Încă o încercare

Wow...au trecut...5 luni! Simt că au trecut ani. S-a încheiat unul dintre cele mai epuizante capitole din viaţa mea, un capitol care m-a lipsit de un lucru foarte important care făcea parte din mine mai mult decât multe altele. Blogul.

Ce s-a întâmplat? Viaţa, I guess. Ultima dată când am scris mai serios pe-aici vă povesteam că m-am angajat ca tester la Electronic Arts. Primul meu job full-time a fost evident o provocare nu atât pentru mine ca individ ci şi prin prisma timpului liber care a devenit foarte limitat. În timpul verii lucrurile au stat destul de ok pentru că era munca şi atât. Problemele au venit odată cu facultatea. A trebuit să mă mut pe tura de noapte la EA pentru a putea să merg şi la cursuri. Socoteala mea nu a fost însă perfectă pentru că nu am putut trece pe tura de noaptea decât după o lună ceea ce înseamnă că facultatea a fost ca şi inexistentă pentru mine în Octombrie.

Iniţial nu am crezut că va fi o aşa mare filozofie. Am avut în trecut de multe ori momente când nu am ajuns pe la facultate şi nu a fost nicio problemă. Mă refer aici la anul II care a fost extrem de lejer, dovadă că Ştefan s-a culturalizat ca un prinţişor în perioada respectivă. Am crezut că cel puţin la început, anul III va fi la fel. Ţeapă. A început destul de brutal. Cursuri, seminarii, opţionale, practică pedagogică. La cea din urmă am renunţat dintr-o suflare. Nu mă gândisem deloc la ea când îmi făcusem planurile de a împăca facultatea cu munca şi pur şi simplu nu m-am dus. A rămas aşa. Un loose end de care nu cred că mă voi mai ocupa vreodată. Când am reuşit într-un final să ajung la cursuri...haos total. M-am găsit depăşit şi pierdut la toate capitolele de parcă lipsisem semestre întregi nu doar o lună amărâtă. Fiecare zi era o tortură pentru că oricât de mult sau puţin timp aş fi petrecut la facultate, întotdeauna ştiam că la ora 6 seara trebuie să fiu la muncă. Până la 1:30 noaptea. Simpla idee care-mi stătea pe creier şi care nu mă lăsa o clipă să mă relaxez m-a transformat într-un pesimist irascibil. Am fost de multe ori pe cale să cedez. Mi-am propus totuşi să continui cu munca până la sfârşitul contractului. În primul rând pentru că îmi plăcea în continuare ceea ce făceam şi-n al doilea rând pentru că banii (mulţi, puţini) nu erau de lepădat. Facultatea a trebuit cumva să stea pe plan secundar...până în luna decembrie.

Mi s-a propus prelungirea contractului pentru o perioadă destul de lungă. Alţii n-au avut norocul meu. Şi totuşi a trebuit să refuz... o decizie asupra căreia mă mai înjur şi acum. O fac mai ales când realizez că fiecare leuţ pe care-l cheltui nu este făcut de mine ci de mama, lucru care mă frustrează. Pentru că-mi găsisem un ritm şi o stare de minimă satisfacţie câştigând nişte bănişori ai mei, pentru mine. Mi-am dat seama totuşi că am ajuns prea departe cu facultatea ca să renunţ pe ultima sută de metri aşa că am luat-o pe drumul ăsta în speranţa că la vară mă voi putea întoarce la muncă.

Lucrurile la muncă au decurs încă de la început foarte ok. Am fost repartizat pe proiectul Need for Speed Most Wanted pe consola portabilă PS Vita. Jocul în sine era acelaşi care urma să apară pe toate celelalte platforme. Am învăţat multe pentru că am avut pe cine trebuie lângă mine şi la scurt timp am ajuns să mă simt foarte confortabil în postura de tester. Probabil cel mai triumfător moment a fost când lead-ul meu, într-un moment de mare încredere, mi-a permis accesul în grupul de mail cu cei din Anglia, cei care se aflau în legătură directă cu partea de producţie. N-aş spune că eram vreun tester minune doar că mi-am dat interesul şi le-am arătat superiorilor că am potenţial. Most Wanted a apărut în octombrie şi a obţinut recenzii pozitive. Meritat aş spune eu. Un joc frumuşel care nu s-a aflat şi nu se va afla niciodată în target-ul meu dar la care am ajuns să ţin...pentru că printre miile de nume de la credits...apar şi eu.

După ce am terminat cu NFS am fost luat la un alt proiect. Un 3rd person shooter ce va apărea în martie exclusiv pe PS3 şi Xbox 360. Produsul în sine nu mi-a plăcut foarte mult dar mi-a dat senzaţia să strălucesc la capitolul bug-uri. Am băgat multe bug-uri. După o lună pe proiectul respectiv am trecut pe tura de seară. Am ales să rămân pe acelaşi joc, să-mi fie mai uşor. Şi mi-a fost. Experienţa cu shooter-ul ăsta a fost iarăşi foarte de ajutor pentru că am învăţat grămezi de alte chestii. Din păcate nu m-am implicat în echipă la fel de mult pe cât mi-aş fi dorit pentru că de multe ori eram epuizat din cauza facultăţii şi a somnului tulburat de care mă "bucuram" noapte de noapte.

După ce am terminat munca m-am şi putut reîntoarce la Constanţa în vacanţa de Crăciun pentru prima dată după 6(!!!) luni. A fost fun ca pentru două săptămâni să nu-mi port eu de grijă. Eh...şi a început sesiunea...Oficial eu am terminat-o alaltăieri cu destul de mult succes, aş putea spune. Nu cred că mă paşte vreo restanţă şi îmi place să cred că am recuperat îndeajuns din materia pierdută în primele trei luni încât să simt că am rămas cu ceva folositor după acest prim semestru.

Cam asta e pe scurt povestea. Ce urmează? Păi semestrul doi presupun. Şi licenţa :) Îmi voi scrie licenţa pe Shakespeare on Film cu tema războiului ca element central. Filmele/piesele pe care le-am ales sunt Coriolanus, Macbeth şi Henry V. E un subiect fun pentru mine şi sper să am spor să iasă ceva frumos. Mă aşteaptă un număr de concerte mişto...am bilet la Rock the City unde-i voi vedea pe Bullet for my Valentine şi Trivium (şi Rammstein...dar nu mă dau ei pe spate). Înaintea lor o să mă duc totuşi să-l ascult pe zeul chitarii - Joe Satriani şi sper eu, pe Trooper, care-i vor avea în deschidere pe Iris (aşa cum merită fiecare). Cărţile, muzica şi jocurile stau la rang de cinste şi abia aştept să împărtăşesc pe-aici cu ce mă mai delectez.
Nu ştiu dacă ritmul la scris va fi acelaşi. Nici eu nu mai sunt acelaşi aşa că de multe ori voi lăsa blogul pe plan secundar. Dar nu-l voi abandona complet. Nu încă, cel puţin :)

În speranţa că până la următorul post nu vor mai dura alte cinci luni,
Mă înclin.

ŞG