Capitolul 3
Batalia de pe Campia Ermesului
Un vant neobisnuit de puternic pentru verile din Servah batea pe Campia Ermesului.Campia Ermesului se afla pe partea vestica a Muntilor Flacarii.La vreo 5-6 km se aflau satele omenesti cucerite cu cateva saptamani in urma de catre orci.Era cam singurul lucru care intr-adevar tinuse pe orci sa nu patrunda in partea estica.Vremea prevestea pierderea de sange care avea sa urmeze.
Dinspre cararea care duce odinioara catre capitala veche a Regatului Oamenilor se auzea un ropot tulburator.Cu fiecare secunda care trecea ropotul devenea tot mai asurzitor,mai puternic.Oricine inainta vijelios catre Campia Ermesului nu avea sa mai intarzie mult pana sa-si faca aparitia.Si asa a si fost.La orizont aparura peste 10 000 de razboinici orci.Scena pe care o completau era infioratoare.Rasfirati peste tot prin oaste se aflau niste calareti pe niste animale ciudate ce aduceau cu niste rinoceri.Calaretii bateau vijelios din tobe si intonau un cantec infiorator.Fiecare izbitura in toba arata ca orcii erau neinfricati,gata de lupta.Ceilalti soldati erau in majoritate pe jos,alergand cu repeziciune.Printre ei se afla liderul lor,marea capetenie...era mai inalt si parea mai puternic decat ceilalti orci.Purta o barba neagra lunga pana in dreptul umerilor.Pletele sale de abanos se zbateau salbatic in ritmul batailor de toba.Numele sau era Kal’Cedrak.Pe masura ce ocupau campul vizual al Ermesului incetinira dar nu se oprira.
Deodata,ca de nicaieri,aparu pe mica stanca stand in picioare un soldat al Oamenilor.Purta o inscriptie cu o felina pe armura.La brau purta o sabie cu teaca batuta in rubine,iar pe bratul stang avea agatat un scut cu inscriptia felinei.Era un barbat inalt,si prin casca sa de lupta i se vedeau ochii de un caprui intens.La vederea soldatului orcii navalira spre el.Atunci,acesta isi scoase sabia din teaca si arata catre orci.Asa cum aparuse soldatul,aparura in spatele lui cateva mii de soldati din trupele regale.In fruntea lor era soldatul.Iar soldatul nu era nimeni altul decat printul Leus.Acesta ramase suit pe stanca pana trecu un alt soldat ce purta si el o armura de conducator.Era bunul sau prieten Herus.Il apuca pe Herus de brat si il trase langa el soptindu-i:
-Lasa-mi-l mie pe lider!
Herus zambi si se avanta in lupta caci aveau loc deja primele clinchuri intre cele doua opozante.Leus il urma.Un orc se repezi spre el.Aici isi arata printul calitatile in tehnica sabiei.Dintr-o singura miscare de unduire a sabiei taie fulgerator pe inamic lasandu-l intr-o balta de sange ca smoala.Toti orcii realizasera cu cine se confruntau.Era un soldat voinic care utiliza sabia cu o usurinta incredibila.Trebuia sa fie cel care isi facuse o pasiune din vanatul orcilor.Trebuia sa fie printul Oamenilor.Kal’Cedrak il observa si el.Incerca acum sa treaca printre randuri si sa ajunga la el.Dar nu era un lucru usor.Halebarda sa trebui sa faca cateva victime pentru a se putea misca de pe loc.Era o lupta ehilibrata.Desi se putea vedea cu ochiul liber ca orcii erau mai numerosi,erau mai slab echipati.Armurile lor erau mai mult decat primitive.Erau facute din bucati solide de lemn legate cu sfoara si imbracate ca o tunica.Armele erau si ele slabe:toporisti,halebarde ruginite si unii aveau sabii de oameni dobandite dupa batalii.Trupele regale conduse de Leus erau extraordinar echipate cu armuri si sabii stralucitoare.Dar numarul orcilor era coplesitor.Venisera cu sutele de mii de pe planeta lor,altii crezand chiar ca pastreaza legatura(dar de fapt orcii pierdusera drumul catre Poarta Henyiei).Halebarda lui Kal’Cedrak mai dobori 10 soldati.La fel facu si Leus cu orcii.Se dadea una din cele mai sangeroase lupte pe care Servah le vazuse pana atunci,poate cu exceptia primelor confruntari cand orcii atacasera pe neasteptate satele din partea vestica.Confruntarea se dadea de o jumatate de ore.Leus observa ca pierdea multe trupe.Singura cale prin care ar fi domolit,si inclinat in propria favoare batalia ar fi fost daca il ucidea pe liderul orcilor.Se spunea de acesta ca ar fi fost marele rege al Orcilor,despre care s-ar fi spus ca era un demon cu puteri inspaimantatoare.Leus stia acum ca liderul Kal’Cedrak nu putea sa fie decat un alt han al orcilor caci cu siguranta nu arata ca un demon prezentand doar o statura impresionanta.Cei doi se aflau acum la mai putin de 20 de metri unul de celalalt.Leus anticipa inevitabilul schimb de atacuri care avea sa urmeze.Hotari sa se faca mai lejer pentru lupta.
Casca sa cazu jos.Printul isi arata pletele sale maronii ce-i stergeau usor umerii.Scutul sau aluneca si el jos.Leus zambi siret la Kal’Cedrak.Acesta rasucea in palme manerul halebardei asteptand cel mai privilegiat moment sa atace.Printul pasea agale tot mai aproape de adversar.Se priveau acum ochi in ochi.Orcul ridica garda la nivelul umerilor sai.Leus apuca si el sabia cu ambele maini indreptand varful in sus.Prima izbitura se petrecu parca cu incetinitorul.Parca intreg campul de bataie privea acest moment.Halebarda intalni lama sabiei.Leus facu doi pasi inapoi.Forta orcului era impresionanta.Stranse bine manerul si se hotari sa ridice si scutul.Stia ca are de-a face cu un adversar mai puternic ca el asa ca era decis sa-l invinga prin inteligenta.Trecu manerul scutului pe antebratul stang si cu ajutorul acestuia masca lama sabiei.Acum orcul nu avea sa stie de unde il va ataca.Leus se apropie precaut.Kal’Cedrak intelese ce intentiona si stranse bratele pe langa corp.Nu avea de gand sa piara in mod stupid din pricina unei rani.Leus se apropie si izbi de undeva din lateral cu sabia.Orcul nu se lasa pacalit.Para si apoi lovi cu sete cu manerul halebaredei figura printului.Acesta scoase un icnet de durere.Kal’Cedrak prinse curaj si se repezi salbatic spre adversar.Naucit de lovitura primita,Leus se feri intr-o parte in ultima clipa.Incepea sa se apere tot mai greu.In plus ,in urma loviturii,arcada ii sangera si nu putea vedea nimic.Orcul simtea tot mai mult momentul prielnic.Dupa alte cateva incrancenari il dezarma complet pe print si il apuca de gat si il ridica in sus privindu-l cu superioritate.Leus simtea ca-si pierde cunostinta.Totul se intuneca.Cu o ultima clipire zari in armura de lemn a orcului o gaura.Cu ultimele forte,scoase un pumnal de la brau si il infipse in piept.Orcul scapa pe print si arma.Gura de oxigen il revigora rapid pe print.Scoase pumnalul din piept.Era o imagine macabra.In varful pumnalului se afla cordul orcului care se agata de restul trupului printr-o articulatie slabita.Leus isi aduna sabia de jos si ii reteza capul orcului.Batalia se opri brusc...Toata lumea amuti.Printul lua capul orcului de pe jos si il arata intregului camp de bataie.Apoi se intoarse si il arunca catre armata orceasca.Mii de racnete inspaimantate se auzira pana in vazduh.Marele Kal’Cedrak fusese ucis.Era cea mai mare pierdere a orcilor de 98 de ani incoace de cand ajunsesera pe Servah.Umili,toti orcii se retrasera incet inapoi spre regatul lor despre care nimeni nu stia cum arata.
Leus era o raza de lumina.Zambea larg,strengar catre soldatii sai.Toata armata regala il tineau in urale.Problema era ca mai mult de jumatate din oaste fusese nimicita.Dar ce conta...Oamenii obtinusera prima lor victorie adevarata in fata orcilor ,,in deplasare’’.Nu reusisera niciodata sa castige in partea vestica,cedand cu usurinta teritoriu dupa teritoriu.
Extenuat,printul se indrepta agale catre stanca pe care cu o ora inainte ii intampinase pe orci.Cu greutate isi scoase de pe el armura si o arunca cat-colo.Apoi se intinse pe spate pe stanca si inchise ochii cautand niste odihna.Simti niste pasi apropiindu-se de el.Printul deschise ochii si dadu peste zambetul lui Herus:
-Of,zau prietene,ma odihneam si eu,mormai artagos Leus.
-Sigur ca da...incuviinta Herus amuzat,am spus eu ceva?Vroiam sa te felicit...
-...da mersi,acum ma poti lasa sa ma odih...
-...si sa iti urez succes in confruntarea cu tatal tau.
Leus se ridica pe coate si ii arunca lui Herus o privire nemultumita:
-Ce vrei sa spui?Tata nici n-are de unde sa stie ca am plecat la lupta...
-Da?Si cum ii vei explica lipsa a jumatate din trupele sale regale?
Printul se gandi putin si apoi spuse cu seninatate:
-Ii vom spune ca au ramas pe la petreceri...
-Sigur ca da,pe timp de razboi.Si ranile tale?
-Am cazut de pe cal.
-Asta sigur o va crede.Tu nu cazi niciodata de pe cal.
-Ca veni vorba de asta,poti sa-l aduci tu pe Silver aici?
Silver era calul printului,un armasar alb cu o viteza ametitoare.
-Ai mari probleme,amice!!exclama pesimist Herus.
Leus nu mai spuse nimic,se aseza la loc pe spate odihnindu-se.Peste doar cateva minute simti din nou pasi si o umbra aplecandu-se deasupra sa.
-In numele lui Mithras Major!Herus,eu chiar sunt obosit!!.
Deasupra sa nu statea Herus ci notarul trupelor regale pe care il mintise in legatura cu actul de la tatal sau.Notarul avea o fata de mormant.
-Oh,mare Mithras!!!Fraiere de ce te-ai dus la tata?
-Astept intai sa-mi spui de ce ai facut asta.
-Of haide!Am invins.Am recuperat satele...
-Satele alea au fost rase de pe fata Servehei din ziua in care au fost cucerite...Tot ce ai facut a fost sa recuperezi cativa ari de pamant ars.Felicitarile mele,printe!Si cu tot respectul,maiestatea sa Hetterex doreste sa va miscati in momentul asta spre capitala.
Leus ofta intrigat.Nu ii iesise cum si-ar fi dorit.Pierduse jumatate de trupe degeaba.Cu toate astea il invinsese pe marele han al orcilor Kal’Cedrak.Veni si Herus aducandu-l pe Silver:
-Ti-am spus ca vei avea mari necazuri.
Printul se simtea ridicol.Se simtea ca atunci cand era mic si fura un cal din grajduri si tatal sau il chema la resedinta sa il mustreze si tot poporul regatului radea de el.Se ridica de pe piatra si se imbraca cu niste haine usoare.Notarul se sui pe calul sau si ii facu semn sa-l urmeze.Leus incaleca pe Silver si il urma.Tot drumul, notarul nu scoase vreun cuvant.Privea amar dinaintea drumului.In aceste momente,printul se simtea vinovat.Probabil ca tatal sau il pedepsise aspru pe notar.Dupa un drum lung,cei doi ajunsera la destinatie:capitala.
-Tatal tau ne asteapta in Marea Sala de Onix.
-Unde?intreba mirat Leus.
-Lucrurile se schimba cand esti plecat...mai stai pe-acasa ca sa fii la curent cu ce se intampla.
Replica il lovi tare pe Leus dar stranse din dinti si isi urma tovarasul de drum.Urcara cele 666 de trepte ale Marii Sali de Onix si asteptara inauntru.Acolo stateau de obicei cei judecati.Stomacul printului se stranse cand se gandise la lucrul acesta.Privi in jur.Niciodata nu privise cu atentie locul asta...Era mai mare decat si-aducea aminte,si mai neagra,de aceea i se spusese Marea Sala de Onix.Regele intra in sala si stomacul lui Leus se micsora mai mult.Nici macar nu-l saluta.Se aseza pe tron:
-Poate imi explici si mie ce ai facut tu azi...
-Asculta!Pot sa-ti explic.Am reusit sa recuceresc satele vestice,care au ars,dar oricum l-am ucis pe marele han al orcilor.
-Pentru magnifica ta aventura ai distrus jumatate din armata regala.
Leus se simtea oribil.Regele dadu din mana catre notar si ii ordona:Mergi unde ti-am ordonat...
Vazand-ul pe Leus uitandu-se mirat ii raspunse:L-am trimis la castre(asa se numeau minele din care oamenii sapau metalele) pe viata.Nu incerca sa ma convingi(Leus deschisese gura sa vorbeasca)fiindca numai tine.Sper sa-ti ramana pe constiinta.Nu mai ai nimic de spus in fata mea.Iti retrag toate drepturile de comandant al armatei regale.De acum vei sta in capitala si vei invata ce inseamna supunerea fata de Hetterex.CHIAR DACA ACESTA ITI E TATA!CU ATAT MAI MULT!!!Poti pleca!
Printul pleca trist,fara cuvinte.Nu se simtise mai mizerabil in viata lui.Era insa si suparat.Ii fusesera retrasera drepturile de comandant.Numai putea porni campania pe care o planuise:De a ataca treptat orcii catre fosta capitala.Ar fi fost sansa sa,caci acum orcii erau dezarmati si descurajati.Insa sentimentul de vinovatie fu acaparat de cel de furie.Puse un plan la cale prin care daca reusea,tatal sau avea sa-i multumeasca in genunchi.Incaleca pe Silver si galopa pana la resedinta regala unde isi avea camera.
Scrise o scrisoare pe care o lasa la destinatia dorita si apoi galopa nebun catre iesirea din capitala.Inainte de asta,nu uita sa-si ia cu el sabia,armura si casca.Spera din suflet ca urmatoarea data cand avea sa se intoarca aici, flori aveau sa-i cada in poala.Cu acest sentiment isi parasi printul Leus patria catre necunoscut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu