Game of Thrones (rpg)

Fiindcă sezonul 2 din ceea ce a devenit serialul meu preferat (acum că House s-a încheiat definitiv) se apropie de final şi pentru că am citit deja toate cărţile lui George R.R. Martin din seria Cântec de Gheaţă şi Foc, cred că e evident că următoarea mişcare era...un joc!

Nu ştiu exact de ce a bătut GRRM palma cu aceşti Cyanide Studios pentru o serie de jocuri inspirate din seria sa de cărţi. Dosarul de alte creaţii nu prea-i recomandă. Sunt un studio european la început de drum şi mai au foarte mult de muncă până la a ajunge la nivelul altor companii din Europa care chiar au reuşit pe piaţa jocurilor video. Toamna trecută a ieşit un real-time strategy numit A Game of Thrones şi a trecut cât se poat de generic peste piaţa suprasaturată de jocuri-vedetă în acea perioadă. Pe majoritatea le-am prezentat şi eu în recenziile trecute. RTS-ul a trecut şi pe lângă mine fără să mă impresioneze în vreun fel. Nu ştiu dacă am pierdut mai mult de două ore în faţa lui. Chiar şi-aşa, jocul nu a convins pe nimeni, nici măcar pe gamerii ceva mai răbdători ca mine.

Când am auzit că va ieşi un RPG, nu am putut să nu fiu încântat. Pe lângă faptul că rpg-urile reprezintă (probabil) genul meu preferat, este de asemenea şi singurul tip de joc în care universul Song of Ice and Fire chiar ar putea străluci. La scurt timp după apariţia mult-lăudatului The Elder Scrolls V - Skyrim, chiar mi-am imaginat un mod masiv care să dea naştere Westeros-ului şi nu numai. Şi încă trăiesc cu speranţa că undeva cândva, nişte modderi pasionaţi de Skyrim şi Game of Thrones vor face ceva foarte frumos. Comunitatea Elder Scrolls nu a dezamăgit niciodată, asta e clar.

Dar să revenim la jocul nostru. Pentru că Cyanide nu sunt tocmai BioWare sau Bethesda, vă daţi seama că jocul ăsta are multe, multe probleme. Este departe de a fi un joc bun pe toate planurile. Din fericire pentru el, există însă nişte aspecte care merg minunat şi care reuşesc să te ţină lipit de monitor pentru ceva timp. Din păcate pentru Cyanide, review-urile au fost în general proaste. Doar Gamespot au fost mai indulgenţi.

Voi începe cu punctul forte - povestea. Scenariul jocului este scris chiar de George R.R. Martin şi se dezvoltă înainte de începerea primului volum din serie, mergând apoi în paralel cu acesta. Jocul ne pune în pielea a două personaje inedite şi versatile. Pe de-o parte vom juca cu Mors, un veteran al Rebeliunii lui Robert Baratheon, acum cantonat la Zid în Rondul de Noapte. Mai la sud trecem în spatele lui Alester Sarwick, un nobil supus casei Lannister care a părăsit Westeros după încoronarea lui Robert, devenind Preot Roşu şi devotându-se Zeului Roşu care ne intrigă şi pe noi în sezonul 2 din serial. Intriga se învârte în jurul unor manevre făcute de Jon Arryn şi toate strădaniile lui Cersei Lannister de-ai pune capăt. Desigur că dacă n-aţi văzut serialul sau n-aţi citit cărţile, atunci toate astea nu vă vor spune nimic.

Fără să mai divulg altceva, vă spun că povestea jocului este excelent scrisă şi răsturnările de situaţie sunt tipice unui roman marca George Martin. Se simte, se vede, e de la tatăl lor.

Să trecem la gameplay. Cyanide au încercat să imite concomitent câteva jocuri, încercând să ne păcălească şi să ne facă să credem că au reuşit cumva să inoveze genul. Avem camera ce ne dă perspectivă asupra jocului peste umărul stâng al personajelor, exact ca în Mass Effect. Roata de conversaţii este de asemenea luată frumuşel din seria celor de la Bioware. Când ajungem la partea de luptă, brusc jocul vrea să fie Dragon Age sau Knights of the Old Republic. Din nou...Bioware. Avem posibilitatea de a încetini jocul până la un slow-motion (în timp ce în jocurile BW opream timpul cu totul) şi de a da ordine personajelor şi a coordona cât mai bine bătăliile. Foarte, foarte asemănătoare. Din păcate nu funcţionează la fel de bine.

Animaţiile de luptă sunt ţepene şi mult prea iuţi încât nu ai ocazia să stai să le admiri atunci când le faci. În plus, faptul că jocul te obligă ca la fiecare abilitate selectată să încetineşti timpul, asta fură mult din momento-ul acţiunii şi mai ales că unele lupte nu sunt aşa tensionate...începe să apară inevitabil plictiseala.
Partea de customizare a personajelor este făcută destul de drăguţ, asemănător cu Dragon Age, dar au băgat şi nişte idei foarte frumoase legate de un soi de calităţi care aduc de la sine şi nişte slăbiciuni. Putem să selectăm ce fel de luptător să fie cei doi eroi. Mors poate avea vreo 3 clase diferite, clasice genului RPG. Alester poate fi Water Dancer, lucru destul de cool pe hârtie dar care nu arată prea spectaculos în joc.
Sistemul de looting este destul de redus şi de generic dar sunt nişte momente drăguţe în care putem descoperii o armă surpriză sau o armură.

Grafica...of, of, of. Grafica este foarte slabă pentru 2012. S-ar putea să fie prea slabă chiar şi pentru 2006. Nu ştiu de ce am impresia că Oblivion arată mai bine. Deşi jocul a început să fie produs cu mult înainte de a exista măcar serialul, au oprit probabil producţia, şi când s-au reapucat au făcut la repezeală modelele unor personaje după actorii din serial. Din păcate sunt făcuţi destul de slab. Din ce am apucat să văd până acum, modelele lui Mormont, Cersei şi Varys aduc cu originalele din serial dar în modul ăla bizar de la Fifa 2007 - seamănă dar tot arată ciudat.
Cei doi protagonişti sunt făcuţi cu mai mult simţ de răspundere şi arată mai bine decât 90% din restul jocului. Mors are şi un câine companion (un fel de omonim pentru un lup străvechi dar...mai naşpa) care are modelul copiat (prost) din Dragon Age. Arată ca o javră neîngrijită şi bătută de soartă care e posibil să fi fost la un moment dat prin Dragon Age...până au dat darkspawnii peste el. Şi l-au mâncat. Apoi a ajuns în jocul ăsta.
Peisajele, oraşele...arată ok de aproape dar camera este atât de claustrofobică încât nu poţi să admiri nimic. Te uiţi doar în jos şi în faţă.

Şi deşi nu e cu nimic pretenţios la grafică, jocul este optimizat destul de prost, având momente când efectiv sughiţă şi sacadează fără nicio explicaţie. Sunetul o ia şi el razna. După un restart al jocului, lucrurile s-ar putea să meargă perfect.

La capitolul acting, lucrurile sunt amestecate. Actorii care-i joacă pe Mors şi Alester au momente când îşi fac treaba foarte bine şi momente când strângi din dinţi la câte-o replică bună spusă mizerabil. E ca şi cum ai auzi-o pe Adela Popescu jucând Hamlet. Restul sunt destul de mediocrii şi dacă nu deranjează urechea cu intonaţia proastă şi lipsită de sentiment...e bine. Şi e păcat, că replicile sunt ok în sine.
Varys este jucat de Conleth Hill, actorul din serial şi pentru câteva minute dă clasă tuturor cu nişte replici extrem de banale. Dar apare destul de puţin.
Coloana sonoră parcă nici nu există. Asta cu excepţia intro-ului, acelaşi ca în serial.

Este greu să-ţi placă jocul ăsta dacă eşti critic din fire sau pur şi simplu n-ai răbdare pentru nişte gafe comise de producători. Jocul efectiv îţi face semne şi-ţi zice că e făcut de o companie mică cu buget redus dar uneori mai uită şi începe să-şi facă treaba cu ce ştie mai bine. Apoi şi-aduce iar aminte şi iar dă în gropi.
Eu l-am jucat o bună bucată şi-l voi termina, fascinat fiind de poveste. Fiind vorba de Game of Thrones, pot fi iertător cu greşelile grosolane prezente în joc dar restul lumii nu prea a fost, dovadă notele slabe primite.

Din păcate la un joc nu poţi să iei în considerare doar povestea ci un întreg format din mai multe aspecte. Game of Thrones este un rpg cel mult decent, cu o poveste peste medie şi cu multe, multe probleme la celelalte capitole. Uneori face lucruri bune dar ţine din constant să-ţi amintească totuşi că vorbim de un joc mediocru.

De dragul lui George R.R. Martin, GoT primeşte de la mine 7 / 10.
Dacă n-ar fi fost el, s-ar fi situat undeva la un punct jumate mai jos.