Portal 2

Spuneam in ultimul meu review ca ma bucura aparitia unui joc precum Portal 2 care prefera sa puna accent pe gameplay si poveste in loc sa bage enspe mii de pixel shaderi in motorul grafic si sa-l faca de ultimul racnet fara a mai avea si altceva deosebit.
Portal 2 vine ca o gura de aer proaspat intr-o perioada in care parca ne-au invadat jocurile cu cerinte absolut aberante. Ba mai mult, avand si o optimizare excelenta, creatia celor de la Valve da o lectie importanta multor jocuri la capitolul calitate printr-un motor grafic frumos care ruleaza confortabil si pe sisteme mid sau low, printr-un gameplay inovat chiar mai mult decat in prima parte si o poveste de toata frumusetea condimentata cu doze sanatoase de umor.

Da, unul dintre cele mai fermecatoare aspecte vizibile la primul Portal era umorul negru ilustrat prin prisma robotului GLaDOS. Acest aspect imbunatatea experienta si-asa spectaculoasa a jocului.
Dar gustul banilor a ajuns si la Valve. Socati (probabil) de succesul neasteptat incasat de primul joc (care a fost facut de o parte a firmei, ca un produs bonus in care nu s-au bagat foarte multe resurse) producatorii au implicat toata compania pentru acest sequel, au acordat o atentie mai mare detaliilor si au insuflat ceva mai multa grandoare in cadrul in care se desfasoara jocul. Era de asteptat avand in vedere ca Portal nu era decat o bijuterie ascunsa, un diamant neslefuit. Portal 2 este stralucitor si din fericire n-a pierdut esenta care si-a facut predecesorul atat de faimos.

Ok, in prima parte jucam in rolul lui Chell, o tipa ce trebuia sa treaca printr-o serie de experimente stiintifice, rezolvand puzzle-uri cu ajutorul unei asa-numite portal-gun care putea crea o conexiune intre doua portale deschise oriunde era posibil. Am explicat mai precis cum functioneaza minunatia in primul review, nu mai insist. Eroina reusea sa rezolve puzzle-urile si sa scape cu viata din probele tot mai ucigase ce ii erau puse dinainte de celalalt personaj al jocului - robotul GLaDOS care in cele din urma sfarsea virusat si distrus(aparent).

Partea a doua ne pune tot in persoana bietei Chell care pare din nou prinsa intr-o imensa facilitate Aperture Inc. si va trebui sa treaca inca o data prin niste probe grele folosindu-se de portal-gun.
Un nou personaj a fost introdus - un robot pe nume Wheatley care va reprezenta mare parte din umorul jocului. Portal 2 aduce mult mai multe puzzle-uri decat predecesorul sau. Daca pe primul l-am terminat in (sa zicem) 3 ore, 2-ul a durat ceva mai multisor de-atat. La capitolul puzzle-uri au fost introduse noi tehnologii care vor face jocul si mai amuzant. Totul se bazeaza pe foarte mult experimentat si evident...multa imaginatie.

Sunetul se pastreaza la fel de incitant, vocile sunt facute excelent (fiind 4 personaje in tot jocul) iar povestea in sine te mentine interesat prin prisma momentelor usor creepy si prin umorul care de data aceasta nu mai este la fel de subtil ci mai degraba "in your face" ca intr-un film de actiune-comedie. Nu e rau, momentele amuzante nu au parut fortate si asta e cel mai important.

Singurul lucru care l-as avea de reprosat este faptul ca Portal 2 se intinde prea mult, s-ar putea sa intervina plictiseala la un moment dat pentru ca este un pic prea lung si prea repetitiv, problema de care Portal nu avea parte.
Dar nu ma intelegeti gresit, nu inseamna ca jocul asta trebuie evitat. Parerea mea (aceeasi fiind valabila si pentru primul) este ca oricine trebuie sa incerce sa joace minunatia asta pentru cateva ore de distractie si satisfactie in momentul in care rezolvati puzzle-urile. Va veti simti foarte mandri, promit.

Nota 9/10 !

Ah, si va las melodia din incheierea primei parti pentru ca este geniala. Cea de la sfarsitul 2-ului este parca un pic fortata asa ca v-o recomand doar pe-asta :)