Stiti cat de greu e sa intretineti un blog cand vii acasa dupa 8 ore petrecute la scoala? Faceti un mic exercitiu de imaginatie...va treziti la 6:30, la 7 iesiti din casa si pana la 13-14 nu te mai intorci. Multi dintre voi poate chiar o fac, dar eu cateodata simt ca nu mai pot tine pasul. Asa ca o las mai moale, incercand din nou - de data asta mai tare!
Am o lipsa totala de subiecte despre care as vrea sa discut sau sa notez aici. De cateva zile ma intreb care mai este rolul blogului si daca mai are vreun rost sa-l tin, avand in vedere ca mie imi lipseste timpul si inspiratia pe care o aveam odata. Probabil e doar o chestie trecatoare si curand voi avea din nou articolele alea stufoase si cat de cat interesante (si fara subiecte ridicole gen Huidu vs Badea).
De cateva zile tot adorm la 10 seara ceea ce este socant pentru ca eu aveam program fix : 00:00 culcarea, 6:30 trezirea. Probabil ca m-a ajuns oboseala. De fapt, sunt foarte sigur ca de vina este strada mea pe care o strabat zilnic de-a lungul si de-a latul ei spre si de la scoala ce arata ca dupa un bombardament serios. Descopar ca muncitorii romani sunt foarte inteligenti, si astupa gropile sapate cu nisip, nisip care are toate sansele sa se ude pe timp de ploaie. Ghiciti ce...chiar s-a udat. Acum seamana cu o mlastina. Asta in prima jumatate a strazii...in cea de-a doua, pur si simplu nu ai pe unde merge. Trotuarele sunt atat de denivelate incat iti poti rupe cu usurinta picioarele. E un mister pentru mine cum reuseste mama sa mearga pe-acolo, pe tocuri! In plus, pe fiecare particica din trotuar trebuie sa fie parcata o masina, de regula foarte jegoasa, de care inevitabil te atingi, respectiv murdaresti.
Obosesc pentru ca mama insista sa nu-mi mai cumpere 2 elemente foarte importante din viata mea. Chipsuri si branza topita! Este atat de crud. Intr-o buna zi a decis ea ca nu sunt sanatoase (duh! de parca eu nu stiam) - asa ca nu-mi mai ia! Dar e nedrept! Adica oricum o sa murim intoxicati de aerul poluat, de incalzirea globala, de fumatul pasiv sau de substantele toxice din pasta de dinti. Deci care e ideea? In schimb, tot mananc biscuiti si covrigei, covrigei si biscuti de toate formele si culorile, gri, in dungi, cu picatele!
Obosesc pentru ca la scoala exista prea multe ore ce reprezinta o adevarata pierdere de timp. Mi se pare trist ca la economie, profesoara sa-ti predea aidoma unui robot, dar sa nu fie in stare sa-ti explice cate ceva despre crahul financiar prezent in SUA si Europa. Desen, sociologie...parca se scorojesc peretii in jurul meu de cat de plictisitoare si lungi pot fi orele astea.
Obosesc pentru ca tot caut ceva bun de citit si fie nu gasesc, fie nu am timp. De cateva nopti incoace tot visez Letopiseturi ale Tarii Moldovei, noul capitol, ingrozitor de lung, de la Lb. Romana.
Cica se pregateste o greva a profesorilor. Oh, ce n-as da! Va imaginati o greva de doua saptamani? Este ca o vacanta binemeritata pe care nu o primesc decat aia din ciclul primar. Dap, copilasii aia care fac 4 ore pe zi si care invata bastonase si sa numere pana la 10. Nu ca as avea ceva cu ei ; eu am ceva cu ministerul ala inteligent care ia numai decizii stupide.
Ma oboseste si deprima gandul ca nu voi mai apuca sa vad Metallica la vara, din nou in Romania. Pornind de la premisa ca vor incepe un turneu de promovare al lui Death Magentic si in Europa (laolalta cu promisiunea lui Lars ca vor reveni...da sigur!) te gandesti ca...poate, poate! Cand ce sa vezi? NU! Turneul lor se desfasoara numai pe arene acoperite, cu scena in centru. Adica un fel de patinoar sau teren de baschet mare pe care ei sa cante, inconjurati din toate partile de public. Eh, acum sa vedem daca stie cineva o astfel de locatie in Romania. Sau cel putin una destul de incapatoare ca sa gazduiasca un astfel de concert (ca ar veni Metallica, nu Rihanna). Sad But True.
Datorita chestiilor alea enumerate mai sus, obosesc asa de tare incat nu mai am timp sau chef sa scriu la mica mea nuvela - The Thing That Has No Title. A trecut o saptamana fara sa mai asez un cuvant in word, asta dupa ce incepusem foarte promitator. Important e ca povestea traieste la mine in cap, dar oare cand o sa iasa de-acolo direct pe tastatura?
Scriu de un sfert de ora la articolul asta si descopar ca e o mare ineptie. Oh, what the hell...Publish!
miercuri, 29 octombrie 2008
luni, 27 octombrie 2008
Scream! Aim! Fire!
Dovada ca exista si trupe tinere care pot sa faca metal bun. Singura problema cu Bullet este ca nu toata discografia lor suna asa si au foarte multe chestii lacrimogene. Deh, trebuie sa fie un pic comerciali. Dar uite o melodie bestiala...
Bullet for My Valentine - Scream Aim Fire
vineri, 24 octombrie 2008
Cap in cap
La noi e mai mareu rost de scandal. Cand in tara asta vor exista persoane (din lumea publica, desigur) care nu se vor mai certa, atunci eu o sa emigrez in Congo. Bineinteles ca cel putin 90% din certurilea astea sunt facute pentru imagine si pentru prostimea care pune botul la orice si care categoriseste orice cu "bun" sau "rau".
Mai nou, Mircea Badea se cearta cu Serban Huidu. La prima vedere nimic deosebit, ar parea ca un mic conflict gen Basescu-Tariceanu sau Radulescu-Marin. Numai ca acest clinch a depasit de mult limita decentului .Culmea, amandoi par a fi doi oameni indeajuns de inteligenti pentru a nu se cobori la un altfel de nivel. Din pacate, amandoi dau gres si pe mine - telespectator, m-au lasat cu un gust amar.
Amandoi sunt oameni de televiziune. Badea face In gura presei pe Antena3 in care pamfleteaza revista presei prin mici comentarii, ironii, pareri s.a.m.d Pe Huidu il stie toata lumea. Face Cronica Carcotasilor pe PrimaTv cu Mihai Gainusa si ar fi de prisos sa mentionez despre ce e emisiunea. Toata lumea stie.
Motivul principal sau asa-zisa sursa de conflict imi scapa in momentul asta. Dar mai in gluma, mai in serios, cei doi se urasc de moarte. Toata chestia asta e stupida din mai multe motive. Amandoi se insulta ca niste scolari de clasa a 5-a, dandu-si apelative care de care mai colorate, fiecare in emisiunea lui (sau pe blog, in cazul lui Huidu). Unde s-a ajuns? Pai internetul e mare, asa ca s-au format doua tabere. Pro Badea si Pro Huidu. Probabil ca noaptea se intalnesc in gasti si se dac confruntari sangeroase, pentru ca altfel nu-mi explic de unde atata prostie (verificati blogul lui Huidu si o sa vedeti) pe romanii care se grabesc sa-si dea cu parerea si sa ia partea cuiva.
Eu personal vreau neaparat sa nu tin cu nimeni si chiar sa critic acest conflict pueril. Da, il urmaresc mai mult pe Badea la TV. In fiecare seara, in timp ce exersez pentru programul cu "100 push-ups". Omul vorbeste acolo, mai zice o parere, o gluma. Trece timpul, e bine! Cronica o urmaresc mai rar, din mai multe motive. Cateodata pentru ca se interesecteaza cu meciurile de Champions League, sau cu vreun film bun la HBO iar alteori pentru ca sunt plicticosi. Asta n-ar fi neaparat vina lor, doar ca nu apar perle bune la TV saptamana de saptamana si le dispare baza, pentru ca mini-tentativele lor de scenete a la Mondenii sunt destul de slabute. Dar nimic nu se compara cu o Cronica de toamna, dupa 2 luni de pauza! Eu cel putin nu gasesc nimic mai savuros. Ma rog, prin asta incerc sa va spun ca intradevar vreau sa fiu impartial in chestia asta.
Atitudinea celor doi e de-a dreptul bolnava. Huidu are evident boala pe tot ce inseamna trustul Intact, de la Ciutacu pana la Stan, Gadea, Cristoiu si inapoi la Badea (hai ca toti astia la un loc sunt haiosi uneori), iar Badea injura tot ce nu inseamna Antena. Sincer, m-as fi asteptat la mai multa minte de la doi oameni destul de inteligenti, cu facultate care au pareri asemanatoare cand vine vorba de tara in care traim. Ei in schimb, sunt ca doi berbeci care se izbesc fara sa priveasca un pic in jur.
De ce am scris toata poliloghia asta de mai sus? Vreau sa-mi raspund mie insumi la intrebarea : de ce ar face 2 oameni de televiziune atata scandal de-a dreptul inutil, dupa principiul - tu esti prost, eu am dreptate - idiotule! eu am dreptate. Mai rau este ca prin ceea ce spun/scriu ei, reusesc sa manipuleze indirect zeci de oameni (531 de comentarii pe blogul lui Huidu, dintre care 90% se impart in ultrasi Huidu sau ultrasi Badea). De ce? De ce atata scandal pentru nimic? Daca nu-l suporti pe cutarica nu poti mai bine sa taci si sa ignori. Pana la urma de ce e Romania populata de-atata conflicte si atata extremism?
Zi de zi imi pun genul asta de intrebari si zi de zi descopar ca vreau sa plec naibii de-aici, lucru care de altfel ma intristeaza, pentru ca pana la urma...cine ar vrea sa-si paraseasca tara?
Mai nou, Mircea Badea se cearta cu Serban Huidu. La prima vedere nimic deosebit, ar parea ca un mic conflict gen Basescu-Tariceanu sau Radulescu-Marin. Numai ca acest clinch a depasit de mult limita decentului .Culmea, amandoi par a fi doi oameni indeajuns de inteligenti pentru a nu se cobori la un altfel de nivel. Din pacate, amandoi dau gres si pe mine - telespectator, m-au lasat cu un gust amar.
Amandoi sunt oameni de televiziune. Badea face In gura presei pe Antena3 in care pamfleteaza revista presei prin mici comentarii, ironii, pareri s.a.m.d Pe Huidu il stie toata lumea. Face Cronica Carcotasilor pe PrimaTv cu Mihai Gainusa si ar fi de prisos sa mentionez despre ce e emisiunea. Toata lumea stie.
Motivul principal sau asa-zisa sursa de conflict imi scapa in momentul asta. Dar mai in gluma, mai in serios, cei doi se urasc de moarte. Toata chestia asta e stupida din mai multe motive. Amandoi se insulta ca niste scolari de clasa a 5-a, dandu-si apelative care de care mai colorate, fiecare in emisiunea lui (sau pe blog, in cazul lui Huidu). Unde s-a ajuns? Pai internetul e mare, asa ca s-au format doua tabere. Pro Badea si Pro Huidu. Probabil ca noaptea se intalnesc in gasti si se dac confruntari sangeroase, pentru ca altfel nu-mi explic de unde atata prostie (verificati blogul lui Huidu si o sa vedeti) pe romanii care se grabesc sa-si dea cu parerea si sa ia partea cuiva.
Eu personal vreau neaparat sa nu tin cu nimeni si chiar sa critic acest conflict pueril. Da, il urmaresc mai mult pe Badea la TV. In fiecare seara, in timp ce exersez pentru programul cu "100 push-ups". Omul vorbeste acolo, mai zice o parere, o gluma. Trece timpul, e bine! Cronica o urmaresc mai rar, din mai multe motive. Cateodata pentru ca se interesecteaza cu meciurile de Champions League, sau cu vreun film bun la HBO iar alteori pentru ca sunt plicticosi. Asta n-ar fi neaparat vina lor, doar ca nu apar perle bune la TV saptamana de saptamana si le dispare baza, pentru ca mini-tentativele lor de scenete a la Mondenii sunt destul de slabute. Dar nimic nu se compara cu o Cronica de toamna, dupa 2 luni de pauza! Eu cel putin nu gasesc nimic mai savuros. Ma rog, prin asta incerc sa va spun ca intradevar vreau sa fiu impartial in chestia asta.
Atitudinea celor doi e de-a dreptul bolnava. Huidu are evident boala pe tot ce inseamna trustul Intact, de la Ciutacu pana la Stan, Gadea, Cristoiu si inapoi la Badea (hai ca toti astia la un loc sunt haiosi uneori), iar Badea injura tot ce nu inseamna Antena. Sincer, m-as fi asteptat la mai multa minte de la doi oameni destul de inteligenti, cu facultate care au pareri asemanatoare cand vine vorba de tara in care traim. Ei in schimb, sunt ca doi berbeci care se izbesc fara sa priveasca un pic in jur.
De ce am scris toata poliloghia asta de mai sus? Vreau sa-mi raspund mie insumi la intrebarea : de ce ar face 2 oameni de televiziune atata scandal de-a dreptul inutil, dupa principiul - tu esti prost, eu am dreptate - idiotule! eu am dreptate. Mai rau este ca prin ceea ce spun/scriu ei, reusesc sa manipuleze indirect zeci de oameni (531 de comentarii pe blogul lui Huidu, dintre care 90% se impart in ultrasi Huidu sau ultrasi Badea). De ce? De ce atata scandal pentru nimic? Daca nu-l suporti pe cutarica nu poti mai bine sa taci si sa ignori. Pana la urma de ce e Romania populata de-atata conflicte si atata extremism?
Zi de zi imi pun genul asta de intrebari si zi de zi descopar ca vreau sa plec naibii de-aici, lucru care de altfel ma intristeaza, pentru ca pana la urma...cine ar vrea sa-si paraseasca tara?
luni, 20 octombrie 2008
i am Psycho
Cand diriginta iti aduce la ora de dirigentie (urata repetitie, nu?) pe d-na psiholog a scolii, tu ca elev ce intelegi?
Uh, am o problema? Dar nu numai eu, ci cu totii...avem toti o problema? Altfel de ce-ar fi adus psihologul peste noi?
Inca din clasa a 9-a, ni s-a spus ca avem o personalitate foarte puternica. S-a sugerat ca ar fi prea puternica, chiar. Daca stau bine si ma gandesc - asa e. In plus, pe langa cateva (foarte putine, posibil sa fiu si eu printre ele) exceptii, avem o clasa plina de persoane inteligente, cu un caracter puternic.
Ok, si pentru asta ne aduce psiholog la ora?
Poate nu sunt eu foarte deschis la minte si mai de moda veche la unele chestii, dar intotdeauna am fost sceptic in ceea ce priveste psihologia si psihologii in general. Li se mai spune "doctori ai mintii" si in general se adreseaza oamenilor cu mici sau mari probleme psihice, care simt nevoia sa se descarce, sa spuna ce au pe suflet si sa fie ajutati sa gaseasca raspunsurile pe care nu le vad. Am definit bine?
Eu nu cred in psihologi. Apreciez domeniul ca pe ceva foarte profitabil, fiind o meserie foarte bine platita, dar nu cred in ceea ce fac ei si nu cred ca sunt in stare sa rezolve probleme oamenilor. Nu inteleg de ce mi-ar putea mie, omul ravasit si depresiv (ipotetic vorbind, eu astazi sunt vesel si cant prin camera de nebun :D ) sa-mi aline durerea un necunoscut cu diploma pusa in rama intr-un cabinet frumusel (sau in cadrul unei clase deprimante, daca suntem intr-un liceu). N-ar fi mai bine sa spui lucrurile astea unui prieten bun, in loc sa le dezvalui cuiva despre care nu stii nimic?
Revin acum la ora de terapie avuta. Ni se spune ca suntem o clasa prea dezbinata, prea impartita in grupuri, ca nu comunicam unii cu altii si alte prosteli de genul asta. Primim aceasta acuza de la aceeasi persoana care ne spunea ca avem o personalitate prea puternica. Curios. Eu stiam ca personalitatile puternice nu se pot impaca tot timpul.
Normal ca exista grupuri a.k.a bisericute in clasa la noi. Ce naiba, unde nu exista? Sa-mi spuna mie cineva ca in clasa lui nu exista sau au existat grupulete, pareri si hobby-uri diferite. Noi avem undeva pe la 3 astfel de grupuri, uneori pot fi mai multe sau chiar mai putine. Ideea e ca nu ne intalnim fata-n fata, cu Ecstasy of Gold al lui Ennio Morricone pe fundal si in secunda urmatoare sa ne luam la bataie. Stam asa, fiindca asa impartim in mod eficient pareri si alte asemenea. Intr-un cuvant - relationam.
Nu putem relationa toti 26? Nu. Presupun ca nu putem. Nu putem sa venim in fiecare dimineata ca niste spalati pe creier, zambind stupid si mergand la fiecare si intreband "Buna X! Ce faci? Bine? Si eu la fel!". Decat sa irosesc timpul cu astfel de ineptii, prefer sa vorbesc cu cine am nevoie si sa fac ceva util pentru propria persoana.
Eu ma bucur ca nu avem cocalarisme in clasa, suntem un unicat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne purtam unii cu altii ca si cum doar ce am fi luat pilule de fericire. Pur si simplu nu se poate! Avem pareri, concepte si personalitati diferite. Unele se potrivesc, altele nu. Asa a fost dintotdeauna. Nu stiu de ce toata lumea (lumea adulta, ma refer) are o problema cu asta de parca am fi singura clasa de pe planeta cu aceasta (zic ei) problema. Pana la urma nu e o problema, e un adevar general.
La sfarsitul orei, nu stiu cum se face ca tot noi eram vinovati (desi unii ne-am stors creierii incercand sa explicam) si rai si nu-mai-stiu cum. Partea frumoasa a fost ca d-na psiholog s-a pierdut pe la mijlocul discutiei, ora transformandu-se intr-un dialog elevi-diriginte.
De ce se presupune ca avem nevoie de terapie? Pentru ca asta e, nu? Terapie in grup. Sa ne rezolvam problemele interioare pe care le ascundem fata de ceilalti si sa incercam sa exprimam ceea ce...
Doamne, ce-s cu rahaturile astea?! Avem 17 ani, nu 40 ca sa avem crize de personalitate.
Sfat - da-ti drumul la muzica, luati-va prietenii langa voi (desi e posibil sa nu se potriveasca gusturile muzicale, de unde reiese un nou conflict) si traiti clipa. Fuck the rest!
Uh, am o problema? Dar nu numai eu, ci cu totii...avem toti o problema? Altfel de ce-ar fi adus psihologul peste noi?
Inca din clasa a 9-a, ni s-a spus ca avem o personalitate foarte puternica. S-a sugerat ca ar fi prea puternica, chiar. Daca stau bine si ma gandesc - asa e. In plus, pe langa cateva (foarte putine, posibil sa fiu si eu printre ele) exceptii, avem o clasa plina de persoane inteligente, cu un caracter puternic.
Ok, si pentru asta ne aduce psiholog la ora?
Poate nu sunt eu foarte deschis la minte si mai de moda veche la unele chestii, dar intotdeauna am fost sceptic in ceea ce priveste psihologia si psihologii in general. Li se mai spune "doctori ai mintii" si in general se adreseaza oamenilor cu mici sau mari probleme psihice, care simt nevoia sa se descarce, sa spuna ce au pe suflet si sa fie ajutati sa gaseasca raspunsurile pe care nu le vad. Am definit bine?
Eu nu cred in psihologi. Apreciez domeniul ca pe ceva foarte profitabil, fiind o meserie foarte bine platita, dar nu cred in ceea ce fac ei si nu cred ca sunt in stare sa rezolve probleme oamenilor. Nu inteleg de ce mi-ar putea mie, omul ravasit si depresiv (ipotetic vorbind, eu astazi sunt vesel si cant prin camera de nebun :D ) sa-mi aline durerea un necunoscut cu diploma pusa in rama intr-un cabinet frumusel (sau in cadrul unei clase deprimante, daca suntem intr-un liceu). N-ar fi mai bine sa spui lucrurile astea unui prieten bun, in loc sa le dezvalui cuiva despre care nu stii nimic?
Revin acum la ora de terapie avuta. Ni se spune ca suntem o clasa prea dezbinata, prea impartita in grupuri, ca nu comunicam unii cu altii si alte prosteli de genul asta. Primim aceasta acuza de la aceeasi persoana care ne spunea ca avem o personalitate prea puternica. Curios. Eu stiam ca personalitatile puternice nu se pot impaca tot timpul.
Normal ca exista grupuri a.k.a bisericute in clasa la noi. Ce naiba, unde nu exista? Sa-mi spuna mie cineva ca in clasa lui nu exista sau au existat grupulete, pareri si hobby-uri diferite. Noi avem undeva pe la 3 astfel de grupuri, uneori pot fi mai multe sau chiar mai putine. Ideea e ca nu ne intalnim fata-n fata, cu Ecstasy of Gold al lui Ennio Morricone pe fundal si in secunda urmatoare sa ne luam la bataie. Stam asa, fiindca asa impartim in mod eficient pareri si alte asemenea. Intr-un cuvant - relationam.
Nu putem relationa toti 26? Nu. Presupun ca nu putem. Nu putem sa venim in fiecare dimineata ca niste spalati pe creier, zambind stupid si mergand la fiecare si intreband "Buna X! Ce faci? Bine? Si eu la fel!". Decat sa irosesc timpul cu astfel de ineptii, prefer sa vorbesc cu cine am nevoie si sa fac ceva util pentru propria persoana.
Eu ma bucur ca nu avem cocalarisme in clasa, suntem un unicat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne purtam unii cu altii ca si cum doar ce am fi luat pilule de fericire. Pur si simplu nu se poate! Avem pareri, concepte si personalitati diferite. Unele se potrivesc, altele nu. Asa a fost dintotdeauna. Nu stiu de ce toata lumea (lumea adulta, ma refer) are o problema cu asta de parca am fi singura clasa de pe planeta cu aceasta (zic ei) problema. Pana la urma nu e o problema, e un adevar general.
La sfarsitul orei, nu stiu cum se face ca tot noi eram vinovati (desi unii ne-am stors creierii incercand sa explicam) si rai si nu-mai-stiu cum. Partea frumoasa a fost ca d-na psiholog s-a pierdut pe la mijlocul discutiei, ora transformandu-se intr-un dialog elevi-diriginte.
De ce se presupune ca avem nevoie de terapie? Pentru ca asta e, nu? Terapie in grup. Sa ne rezolvam problemele interioare pe care le ascundem fata de ceilalti si sa incercam sa exprimam ceea ce...
Doamne, ce-s cu rahaturile astea?! Avem 17 ani, nu 40 ca sa avem crize de personalitate.
Sfat - da-ti drumul la muzica, luati-va prietenii langa voi (desi e posibil sa nu se potriveasca gusturile muzicale, de unde reiese un nou conflict) si traiti clipa. Fuck the rest!
joi, 16 octombrie 2008
A short ha,ha!
The following text is a pamphlet and must be treated likewise.
Romania beware! Comunism lives again. It is true, and it is happening as we speak - I mean - as you read what I wrote.
The last remnants of the dark reign that ruled Romania for so many years - have risen once more to show the young romanian students how life was before 1989. Not only that they've gained control over our highschool, they are already making drastic changes to make the life of the students more and more miserable.
Isn't it ironic how such an old and appearently stupid symbol that once represented the romanian student can resurrect and give you chills? How stupid is it to wear a tie in a 21st century highschool? How stupid is it to be forced to wear that? Well...appearently not stupid enough.
Yesterday was the 15th of October. 1 month of school has already passed and yesterday you couldn't have wondered why the hell is the school entrance so crowded. It was the first day from many to come, when the school uniform became compulsory.
Either the school principal or the administrator - guard the entrance and ask the students to take out their jackets and show their uniforms (which is actually composed from a white shirt, a redish tie and "as normal as possible" jeans).
-You do have the uniform? Congratulations, then enter the school and have a nice day. But I'm sure the node on your tie is not quite perfect. And where's your grey pullover? I know I said it was optional, but I want to see it. NOW!
-You don't have the uniform? Leave now and never come back. Be gone from these lands. Unless you leave now, we will imprison you. Then, your whole family will have to suffer from your foolishness. We will hunt them down!
No really, if you don't have the uniform you are sent back home!
I described all of these to my mother and she said this is very much like it was in the comunism era, when one would verify your "matricola" before you enter school.
How ironic. The picture/symbol of Calinescu which is drawn on our ties looks a lot like Ceausescu, if you see it from a far. That's kind of creepy.
At the end of the day, as you feel a bit humiliated and very unconfortable in those penguin clothes - you start to wonder...why?
Pink Floyd (see the picture above) had a very wise phrase :
WE DON'T NEED NO EDUCATION !
We don't need no thought control.
No dark sarcasm in the classroom.
Teacher, leave those kids alone.
Hey, teacher, leave those kids alone!
All in all its just another brick in the wall.
P.S. Was this too drastic? Well, it is a pamphlet. I'm sorry for any possible grammar mistakes. I am very tired these days.
duminică, 12 octombrie 2008
Don't slam the door...
De cand au avut concert la Bucuresti, a inceput sa-mi placa tot mai mult Judas Priest. Chitaristi foarte talentati, solist legendar. Ce sa nu-ti placa la ei?
Si cum eu am o pasiune pentru dvd-urile cu spectacole live, am luat Judas Priest - Rising in the East. Poate nu este Priest-ul care suna cel mai bine, dar categoric are cel mai misto setlist.
Excelent, ce pot sa zic altceva? Pacat ca publicul era complet paralel. Eh, japonezii si heavy-metalul. Cand Halford iti spune sa canti "Hell bent, Hell bent for leather" pai canti, nu zambesti si dai din cap de parca ti-ar canta Britney Spears. Omul e pe scena, calare pe o motocicleta, show him some attitude! De altfel ma bucur ca Halford l-a speriat pe tata la Painkiller. Hehe \m/
Judas Priest - Beyond the Realms of Death
sâmbătă, 11 octombrie 2008
Diplome
E noua manie a liceelor din Romania si a tuturor elevilor din tara - sa avem diplome, sa fie dosarul si CV-ul mai gros cand va veni momentul pentru facultate. Pe de-o parte e bine...ai diplome, ai ceva cunostinte suplimentare, te duce capul - probabil ca meriti sa studiezi mai departe la facultate si esti admis.
Pe de alta parte, chestia asta atinge obsesii. Hai sa dam certificate la engleza, dar si la franceza. Sa nu uitam de spaniola. Hai si la informatica! Si incep : FCE, CAE, DELF, DELE, ECDL...niste chestii cu multe initiale. Mie mi se pare o nebunie totala. Sunt atat de multe, timpul e atat de limitat si se cer atat de multi bani ca te apuca ametelile.
Pentru primul examen Cambridge pe care l-am dat in vara...am platit 500 de lei. L-am luat, e timpul sa dau nivelul urmator anul asta. Alti 500 de lei! Dar e engleza. Eu iubesc engleza, e un sacrificiu care merita. Si diploma aia te face mandru.
Anul asta faceam pregatiri pentru ECDL care e un certificat pentru informatica (de fapt e pentru TIC , aplicatii in Office sau asa ceva) si care costa 600 de lei. Trai-ti-ar! Deci trebuie cheltuit atat ca sa inveti niste chestii relativ (din ce am auzit) banale. In prima faza m-am lasat pagubas. Am zis ca pur si simplu nu se merita. Fuck it, ramai cu Cambridge-ul si se rezolva. Dar te pui cu mama...e drept ca sunt banii ei si eu nu am de ce sa zic ceva dar...sunt 600 de lei! Cica pana la urma ma voi inscrie si eu. Oh Happy Day!
Cat despre celelalte certificate la limbi straine...pentru mine franceza a murit in clasa a 7-a (tranzitia scoala generala-liceu) iar spaniola - am sters Acasa TV din grila de programe si oricat de misto ar fi limba...de certificat nu poate fi vorba.
Da, sunt lenes de felul meu si vreau sa fac de regula cat mai putin efort. In anumite cazuri ma pot motiva sa fac totul asa cum trebuie si de regula imi iese. Doar ca in momentul de fata nu pot sa-mi spun mie ca am nevoie de toate astea. Ciudat, nu? Toata lumea ma mintea ca la liceu va fi frumos si palpitant. Da, asa a fost in clasa a 9-a, dar a zburat prea repede. Acum toata lumea are pretentii si toata lumea ameninta cu BAC-ul si facultatea. Nu o spun ca pe un lucru rau. Ma plang ca uneori timpul trece prea repede.
Zboara atat de repede si nu mai simti momentele frumoase sau pur si simplu uiti...
Cine nu cunoaste "Ani de liceu" ? Toata lumea stie cantecul. E frumos, plin de energie si motivatie. Ei, alea erau alte vremuri. Acum liceul este doar o perioada in care poti sa strangi diplome.
Pe de alta parte, chestia asta atinge obsesii. Hai sa dam certificate la engleza, dar si la franceza. Sa nu uitam de spaniola. Hai si la informatica! Si incep : FCE, CAE, DELF, DELE, ECDL...niste chestii cu multe initiale. Mie mi se pare o nebunie totala. Sunt atat de multe, timpul e atat de limitat si se cer atat de multi bani ca te apuca ametelile.
Pentru primul examen Cambridge pe care l-am dat in vara...am platit 500 de lei. L-am luat, e timpul sa dau nivelul urmator anul asta. Alti 500 de lei! Dar e engleza. Eu iubesc engleza, e un sacrificiu care merita. Si diploma aia te face mandru.
Anul asta faceam pregatiri pentru ECDL care e un certificat pentru informatica (de fapt e pentru TIC , aplicatii in Office sau asa ceva) si care costa 600 de lei. Trai-ti-ar! Deci trebuie cheltuit atat ca sa inveti niste chestii relativ (din ce am auzit) banale. In prima faza m-am lasat pagubas. Am zis ca pur si simplu nu se merita. Fuck it, ramai cu Cambridge-ul si se rezolva. Dar te pui cu mama...e drept ca sunt banii ei si eu nu am de ce sa zic ceva dar...sunt 600 de lei! Cica pana la urma ma voi inscrie si eu. Oh Happy Day!
Cat despre celelalte certificate la limbi straine...pentru mine franceza a murit in clasa a 7-a (tranzitia scoala generala-liceu) iar spaniola - am sters Acasa TV din grila de programe si oricat de misto ar fi limba...de certificat nu poate fi vorba.
Da, sunt lenes de felul meu si vreau sa fac de regula cat mai putin efort. In anumite cazuri ma pot motiva sa fac totul asa cum trebuie si de regula imi iese. Doar ca in momentul de fata nu pot sa-mi spun mie ca am nevoie de toate astea. Ciudat, nu? Toata lumea ma mintea ca la liceu va fi frumos si palpitant. Da, asa a fost in clasa a 9-a, dar a zburat prea repede. Acum toata lumea are pretentii si toata lumea ameninta cu BAC-ul si facultatea. Nu o spun ca pe un lucru rau. Ma plang ca uneori timpul trece prea repede.
Zboara atat de repede si nu mai simti momentele frumoase sau pur si simplu uiti...
Cine nu cunoaste "Ani de liceu" ? Toata lumea stie cantecul. E frumos, plin de energie si motivatie. Ei, alea erau alte vremuri. Acum liceul este doar o perioada in care poti sa strangi diplome.
miercuri, 8 octombrie 2008
O viata de rezerva
Nu obisnuiesc sa scriu aici despre cartile pe care le citesc. Nu am un motiv anume si niciodata n-am stat sa ma gandesc de ce...Ei bine, pur si simplu pentru ca.
Intre nebuneala numita scoala, chitara, muzica, The Thing That Has No Title - mi-am facut loc si pentru ceva de citit. Cartea pe care o vedeti in poza de mai sus mi-a luat doua saptamani sa o termin. Nu stiu daca este cea mai buna carte pe care am citit-o vreodata, dar categoric intra in top cinci. Nu, de fapt -buna- este prea abstract. E cea mai profunda si miscatoare carte pe care mi-am pus vreodata ochii.
Am terminat-o azi de dimineata, cu 5-10 minute inainte sa plec la scoala. Am terminat-o cu lacrimi in ochi. Nu mi se intampla prea des si nu e ceva de mandrie, recunosc. Dar ar fi stupid sa nu o spun. Da, am avut lacrimi in ochi. Ultima (si prima data, daca tin bine minte) data cand mi s-a mai intamplat asa ceva a fost la Winnetou. Cand am terminat volumele lui Karl May, m-am suparat ca indianul murise. Noroc ca mai existau carti de genul "Comoara din Lacul de Argint" sau "Old Surehand".
In cazul cartii asteia nu exista continuari sau abordari alternative. Cartea asta ilustreaza viata. Viata pe care o stim cu totii. Aceasi mare greu de navigat. Acum e senin, soare si caldura pentru ca in secunda urmatoare totul sa se transforme in furtuna! Sunt oameni care suporta mai mult aceasta furtuna, altii care o intampina mai putin.
Familia Fitzgerald (din carte) face parte din primul caz. Fiica lor cea mare este diagnosticata la 2 ani cu o forma rara si complicata de leucemie. Nu i se dau mai mult de 2 ani de trait. Parintii ei insa strang din dinti si fac tot posibilul sa lupte pentru ea, desi fiecare secunda este o mica batalie pierduta. Cand are nevoie de un donator de maduva, sange, leucocite s.a.m.d. Fetita primeste o sora. Parintii ei dau nastere unui copil care (prin diferite tehnologii medicale) este 100% compatibil din punct de vedere medical cu sora ei. Asa apare pe lume Anna. Scopul ei de la nastere a fost mai mult sa-si ajute sora decat sa se bucure de viata. Sau cel putin...asa se pare la prima vedere.
Cartea o surprinde pe Anna la 13 ani, aflata in fata unui obstacol greu de trecut. Trebuie sa doneze un rinichi pentru sora ei. Initial suntem facuti sa credem ca ea este revoltata ca nu este folosita decat pentru "piese de schimb". Cu timpul aflam adevaratele ei ganduri, adevaratele ei temeri. Pe scurt, Anna isi da in judecata parintii, cerand dreptul de a-si lua singura deciziile in ceea ce priveste pe ea, ca ajutor pentru pe sora ei mai mare. In timpul procesului aflam care au fost adevaratele ei motive pentru care a facut asa ceva. Ideea este ca i se da castig pentru emancipare medicala. Ne face sa credem ca totul se va termina cu bine, chiar daca sora ei este pe moarte. Incurajata de noul ei drept, Anna poate ca ar alege sa faca transplantul. Doar ca se intampla ceva ingrozitor. Anna moare intr-un accident de masina dar reuseste astfel sa-i salveze viata surorii ei - Kate care se va vindeca complet de leucemie.
Finalul este dureros, pentru pierderea personajului, caci Anna da dovada de un mare caracter si de o mare inteligenta. Este sensibila, emotionala pe de-o parte, dar plina de atitutine, sarm si vioiciune pe de alta. Iti este aproape imposibil sa crezi ca moare, din simplul motiv pentru ca mie ca cititor mi-a devenit extrem de draga (se nareaza la persoana I si textul are tendinta sa devina foarte profund). Doar ca ea moare asa cum si-ar fi dorit...pentru sora ei.
Ce m-a facut cartea asta sa descopar a fost ca nu putem sti/ planui/ preveni tragediile ce ni se intampla. Kate dadea mereu impresia ca este cea firava si pe moarte pe cand Anna era cea puternica si decisa. Uite insa ca autoarea a vrut ca totul sa fie invers.
Cred acum ca avem tendinta sa ne aruncam inainte, fara sa privim. Timpul trece prea repede si ajungem sa regretam ca nu am gustat mai mult din fericire. Notiunea de viata trebuie sa fie draga orisicui. Nu e niciodata usor sa te lupti cu moartea, mai ales cand trebuie sa-ti salvezi fiicele, ca in cazul de fata.
luni, 6 octombrie 2008
Chestii noi...
Sorana Carstea a cucerit primul ei titlu WTA(tenis). ProTv-ul a tinut sa ne anunte ca ea a dat mai multe autografe decat Rivaldo, "cel mai faimos jucator de fotbal din Uzbekistan". Si cu asta mi-a stricat mica satisfactie pe care o aveam cand am auzit stirea.
Cica merg la Romania - Franta. N-am inteles exact de ce vrea tata sa mergem, mai ales ca biletele sunt destul de scumpe, nationala e varza si eu am cheltuit in jur de 1000 RON(manuale, chitara, haine, Death Magnetic) in ultima luna dar in fine... Partea buna este ca am scapat de a vedea jucatori extrem de talentati si valorosi, de teapa lui Dica sau Nicolita.
Ha, si totusi n-avem nicio echipa in Cupa UEFA! Nu e asta cea mai tare chestie pe care ati auzit-o vreodata? Vreau sa spun ca scapam de reportaje imbecile de genul "Uefantasticii". Si daca tot suntem pe felie, nu-i asa ca CFR Cluj e o echipa misto, pentru simplul fapt ca stiu sa se bata (fotbalistic vorbind)? Steaua cati ani o sa se mai screme pana cand o sa dea senzatia ca sunt ceva mai puternici? E bine ca s-au calificat, bravo! Dar goluri mai dau? Puncte, ceva?
Considerand ca eu sunt mare fan Metallica, cam cat de bine ar merge la micuta nuvela pe care o scriu, titlul "The Thing That Has No Title" ? Macar e original...
Cine vrea ca AC/DC sa vina in Romania sa ridice manuta sus! Ei sunt neaparat o trupa pe care trebuie sa o bifez pe lista imaginara de la mine din cap. Din acelasi domeniu, se tot banuieste ca Slash, Duff McKagan si Matt Sorum (adica trupa Velvet Revolver) vor sa se realature lui Axl Rose in trupa Guns N'Roses. Geez, buna idee! Nu era de-ajuns un mosulet care sa se faca de ras, acum i se vor alatura alti trei - si impreuna vor scoate infamul Chinese Democracy la care se tot lucreaza din 1995 incoace. Acum, serios...daca s-ar reuni ar fi misto. Adica Slash e un super-chitarist. Pacat ca Axl miorlaie mai rau decat pisica vecinului.
A aparut Fifa 09. Imediat dupa, hop! si PES 09(momentan doar demo). Azi sau maine vine si un review "versus" intre cele doua. Si totusi, de ce astfel de jocuri tind sa se prosteasca mai mult de la an la an?
Noul Y!M are fix aceeasi problema. Dintr-un programel util, simpatic, usurel si micut s-a transformat in ditamai aplicatia care manaca rami degeaba, merge prost, e plin de bug-uri si de facilitati inutile. Mai lipseste ca in curand sa-l elibereze contra-cost.
Noul meu scop in viata. Pe termen scurt, desigur. Tnx DarkComy!
Si ma tem ca asta-i tot.
Cica merg la Romania - Franta. N-am inteles exact de ce vrea tata sa mergem, mai ales ca biletele sunt destul de scumpe, nationala e varza si eu am cheltuit in jur de 1000 RON(manuale, chitara, haine, Death Magnetic) in ultima luna dar in fine... Partea buna este ca am scapat de a vedea jucatori extrem de talentati si valorosi, de teapa lui Dica sau Nicolita.
Ha, si totusi n-avem nicio echipa in Cupa UEFA! Nu e asta cea mai tare chestie pe care ati auzit-o vreodata? Vreau sa spun ca scapam de reportaje imbecile de genul "Uefantasticii". Si daca tot suntem pe felie, nu-i asa ca CFR Cluj e o echipa misto, pentru simplul fapt ca stiu sa se bata (fotbalistic vorbind)? Steaua cati ani o sa se mai screme pana cand o sa dea senzatia ca sunt ceva mai puternici? E bine ca s-au calificat, bravo! Dar goluri mai dau? Puncte, ceva?
Considerand ca eu sunt mare fan Metallica, cam cat de bine ar merge la micuta nuvela pe care o scriu, titlul "The Thing That Has No Title" ? Macar e original...
Cine vrea ca AC/DC sa vina in Romania sa ridice manuta sus! Ei sunt neaparat o trupa pe care trebuie sa o bifez pe lista imaginara de la mine din cap. Din acelasi domeniu, se tot banuieste ca Slash, Duff McKagan si Matt Sorum (adica trupa Velvet Revolver) vor sa se realature lui Axl Rose in trupa Guns N'Roses. Geez, buna idee! Nu era de-ajuns un mosulet care sa se faca de ras, acum i se vor alatura alti trei - si impreuna vor scoate infamul Chinese Democracy la care se tot lucreaza din 1995 incoace. Acum, serios...daca s-ar reuni ar fi misto. Adica Slash e un super-chitarist. Pacat ca Axl miorlaie mai rau decat pisica vecinului.
A aparut Fifa 09. Imediat dupa, hop! si PES 09(momentan doar demo). Azi sau maine vine si un review "versus" intre cele doua. Si totusi, de ce astfel de jocuri tind sa se prosteasca mai mult de la an la an?
Noul Y!M are fix aceeasi problema. Dintr-un programel util, simpatic, usurel si micut s-a transformat in ditamai aplicatia care manaca rami degeaba, merge prost, e plin de bug-uri si de facilitati inutile. Mai lipseste ca in curand sa-l elibereze contra-cost.
Noul meu scop in viata. Pe termen scurt, desigur. Tnx DarkComy!
Si ma tem ca asta-i tot.
joi, 2 octombrie 2008
Lose yourself in the music...
Am dat dupa multa vreme de melodia asta, si mi-am adus aminte de cat de misto era. Ba chiar inca este.
Eminem - Lose Yourself
Ceeeee? Nu ascult numai rock ! :P
Later Edit : Gata, am fixat sunetul. Si am reformulat si fraza de mai sus :D. Eram obosit tare aseara...Hehe.
miercuri, 1 octombrie 2008
Crysis Warhead
Primul joc din seria Crysis a aparut in jurul anului trecut pe vremea asta. Poate mai aproape de Craciun. Intre timp a fost desemnat cel mai bun joc al anului 2007, posesor al celei mai pretentioase si totodata frumoase grafici cunoscute computerelor. Pentru ca arata atat de frumos si avea o poveste destul de draguta si pentru ca pentru anumite site-uri de specialitate il dau drept cel mai bun joc pe calculator facut vreodata (la o concurenta acerba cu batranul Diablo) am jucat si eu Crysis.
Daca ati citit inainte review-ul facut de mine, sau ati aruncat o simpla privire asupra lui, veti vedea ca intr-adevar mi-a placut primul Crysis. Mi s-a parut excelent de la un capat la altul si pur si simplu nu i-am putut gasi vreun defect - toate astea cu cat eu nu sunt un mare fan al shooterelor. Ei bine, Crysis Warhead nu-mi modifica absolut deloc parerea. Pur si simplu bestial!
Conform producatorilor (EA, Crytek...whatever) Crysis a fost primul joc dintr-o trilogie. Dar...Warhead nu face parte din trilogie. Warhead se vrea a fi un soi de add-on la Crysis-ul original. El este totusi de sine stator, nu depinde de primul .A doua parte a trilogiei inca e necunoscuta lumii jocurilor.
Visand frumos la predecesorul sau, am furat (evident) Warhead si m-am pus la jucat. Ma repet...excelent si bestial! Tot ce-a fost frumos in primul episod se intoarce acum ba chiar cu multe plusuri.
Ne aflam iarasi in pielea unui soldat american pe o insula controlata de koreeni. Alt soldat, aflat in aceeasi echipa cu cel din primul joc. Ala era Nomad iar asta e Psycho. Ba chiar e si britanic si are o atitudine specifica insularilor. Practic, prin ceea ce trecem acum cu Psycho este o paralela cu ceea ce facea Nomad.
Avem iarasi un nanosuit (un costum ce sporea anumite abilitati, impingandu-le putin catre SF dar cu o anumita limita) avem iarasi multe arme si o insula de colindat. Insula e impanzita cu koreeni numai buni de impuscat. Virtual vorbind... Foarte curand insa, apare si elementul surpriza a primului Crysis. Extraterestrii. Niste chestii robotice asemanatoare fie cu niste crabi sau moluste. Orice ar fi...sunt gigantice si incapatanate si vor sa-ti faca rau. Deci le impusti. Uneori ai parte de o combinatie simpatica cand trebuie sa omori atat koreeni cat si extraterestrii. Avem la dispozitie o groaza de arme a caror munitie se risipeste cam repede dar care e usor de gasit. Ce poate un baiat sa vrea mai mult de la un joc pe computer?
Tin sa laud grafica, la fel de buna ca si in primul episod. De asemenea este de apreciat ca cerintele nu s-au schimbat deloc. Ba chiar jocul a fost optimizat mult mai bine si merge mult mai bine pe un PC care deja nu mai e high-end, asa cum e al meu. Voice-actingul si muzica sunt foarte foarte inspirate. Poveste este la fel de palpitanta.
Singurul lucru de care am fost intr-adevar dezamagit a fost durata jocului. Pentru ca fata de primul, Warhead e foarte scurt. Putine misiuni, putine intrigi. In schimb, avem multa vorbaraie si cinematic-uri de Hollywood. Practic nu cred ca mi-a luat mai mult de 6, maxim 7 ore sa-l termin. Am impresia ca a durat mai mult sa-l descarc. Pentru un joc atat de scurt mi se par destul de nejustificati aia 7 gb pe care-i ocupa. Este cam singurul defect pe care-l pot gasi.
Despre Crysis deci... numai de bine! Tot ce pot spera este ca si urmatoarele jocuri din serie sa-mi ruleze pe deja usor depasitul meu PC, mai ales ca cica Far Cry 2 nu mi-ar merge deloc, conform testului "Can You Run It?". Este asadar primul joc aparut care nu l-as putea juca. Wow, a durat doi ani sa apara unul.
Nota: 9.50/10
Abonați-vă la:
Postări (Atom)