Alt capitol...

Capitolul 4
Catre Padurea Nimanui







Herus statea pur si simpu socat cu o scrisoare in fata.Ii fusese livrata cu o ora in urma pe cand el se ocupa de treburile sale obisnuite.Dar vestea pe care o primea acum citind aceasta scrisoare, ii dadea in suflet cea mai grea lovitura, din cate lucruri traise in 17 veri.Nu putea sa stea cu mainile in san si sa nu faca nimic.Se izbi violent in usa camerei sale din resedinta nobilimii si o zbughi in curtea principala unde se afla calul sau.Fara alti timpi morti,isi incuraja armasarul sa dea totul pana la resedintele regesti.Bietul animal gonea din toate puterile,izbit de biciul stapanului sau.Dupa un astfel de galop,resedintele regesti aparura in campul vizual.Trupul atletic al lui Herus ii permise sa sara din alergare si goni catre apartamentul regelui Hetterex.Garzile il recunoscura dar nu se dadura la o parte.Regele daduse ordine clare:Nimanui nu-i era permis sa-l deranjeze.Vazand ca nu are alta cale,Herus scoase sabia si se aseza in pozitie de garda.



*


Hetterex statea intins pe divanul sau auriu cu ochii inchisi.Dar nu dormea,ci medita la intamplarile din ultimele ore.Isi desfiintase unicul fiu...si se intreba daca luase decizia corecta.Asprimea sa in privinta ultimelor decizii luate in privinta regatelor ii amintea de raposatul sau tata,Hetterex cel Aspru.Jurase in sinea sa in momentul incoronarii lui ca niciodata nu se va purta precum tatal sau.Se parea ca isi incalcase juramantul.Ar fi vrut sa mearga in acest moment in apartamentul lui Leus si sa-si ceara scuze,sa-i redea functiile militaresti si sa-l felicite pentru victoria sa.Insa el,Hetterex,avea si el mandria sa.Revenirea asupra unei asemenea decizii l-ar fi facut sa para slab.Hetterex cel Slab...?Nu asa dorea sa fie amintit.
Deodata auzi zarva la usa sa.Curios dar nu decis,deschise ochii si incerca sa asculte cu atentie.Zdranganit de sabii...Cineva isi regla conturile in fata usilor sale?Pentru ce naiba mai avea garzi?Infuriat,se ridica din pat,si in acest acces de furie isi lua cu el si sabia.Avea sa fie varsare de sange din cauza perturbarii linistii regelui.Deschise usa.Scena nu fu nici macabra,nici inspaimantatoare,nici macar dramatica.Garzile sale erau intinse pe jos.La prima vedere, niciunul nu parea sa fie ranit sau mort.Doar lesinati.In fata regelui statea cu rasuflarea taiata,Herus.Acesta se inclina respectuos si de abia scoase cateva soapte.Gestul sau era suficient.Hetterex intui rapid.Scrisoarea din mainile tanarului razboinic aducea vesti ingrijoratoare.



*




Drag prieten, Herus,
Plaiurile mele natale sunt calcate de niste bestii nenorocite care nu vor parasi aceste pamanturi decat prin sabie.Victoria mea din Campia Ermesului ne-a adus un bun prilej de a incepe ofensiva in partea vestica,si incet,incet, sa cucerim teritoriu dupa teritoriu pana cand toata Servah va fi din nou a noastra.Fiindu-mi retrase drepturile asupra garzii regale,ma vad nevoit sa gasesc aliati,sa adun armata,si in final sa ii inving pe orci.
Citind aceste cuvinte,tu Herus vei vrea sa-mi iei urma...Iti voi spune incotro ma indrept fiindca sunt sigur ca niciodata nu ma vei gasi.In timp ce tu citesti aceasta scrisoare eu ma indrept spre Padurea Nimanui sa caut si gasesc in elfi aliatul de care am nevoie.Nu voi repeta erorile Conciliului,de a refuza prosteste un posibil ajutor din partea unor aliati puternici.
Imi parasesc patria cu speranta de a ma intoarce incununat de glorie.Sunt furios pe tata la fel cum e si el pe mine.Spune-i ca vreau sa ma intorc cu speranta...Speranta ca el se va simti mandru sa-l urmez ca Hetterex.El nu intelege ce victorie importanta am obtinut in Ermes.Orcii sunt slabiti si dezarmati.Sper sa ne revedem curand,bun prieten...
Cu drag,
Printul Leus.


Pe foaia scrisorii se scursera cateva lacrimi.Hetterex numai plansese de mult.Fiul sau pleca la moarte sigura(de aici se desprinde aroganta,si frica oamenilor la necunoscut), caci elfii nu erau mai buni ca orcii.Erau veniti din acelasi loc deci erau la fel.Plecase singur,neinsotit sa incerce o conciliere intre oameni si elfi.Era pentru rege o curata nebunie.Dupa cateva momente isi indrepta privirea spre Herus.Si el era trist dar nu plangea...Regele se ridica de pe scaunul pe care se afla si ii puse mana pe umar tanarului razboinic.Cu o voce moale si prietenoasa vorbi:
-Herus,tu devii in acest moment liderul garzii regale.Te implor!Adu-mi fiul inapoi...Speta regala a oamenilor atarna de un fir de par.
Herus il privi cu ochii mari.Vroia cu orice pret sa-si recupereze prietenul.Incuviinta decis din cap, cu inima tresarindu-i de bucurie.





*







*



Silver isi incetinise nebunul galop.Leus era de parere ca si calul trebuia sa fie obosit.Se intreba daca Herus descoperise scrisoarea,si daca deja o dusese la tatal lui.Evident ca aveau sa faca o cautare.Dar nu aveau sa-l gaseasca.Dupa 5 ceasuri de mers,se afla la inca doua ore de Padurea Nimanui.Singurul lucru care il ingrijora era atitudinea pe care aveau sa o aiba fata de el elfii.Niciodata vreun om nici macar nu incercase sa incerce o alianta cu ei.Regatul Oamenilor ii renegase iar ei s-au retras.Din aceasta stare de neglijenta aveau de castigat orcii.Dusmani declarati ai elfilor,profitau din plin de lipsa lor de interes pentru cucerirea Servehei,in ultimii ani castigand teritoriu dupa teritoriu.Dar Leus dovedise ceva,ca orcii pot fi invinsi.Il ucisese pe insasi Kal’Cedrak.Si o facuse singur,fara trupele de elita.Era cel mai prielnic moment de a incepe ofensiva.Dar tatal sau nu intelegea...Luandu-i armata scapa un moment unic in istoria alogenilor.
Silver calari constant inca doua ceasuri pana cand aparu la orizont,trecatoarea dintre Muntii Flacarii si Padurea Nimanui.Aceasta trecatoare era singurul mod prin care se putea calatori din partea vestica catre cea estica.Rareori elfii salasluiau la marginile padurii,asa ca printul era deocamdata in siguranta.De prezenta orcilor nici nu se punea problema.Leus le cunostea mentalitatea.Le pierise un mare lider...Aveau sa fie retrasi si umili o vreme.Apoi aveau sa se dea batalii in cadrul propriului regat pentru desemnarea unui nou han.
Isi lua inima in dinti si ii dadu pinteni calului sa intre in padure.Locul era mai intortocheat decat credea.Avand insa un simt al orientarii bun,printul intui ca trebuia sa se afunde in padure.Calatori mai bine de o ora.Incepuse deja sa se plictiseasca.Se intreba daca va veni cineva la el daca ar fi strigat in gura mare:Elfilor!Si totusi se petrecu ceva.Un lucru care ii facu inima sa-i bata din ce in ce mai alert.Niste cantece ciudate rasunau ca de nicaieri.Leus nu cunostea limba dar presupunea ca erau in elfa.Inima ii batea sa-i sparga pieptul.Pana si Silver se oprise.Inspira adanc incercand sa-si calmeze bataile inimii.Dupa un minut de practicat acest exercitiu,se calma si inainta.Stia ca se apropia tot mai mult.Se auzira fosnete,fosnete.Printul intelese...Ceea ce auzea nu erau cantece.Elfii comunicau intre ei de la distanta.
Dorind sa se simta mai in siguranta, trase sabia aproape de mana sa.Din nou se auzi un fosnet de frunze...Deasupra sa,apoi undeva mai in fata.Zari apoi cum o silueta ateriza in fata sa.Era un elf.Insa era un elf de statura unui orc.Era inalt,fiind la aceeasi inaltime cu statura lui Leus asezat pe cal.Avea niste umeri lati si niste brate vanjoase impresionante.In spate purta o sabie superba si de asemenea uriasa.Avea pletele negre si niste ochi patrunzatori,reci de culoarea unui abis.Elful il masura pe Leus din cap pana-n picioare.Cand dadu sa vorbeasca,printul simti cum ii tremura genunchii.Vocea sa patrunzatoare era infricosatoare:
-Intoarce-te de unde ai venit...Sau te voi returna eu la marginea padurii...in bucati.
Leus realiza ca afirmatia era o amenintare.Desi era speriat,nu uita faptul ca si el era un bun razboinic.Incerca sa-si faca curaj si ii replica elfului cu vocea sa indrazneata:
-Oh da?Tu si cu ce armata...?
Elful schita un zambet si rosti:
-Chiar crezi ca am nevoie de ajutor?
-Nu ma cunosti...raspunse Leus.Nu stii pe cine vrei sa infrunti.
-Atunci sa-ti fac cunostinta cu...armata,relua elful.
Din toate partile,peste 20 de elfi il inconjurara pe print.Unul dintre ei,semana izbitor cu uriasul cu care comunicase Leus pana atunci,dar era mai mic de statura,si nu asa de vanjos.
-Zau frate,spuse acesta.Chiar trebuia sa chemi toata familia noastra?Nu puteai sa chemi si pe altii?Sunt peste 300 de familii in padure.(se adresa elfului cel mare)
300 de familii?Pe Leus il lua ameteala.Elfii erau mai multi decat se astepta.Era totusi bine...Daca reusea sa se alieze cu ei,avea sa conduca o puternica armata.Elful urias ii raspunse fratelui sau:
-Nykrom!Strainul se crede bun...Prea bun ca sa il pot izgoni doar eu...
-Haide...suspina Nykrom.Ce sanse poate avea un om in fata marelui nostru capitan Krom?Dar sa lasam discutiile...sa-l dam afara.
Leus simti ca e timpul sa mai zica si el ceva:
-Regret...nu plec nicaieri pana nu vorbesc cu conducatorul vostru.
Nykrom bufni in ras.Se repezi la print si-l dobori de pe cal.
-De parca ar putea un om sa ajunga la regele nostru.
Leus se resimti din plin.Se ridica gata de lupta,dar isi dadu seama ca sabia sa era agatata de gatul lui Silver.Printul nu gasi alta cale de scapare decat...SA FUGA!!!Elfii se luara dupa el.Leus se orienta greu.Erau multi copaci si habar n-avea incotro se indrepta.Zari cu coada ochiului la 50 de metri de el un luminis.De-acolo s-ar fi putut orienta mai bine.Alerga intr-un suflet,dar nu realiza ca pamantul i se sfarsise sub picioare.Luminisul era o cascada.Cazatura in apa fu si ea dureroasa,realizand dupa cateva secunde ce patise.De sus,de unde cazuse el se aflau elfii care il atacau cu valuri de sageti.Printul se scufunda adanc.Reveni la suprafata dupa un minut.Se ridica la mal unde ii descoperi pe Krom si Nykrom cu sabiile la gatul sau iar in spate se afla inca un elf despre care Leus putea jura ca era regele elfilor.




*


Herus se urca pe cal...Facu semn in spatele sau si o zbughi spre iesire.Fu urmat de 100 de calareti.Tanarul razboinic era acum mai dornic ca oricand sa-si vada prietenul.Regele privea trist dar optimist.Herus putea sa-i aduca fiul inapoi.