vineri, 28 ianuarie 2011

Shakespeare - to like or not to like (him)


Spunea Teo intr-un show de stand-up odata ca daca nu ni l-ar fi predat pe Eminescu la scoala, s-ar putea sa ne fi placut de poetul nostru national. Dar evident ca dupa ce despici firul in 40 chiar si cel mai infim si insignifiant vers, iti vine sa dai cu volumul de poezii de toti peretii, sa-l injuri pe bietul Eminescu (care n-are nicio vina) si sa lasi balta placerea lecturii unui poet, de-altfel, foarte interesant daca faceti abstractie de toate cacaturile care ne-au fost bagate pe gat in liceu.

La facultate facem Literatura Britanica...si profa...o persoana...deosebita (masterat si Ph.D in Shakespeare) l-a abordat pe batranul Bill. Eu fiind un tip care tot timpul isi imagineaza diferite intrigi, povesti si actiuni care sa nasca vreo povestioara originala, nu pot sa nu-l invidiez pe Shakespeare. Serios, tipul asta a furat o gramada de idei bune, unele chiar geniale. Spre exemplu, Hamlet. Ganditi-va ca intriga piesei asteia a creat un stil, un trend atat in filme cat si in alte carti sau piese de teatru. A influentat generatii prin simpla idee a povestii. A adus in prim-plan un personaj superb, dramatic, impresionant si l-a facut sa treaca prin cea mai urata situatie posibila. Hamlet se razbuna dar sfarseste tragic iar sentimentul lasat dupa ce am citit Hamlet a fost - wow! N-am avut ce comenta. Cum ai putea spune : nu mi-a placut...sau a fost binisor...sau interesant. Cum? For fuck's sake, e absolut genial!

O alta preferata a mea e Macbeth unde combinatia supranatural / lupta pentru tron e geniala. Atmosfera insuflata prin prisma cuvintelor, e absolut brilianta. E infricosatoare, intunecata, iti face inima cat a unui purice. Replicile sunt memorabile. Ajungi sa-l urasti de moarte pe Macbeth dar asta nu schimba cu nimic faptul ca vrei sa stii cum sfarseste, vrei sa vezi cum isi primeste pedeapsa.

In acelasi timp nu sunt de nicio culoare fan Romeo si Julieta sau Midsummer Night's Dream. Poate ca nu sunt operele in sine de vina. Poate e marketingul. Au ajuns un fel de manele alea teatrului. Mai nou oricine le poate juca. Chiar si analfabetii din liceele americane. Poate ca Hamlet si Macbeth sunt mai profunde. Nu stiu.

Recunosc insa ca dupa o gramdada de ore insuportabile in care a trebuit sa citesc critica, sa stau sa ma gandesc la noi semnificatii ale unor scene fantastice care nu merita in niciun fel explicatie, mi s-a acrit de Bill. Azi am terminat cu examenul de literatura (1 more exam to go, btw) si stateam mai devreme si ma intrebam daca mie chiar imi place Shakespeare. Un lucru e sigur - daca mi-a placut vreodata Shakespeare, acum nu mai e valabil, si asta doar din dorinta ridicola a unora de a diseca o opera si a gasi semnificatii ascunse in fiecare virgula.

Ar trebui s-o lasam mai moale. Sa gustam arta asa cum e, s-o luam ca atare. De ce trebuie sa supra-analizam tot ce e frumos, tot ce e reusit? Pentru mine cel putin o strica. Daca scena X din opera Y are o semnificatie aparte...vreau sa o descopar singur, meditand si gandindu-ma la ea fara sa fiu constrans de examene, note si alte obligatii de genul asta. Care mai e frumusetea literaturii daca ajungi sa o faci din sila?
Ma bucur ca aproape s-a terminat semestrul la literatura pentru ca voi reveni asupra unor piese shakespeariene si le voi citi in felul meu, le voi gandi in felul meu si la finalul zilei voi fi decis probabil ca da, imi place Shakespeare.

Englejii astia-s dati dracului. Au o istorie si o literatura care intotdeauna m-a captivat...

Bah, something is rotten in the land of Bucharest...

Un comentariu:

Antonio spunea...

am fost obligat si eu sa citesc Romeo si Julieta" ,nu mi-a placut !voi citi "Hamlet".
Imi place scriitorul englez A.C.Doyle-"creatorul " personajului S.Holmes