Call of Duty : Black Ops

Şi hai şi cu ultimul shooter de pe lista de priorităţi. Cel mai enervant şi dezamăgitor a rămas evident la urmă. În plus, cred că mi-au ajuns atâtea împuşcături pentru ceva timp.

Black Ops a fost titlul Call of Duty al anului 2010 şi a intenţionat să fie un soi de urmaş spiritual a lui World At War, fiind dezvoltat de încântătorii Treyarch care au făcut din nou o treabă mizerabilă cu optimizarea. Şi ne dăm seama de asta încă de când intrăm în joc. Intro-urile cu logo-urile producătorilor şi distribuitorilor sacadează aşa de rău încât am crezut că m-am întors cu 6-7 ani în urmă la primul meu PC - un Pentium II bătut rău de tot de soartă.

Meniul jocului încearcă să fie captivant şi să te introducă direct în atmosfera tensionată a poveştii, reuşind în mod excepţional să sacadeze doar şi pentru a intra în setări. Când am văzut că nu se poate, m-am pus pe descărcat şi aplicat patchuri. Situaţia s-a îmbunătăţit considerabil dar în timpul jocului avea loc o fragmentare ciudată care arăta bizar pentru că apărea o dată la 10-15 secunde. Pentru un scurt timp jocul rula decent şi apoi sughiţa brusc. L-am lăsat deoparte şi am jucat Modern Warfare 3 care n-a avut nicio problemă serioasă.

M-am întors asupra acestuia abia după ce am aplicat nişte pastă termoconductoare nouă pe bravul meu procesor. Şi a renăscut. Mergea impecabil. Mai puţin intro-ul care făcea la fel de oribil ca la început şi cinematic-urile de dinainte de fiecare nivel. Toate erau imposibil de urmărit din cauza sacadării enervante şi inexplicabile. Şi să nu mai zic de timpii uriaşi de încărcare. E incredibil cât putea să dureze să înceapă o misiune. Cred că aşteptam 5 minute cu un ecran alb în faţă. Asta la 4 gb de RAM. Şi apoi alte minute pierdute în zadar când încercam să ies din joc. Am ajuns să folosesc tot timpul Ctrl-Alt-Del pentru a economisi timp. Inadmisibilă optimizare pentru un joc de aşa pretenţii, a scăzut chiar sub varza care era deja World At War, în contextul în care seria Modern Warfare a mers impecabil chiar şi fără pastă termoconductoare. .În joc însă, totul a mers strună în cele din urmă.

Black Ops ne spune povestea lui Alex Mason (jucat de Sam Worthington din Avatar), agent CIA ale cărui abilităţi îl fac un om de bază pentru Unchiul Sam în conflictul tot mai apăsător iscat sub numele Războiului Rece. Mason participă la Invazia din Golful Porcilor unde încearcă să-l asasineze pe Fidel Castro. Este însă capturat şi trimis într-un gulag (Volkuta) unde-l întâlneşte pe mai vechea noastră cunoştinţă din World At War - Vladimir Reznov (jucat de Gary Oldman). Împrietenindu-se cu Reznov, Mason află de o conspiraţie la nivel înalt (evident) a unui rus diabolic (ce original!) ce doreşte să distrugă cu desăvârşire SUA. Mason evadează din Vorkuta şi în urma unei întâlniri cu preşedintele Kennedy la Pentagon, porneşte după urmele lui Dragovich, rusul cel rău şi ai celor doi acoliţi ai săi - Kravchenko şi Steiner.

Misiunile ne duc în diferite perspective, de la Mason la Hudson (Ed Harris), un alt agent CIA şi chiar la Reznov. Prin ochii rusului vedem şi cum sfârşeşte Dimitri Petrenko, personajul nostru sovietic din World At War.

Călătorim într-o grămadă de locaţii -  Cuba, Vietnam, Laos, Rusia etc. În Vietnam avem o secvenţă absolut memorabilă în care navigăm pe un fluviu cu o barcă înarmată solid, împărţind moarte şi distrugere în jur în timp ce coloana sonoră ia prim-planul cu geniala Sympathy for the Devil a celor de la Rolling Stones. Un moment scurt dar deosebit de reuşit! Avem desigur parte de multe momente epice de acţiune, în aer, în apă, pe sol şi în subterane, fiecare atent aleasă şi creată ca să facă din Black Ops o experienţă versatilă.
Nu sunt multe de comentat la gameplay pentru că nimic nu s-a schimbat. La fel şi la partea sonoră, avem nişte actorii de rang înalt care sunt cât se poate de credibili şi nişte arme care ne trimit înapoi în era Războiului Rece.

Grafica mi s-a părut un pic ştearsă dar s-a potrivit binişor cu întregul context istoric. Au existat şi câteva blocări şi bug-uri extrem de iritante care împreună cu timpii ăia de încărcare au făcut din Black Ops o experienţă destul de iritantă.
Nu a ajutat prea mult nici desfăşurarea generică a acţiunii. Deşi povestea din spatele jocului este poate chiar mai bună decât ce am văzut în seria MW, nu mi-a plăcut deloc atitudinea ostilă orientată spre ruşi care au fost făcuţi să arate a băieţi răi şi americanii să pară a fi nişte eroi şi nişte martiri, lucru departe de realitate.

La sfârşit jocul bagă o răsturnare ala Fight Club şi încearcă să ne şocheze. Nu prea îi iese pentru că deznodământul e oricum acelaşi şi nu afectează ansamblul cu nimic. Dar intenţia a fost drăguţă.

Mediocritate. Cam ăsta-i cuvântul de bază. Black Ops este mai generic decât alte titluri Call of Duty deşi tema avea un potenţial mare la capitolul poveste şi acţiune. Îşi face treaba la partea de shooting dar nimic mai mult. Are în schimb mari probleme tehnice care nu pot fi trecute cu vederea prea uşor şi care ruinează experienţa finală a jocului.

7 / 10

Acum să vină The Walking Dead, Episode 2 ; A Game of Thrones (RPG) şi Diablo III. Hurah!