joi, 20 ianuarie 2011

IRIS - 12 Porti


 Nu doar o data m-am plans de tendinta trupelor romanesti cu experienta sa o lase mai moale la batranete. Si as putea enumara o gramada : Iris, Holograf, Compact. Poate singurii care au ramas cumva increzatoari in stilul propriu si n-au schimbat ba chiar au evoluat in bine mi se par Phoenix. Ok, evident ca aici vorbim doar de Nicu Covaci, dar schimbarea asta a vechilor membrii (pe care o dezaprob in mod normal) cu tineri talentati a adus idei noi in muzica trupei. Eu cel putin asa vad In Umbra Marelui URSS sau Baba Novak.

Revenind la Iris, a existat inca de la inceputul anilor 2000 o melancolie instaurata in muzica lor. Deja sunt 10 ani de cand tot plangem la concerte cu ei si pana la urma nu inteleg de ce...de ce atata pesimism. Cristi Minculescu a trecut printr-o operatie grea, dar a trecut cu brio!
Intr-un fel imi pot explica valul imens de balade care a inceput sa domine discografia irisilor din 2000 incoace.
Dar ma asteptam ca 12 Porti sa arate un nou val de energie, o doza ceva mai sanatoasa de rockareala, o sarbatorire a vietii. Iris traieste! Viitorul arata bine.

Si cumva 12 Porti chiar incepe bine. Prima piesa este exact ce trebuie sa reprezinta Iris, este exact cum ar trebui sa sune cum trebuie. Imi place la nebunie "Nimeni nu mai plange". In sfarsit putina atitudine! Valter Popa si-a adus aminte ce e ala riff de chitara, si bine face! Pentru ca omul intotdeauna a fost talentat si inovator, atat cat s-a putut pentru Iris. Nelu Dumitrescu arata si el ca se poate bate la tobe si ceva mai spectaculos decat ce au aratat de ceva timp. Vocea lui Cristi e ca o briza binefacatoare. Poate nu mai atinge notele de-acum ceva ani. Poate ca piesa ar suna si mai bine cu vocea lui de-acum 10-15 ani, dar totul in legatura cu ea suna bine.

Urmatoarea, "Daruind vei dobandi" imi tot aduce aminte de o reclama la AcasaTv, dar instrumental suna foarte bine. Tema albumului mie-mi suna a recunostinta pentru viata. Asta spun versurile lui Cristi. Bucurie si recunostinta ca inca se poate bucura de viata si de muzica. Faptul ca aud "pinch harmonics" in riff-urile Iris este absolut grozav.

Din pacate nu tot albumul urmeaza modelul asta. Urmatoarele 3 piese trec pe langa mine fara sa-mi spuna ceva. Balade atat de banale si plictisitoare...of, c'mon cand o sa scapam de ele? "Nu te mai preface" are un groove distractiv, desi tonul e la fel de melancolic, e catchy. Pentru prima data il remarc pe Boro si bass-ul sau. Clapele nu prea ma impresioneaza si mi se par de multe ori in plus dar na, asa e mai nou sunetul trupei. Misto asta, de ascultat si pe viitor!

"Prizonieri in noi" iarasi ma face sa visez la cum ar fi sunat cu o voce ceva mai puternica si tanara a lui Minculescu, dar nu-si pierde din forta oricum. Un riff suparat de chitara si un refren inspirat fac o piesa buna. Bun asa!

Dar restul nu-mi plac. Imi pare rau sa zic ca din tot materialul asta n-am gasit decat 3 piese bune, dar cam asta e adevarul. Cel putin doar asta astept eu de la Iris, nu balade, fie ele de plans sau de recunostinta. Nu zic ca nu-s piese dragutele sau muncite, dar mie nu-mi spun nimic. Cel putin ultima "Mereu Impreuna" este al catelea imn Iris deja? C'mon, ce-i prea mult, e prea mult!

Dar eu sunt recunoscator si pentru alea 3 piese bune. Eu am crescut cu Iris. Primul meu concert rock a fost la ei, ei m-au convertit total. De la ei pana la Metallica n-a fost decat un pas. Faptul ca Minculescu este sanatos si cu pofta de muzica nu face decat sa ma bucure enorm. Totul e bine, intr-o industrie muzicala infundata mult in cacat, cred ca Iris vine frumos si mai salveaza din aparente. Sunt foarte curios in legatura cu inca un eventual album...ce cale vor alege? Vor iesi oare din rutina? Ramane de vazut.

Iris    - Nimeni nu mai plange
   
  Asculta  mai multe  audio   rock

2 comentarii:

Anca G. spunea...

Chiar așteptam cronica ta la albumul ăsta.
Am fost la concertul de lansare a albumului și a sunat...un pic mai viu decât variantele de studio (sau eram noi ”în transă” pentru că Irișii cântau la câțiva metri de noi..). Taică-meu a remarcat mesajele religioase din piese. Bineînțeles, el a avut timp să asculte versurile..

Stephen G. spunea...

Pai asta e motivul pentru care am ignorat total 9 piese din 12...versuri bizare si instrumentale plicticoase.
Dar pana la urma nu vreau sa-i judec, ma bucur doar ca trupa exista si ca inca o duce bine in concerte.

Eram sa-i vad si eu la Sala Palatului, dar a intervenit un nene...Steve Vai :P