ETA

a.k.a. Estimated Time of Arrival

M-am intors intreg de la Bucuresti, relaxat si cu o noua portie de lene. Am trecut si de hopul asta care a fost IELTS-ul, acum mai depinde de mine si de posibilitatile financiare incotro voi apuca pentru dupa examen.
Si asta mi-a adus aminte, ca odata cu terminarea semestrului I zilele parca vor incepe sa se duca mai repede. ETA-ul pana la examen se micsoreaza zi de zi intr-un ritm parca tot mai alert. Cantitatea de invatat e decenta. Nu prea mare incat sa dai ochii peste cap deja dar nici prea mica incat sa o iei in deradere. Practic pana cand voi primi rezultatul la certificatul de engleza...mai am foarte putin pana sa ma decid ce voi incerca sa fac.

Mai este extrem de putin si pana la proba orala de la romana, ceea ce nu ma ingrijoreaza in mod special. Am incredere ca voi fi indeajuns de echilibrat incat sa fac fata la 3 cerinte banale la care voi raspunde in fata propriei diriginte. Avand in vedere ca nu exista o nota si ca nu prezinta niciun fel de importanta pentru media BAC-ului in sine, ma intereseaza mai putin daca voi fi de nivel avansat sau mediu sau suficient. Sa fim seriosi...stim cu totii ca proba asta nu reflecta cu nimic modul in care ar duce capul pe cineva sa-si etaleze cunostintele la limba si literatura romana.
De ce spun asta? Pentru ca exista un tipar de raspuns pentru ceea ce se va cere. E ca un fel de stiinta exacta, din momentul in care ai primit biletul, trebuie sa identifici unde se incadreaza textul respectiv...urmand apoi sa bolborosesti toata poliloghia acumulata in mod normal la clasa. Inca nu m-am apucat oficial sa ma pregatesc si sa ma concentrez special pentru proba asta...voi folosi vacanta pentru asta...dar cumva am incredere in mine pentru ca stiu ca totul se rezuma la invatatul a catorva trucuri si clisee.

In alta ordine de idei, mi-a placut Bucurestiul, desi ar putea parea bizar. Precum am decis...daca strainatatea se va dovedi inaccesibila, voi lua drumul Capitalei si cumva mi-a placut. A fost pentru a doua oara cand m-am plimbat aproape orbeste cu metroul. Ma rog, de data asta am avut companie. Si mi-a placut. Mi-a placut si atmosfera extrem de alerta si ocupata, in comparatie cu plictiseala asta de la Constanta.
Sigur, inca sunt socat sa vad cat de demential conduc toti bucurestenii si cum toata lumea este intr-o aparenta si perpetua graba. Dar cu toate astea e ceva in orasul ala care ma atrage. Ciudat nu? In prima instanta il injuram si doream sa-l evit.

Dupa examen am fost in Coyote Cofe si i-am vazut live pe cei de la Marfar. Bestiala trupa. Pe langa faptul ca au avut multa charisma pe scena si au cantat foarte bine (in majoritate coveruri), sunetul a fost aproape cristalin. Absolut fiecare instrument prezent pe scena era usor de auzit si recunoscut. Superb!

In ciuda zapezii si a celor -12 grade, trenurile s-au miscat ok. N-am avut nicio intarziere la dus (de fapt a ajuns cu un sfert de ora mai devreme...) si la intors a fost doar o amanare de o ora la plecarea din Bucuresti. Era frig acolo, dar la Constanta parea de doua ori mai rau, aparent din cauza vantului asta blestemat care bate incontinuu. Duminica seara cand am ajuns inapoi mi-a fost (dupa prima data dupa mult timp) cu adevarat frig, chiar am tremurat. Va zice asta individul caruia ii este tot timpul cald, indiferent ca afara ploua sau este soare.

Mi-am luat carti de la un Diverta gigantic pe 3 nivele!!! Am cheltuit ceva banuti acolo, dar cui ii pasa? Cartile sunt pe masura.

Slayer s-au confirmat a veni la Bucuresti pe data de...25 iunie. Deci Sonisphere chiar va avea loc si la Bucuresti (intre 25 si 27) si este o sansa reala sa-i avem pe The Big Four of Thrash in formula completa. 25 va fi vineri, astfel ca nu pot decat sa ma rog ca Metallica sa anunte ca vor veni pe 26 pentru ca pe 27 ar fi oleaca cam greu sa-i mai pot vedea, tinand cont ca BAC-ul incepe pe 28. Eh, 'om trai si 'om vedea.

Probleme mari dragii mei. Pana la noi vesti, numai bine.