dar echipa a castigat (1-0) si desi suntem de rasul grupei, parca epoca lui Piturca pare ceva mai indepartata. Poate ca in sfarsit nationala are un selectioner care face echipa dupa evolutii si nu dupa favoritisme.
Avem totusi o grava problema cu atacul - si anume ca nu avem unul. Marica e un tip cu foarte mult potential, pacat ca e un lenes - daca n-ar fi stat degeaba in ultimii 2 ani la Stuttgart, poate ca acum era undeva mai sus ca forma si ca faima. In rest suntem zero barat. Danciulescu are o varsta, M.Niculae a ramas vesnica speranta si tot asa...

E un pic trist ce se intampla cu aceasta echipa dar schimbarile apar. Incet dar sigur.

Astept sa se termine de tot campionatul si o sa comentez asupra acestui minunat(cu ironia de rigoare) sezon al Ligii I care mai are o etapa pana la final.

joi, 4 iunie 2009

Carnetul de sofer, take 2

Tot haosul a inceput undeva in februarie. Nu ca m-as plange, dar din momentul ala si pana acum o luna si ceva, timpul meu liber a fost nul. Nu ca as fi stat mereu cu "Codul Rutier" (cacofonie intentionata) in brate invatand, sau as fi stat la volan 24/7...dar mereu sentimentul asta de apasare care-mi spunea ca eu fac scoala de soferi - nu ma lasa in pace. Era ca si cum adanc in creier as fi avut un pitic care dansa step irlandez. Exact asa se simtea.

Nimic nu e mai rau decat sa mergi la orele de traseu si sa nu-ti iasa anumite chestii. Te descurajezi, te enervezi. In momentul in care instructorul iti mai taie o ora din lista, tu stii ca te apropii mai mult de examen. Asta te streseaza un pic, avand in vederea ca ai senzatia ca tu mergi din ce in ce mai rau. E o impresie falsa - la fiecare lectie inveti, te perfectionezi, greselile pe care le comiti nu fac altceva decat sa te ajute pentru sedinta urmatoare. Si tot asa...

Si a venit momentul in aprilie sa dau sala. Emotii mari...mai mari decat as fi avut (in mod normal) la traseu. Dar am luat. Si eram tare mandru de mine. Circumstantele nu erau cele mai favorabile. Era aglomerat, eu obosisem asteptand la cozile interminabile din salile de examen. Ideea e ca reusisem totusi. Raspunsesem la 22 de intrebari din 25. Mai ramasese una. Si ce arogant am fost eu cand am dat-o pe ultima la misto. Ce-mi pasa? Doar trecusem, nu?
La traseu am picat. Inexplicabil as zice - am facut o singura greseala - majora, ce-i drept - si de-acolo s-a rupt firul. N-am fost in stare sa recuperez si am fost respins. M-a cuprins o depresie foarte ciudata. De fapt, cred ca era mai mult ciuda decat depresie. Ciuda pentru ca ratasem examenul pe un traseu foarte simplu si neaglomerat(la vremea respectiva). Cand mai urma sa dau eu examen, avea sa fie aproape de vara. Statiunea Mamaia (acolo unde da toata lumea in Constanta) avea sa fie un musuroi de furnici incepand cu luna mai. Eh, ce as mai fi putut face.

Saptamana trecuta am fost sa dau din nou sala. De data asta a fost o experienta de proportii dramatice. Ca intr-un film de foarte proasta calitate cu tensiune in exces. La primele 5 intrebari eu am dat "Raspund mai tarziu" - toate mi se pareau grele. La a 6-a si a 7-a am nimerit corect. La a 8-a am gresit...Disperarea mai cuprins un pic mai tarziu cand mai aveam de raspuns la 8 intrebari si gresisem deja de 3 ori (doar 4 greseli sunt permise). Nu stiu cum am reusit sa merg pana la capat. La ultima intrebare stiu ca o comisesem si pe a 4-a greseala. Am stat in ultima intrebare. Desi foarte banala, in mintea mea ea lua proportii astronomice. Dar daca nu e asa (raspunsul era mai mult decat firesc)? Daca e o smecherie? Daca incearca sa ma incurce? Pana la urma mi-am luat inima in dinti si calculatorul mi-a afisat - admis! (de fapt afisa "admins", dar ce mai conta?).
Trebuie sa spun, acum ca am scapat, ca tipii aia care dau cu pumnii in birou dupa ce gresesc o intrebare - sunt foarte haiosi. Deja sunt hilari cand spun ca e defect calculatorul sau cand se intreaba de ce s-a oprit testul dupa ce au gresit de 5 ori.

Ieri a fost vremea traseului - proba practica! Emotii imense. Dar deja era o chestie de orgoliu. Chiar nu era cazul sa ma gandesc la picat. Era timpul sa termin odata! Si cand a venit momentul, totul a mers aproape struna! Atentie in intersectie, depasiri fara emotii, parcare laterala facuta la centimetru, o mica neatentie la o iesire in interesectie dar in rest totul fusese perfect. Si am luat. Trebuie spus ca si politistul a fost deosebit in felul in care vorbea. Te linistea, te facea sa te relaxezi un pic si sa uiti de tensiune. Era prietenos, pus pe glume, relaxat...nu ca intepatul cu care dadusem prima data (nu ca m-ar fi dezavantajat respectivul). Asta a contat si m-am simtit in largul meu la volan. Si voila!

Deci da! Am carnet :D .

Dam o raita, careva? Ah, dar cine aduce masina?...

miercuri, 3 iunie 2009

Gimme Fuel, Gimme Fire, Gimme Something I Desire!

Am reusit! Am luat! Revin maine si cu povestea...Pana atunci...
Gimme an "M", gimme an "E", gimme a "T", gimme an "A", gimme an "L".
Fuck Yeah!





Metallica - Fuel