duminică, 17 aprilie 2011

Patience (lack)

Cred ca e corect sa spunem ca in ultimii ani nu s-au facut exagerat de multe filme bune. Asta s-au m-am maturizat eu intr-atat incat nu mai pot digera orice. Concluzia mea e una singura - nu ma mai pot uita la filme! Nu mai am rabdare sa stau 2 ore sa vad ceva. Poate si pentru ca am vazut destule rebuturi, desi am avut grija sa-mi selectez cu atentie din filme. Mi se intampla de ceva timp, nu ma mai pot concentra incat sa urmaresc cu atentie actiunea cap-coada.

E posibil sa fie si din cauza ca urmaresc constant multe seriale. Am ajuns la un numar ametitor de seriale pe care le urmaresc. Spre exemplu, de curand am terminat toate cele 5 sezoane din Dexter. Si culmea ca problema de la filme nu se aplica si la seriale. Ok, un episod are 40+ minute. Dar sunt in stare sa vad si 3-4 la rand la un serial. La un film e posibil sa adorm.

Si acum intrebarea mea este - am devenit eu ciudat (ceea ce n-ar fi neaparat o noutate) sau pur si simplu calitatea filmelor din ziua de azi scade pe cand sunt in acelasi timp gramezi intregi de seriale bune? Care-i adevarul? Eu vad lucrurile in felul urmator. Filmele tip blockbuster care in mod evident ar purta in acelasi timp si eticheta de "ieftineala" din punct de vedere artistic incearca foarte mult sa para serioase si mature, de parca ar vrea sa ascunda ca nu e decat un SF ieftin si plictisitor cu un actor cunoscut si o tipa sexy (da, TRON, ma uit la tine acuzator).
Iar filmele serioase indeplinesc mai multe cerinte artistice incearca sa fie si ele mai "classy" decat e nevoie, probabil pentru a crea o groapa intre ele si ieftinelile de care am scris mai sus. Makes sense?

Astfel ca filmele fun, isi pierd din savoare datorita excesului de "efort" iar filmele "grele si bune" sunt atat de grele incat devin foarte greu de urmarit. Sa va dau doua exemple. A scris Anca despre Oscaruri acum ceva timp si am remarcat cateva titluri interesante pe care ulterior le-am luat si le-am urmarit. Las la o parte 127 Hours pe care l-am vazut de doua ori si mi-a placut pentru ca pe langa ca e scurt are multa atmosfera si te lasa cu un sentiment ciudat si puternic. Insa sa luam The Town si Winter's Bone. Foarte bune, amandoua. Din categoria "grele". Desi mi-au placut si sunt in esenta niste pelicule de o calitate ridicata, mi-au trebuit 4 zile sa le vad. Doua cu doua. Tocmai din cauza "greutatii".
In niste conditii asemanatoare, am dat gata aproape 2 sezoane intr-o saptamana la Dexter.

So...what's going on? Vi s-a intamplat vreodata asa ceva?

3 comentarii:

Anca G. spunea...

Da. Chiar mie:))
Zilele astea m-a chemat maică-mea la Hereafter dar eu n-am rezistat decât o jumătate de oră. Pe urmă, am făcut rost de el și m-am uitat până la sfârșit. Verdictul? E foarte bun (poate aici are o contribuție și Matt Damon), dacă reușești să treci peste senzația de ”un pic de somn nu strică” pe care ți-o lasă pe parcurs.

Rakis spunea...

Depinde și ce vrei de la film. Dacă il iei ca pe un mijloc de relaxare sau o experiență plăcută nu e de mirare că adormi (ultimate relaxation, nu-i așa?).

Altfel, dacă vrei mai mult decât atât poți face asta: de exemplu dacă un film ți se pare foarte interesant, ideile sunt bune dar să zicem pe la mijloc povestea începe să scârțâie și scenariul e cam confuz concentrează-te pe detalii tehnice. Observă mișcările camerei, modul în care sunt așezate în cadru obiectele, tipul de sunete care se aud și ce rol au etc etc

Un film nu înseamnă doar poveste, mers din A în B trecând prin C - iar marii regizori știu asta, chiar și cei care nu vor neapărat să facă un film dificil cum sunt cele ale lui Tarkovsky.

E la fel ca și un solo complex de chitară. Poate avea o parte melodică, înceată și foarte comprehensibilă iar apoi se poate avânta brusc într-o avalanșă vitezistă de elemente tehnice care totuși au sens dacă privim întreaga creație.

Pe de altă parte, filmele din ziua de azi se încadrează destul de bine în ceea ce zici, ori sunt prea comerciale ori prea încărcate de substraturi și ascunzișuri.

Dar nimic nu te oprește să nu faci un pic de cercetări și să iei filmele majore ale anilor 60, 70, 80 și din categoria ”grea” și din categoria entertainment. De altfel, granițele erau mai mici între cele două extreme și numai așa s-a scris istorie în domeniu.

Prea multă lume cunoaște doar partea ”whoring” a cinematografiei. Ar fi cazul ca oamenii să descopere și frumusețea din spatele miturilor că un film artistic este întotdeauna ambiguu și confuz ;)

Sugestii: Jacques Tati, Stanley Kubrick, Ingmar Bergman, Hitchcock, David Lynch, Jean-Luc Godard, Frederico Fellini si pentru amuzament: Sergio Leone

Stephen G. spunea...

Ca o coincidenta, inainte sa dai comentariul asta, ma uitam la Spartacus-ul lui Kubrick :) Am mai vazut de la el Shining dupa King, dar nu mi-a placut foarte mult in contextul in care romanul se afla intre preferatele mele.

Si am bifat si "Calauza" lui Tarkovsky acum ceva timp. Culmea, n-am adormit.

Dar ai dreptate, ar trebui s-o las balta cu filmele recente si sa fac o incursiune inapoi in timp.
Thanks a bunch for the names.