Cum as putea sa denumesc genul abordat de ei? Folk-Metal? Cu elemente de progressive? Si cu ceva Doom-Metal? Si cu parti evidente de black-metal? Ok. Si ce ne iese?
Nu le poti descrie muzica. O poti da si altora sa asculte dar fiecare are nevoie de timp pentru a o intelege, pentru a gusta cu adevarat Agalloch.
Am vazut dvd-ul trupei, primul lor show live inregistrat profesionist, si n-am fost prea impresionat. Pentru ca sunt genul de trupa care nu poate depasi granita studioului. Si cine-i poate blama pentru asta cand in piesele lor au atatea layere de chitari, percutii care de care mai neconventionale si mai complexe, si uneori vreo 3 randuri de voci (growl, curat, soapte). Si da, o chestie din asta nu o poti aranja decat in studio si zic eu ca doar foarte greu si cu multi bani (pe care sunt convins ca o trupa underground ca Agalloch nu-i are) se poate reproduce si live.
Pentru ca nu vreau sa ma lungesc inutil vorbind despre un material ascultat destul de putin, marturisesc ca nu-mi place Marrow of the Spirit pentru ca ofera prea mult black-metal si prea putin din celelalte influente mentionate mai sus. Au vrut o abordare diferita, evident. Si desi poate vor fi unii ascultatori de metal care vor aprecia albumul asta, mie nu-mi face placere sa-l ascult in mod deosebit. Nu diger black-ul deloc. Ador heavy-ul, thrash-ul, death-ul s.a.m.d dar influentele black-metal sunt prea evidente pe Marrow of the Spirit ca sa ma poata atrage.
M-a dezamagit si productia albumului, mult inferioara celor mai vechi, productie degradata intentionat tocmai pentru a evidentia mai mult black-ul din el.
Spre exemplu, pe The Mantle - albumul meu preferat de la ei, aveam o muzica care imbina armonios aproape toate stilurile mentionate de mine mai sus, dar totul intr-o productie ca lacrima in care poti identifica fiecare instrument, fiecare sunet aflandu-se intr-o armonie perfect cu altul...instrument cu instrument. La fel si vocea, suna mult superior celei de pe albumul prezentat aici (da, solistul este acelasi, desi chiar daca-l schimba, nu cred ca-si dadea cineva seama) .
Se pastreaza totusi la capitolul compozitie, aceeasi amprenta marca Agalloch - cu melodii foarte lungi si cu multe schimbari de directie de la lent la rapid si inapoi. Piesa mea preferata de la ei - In The Shadow of Our Pale Companion (de pe The Mantle) tocmai a fost depasita la lungime (14:45) de catre noua Black Lake Nidstung (17:34).
Agalloch raman totusi o formatie extrem de talentata si promitatoare pentru niste viitoare albume cu (sper eu) mai putin black. Nu pot sa ma pronunt pana la urma daca Marrow of the Spirit este intr-adevar bun sau nu, spun doar atat, nu m-a atras stilul abordat.
Pana una alta ramanem cu asta :
Agalloch - In the shadow of our pale companion
Asculta mai multe audio diverse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu