Daca urmariti serialul Dexter, veti stii ca personajul principal are o vorba cand vine vorba de "pasiunea" lui, referindu-se la "pasagerul sau intunecat" pe care uneori il elibereaza si atunci poate fi el insusi.
Asa am realizat ca sunt si eu de fiecare data cand merg la un concert metal, unde rockareala e maxima - urlete, plete, headbanging si mult zgomot.
Nu e vorba ca in restul timpului ma prefac ca as fi altcineva, dar parca simt mai mult cine sunt in astfel de momente.
Arenele Romane au fost o locatie potrivita pentru un concert de calibru mediu. Sunt convins ca exista multi oameni care iubesc cele doua formatii finlandeze dar nu vad ca vreuna dintre ele (sau chiar impreuna) sa umple ceva mai mult de-atat. Asta insa nu ia nimic din clasa celor doua trupe senzationale care au performat aseara.
Cum spuneam, arena foarte lejera, scena mica dar cocheta, lumini dragute (evidentiate mai mult la CoB), atmosfera placuta. A fost plasat un cort deasupra in caz de ploaie. Nu a fost nevoie, toata ziua si noaptea fiind foarte frumos si cald.
Pe la 7:30 a urcat pe scena opening-actul in persoana trupei Machinae Supremacy despre care nu stiam mare lucru si care nu m-au impresionat prea mult. Acum aflu ca sunt suedezi. Ca stil eu i-as fi categorisit drept alternative metal. Sau ceva pe-acolo.Pe langa tobe, chitari si voce, piesele lor aveau integrate si un sintetizator care nu mi-am dat seama daca era live sau inregistrat. In fine...au cantat vreo 6 piese si au coborat.
Staff-ul s-a miscat repede pentru a face loc pe scena primei trupe pe care vroiam sa o vedem.
Here we go...
Ensiferum au inceput in stilul caracteristic, cu un intro domol. Membrii trupei au intrat pe rand pe scena - cei 4 barbati la bustul gol, evident - ca niste veritabili vikingi si domnisoara Emmi Silvennoinen (care purta tricou :) ). In sfarsit am vazut cum arata la fata tipa, avand in vedere ca in inregistrari n-o poti zari decat facand headbanging.
Janne la tobe, Sammi la bass, Markus la chitara si Petri voce+chitara au dat drumul la aproximativ 45 de minute de folk/viking-metal de prima mana. Cu un urlet demn de stramosii lui, Petri a dat startul cu From Afar, de pe albumul omonim. Oamenii au stat prea putin la vorba continuand fulminant cu Token of Time care este o bijuterie de piesa de pe primul album. Incantatoare sonorizare! Chitarile, clapele si vocea, toate suna excelent, asta pe langa tobe si bass, desigur :) A urmat Into Battle destul de cantabila pentru ca publicul sa li se alature la anumite pasaje.
Next stop : Twilight Tavern! Alta minunatie de pe ultimul album. Nu pot sa nu admir atitudinea trupei pe scena, relaxati, spectaculosi cu mult chef de cantat. Au mai urmat Ahti si Guardians of Fate care aveau sa paleasca in fata epicului cantec Lai Lai Hei de 7 minute. Am fost surprins sa vad persoane care stiau pasajele in finlandeza. Now that's cool. Baietii (si fata) au terminat in stil mare cu Iron si au incheiat un show scurt dar intens. Inca o data vreau sa laud pe langa prestatia excelenta si sonorizarea care a fost cea mai buna din toata seara. Ah, da si as fi vrut sa aud Treacherous Gods...n-a fost sa fie.
Pe la 21:30 dupa niste pregatiri prelungite incepe nebunia generala. The Hate Crew is here!
Children of Bodom !!! Apar pe rand Jaska la tobe, Janne la clape, Henkka la bass, Roopa chitara ritmica si... the one and only mothertrucker - Alexi Fuckin' Laiho. Au urmat o ora jumatate de urlete, solo-uri spectaculoase si headbanging.
Din pacate sonorizarea nu a fost cea mai inspirata, cel putin din pozitia unde am stat eu, la vreo 2 metri de scena, mai in dreapta. Toate instrumentele erau date foarte tare. Individual ele sunau destul de curat dar impreuna sunetul devenea cam muddy. Si vocea lui Alexi putea fi data un pic mai tare. A furat un pic din spectacol dar doar un pic.
Au inceput cu Not My Funeral, poate cea mai buna piesa de pe ultimul album (daca excludem coverul lui Eddie Murphy :) ) si nu au stat o clipa sa-si traga rasuflarea trecand mai departe la Bodom Beach Terror. Intro-ul bass/baterie face toti banii !!! Apoi intrarea chitarilor peste...material de headbanging, nu gluma.
La Needled 24/7 Alexi a parut mai mare decat e in realitate in momentul in care si-a facut chitara sa urle tragand de whammy bar. Un lucru e sigur dupa tot concertul asta, omul e un adevarat guitar god. Interesant si ca locul lui preferat de cantat solo-urile este chiar langa Janne la clape :).
Ugly, tot de pe Relentless Reckless Forever nu e cine stie ce, noroc cu rifful ala tip Megadeth de la inceput. O face indeajuns de interesanta cat sa nu te plictiseasca. Rountrip to Hell and Back am scris ca mi-a placut de cand am ascultat-o prima data, si nu s-a schimbat nimic - progreseaza foarte frumos si ramane in top 3 de pe ultimul material.
Un riff clape/chitara al naibii de genial deschide In Your Face! Ce piesa, dumnezeule ce piesa! Pe-aici am inceput sa-mi pierd vocea - Say one more word, I double-dare you, Bring it up. It's my world you're in it, it will take you down in a minute. I don't give a flying fuck motherfucker, I don't give a flying fuck!!!
A urmat Living Dead Beat de pe albumul Are You Dead Yet. Draguta dar as fi preferat title-trackul in loc, ar fi facut un tandem frumos cu In Your Face. Am mai avut si Children of Bodom care a trecut insa repede, fiind urmata de geniala Hate Me! Superb solo, superba melodie all together! La Bloodrunk am zis meh! avand in vedere ca nu-mi spune nimic materialul din 2008. Daaaar...am avut parte de un deliciu de piesa - Angels Don't Kill, probabil momentul meu preferat din seara (asta si pentru ca n-au cantat Silent Night, Bodom Night). Absolut fantastici au fost la Angels. - I hear the footsteps going by, watching myself slowly die, Sharp pains impaling through my heart...Slowly tearing me apart!
Au continuat cu Follow The Reapear (grozav!), Downfall (si mai grozav). Alexi ne-a zis noapte buna dar baietii s-au intors cateva minute mai tarziu cu Was It Worth It care evident ca a sunat mai bine ca pe cd, avand in vedere ca nu a beneficiat de vocalele alea procesate. Solo-ul ramane foarte misto. Au continuat cu Everytime I Die si encore-ul s-a incheiat cu Hate Crew Deathroll care a facut toata arena sa se zguduie. Toata lumea a cantat refrenul:
We're the hate crew, we stand and we won't fall...
We're all for none and none for all.
Fuck you! We'll fight til' the last hit!
And we sure as hell ain't takin' no shit! no!
Show-ul s-a terminat spectaculos asadar. A fost per total un show de nota 10. Sonorizarea la CoB putea fi imbunatatita dar sa nu fim pricinosi. Iar Ensiferum m-au impresionat mai mult decat ma asteptam sa o faca.
So yeah, good show, stay metal \m/ \m/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu