Mass Effect 2

Ii ador pe cei de la BioWare! Sunt niste genii si au rescris total tot ce stiam eu despre RPG-uri. Pana acum RPG-ul meu preferat fusese TES IV : Oblivion si eram uimit, incantat si marcat de complexitatea si frumusetea acelui univers. Mai adaugati pe langa asta si grafica superba din acel joc si ati intelege de unde vine minunatia. Ce a lipsit insa de la Oblivion este prezent la cele (deja) 3 RPG-uri marca BioWare jucate de mine pana acum.

E vorba de sentiment, de atmosfera, de poveste, de personaje. Sunt niste elemente care fac un joc sa fie memorabil.
Am incercat din pura curiozitate primul Mass Effect, extaziat dupa ce Dragon Age imi oferise atat de multe ore incantatoare in fata calculatorului. Si desi nu s-a ridicat la sentimentul care mi l-a dat DA, mi-a placut foarte mult. Cu toate astea, tot ce mi-a placut la acel joc...a devenit de zece, douzeci, cincizeci, o suta de ori mai bun in Mass Effect 2.

E cam greu sa povestesc exact care este intriga si firul actiunii acestui joc pentru ca da posibilitatea de a relua acelasi personaj din prima parte, folosind astfel salvarile din primul ME. Altfel spus - fiecare decizie luata in primul joc, fiecare liniuta de dialog aleasa, abordare, caracter...totul se va rasfrange in Mass Effect 2 astfel incat intregul peisaj poate sa difere enorm de la jucator la jucator.
Povestea de ansamblu este insa aproximativ aceeasi. Dupa ce eroul Shepard (la alegere poate fi un el sau o ea) a salvat Citadela (un soi de capitala in galaxie) de la atacul agentului razvratit (care era de fapt controlat de o forta extraterestra superioara)...el pleaca sa elimine definitiv amenintarea celor care promit sa distruga universul.
Planurile lui Shepard sunt date insa peste cap in momentul in care inamicul contraataca si toata echipa este nepregatita. Nava Normandy este distrusa, majoritatea echipajului scapa, mai putin Shepard.

Eroul/eroina noastra se va trezi in mainile unei companii extremiste pro-umanitare (oamenii sunt priviti cam de sus de restul extraterestrilor in universul Mass Effect) readus la viata dupa doi ani, timp in care s-a cheltuit pentru el sume inimaginabile pentru a fi recuperat - trup si minte. Motivul? Aparent Shepard este singurul care poate lupta cu extraterestrii cei rai care vor sa distruga universul.
Desi dornic de a-si reuni vechea echipa, Shepard nu mai are o nava la dispozitie si fiecare membru al echipajului sau a luat-o pe drumuri diferite, evident...multe lucruri schimbandu-se in doi ani. Pe parcursul jocului, toate personajele care formasera trupa eroului isi vor face aparitia. Doua dintre ele i se vor alatura din nou, iar celelalte promit sa i se realature probabil in Mass Effect 3.

In aceasta situatie, Shepard nu poate face altceva decat sa-si stranga o noua echipa si sa porneasca in noi misiuni care ar trebui sa duca la salvarea...univeruslui. Aici incep sa apara lucururile cu adevarat bune din Mass Effect 2. Noile persoanje sunt excelent scrise, probabil ca o parte din scriitorii de la Dragon Age au fost adusi si aici sa-si puna amprenta. Daca in prima parte nu ma impresionase mai nimeni in mod special, acum m-am atasat de aproape toata echipa. Fiecare va avea o misiune personala care le va defini mai mult caracterul si ii veti intelege, ii veti judeca, ii veti admira.

Nu vor lipsi nici romantele pe care jucatorul le poate porni cu anumiti membrii ai echipajului. Toata chestia asta axata pe relatia personaje/actiune va face 70% din joc. Totul este scris pur si simplu excelent.

Acum trecem la o alta chestie extrem de importanta - gameplay-ul. BioWare au vrut aparent sa simplifice lucrurile si sa dea jocului mai mult timp pe campul de bataie decat in meniuri. O initiativa laudabila care insa a julit putin din farmecul prezent in prima parte. A fost substantial imbunatatit sistemul de lupta astfel incat seamana aproape perfect cu ce am vazut in Gears of War (campionul genului 3rd person shooter) si totul merge din plin. Daaaaar...s-a scos complet sistemul de inventory si looting - o chestie obligatorie pentru orice RPG. Cine a mai jucat macar o data un RPG stie ca adunatul diferitelor arme, armuri, accesorii face parte din definitia genului. Ei bine, a fost scos cu totul. Armele noi vor veni, gasite insa in locuri specifice in locurile unde se desfasoara misiunile si nu va exista o varietate atat de mare. La inceput poate parea dezamagitor, dar cu amalgamul de misiuni existent veti vedea ca intr-un final il veti lua ca pe o bataie de cap in minus.

O alta decizie un pic necugetata a fost introducerea munitiei (de fapt nu e chiar munitie, dar in fine) in armele din Mass Effect 2. In primul joc armele erau laser si puteai sa tragi cu ele pana cand atingeau o limita de supraincalzire, moment in care aveau nevoie de momente de recuperare si apoi o luai de la capat. Acum este nevoie sa colectezi un soi de...clipsuri...ca niste gloante care previn aceeasi supraincalzire. Povestea jocului vrea sa spuna ca e o tehnologie ceva mai avansata, dar mie mi-este greu sa cred asta.
In esenta, clipsurile astea se comporta ca orice munitie din orice joc cu impuscaturi. Ramai fara ele, nu mai poti trage cu arma. Din fericire ocaziile cand vom ramane complet fara ele sunt foarte foarte rare, data fiind si varietatea de tipuri de arme (rifle, shotgun, pistol, sniper, aruncator de grenade/laser/explozibil).

Nimic deranjant pana la urma pentru ca totul a fost gandit bine. Dar ca ansamblu Mass Effect 2 trece cam mult in partea de shooter si lasa influentele de RPG cam de izbeliste. Se va pastra libertatea totala de miscare prin univers, alegerea misiunilor si a zecilor de decizii care se pot lua prin intermediul dialogurilor excelent scrise.
Au scos si vehiculul ala adorabil - MAKO - din primul joc, ala care putea merge pe absolut orice suprafata indiferent de cat de inclinata sau stricata ar fi fost. Acum o mini-nava va lasa jucatorul fix in mijlocul actiunii. Pacat, MAKO era o chestie super-misto. Nu o sa uit cum am stat cu orele si m-am plimbat cu el pe Luna.

Grafica a fost (daca era posibil) imbunatatita si ea substantial. Si nu ca ME1 n-ar fi aratat bine dar...wow. Acum este pur si simplu wow! Am fost mai ales impresionat de cum au procedat la aparitia lacrimilor. Vor fi momente cand personajele vor plange, si modul in care au facut sa se scurga pe fetele lor este uimitor. Mai ales la protagonistele feminine carora le va curge si rimelul pe obraji. Multe plusuri la initiativa artistica. Chiar arata minunat.

Coloana sonora este acum mult mai variata si aproape deloc repetitiva, spre deosebire de prima parte unde aceasta avea tendinta sa devina chiar deranjanta dupa o vreme. Sunetul suna la fel de bine ca si pana acum in materie de efecte care sa para realiste. Totul pare la fel de veridic pe cat poate fi. Voice-actingul mai ca merita un premiu doar al lui. Toate vocile sunt facute cu mult simt de raspundere si toate dau viata si suflet personajelor pe care le intrupeaza. Cum spuneam, povestea si membrii ei fac aproape toata treaba din acest joc.

Desi are un kit de instalare de 14! Gb, nu mi s-a parut ca misiunile ar fi prea numeroase sau ar dura prea mult. Cu toate astea, trebuie tinut cont de grafica superba si de multele linii de dialog inregistrate. Evident ca se anunta ca si in cazul lui Dragon Age multe download contents, astfel incat chiar daca jucatorul termina principalele misiuni, cu noi downloaduri poate sa-si prelungeasca povestea si in alte colturi ale universului...unele neexplorate inca.

Per total, Mass Effect este o frumusete. Poate si-a pierdut un pic din origini, devenind cam shooter, dar imbunatatirile aduse povestii si personajelor iarta absolut orice. Bravo BioWare!

9.50 / 10 !

ETA

a.k.a. Estimated Time of Arrival

M-am intors intreg de la Bucuresti, relaxat si cu o noua portie de lene. Am trecut si de hopul asta care a fost IELTS-ul, acum mai depinde de mine si de posibilitatile financiare incotro voi apuca pentru dupa examen.
Si asta mi-a adus aminte, ca odata cu terminarea semestrului I zilele parca vor incepe sa se duca mai repede. ETA-ul pana la examen se micsoreaza zi de zi intr-un ritm parca tot mai alert. Cantitatea de invatat e decenta. Nu prea mare incat sa dai ochii peste cap deja dar nici prea mica incat sa o iei in deradere. Practic pana cand voi primi rezultatul la certificatul de engleza...mai am foarte putin pana sa ma decid ce voi incerca sa fac.

Mai este extrem de putin si pana la proba orala de la romana, ceea ce nu ma ingrijoreaza in mod special. Am incredere ca voi fi indeajuns de echilibrat incat sa fac fata la 3 cerinte banale la care voi raspunde in fata propriei diriginte. Avand in vedere ca nu exista o nota si ca nu prezinta niciun fel de importanta pentru media BAC-ului in sine, ma intereseaza mai putin daca voi fi de nivel avansat sau mediu sau suficient. Sa fim seriosi...stim cu totii ca proba asta nu reflecta cu nimic modul in care ar duce capul pe cineva sa-si etaleze cunostintele la limba si literatura romana.
De ce spun asta? Pentru ca exista un tipar de raspuns pentru ceea ce se va cere. E ca un fel de stiinta exacta, din momentul in care ai primit biletul, trebuie sa identifici unde se incadreaza textul respectiv...urmand apoi sa bolborosesti toata poliloghia acumulata in mod normal la clasa. Inca nu m-am apucat oficial sa ma pregatesc si sa ma concentrez special pentru proba asta...voi folosi vacanta pentru asta...dar cumva am incredere in mine pentru ca stiu ca totul se rezuma la invatatul a catorva trucuri si clisee.

In alta ordine de idei, mi-a placut Bucurestiul, desi ar putea parea bizar. Precum am decis...daca strainatatea se va dovedi inaccesibila, voi lua drumul Capitalei si cumva mi-a placut. A fost pentru a doua oara cand m-am plimbat aproape orbeste cu metroul. Ma rog, de data asta am avut companie. Si mi-a placut. Mi-a placut si atmosfera extrem de alerta si ocupata, in comparatie cu plictiseala asta de la Constanta.
Sigur, inca sunt socat sa vad cat de demential conduc toti bucurestenii si cum toata lumea este intr-o aparenta si perpetua graba. Dar cu toate astea e ceva in orasul ala care ma atrage. Ciudat nu? In prima instanta il injuram si doream sa-l evit.

Dupa examen am fost in Coyote Cofe si i-am vazut live pe cei de la Marfar. Bestiala trupa. Pe langa faptul ca au avut multa charisma pe scena si au cantat foarte bine (in majoritate coveruri), sunetul a fost aproape cristalin. Absolut fiecare instrument prezent pe scena era usor de auzit si recunoscut. Superb!

In ciuda zapezii si a celor -12 grade, trenurile s-au miscat ok. N-am avut nicio intarziere la dus (de fapt a ajuns cu un sfert de ora mai devreme...) si la intors a fost doar o amanare de o ora la plecarea din Bucuresti. Era frig acolo, dar la Constanta parea de doua ori mai rau, aparent din cauza vantului asta blestemat care bate incontinuu. Duminica seara cand am ajuns inapoi mi-a fost (dupa prima data dupa mult timp) cu adevarat frig, chiar am tremurat. Va zice asta individul caruia ii este tot timpul cald, indiferent ca afara ploua sau este soare.

Mi-am luat carti de la un Diverta gigantic pe 3 nivele!!! Am cheltuit ceva banuti acolo, dar cui ii pasa? Cartile sunt pe masura.

Slayer s-au confirmat a veni la Bucuresti pe data de...25 iunie. Deci Sonisphere chiar va avea loc si la Bucuresti (intre 25 si 27) si este o sansa reala sa-i avem pe The Big Four of Thrash in formula completa. 25 va fi vineri, astfel ca nu pot decat sa ma rog ca Metallica sa anunte ca vor veni pe 26 pentru ca pe 27 ar fi oleaca cam greu sa-i mai pot vedea, tinand cont ca BAC-ul incepe pe 28. Eh, 'om trai si 'om vedea.

Probleme mari dragii mei. Pana la noi vesti, numai bine.

Hell Freezes Over

Nu destul ca am fost destul foarte surprins de cum a nins in Constanta (si a nins, nu gluma)...mai trebuie maine sa plec la Bucuresti unde se pare ca e chiar mai rau. Busu' anunta o temperatura de aproape -20 de grade pentru Sambata, adica fix cand o sa dau eu examenul de IELTS (ca d-aia ma duc pana acolo).

In fine, ma rog sa supravietuiesc cumva cand o sa ma plimb prin Capitala (fiindca vreau asta neaparat) si sa nu stau un numar exagerat de ore in tren. Drumul dureaza in teorie 4 ore plus inca aproximativ 2 de posibile intarzieri dupa cum anunta CFR-ul in perioada asta. Mi se pare decent. Pana la urma atata timp cat am iPodul in urechi si o carte buna la mine, as putea sa stau si mai mult.

Vad ca in continuare lumea nu pare sa se prinda de micile obstacole pe care le poti intalni cand da o ninoare de-asta masiva cum s-a intamplat saptamana asta. Masinile de dezapezit care au fost la noi pe strada (una foarte ingusta, cred ca are mai putin de 10 metri latime) au dat zapada intr-o parte blocand 99% din masinile parcate care oricum erau ingropate sub un strat considerabil de zapada. Lumea care vroia sa-si mute masina din loc, dadea zapada la loc pe strada, astfel ca din cauza la atatea straturi de gheata si zapada, ieri am asistat la 2 microbuze impotmolite convenabil in fata blocului meu - microbuze care dupa ce au scapat dintr-un loc s-au afundat 5 metri mai incolo pentru inca o runda de trage! si impinge!

Pe bulevardul Tomis (cel mai mare din oras) lucrurile s-au miscat binisor dar in prima zi de "albeata" masinile erau asa rare si incete incat eu am mers convenabil pe marginea lui si am admirat peisajul. Imi pare rau ca n-am avut baterii la camera, ca faceam si niste poze. Desi pare ciudat, Constanta are darul sa fie tare pitoresc cand e multa zapada. Bine, nu se compara cu Brasovul sau alte orase de la munte, dar arata dragut in felul lui.

Asaaa...deci voi pleca la Bucuresti sa dau chestia aia...daca nu mai auziti de mine o perioada buna de timp veti stii ce-am patit. I went to hell and I got frozen.

Ca o simpla ironie, citesc in momentul asta o carte (geniala de altfel) unde la un moment dat era mentionat iadul vikingilor, care...este inghetat si nu fierbinte ca in alte culte/religii. Mi se pare logic daca ne gandim unde locuiau respectivii. Astfel ca pentru ei figura de stil marca Eagles (cel putin asa cred...ca eu de la Eagles o stiu) (ah, ba nu...e o zicala...gen La Pastele Cailor...mi-am adus aminte).

Deci toate cele bune, sper sa aud de la voi intreg fiind :))

Invatamant si Sport

Tot am tinut sa comentez pe marginea faptului ca noii sau vechii incompetenti din Guvern s-au pus din nou pe facut tampenii.
Cea mai stupida chestie mi s-a parut unirea Ministerului Educatiei (da, ala care ne da fiori de fiecare data cand mai emite cate ceva) cu Ministerul Tineretului si Sportului. Rezultatul? De-a dreptul catastrofal. Baietii astia au facut o mare adunare inutila de balegar numita Ministrului Educatiei, Cercetarii si Dezvoltarii Tineretului si Sportului care desi mi-a luat mie un rand intreg sa-l scriu, te face sa-ti pui mainile in cap.

Asta cu Ministerul dedicat tineretului n-am vazut-o in aproape 19 ani de zile si probabil ca nici nu o vom vedea vreodata. Sportul e ca vai de el, nici nu mai are rost sa comentam...Dar de unde pana unde ideea genial de tampita de a uni Educatia cu Sportul? Cam ce legatura ar putea avea una cu alta? Sau e criza si baietii de la Guvern nu mai stiau de pe unde sa-si scoata suplimentele de bani?

Ministru este nenea asta pe numele lui Daniel Funeriu. Si cum nu putea sa nu vrea si el sa se faca remarcat in istoria tulburata a Ministerului Educatiei...a hotarat el ca ar fi mai bine sa nu se studieze decat maxim 6-7 materii in liceu, si maxim 2 ore de limba straina pe saptamana. Acum nu cunosc detaliile dar o chestie de genul asta ni s-a comunicat de catre profesori. In situatia asta imaginati-va cati profesori vor fi pusi pe liber si apoi cati idioti vor iesi de pe bancile liceului, pentru ca reducerea asta drastica a curriculumului categoric nu te face mai inteligent.
E adevarat ca m-am plans de cateva ori de cum e structurat programul materiilor in liceu, dar de-aici si pana la a introduce 6-7 materii mi se pare aberant.

Nenea Funeriu asta este si Minstru al Sportului asadar. Deci nu e indeajuns ca va macelari incontinuu nervii si emotiile a mii de parinti si copii pentru ceva timp, isi va bate joc (precum si inaintasii sai) si de sportul din Romania, care dupa cum va spuneam...e la pamant.
Suntem praf in aproape tot ce tine de sport, si nu ca ne-ar lipsi talentele, dar lipseste cu desavarsire initiativa de a crea conditii si o dezvoltare decenta pentru potentialii sau deja existentii sportivi din tara.
Tineti minte conditiile mizere in care se antreneaza inotatorii? Da, da poliloghia aia cu bazine descoperite in miezul iernii, apa neincalzita si pe alocuri cu rugina. Avusesem un participant la sarituri la trambulina care nu sarise niciodata la una adevarata, exersase in schimb in sala de sport pe niste saltele. Echipa de bob a Romaniei nu exersa decat pe prima portiune a pistei, pentru ca restul nu exista.
Si exemplele pot continua in aproape orice domeniu. Nici la fotbal, sportul exagerat de mediatizat nu se intampla mare lucru...dovada ca de aproape 8-9 ani de zile ne tinem nationala in doi jucatori.

GSP avusese o intiativa cu privire la atentia scazuta pe care o primeste sportul din partea statului. Si mi s-au parut penibili. GSP-ul ucide sportul in fiecare zi cu publicatiile lor idioate, cu stirile lor penibile si de trei lei si cu tot pupincurismul oferit bulelor de grasime ambulante care exista in asa zisa "lume a fotbalului". E ca si cum eu as arunca gunoaie pe jos ca dupa aia sa urlu in stanga si in dreapta ca statul nu aloca destule fonduri pentru protectia mediului. Penibili!

Sportul moare in Romania nu numai din cauza statului. Sigur, au o parte uriasa de vina, dar nu pe toata. Sportul moare in urma ignorantei totale pe care intreaga tara o are fata de domeniul asta. Pentru ca prea putini isi exprima sau sunt documentati in legatura cu sportul adevarat. Daca urmaresti zilnic Stirile de la ProTv, nu inseamna ca esti la curent cu sportul din Romania, inseamna ca te uiti la un fel de jurnal monden al unor indivizi dubiosi care in general nu prea au tangente cu ce inseamana sportul.
Cat de ciudat e sa-i auzi pe jurnalisti cum macane la cum "s-au facut de ras" hambalistele la Mondiale, in contextul in care ei pupa in fund la greu pe asa-zisii sportivi fotbalisti. Si din cauza unor astfel de personaje, tot poporul traieste si consuma dupa aceeiasi mentalitate. Toti vor sa citeasca despre iubita fotbalistului x, sau ce masina si-a luat y, sau unde si-a petrecut concediul z. Majoritatea ar prefera sa vada un bambilici de meci intre Steaua si Avantu Prabusirea decat un meci de titlu mondial a lui Lucian Bute.

De cand s-a terminat turul campionatului la noi, te-ai astepta sa mai dispara imbecilitatile astea de stiri despre care va tot vorbesc. Dar culmea, ele sunt la fel de multe desi in esenta...nu se intampla absolut nimic nou sau de interes real. Si culmea, cand intr-adevar se intampla ceva interesant pe plan fotbalistic (vezi Cupa Africii pe Natiuni), ei ignora aproape total asta, nededicand mai mult de 2 minute pentru acest subiect.
Dar in schimb putem vedea ce-ai mai facut Gigel, Mirel, Dorel si alti cretinei care mai dau din cand in cand cu piciorul in minge, sau cu banul pe sus la vreun club.
Cel mai citit ziar/site de sport din Romania...mi-ar fi si jena sa formulez un asa titlu cand nici macar nu ma ocup cu sportul.
Le-as propune eu unul nou : cel mai citit ziar de stiri mondene din fotbalul romanesc. Asa mi s-ar parea cel mai corect.

Da, sunt de vina si politicienii pentru situatia asta nasoala din sport, dar principalii vinovati suntem noi. Pentru ca la infinit consumam rahatul ce ne este pus pe tava de asa-zisii jurnalisti sportivi.
Cat despre invatamant...nu mai zic nimic. Mai am putin si scap, dar mi-e mila de cei care vin dupa mine...

P.S. Nu-l uitati pe Eminescu...azi e ziua lui. Trei poezioare de dragul zilei nu strica, nu?

Orianthi - Believe

Probabil ca numele ei nu va pare foarte cunoscut, desi 2009 a fost un an destul de bunicel pentru ea. A castigat ceva faima prin faptul ca fusese aleasa drept chitarista lui Michael Jackson pentru This Is It. Si asta ar trebui sa spuna destule in privinta talentului ei. Oricine poate canta Beat It de la un cap la altul (si aici ma refer la solo, ca asa partea ritmica o stiu si eu) merita sa primeasca putina atentie. Pe langa asta, a scos si un album solo in octombrie.

Daca va uitati la ea, ati putea fi luati pe sus de aparente. Pentru ca intr-adevar la inceput ea nu pare sa fie decat un pretty-face cu o chitara in brate. Si desigur, ati spune ca e misto sa vezi o tipa care arata bine sa mai stie cate ceva si la chitara. Doar ca Orianthi nu este genul care "sa mai stie cate ceva". Si categoric ce-mi place la ea nu sunt numai aparente. Fata asta stie sa cante la chitara. Categoric are talent cu carul. A cantat pe scena cu guitar-heroes precum Steve Vai sau Carlos Santana.
Chiar Santana spunea despre ea ca a trecut de mult de faza cu aparentele. Spunea ca nu mai e de gluma...este tehnica, este talentata si o vede serios ca avand o cariera asemanatoare cu a lui.

S-ar putea ca in prima instanta nici muzica sa nu vi se para cine stie. Orianthi la voce este decenta. Nu va va pe spate dar nici n-o veti vedea falsand precum vreo pipita pop-dance-house. Stilul este foarte Avril Lavigne-ish pana la un anumit punct. Pentru ca ma vad nevoit sa repet - stie categoric meserie cu chitara aia. S-ar putea ca majoritatea cantecelor de pe album sa treaca pe langa voi pana cand va ajunge la solo-ul de chitara. Orianthi nu se teme sa fie foarte tehnica in cadrul unor melodii de altfel destul de usurele, si asta mi-a placut mie cel mai mult la ea. Pentru ca a abordat un stil comercial - gen...haide! asta va va face sa auziti de mine - dar in acelasi timp a integrat in el si o parte din ce e capabila ea ca si chitarista - oh, da! pot sa si cant la chitara! .

Single-ul "According to you" este cea mai catchy piesa de pe album. "What's it gonna be" are un aer mai punk si niste riff-uri ceva mai curajoase, astfel incat si asta mi se pare foarte fun de ascultat de cele mai multe ori. Si partea misto este ca exista si un instrumental - "Higly Strung" - pe numele lui - si suna foarte bine si inspirat.
Restul pieselor nu se remarca in mod deosebit, dar va va mai lovi cateodata si veti asculta surprinsi niste fill-uri si solo-uri de chitara care efectiv nu veti stii de unde au venit. Multe piese tip balada cu ceva chitara acustica in ele, dar repet nimic special.

Daca am ignora pana la urma toata treaba cu chitara, Believe nu este un album cu nimic mai special decat stiu-eu-ce combinatie pop-rock-alternative. Si intreg albumul nu este chiar condus de chitara, dar reuseste performanta de ati aminti constant ca ea exista acolo.
Orianthi e la inceput de cariera, are 24 de ani si tot viitorul in fata. Are potentialul de a scoate muzica ceva mai buna si mai de luat in serios. Nu pot sa nu ma gandesc ce ar fi insemnat pentru ea sa apara in seria de concerte This Is It, unde ar fi avut micile ei momente de glorie langa Michael.
Pana una alta va las sa o ascultati si sa va faceti propria parere despre ce poate ea in realitate:



Later Edit:
Check this out! Give in to me!

Leapsa...

De la Sunet...

E din aia simpatica cu intrebari si raspuns dat de shuffle-ul de la muzica. Ea merge mai departe la oricine are chef :)

1.Esti barbat sau femeie:
Nickelback - Animals

2.Descrie-te
Nirvana - Come as you are

3.Cum se simt oamenii in preajma ta?
Green Day - 21st Century Breakdown

4.Cum ti-ai descrie relatia anterioara?
Vita de vie - Imi pasa

5.Dar pe cea actuala?
Godsmack - Straight Out Of Line (no shit!?)

6.Unde ai vrea sa te afli acum?
Children of Bodom - Silent Night, Bodom Night

7.Ce parere ai despre iubire?
Mihai Margineanu - Ce mult te-am iubit Paraschivo

8.Cum e viata ta?
Pantera - 5 minutes alone

9.Ce ai cere daca ti-ai pune o singura dorinta?
Metallica - Hit the lights

10.Spune ceva inteligent
James Hetfield - Don't You Think This Outlaw Bit's Done Gone Out of Hand

Si ca tot vorbiram de muzica, portia mea muzicala mai mult sau mai putin saptamanala consta in asta:



Korpiklaani - Wooden Pints

Sunt finlandezii cei mai tari in materie de trupe marfa sau ce?

Mass Effect

Dupa isteria demult apusa si calmata care ma apucase cu Dragon Age, am descoperit intr-adevar ca BioWare sunt niste producatori cu un simt fin asupra a ceea ce fac, si jocurile lor sunt deosebite.
Mass Effect nu se abate de la regula asta si va veti da seama ca este un evident predecesor SF al lui Dragon Age, ca stil, concept si nu numai.

Dar asta nu face pe niciunul dintre jocuri mai slab sau mai "copiat". Dragon Age ramane o bucatica superba si originala de joc pe calculator pe care nu-l voi uita niciodata. Dar mare parte din tot ce are bun Origins este luat cu atentie de la Mass Effect. Astfel ca n-am potcovit cu doua jocuri excelente.

Povestea implica pe comandantul Shepherd intr-o urmarire a unui agent rebelizat al Consililului (forta suprema in Univers) care urmareste sa produca daune ireparabile lumii cunoscute din Mass Effect. Astfel ca Shepherd va aduna diferiti aliati si va incepe sa urmeze diferite piste pentru a-l prinde pe individ.
Vor fi de luat diferite decizii, misiuni de completat in diferite moduri, de legat diferite relatii cu fiecare din membrii echipei (romante, prietenii etc).
Povestea in sine este unica, si foarte originala. Veti ramane surprinsi sa vedeti statutul oamenilor printre ceilalti extraterestrii si cum se intinde in general patura sociala din joc. Extraterestrii mi s-au parut si ei foarte original creati, fiecare cu propria sa mentalitate, temperament si atitudine.
Practic, la capitolul asta sta Mass Effect cel mai bine.
Fata de Dragon Age nu prea cred ca va veti atasa de vreun personaj. Parca jocul nici nu doreste asta, vrand mai mult sa exploateze dezvoltarea lui Shepherd in viziunea celui care sta in fata monitorului.

Desi la inceput nu prea pare a fi RPG, Mass Effect ascunde multe, multe surprize. Sistemul de interactionare intre personaje, si implicit dialogul este asemanator cu ce am vazut in mai noul DA:O. Spre deosebire de corespondentul sau fantasy, Mass Effect are in prim plan un personaj care mie mi-a dat senzatia ca ar pastra fortat mai multa moralitate decat ai putea pierde in Dragon Age.

Sigur, finalul este si aici un happy-end, insa parca aici nu se intampla sa ai posibilitatea (existand si varianta "cea buna" cum s-ar zice) sa calci atat de mult pe cadavre ca in Dragon Age. Shepherd, personajul principal - fie ca il alegeti sa fie barbat sau femeie are un stil predefinit fata de cum ti-ai lua de la zero personajul din RPG-ul mai sus numit. Sigur, el uneori poate fi mai dur, alteori foarte diplomat in functie de alegerile jucatorului, dar la finalul zilei, echipajul il va privi in continuare ca pe un om cu principii si foarte moral.
Ceea ce nu se putea spune la Dragon Age unde puteai sa te certi cu toata lumea daca vroiai.

Pe langa aceasta asemanare la interactiune, Mass Effect este pana la urma un SF, deci nu mai e loc de sabii si arcuri. Vom avea in schimb la dispozitie un arsenal imens de arme. Rifle-uri, shotgun-uri, snipere, pistoale, grenade si nu numai. Toate va stau la dispozitie, si folosirea lor, pe cat de intuitiva (caracteristica unui shooter in toata regula) este pe atat de spectaculoasa. La sistemul de lupta Mass Effect seamana incantator de bine cu Gears of War. Tragi, te adapostesti, te repozitionezi, tragi, mergi mai departe. Si sistemul merge excelent. Pe langa asta, anumiti membrii ai echipei (care va va insoti) sau chiar Shepherd vor avea posibilitatea sa foloseasca diferite trucuri prin care for putea sa-si dea gata inamicii. Biotics-urile sunt niste abilitati care odata dezvoltate va vor face sa semanati putin cu Jedi din Star Wars. Pe scurt, un pic de telekinezie. Cealalta specialitate - Tech-ul - va da posibilitatea sa stricati armele adversarului si sa-l lasati lipsit de aparare.

Scenariul jocului va va deveni familiar odata ce intrati in miezul misiunilor. Parasutati din nava-mama Normandy, veti ateriza pe diferite planete intr-un vehicul absolut adorabil care poate trece si peste cei mai abrupti munti imaginati cu putinta. Veti calatori acolo unde este miezul problemei si de-acolo...e deja istorie.

Sunetul este fantastic desi nu i-ar fi daunat ceva mai multa muzica jocului, dar presupun ca asta vine odata cu faptul ca este SF. Insa totul suna plauzibil, de la arme, vehicule, explozii pana la vocile extrem de credibile ale absolut fiecarui personaj.
Grafica arata excelent, chit ca nu vor fi spatii exagerat de mari de explorat. Setat pe un detaliu superior, jocul s-ar putea sa va pacaleasca si sa aveti impresia ca de fapt sunt actori adevarati pe ecran. Asta mai ales la unele cinematic-uri.

Mai mult nu poate fi spus. Mass Effect isi face treaba din plin. Din nou, in stilul BioWare - intriga ramane baza.

Nota 9/10

Oh, da...luna asta trebuie sa apara Mass Effect 2, ceea ce inseamna ca va fi foarte interesant :))

Zece

2010.
Timpul curge pe negandite. Mi-aduc aminte cu cat interes priveam (ca un copil de 9 ani) anul 2000. Ce frumos suna, cat de promitator parea, ca si cum intreaga lume pana atunci cunoscuta mie urma sa se schimbe considerabil. Eh, nu a fost chiar asa. Mi s-au intamplat o gramada de lucruri, unele bune, altele rele. Am trecut peste, am invatat multe, m-am maturizat si iata-ma aici, gandindu-ma ca si asta e un inceput, ca astea sunt posibil ultimele luni in care imi mai pot permite sa copilaresc, sa lenevesc inainte sa iau in piept...lumea...bah, subiect prea serios.

Sa trecem la ceva mai vesel...
Am trecut in cel mai clasic mod in noul an, asa cum stie romanul...cu zgomot, cu tiganie, cu gunoaie, cu enspe mii de vizite. Am detestat sarbatorile de anul asta pentru vizitele astea. De Craciun toata lumea se vede cu toata lumea ca si cum e ultima sansa si...cumva...vom disparea si ne vom pierde pe vecie unii de altii. Sigur, am stat si am lenevit enorm si as minti daca as zice ca nu mi-a placut. Imaginati-va...am citit si cantat/ascultat muzica pe indelete. Am vazut multe filme pana in noapte tarziu si am mancat tot felul de traznai...numberless (cum ar zice manelarul vorbitor de engleza) - ma rog, asta s-a resimtit si azi la ora de sport :))

Mi-a placut ca nici in acest an "granzii" de la tv nu s-au dezmintit si au bagat la greu tiganie si manele in noaptea dintre ani. Nu ca m-as fi uitat de revelion, n-am avut timp de asa ceva, dar ce naiba ar trebui sa faca cineva pe 1 ianuarie? In afara de dormit...Oricum, Antena si ProTv, cu voi vorbesc, bravo voua! Ati fost (daca era posibil) mai penibili ca anul trecut. Fie ca la anul sa o faceti de doua ori mai rau.

Am observat ca am scris putin in decembrie pe blog si mi-am dat seama de o chestie. De multe ori scriu ca sa ma descarc, sa eliberez putin din energia pe care o am de obice, sa o eliberez in ceva ce-mi place. In decembrie nu prea am simtit nevoia asta, deci inseamna ca am fost intr-un fel mai implinit. Oare? Nu stiu, dar a fost placut.

In concluzie, sper sa va pot promite ca aici pe bloguletul asta va pot oferi cat de cat lecturi interesante pe felurite subiecte...in continuare.
In rest, am o singura chestie de mentionat. Nu-i mai lasati pe altii sa va ureze ce sa faceti. Treceti la fapte, s-ar putea ca lucrurile sa se miste mai repede in ritmul asta.

Tineti-va bine, maine o dau pe niste review-uri.
Stephen here out!