Sunt de acord,rockul nu este singurul gen de muzica.Adevarat.Personal,prefer rockul,si mai adevarat.Dar nu pot sa cred ce muzica pot sa asculte unii.Pe lumea asta am vreo 3,4 genuri de "artisti" pe care ii urasc:
1)Manelele-degeaba se tot agita admiratorii,aceste idiotenii sunt,au fost si vor ramane pentru totdeauna niste manifestari de incultura.Howgh! Am spus.
2)Asa zisii mari artisti care canta o muzica "," ce chipurile prind la publicul tanar dar care dupa maxim 6 luni de zile devin mai mult decat anonime.Formatii de genul Pussycat Dolls,Beyonce(care desi are o voce senzationala a cam luat-o pe aratura),Nelly Furtado(care zici ca e o matza prinsa intre etajele unui bloc atunci cand canta),Britney Spears(yuuuk),Akon(manea americana) s.a.m.d
3)Asa zisii "artisti rock" sau mult mai bine spus punk-rock.Cred ca sunt cel putin 300 de trupe la ora actuala care canta niste tampenii pe un stil de muzica ce suna la fel,toate melodiile suna la fel si care au aceeasi istorie de infiintare:Pai se cunosteau in liceu,exersau in garaj,si au devenit artisti...Americanii...
4)M-am decis sa acord o pozitie speciala unui alt grup patetic care insa,a innebunit planeta:D-lor si d-lor,RBD...De ce nu-mi plac daca la 3/4 din Pamant ii adora...Pai in primul rand ma scoate din sarite faptul ca unii cred ca pot fi si actori si muzicieni,ceea ce mi se pare exagerat si penibil.In al doilea rand,arata toti zici ca sunt scosi din PlayBoy.Deci stai-asa:si multi-talentati,si chipesi,si din aceeasi tara???Come on! Si in al treilea rand,muzica pe care o mimeaza...Este aiurea,fara pic de valoare,fara vreun mesaj,totul despre aventurile lor in dragoste si tot asa.Si au o intonatie in voce de parca ii ameninta cineva cu pumnalul la gat.THEY SUCK.
5)Si alta nebunie,cel putin in Romania(si la mine in clasa),muzica(in ghilimele) house.Niste zgomote creeate pe computer si repetate la infint care cica e muzica,si mai e si misto.Din partea mea...No Comment.
Ce sa ascultam deci.Nu va obliga nimeni sa ascultati Metallica,Godsmack daca nu va place metalul.Recomand alti artisti si pentru alte genuri,Iris,Pheonix,Christina Aguilera,Eminem,50 Cent,Familia Iglesias,Avril Lavigne,Anna Johnsson,Pink si tot asa.
vineri, 27 aprilie 2007
marți, 24 aprilie 2007
Nu-i asa ca trebuie postat alt capitol?
Capitolul 5
Alianta
Situatia era cum nu se putea mai proasta...Neinarmat,fara vreo cale de scapare si cu sabiile a doi frati elfi la gatul sau...Leus credea ca mai rau nu se poate.Intr-adevar in spatele celor doi,Krom si Nykrom,se afla regele elfilor caci cei doi i se adresau cu:Maiestate.
Regele elfilor nu era la fel de inalt precum Krom dar avea totusi o statura impresionanta.El purta plete blonde si avea niste ochi azurii hipnotizanti.Imbracamintea sa era deosebita:purta o tunica argintie legata la brau cu o curelusa neagra.Cizmele sale ii ajungeau pana la genunchi.Nu purta arma.Dar era evident,dupa statura sa ca la nevoie poate fi un razboinic aprig.Il privi indelung pe Leus fixandu-l cu privirea.Vocea sa era profunda si blanda:
-Krom,Nykrom!Armele jos.
-Dar,Maiestate,protesta Nykrom.
Regele il strafulgera cu ochii sai azurii.Nykrom amuti.Ambii fratii se supusera.Vazandu-se scapat,Leus se ridica din genunchi si il privi vizibil impresionat pe rege.Acesta nu mai statu mult pe ganduri si porni sa-i vorbeasca:
-Cine esti,omule?
Leus se gandi sa-i spuna:,,Numele meu?Spune-l pe-al tau si poate ti-l spun pe-al meu’’.Dar inainte sa dea drumul cuvintelor il privi din nou pe acest rege al elfilor si se razgandi:
-Numele meu este Leus...Sunt...
-Printul Oamenilor,fiul lui Hetterex?interveni curios regele elf.Vazandu-l uimit,elful continua:Noi elfii suntem...documentati.Desi nu ne implicam in luptele voastre cu orcii,ne place sa stim ce se intampla pe Servah.Permite-mi sa ma prezint.Numele meu este Balthasar...Sunt rege al elfilor de pe Servah de doua secole.
Pentru a doua oara in acea zi,pe Leus il lua ameteala.Cifrele elfilor erau incredibile.Doua secole?Balthasar nu parea mai in varsta decat el.
-Acum ca am indeplinit formalitatile...te rog a ma insoti la palatul meu pentru a-mi explica,pe larg,prezenta ta aici.
*
-CE?????!!!!!????racni din toti rarunchii Krom.
Leus le povestise cu ce scop venise in Padurea Nimanui.Reactia nu era prea grozava.
-Om insolent!urla Krom.Ai venit aici crezand ca noi suntem niste fraieri?Ca vom accepta sa ne aliem cu cineva care ne-a renegat un secol intreg?Ai venit sa NE CONDUCI?Sa ne conduci armata in fata orcilor.
Intr-adevar,printul nu-si alesese prea bine cuvintele.Nykrom incepu si el sa isi exprime supararea.Doar Balthasar nu spusese nimic.Statea in jiltul sau, ganditor, cu barbia sprijinita in palme.Simtise durerea omului.Observase ca vorbele sale erau sincere.Dar nu stia ce sa faca.Omul ceruse un raspuns.Daca accepta,toti elfii,in frunte cu fratii Krom si Nykrom,aveau sa conteste decizia.Dar daca refuza,regele elf simtea c-ar fi gresit amarnic.Nu putea lua o hotarare intr-un interval atat de scurt.
-Printe Leus,se adresa el cu blandete,te rog sa accepti sa fii insotit de cineva la un dormitor,pana ce eu voi lua o decizie.Leus se conforma tacut,si isi urma indrumatorul.Krom si Nykrom erau in pragul disperarii.
-SA IA O DECIZIE??????intreba Krom.
-Regele a innebunit...suspina fratele sau.S-a lasat induiosat de om.
Balthasar ii auzi.Un sentiment de furie ii fierbea in vine.Hotararea sa nu avea sa fie una usoara...
*
Leus intra in camera care ii fusese data.Primul lucru care il zari fu un pat.Se tranti vijelios in el.O daduse oare in bara?Elfii pareau jigniti de cuvintele sale.Rememora tot ce patise.Balthasar il conduse mult in inima padurii,pana cand dadura de palatul elfilor.Era un palat cu totul si cu totul de argint(cel putin la culoare).Mii de elfi il tintuiau cu privirea si murmurau pe la spate.In fata palatului existau mici casute sculptate in trunchiurile uriase de copac.La portile palatului se aflau suiti pe ziduri 10 elfi ce cantau la harpa.Printul putea vedea si copii,jucandu-se,fericiti in acest peisaj divin.
Intrand in palat,Leus fu condus de rege in sala tronului care pur si simplu stralucea.Krom,Nykrom si alti cativa elfi ii urmara.Printul observa armele de baza ale elfilor:sabii,arcuri si pumnale.Balthasar se asezase in jiltul sau.Deasupra capului sau,se afla o sabie deosebit de frumoasa.Manerul era negru,iar lama era bagata intr-o teaca argintie batute cu rubine rosii.Vazandu-l admirand sabia,regele elf ii spusese lui Leus ca aceea era sabia regelui,Ujlphia,faurita cu milenii in urma.Putea fi manuita doar de regii elfi, numai in cazuri de mare razboi.Se spunea ca ar fi avut puterea de a ingheta orice.Balthasar ii explica astfel clima de pe Henya,o clima polara.
Cand incepu sa povesteasca intriga ce-l adusese aici,Balthasar nu uita sa-l felicite pe Leus pentru victoria sa din Campia Ermesului.Dar cand mentiona motivele venirii sale in Padurea Nimanui,izbucni dezastrul.Toti elfii incepura sa tipe la el,in timp ce Balthasar amuti.Il acuzau de insolenta,aroganta si egoism.In acele momente,printul realizase ca oamenii erau tratati cu aceeasi moneda.Greselile rasei sale il costau scump.Apreciase numai si intentia lui Balthasar de a se mai gandi la cererea sa:Sa-l ajute cu trupe intr-o campanie impotriva orcilor.Leus incercase sa la arate avantajele unei reusite,dar elfii nu vedeau in aceasta campanie decat expansiunea oamenilor.Chiar daca era adevarat,printul stia ca si ei ar fi avut de castigat.
Blocat mai mult psihic in aceasta camera,Leus incerca sa se relaxeze si sa evita sa se gandeasca la consecintele.Daca regele elf refuza,Leus avea sa se intoarca in capitala si tatal sau avea sa explodeze de furie.In cele din urma, in camera veni elful ce-l condusese aici:
-Regele Balthasar ar dori sa va vada acum.
Cu multa greutate in suflet,printul se conforma.
*
Balthasar il vazu pe Leus cum intra,si incerca sa nu schiteze vreun gest pe chipul sau pentru ai da vreun indiciu printului despre decizia luata.Avea sa o ia incet,incet.Krom si Nykrom stateau la locurile lor nervosi si nerabdatori.In sala intra gratioasa si nepoata regelui.Acesta dadu sa o prezinte printului:
-Printe Leus,da-mi voie sa ti-o prezint pe nepoata mea,Enya.
Fata zambi catre strain si se aseza si ea la locul ei.Leus ramase ca trasnit.Fata era cea mai frumoasa persoana pe care o vazuse vreodata.Pasea mladioasa,purtandu-si trupul ei subtire catre scaun.Formele ei,armonioase,ii tresaltau usor la fiecare pas.Purta o rochie argintie lunga,ce se asorta cu ochii ei.Parul ii era precum stralucirea Mithrasului Major.Cand dadu sa se aseze,slitul ii descoperi picioarele.Printul simtea ca ameteste.Innebunise oare?Sau chiar se indragostise?
Nu putea sa-si ia ochii de la ea.Era un vis?Si totusi visul se spulbera cand vocea lui Balthasaur narui clipele incantatoare pe care printul le traia:
-Am luat,o hotarare...Am cantarit cat am putut de bine,argumentele pro si contra...Si am decis...
Leus uitase de Enya.Se gandea acum doar la decizie.Inima ii batea tot mai tare.Respiratia i se ingreuna...Balthasar vorbea in continuare:
-...ca Regatul Elfilor,sa-l ajute pe printul Leus in campania sa impotriva orcilor.Decizia este irevocabila!!!
-Ce?racni Krom.
-Dar este...o nedreptate...oamenii ne-au renegat decand am venit aici!protesta si Nykrom.
Balthasar isi indrepta privirea spre fratele mai mic a lui Krom:
-Desi este adevarat...Vina oamenilor nu o poarta printul Leus,ci inaintasii sai.Ar fi nedrept sa-l refuzam pe Leus din pricina greselilor din trecut.Oricum,si noi vom avea de castigat.
Mare Mithras Major!!Inima lui Leus batea tot mai tare si mai tare.Reusise.Elfii ii acceptasera alianta.Orcii puteau fi izgoniti definitiv de pe Servah.Balthasar nu terminase ce avea de spus:
-Ostile vor fi comandate de printul Leus,insotit de Krom si Nykrom.
,,Grozav!’’ gandi Leus.Era intr-o relatie de foarte buna intelegere cu cei doi.
-Maiestate...interveni Leus.As indrazni sa mai cer ceva...
-Printe Leus,te rog sa-mi spui doar Balthasar,si voi fi bucuros sa te pot ajuta...
-Tatal meu a trimis probabil o oaste de cautare.Si ei stiu unde sa ma gaseasca.As aprecia daca va veti asigura ca nu vor intra in padure.
-Desigur!Nicio grija...
*
Herus si garda sa regala incercau sa gaseasca o cale de intrare in padure,dar nu reuseau.Nu parea sa existe vreo poteca sau altceva.Era ca un abis.Tanarul Herus nu avu de ales si ordona asezarea unei tabere la marginea padurii,intr-un loc ferit de posibile atacuri.Noaptea,Herus privea cerul instelat gandindu-se la prietenul sau:,,Nu ma veti gasi’’ si la Hetterex:,,Spita regala atarna de un fir de par’’ . Trebuia sa-l gaseasca pe Leus.Daca nu,isi dezamagea enorm regele.In continuare se intreba de ce fugise totusi printul.Negasind un raspuns logic,inchise ochii si trecu in lumea viselor.
Alianta
Situatia era cum nu se putea mai proasta...Neinarmat,fara vreo cale de scapare si cu sabiile a doi frati elfi la gatul sau...Leus credea ca mai rau nu se poate.Intr-adevar in spatele celor doi,Krom si Nykrom,se afla regele elfilor caci cei doi i se adresau cu:Maiestate.
Regele elfilor nu era la fel de inalt precum Krom dar avea totusi o statura impresionanta.El purta plete blonde si avea niste ochi azurii hipnotizanti.Imbracamintea sa era deosebita:purta o tunica argintie legata la brau cu o curelusa neagra.Cizmele sale ii ajungeau pana la genunchi.Nu purta arma.Dar era evident,dupa statura sa ca la nevoie poate fi un razboinic aprig.Il privi indelung pe Leus fixandu-l cu privirea.Vocea sa era profunda si blanda:
-Krom,Nykrom!Armele jos.
-Dar,Maiestate,protesta Nykrom.
Regele il strafulgera cu ochii sai azurii.Nykrom amuti.Ambii fratii se supusera.Vazandu-se scapat,Leus se ridica din genunchi si il privi vizibil impresionat pe rege.Acesta nu mai statu mult pe ganduri si porni sa-i vorbeasca:
-Cine esti,omule?
Leus se gandi sa-i spuna:,,Numele meu?Spune-l pe-al tau si poate ti-l spun pe-al meu’’.Dar inainte sa dea drumul cuvintelor il privi din nou pe acest rege al elfilor si se razgandi:
-Numele meu este Leus...Sunt...
-Printul Oamenilor,fiul lui Hetterex?interveni curios regele elf.Vazandu-l uimit,elful continua:Noi elfii suntem...documentati.Desi nu ne implicam in luptele voastre cu orcii,ne place sa stim ce se intampla pe Servah.Permite-mi sa ma prezint.Numele meu este Balthasar...Sunt rege al elfilor de pe Servah de doua secole.
Pentru a doua oara in acea zi,pe Leus il lua ameteala.Cifrele elfilor erau incredibile.Doua secole?Balthasar nu parea mai in varsta decat el.
-Acum ca am indeplinit formalitatile...te rog a ma insoti la palatul meu pentru a-mi explica,pe larg,prezenta ta aici.
*
-CE?????!!!!!????racni din toti rarunchii Krom.
Leus le povestise cu ce scop venise in Padurea Nimanui.Reactia nu era prea grozava.
-Om insolent!urla Krom.Ai venit aici crezand ca noi suntem niste fraieri?Ca vom accepta sa ne aliem cu cineva care ne-a renegat un secol intreg?Ai venit sa NE CONDUCI?Sa ne conduci armata in fata orcilor.
Intr-adevar,printul nu-si alesese prea bine cuvintele.Nykrom incepu si el sa isi exprime supararea.Doar Balthasar nu spusese nimic.Statea in jiltul sau, ganditor, cu barbia sprijinita in palme.Simtise durerea omului.Observase ca vorbele sale erau sincere.Dar nu stia ce sa faca.Omul ceruse un raspuns.Daca accepta,toti elfii,in frunte cu fratii Krom si Nykrom,aveau sa conteste decizia.Dar daca refuza,regele elf simtea c-ar fi gresit amarnic.Nu putea lua o hotarare intr-un interval atat de scurt.
-Printe Leus,se adresa el cu blandete,te rog sa accepti sa fii insotit de cineva la un dormitor,pana ce eu voi lua o decizie.Leus se conforma tacut,si isi urma indrumatorul.Krom si Nykrom erau in pragul disperarii.
-SA IA O DECIZIE??????intreba Krom.
-Regele a innebunit...suspina fratele sau.S-a lasat induiosat de om.
Balthasar ii auzi.Un sentiment de furie ii fierbea in vine.Hotararea sa nu avea sa fie una usoara...
*
Leus intra in camera care ii fusese data.Primul lucru care il zari fu un pat.Se tranti vijelios in el.O daduse oare in bara?Elfii pareau jigniti de cuvintele sale.Rememora tot ce patise.Balthasar il conduse mult in inima padurii,pana cand dadura de palatul elfilor.Era un palat cu totul si cu totul de argint(cel putin la culoare).Mii de elfi il tintuiau cu privirea si murmurau pe la spate.In fata palatului existau mici casute sculptate in trunchiurile uriase de copac.La portile palatului se aflau suiti pe ziduri 10 elfi ce cantau la harpa.Printul putea vedea si copii,jucandu-se,fericiti in acest peisaj divin.
Intrand in palat,Leus fu condus de rege in sala tronului care pur si simplu stralucea.Krom,Nykrom si alti cativa elfi ii urmara.Printul observa armele de baza ale elfilor:sabii,arcuri si pumnale.Balthasar se asezase in jiltul sau.Deasupra capului sau,se afla o sabie deosebit de frumoasa.Manerul era negru,iar lama era bagata intr-o teaca argintie batute cu rubine rosii.Vazandu-l admirand sabia,regele elf ii spusese lui Leus ca aceea era sabia regelui,Ujlphia,faurita cu milenii in urma.Putea fi manuita doar de regii elfi, numai in cazuri de mare razboi.Se spunea ca ar fi avut puterea de a ingheta orice.Balthasar ii explica astfel clima de pe Henya,o clima polara.
Cand incepu sa povesteasca intriga ce-l adusese aici,Balthasar nu uita sa-l felicite pe Leus pentru victoria sa din Campia Ermesului.Dar cand mentiona motivele venirii sale in Padurea Nimanui,izbucni dezastrul.Toti elfii incepura sa tipe la el,in timp ce Balthasar amuti.Il acuzau de insolenta,aroganta si egoism.In acele momente,printul realizase ca oamenii erau tratati cu aceeasi moneda.Greselile rasei sale il costau scump.Apreciase numai si intentia lui Balthasar de a se mai gandi la cererea sa:Sa-l ajute cu trupe intr-o campanie impotriva orcilor.Leus incercase sa la arate avantajele unei reusite,dar elfii nu vedeau in aceasta campanie decat expansiunea oamenilor.Chiar daca era adevarat,printul stia ca si ei ar fi avut de castigat.
Blocat mai mult psihic in aceasta camera,Leus incerca sa se relaxeze si sa evita sa se gandeasca la consecintele.Daca regele elf refuza,Leus avea sa se intoarca in capitala si tatal sau avea sa explodeze de furie.In cele din urma, in camera veni elful ce-l condusese aici:
-Regele Balthasar ar dori sa va vada acum.
Cu multa greutate in suflet,printul se conforma.
*
Balthasar il vazu pe Leus cum intra,si incerca sa nu schiteze vreun gest pe chipul sau pentru ai da vreun indiciu printului despre decizia luata.Avea sa o ia incet,incet.Krom si Nykrom stateau la locurile lor nervosi si nerabdatori.In sala intra gratioasa si nepoata regelui.Acesta dadu sa o prezinte printului:
-Printe Leus,da-mi voie sa ti-o prezint pe nepoata mea,Enya.
Fata zambi catre strain si se aseza si ea la locul ei.Leus ramase ca trasnit.Fata era cea mai frumoasa persoana pe care o vazuse vreodata.Pasea mladioasa,purtandu-si trupul ei subtire catre scaun.Formele ei,armonioase,ii tresaltau usor la fiecare pas.Purta o rochie argintie lunga,ce se asorta cu ochii ei.Parul ii era precum stralucirea Mithrasului Major.Cand dadu sa se aseze,slitul ii descoperi picioarele.Printul simtea ca ameteste.Innebunise oare?Sau chiar se indragostise?
Nu putea sa-si ia ochii de la ea.Era un vis?Si totusi visul se spulbera cand vocea lui Balthasaur narui clipele incantatoare pe care printul le traia:
-Am luat,o hotarare...Am cantarit cat am putut de bine,argumentele pro si contra...Si am decis...
Leus uitase de Enya.Se gandea acum doar la decizie.Inima ii batea tot mai tare.Respiratia i se ingreuna...Balthasar vorbea in continuare:
-...ca Regatul Elfilor,sa-l ajute pe printul Leus in campania sa impotriva orcilor.Decizia este irevocabila!!!
-Ce?racni Krom.
-Dar este...o nedreptate...oamenii ne-au renegat decand am venit aici!protesta si Nykrom.
Balthasar isi indrepta privirea spre fratele mai mic a lui Krom:
-Desi este adevarat...Vina oamenilor nu o poarta printul Leus,ci inaintasii sai.Ar fi nedrept sa-l refuzam pe Leus din pricina greselilor din trecut.Oricum,si noi vom avea de castigat.
Mare Mithras Major!!Inima lui Leus batea tot mai tare si mai tare.Reusise.Elfii ii acceptasera alianta.Orcii puteau fi izgoniti definitiv de pe Servah.Balthasar nu terminase ce avea de spus:
-Ostile vor fi comandate de printul Leus,insotit de Krom si Nykrom.
,,Grozav!’’ gandi Leus.Era intr-o relatie de foarte buna intelegere cu cei doi.
-Maiestate...interveni Leus.As indrazni sa mai cer ceva...
-Printe Leus,te rog sa-mi spui doar Balthasar,si voi fi bucuros sa te pot ajuta...
-Tatal meu a trimis probabil o oaste de cautare.Si ei stiu unde sa ma gaseasca.As aprecia daca va veti asigura ca nu vor intra in padure.
-Desigur!Nicio grija...
*
Herus si garda sa regala incercau sa gaseasca o cale de intrare in padure,dar nu reuseau.Nu parea sa existe vreo poteca sau altceva.Era ca un abis.Tanarul Herus nu avu de ales si ordona asezarea unei tabere la marginea padurii,intr-un loc ferit de posibile atacuri.Noaptea,Herus privea cerul instelat gandindu-se la prietenul sau:,,Nu ma veti gasi’’ si la Hetterex:,,Spita regala atarna de un fir de par’’ . Trebuia sa-l gaseasca pe Leus.Daca nu,isi dezamagea enorm regele.In continuare se intreba de ce fugise totusi printul.Negasind un raspuns logic,inchise ochii si trecu in lumea viselor.
Evrika!
Am scapat de ziua de luni !!! Am fost 10 ore plecat de-acasa...si am prezentat minunata piesa de teatru in engleza.Phiu bine ca nu am avut decat 2 scene,ar fi fost rau daca dura mai mult(pentru mine).In afara de oboseala acumulata totul a fost ok.
Mi-am reinstalat Fifa 07 dupa mai bine de 2 saptamani,un record personal de timp in care n-am jucat fotbal pe calculator.
Here we go again.Back in buisness cu scoala dupa un week-end mult prea scurt.S-ar putea sa vedem niste filme azi pe la scoala asa ca s-ar putea sa mai scapam si azi.Parca as fi din nou in clasa a 7-a cand alergam in disperare dupa note...
Mi-am reinstalat Fifa 07 dupa mai bine de 2 saptamani,un record personal de timp in care n-am jucat fotbal pe calculator.
Here we go again.Back in buisness cu scoala dupa un week-end mult prea scurt.S-ar putea sa vedem niste filme azi pe la scoala asa ca s-ar putea sa mai scapam si azi.Parca as fi din nou in clasa a 7-a cand alergam in disperare dupa note...
sâmbătă, 21 aprilie 2007
Luni-va fi un cosmar...
S-a terminat prima saptamna de scoala de dupa vacanta si deja simt ca ma urc pe pereti.Luni este ziua liceului si guess what,trebuie sa petrecem nici mai mult nici mai putin de 10 ore pe drumuri,de la ora 9:30 pana la 19:30 ca sa prezentam la Palatul Copiilor(constantenii stiu) nu stiu ce adaptare a Commediei del Artte.Bine ca am si eu rol,numai pot de fericire...
Noutati:Forumul FifaRo a devenit un camp de razboi,tot mai multi useri ce se cred tinere talente se apuca de facut kituri,fete etc. si foarte multi nu sunt altceva decat niste plagiatori care cred ca noi ceilalti nu stim sa ne uitam pe site-urile de specialitate sa gasim originalele.Incredibil...De ce aceasta hotie?Si ne mai vaitam ca toata lumea ne ia drept sterpelitori.Tot nu inteleg de ce unii folosesc creatiile altora...Pentru ce?Cum au spus si ''sefii'' echipei,la FifaRo nu se intra cu una cu doua.Numai spun ca incep sa fiu dezgustat de ce gasesc in topicul Fifa 07 pe care-l frecventez doar pentru lectura si sa-l laud pe liquid(facemaker-ul ) pentru ultimele sale creatii.
Incet,incet incepe perioada critica a tezelor si a notelor in masa,si eu am enorm de recuperat.Azi m-am trezit incredibil de obosit si nu stiu cat voi mai face fata in ritmul asta.
Noutati:Forumul FifaRo a devenit un camp de razboi,tot mai multi useri ce se cred tinere talente se apuca de facut kituri,fete etc. si foarte multi nu sunt altceva decat niste plagiatori care cred ca noi ceilalti nu stim sa ne uitam pe site-urile de specialitate sa gasim originalele.Incredibil...De ce aceasta hotie?Si ne mai vaitam ca toata lumea ne ia drept sterpelitori.Tot nu inteleg de ce unii folosesc creatiile altora...Pentru ce?Cum au spus si ''sefii'' echipei,la FifaRo nu se intra cu una cu doua.Numai spun ca incep sa fiu dezgustat de ce gasesc in topicul Fifa 07 pe care-l frecventez doar pentru lectura si sa-l laud pe liquid(facemaker-ul ) pentru ultimele sale creatii.
Incet,incet incepe perioada critica a tezelor si a notelor in masa,si eu am enorm de recuperat.Azi m-am trezit incredibil de obosit si nu stiu cat voi mai face fata in ritmul asta.
vineri, 20 aprilie 2007
Nu pot sa cred...
Nu ma preocupa politica in mod principal dar cred ca am ajuns la o varsta in care pot sa-mi dau cu parerea.
Sunt pur si simplu uluit sau socat sau cum vreti sa-i spuneti sa vad ce se intampla in Romania.Suspendarea lui Basescu eu o consideram o gluma si o tentativa fara sanse a opozitiei.Nu-mi vine sa cred ca s-au adunat toata MAFIA,tot JEGUL si HOTIA din tara asta si de ce? Fiindca Tr.Basescu vrea sa scape tara de coruptie , fiindca da in ei.Si JEGURILE s-au ridicat...Este incredibil cum 300 de imputiti nenorociti care dorm pe bani furati si care au profitat din plin de Revolutie(financiar vorbind) au tupeul sa se ridice in fata unui om ales de poporul roman.Este ceva incredibil.Ar trebui sa crape cand mai rostesc vreodata cuvantul DEMOCRATIE.Toti nenorocitii din tara asta,Geoana,Voiculescu,Gusa(lol ati vazut ce pumni in cap si-a luat ???? :D ) vor ei sa preia tara.
Apoi vin alte jeguri pe la televizor,asa zisii intelectuali care-si dau ei cu parerea despre cum a gresit presedintele cu Adunarea din Piata Universitatii.Un astfel de jeg este Cristian T.Popescu care ma scarbeste cu aroganta lui in vorbire si cu vocabularul sau care vrea sa demonstreze ca el e destept,restul tarii este o adunatura de prosti, tarani si inculti.Este incredibil ce atitudine au animalele astea...Si au mai fost zeci astfel de personaje,aseara la televizor.INCREDIBIl! Chiar asa suntem noi,prosti si ei sunt destepti? Ma indoiesc...Mai bine il invitau pe Vanghelie Marean,primaru' care este,mai radeam si eu putin .Sper ca toata invalmaseala asta sa se rezolve si sa revina Base la putere si sa termine odata cu circul asta si sa loveasca pe nenorocitii astia.Singura cale ar fi dizolvarea Parlamentului.Este un drept garantat de Constitutie(pentru Presedinte) si ar fi cel mai bun lucru de facut.Doar sa nu fie prea tarziu...
Sunt pur si simplu uluit sau socat sau cum vreti sa-i spuneti sa vad ce se intampla in Romania.Suspendarea lui Basescu eu o consideram o gluma si o tentativa fara sanse a opozitiei.Nu-mi vine sa cred ca s-au adunat toata MAFIA,tot JEGUL si HOTIA din tara asta si de ce? Fiindca Tr.Basescu vrea sa scape tara de coruptie , fiindca da in ei.Si JEGURILE s-au ridicat...Este incredibil cum 300 de imputiti nenorociti care dorm pe bani furati si care au profitat din plin de Revolutie(financiar vorbind) au tupeul sa se ridice in fata unui om ales de poporul roman.Este ceva incredibil.Ar trebui sa crape cand mai rostesc vreodata cuvantul DEMOCRATIE.Toti nenorocitii din tara asta,Geoana,Voiculescu,Gusa(lol ati vazut ce pumni in cap si-a luat ???? :D ) vor ei sa preia tara.
Apoi vin alte jeguri pe la televizor,asa zisii intelectuali care-si dau ei cu parerea despre cum a gresit presedintele cu Adunarea din Piata Universitatii.Un astfel de jeg este Cristian T.Popescu care ma scarbeste cu aroganta lui in vorbire si cu vocabularul sau care vrea sa demonstreze ca el e destept,restul tarii este o adunatura de prosti, tarani si inculti.Este incredibil ce atitudine au animalele astea...Si au mai fost zeci astfel de personaje,aseara la televizor.INCREDIBIl! Chiar asa suntem noi,prosti si ei sunt destepti? Ma indoiesc...Mai bine il invitau pe Vanghelie Marean,primaru' care este,mai radeam si eu putin .Sper ca toata invalmaseala asta sa se rezolve si sa revina Base la putere si sa termine odata cu circul asta si sa loveasca pe nenorocitii astia.Singura cale ar fi dizolvarea Parlamentului.Este un drept garantat de Constitutie(pentru Presedinte) si ar fi cel mai bun lucru de facut.Doar sa nu fie prea tarziu...
miercuri, 18 aprilie 2007
Ce mai e nou
.jpg)
Ieri mi-am cumparat un super DVD de la Carrefour : Metallica The Videos :1989-2004
Este un DVD superb cu cele mai bune videoclipuri din perioada mai sus mentionata.M-a impresionat foarte mult cantecul The Unforgiven.Majoritatea au niste videoclipuri foarte inteligente,foarte mature.Acum am inteles ce desparte Metallica de celelalte formatii:maturitatea,instrumentalul,experienta,talentul.Este incredibil ce pot baietii astia sa faca cu instrumentele lor.Ascult si alte formatii rock,dar ei sunt geniali.Tot respectul meu pentru James Hetfield,Lars Ulrich,Kirk Hammet,Robert Trujillo(sau Jason Newsted)
luni, 16 aprilie 2007
Aaa...Nashpa?
Fratilor,azi incepe scoala!!!! Ah,durere si tristete...Urasc sa inceapa scoala dupa vacanta de Pasti.Fiindca inseamna Teze(si anul trecut insemna examene). Stai sa vezi si teste pe banda rulanta.Cine vrea greva de anul trecut transferata acum sa ridice mana sus,cine?Cine? Hai cu totii sa facem revolutie!!
Ce s-a mai intamplat in week-end si in vacanta?Pai mai nimic.Am inceput alta carte de citit(Stephen King - Jumatatea Intunecata) , vreo doua pagini in plus la Regatele II , multa muzica , o noua idee pentru un proiect viitor , grija lectiilor , ah si Dinamo a invins in extremis pe FC Arges cu 2-1 .Ole,ole,ole! Steaua e in declin total...Si desi ii urasc ca rivali,imi pare rau de ce se intampla.Clujul o sa mearga in grupele UCL, la jocuri pe calculator :D . Ce o fi o fi...
Ce s-a mai intamplat in week-end si in vacanta?Pai mai nimic.Am inceput alta carte de citit(Stephen King - Jumatatea Intunecata) , vreo doua pagini in plus la Regatele II , multa muzica , o noua idee pentru un proiect viitor , grija lectiilor , ah si Dinamo a invins in extremis pe FC Arges cu 2-1 .Ole,ole,ole! Steaua e in declin total...Si desi ii urasc ca rivali,imi pare rau de ce se intampla.Clujul o sa mearga in grupele UCL, la jocuri pe calculator :D . Ce o fi o fi...
joi, 12 aprilie 2007
Solitaire
Stau la calculator si scriu.Muzica suna incet in boxe si eu imi completez jurnalul public de pe blog.Home alone...Nu stiu.Ma simt atat de bine sa stau singur,doar cu muzica si pur si simplu sa nu fac nimic.Parca n-as avea nevoie de companie,mancare si somn.Pur si simplu ma simt...implinit.Linistea asta din jurul meu ma relaxeaza si ma face sa ma simt diferit.Cand intra cineva in casa ma cuprinde frustrarea,stresul...Nu mai suport pe altcineva langa mine zilele astea.Mi-ar place sa fiu asa vesnic.Ma rog,asta e sentimentul meu acum.Nu cred,si nu sper ca voi simti asa tot restul vietii.Nu mai am chef sa vorbesc decat prin tastele computerului.Nu stiu e de la mine sau toti trecem printr-o astfel de faza?Ati simtit vreodata nevoia sa fiti singuri pe termen nelimitat?Sper ca nu v-am speriat cu postul asta...Don't freak on me. ;)
PS: Vizualizati ultimul video,adica al patrulea.E superb vizual si audio...
PS: Vizualizati ultimul video,adica al patrulea.E superb vizual si audio...
marți, 10 aprilie 2007
Alt capitol...
Capitolul 4
Catre Padurea Nimanui
Herus statea pur si simpu socat cu o scrisoare in fata.Ii fusese livrata cu o ora in urma pe cand el se ocupa de treburile sale obisnuite.Dar vestea pe care o primea acum citind aceasta scrisoare, ii dadea in suflet cea mai grea lovitura, din cate lucruri traise in 17 veri.Nu putea sa stea cu mainile in san si sa nu faca nimic.Se izbi violent in usa camerei sale din resedinta nobilimii si o zbughi in curtea principala unde se afla calul sau.Fara alti timpi morti,isi incuraja armasarul sa dea totul pana la resedintele regesti.Bietul animal gonea din toate puterile,izbit de biciul stapanului sau.Dupa un astfel de galop,resedintele regesti aparura in campul vizual.Trupul atletic al lui Herus ii permise sa sara din alergare si goni catre apartamentul regelui Hetterex.Garzile il recunoscura dar nu se dadura la o parte.Regele daduse ordine clare:Nimanui nu-i era permis sa-l deranjeze.Vazand ca nu are alta cale,Herus scoase sabia si se aseza in pozitie de garda.
*
Hetterex statea intins pe divanul sau auriu cu ochii inchisi.Dar nu dormea,ci medita la intamplarile din ultimele ore.Isi desfiintase unicul fiu...si se intreba daca luase decizia corecta.Asprimea sa in privinta ultimelor decizii luate in privinta regatelor ii amintea de raposatul sau tata,Hetterex cel Aspru.Jurase in sinea sa in momentul incoronarii lui ca niciodata nu se va purta precum tatal sau.Se parea ca isi incalcase juramantul.Ar fi vrut sa mearga in acest moment in apartamentul lui Leus si sa-si ceara scuze,sa-i redea functiile militaresti si sa-l felicite pentru victoria sa.Insa el,Hetterex,avea si el mandria sa.Revenirea asupra unei asemenea decizii l-ar fi facut sa para slab.Hetterex cel Slab...?Nu asa dorea sa fie amintit.
Deodata auzi zarva la usa sa.Curios dar nu decis,deschise ochii si incerca sa asculte cu atentie.Zdranganit de sabii...Cineva isi regla conturile in fata usilor sale?Pentru ce naiba mai avea garzi?Infuriat,se ridica din pat,si in acest acces de furie isi lua cu el si sabia.Avea sa fie varsare de sange din cauza perturbarii linistii regelui.Deschise usa.Scena nu fu nici macabra,nici inspaimantatoare,nici macar dramatica.Garzile sale erau intinse pe jos.La prima vedere, niciunul nu parea sa fie ranit sau mort.Doar lesinati.In fata regelui statea cu rasuflarea taiata,Herus.Acesta se inclina respectuos si de abia scoase cateva soapte.Gestul sau era suficient.Hetterex intui rapid.Scrisoarea din mainile tanarului razboinic aducea vesti ingrijoratoare.
*
Drag prieten, Herus,
Plaiurile mele natale sunt calcate de niste bestii nenorocite care nu vor parasi aceste pamanturi decat prin sabie.Victoria mea din Campia Ermesului ne-a adus un bun prilej de a incepe ofensiva in partea vestica,si incet,incet, sa cucerim teritoriu dupa teritoriu pana cand toata Servah va fi din nou a noastra.Fiindu-mi retrase drepturile asupra garzii regale,ma vad nevoit sa gasesc aliati,sa adun armata,si in final sa ii inving pe orci.
Citind aceste cuvinte,tu Herus vei vrea sa-mi iei urma...Iti voi spune incotro ma indrept fiindca sunt sigur ca niciodata nu ma vei gasi.In timp ce tu citesti aceasta scrisoare eu ma indrept spre Padurea Nimanui sa caut si gasesc in elfi aliatul de care am nevoie.Nu voi repeta erorile Conciliului,de a refuza prosteste un posibil ajutor din partea unor aliati puternici.
Imi parasesc patria cu speranta de a ma intoarce incununat de glorie.Sunt furios pe tata la fel cum e si el pe mine.Spune-i ca vreau sa ma intorc cu speranta...Speranta ca el se va simti mandru sa-l urmez ca Hetterex.El nu intelege ce victorie importanta am obtinut in Ermes.Orcii sunt slabiti si dezarmati.Sper sa ne revedem curand,bun prieten...
Cu drag,
Printul Leus.
Pe foaia scrisorii se scursera cateva lacrimi.Hetterex numai plansese de mult.Fiul sau pleca la moarte sigura(de aici se desprinde aroganta,si frica oamenilor la necunoscut), caci elfii nu erau mai buni ca orcii.Erau veniti din acelasi loc deci erau la fel.Plecase singur,neinsotit sa incerce o conciliere intre oameni si elfi.Era pentru rege o curata nebunie.Dupa cateva momente isi indrepta privirea spre Herus.Si el era trist dar nu plangea...Regele se ridica de pe scaunul pe care se afla si ii puse mana pe umar tanarului razboinic.Cu o voce moale si prietenoasa vorbi:
-Herus,tu devii in acest moment liderul garzii regale.Te implor!Adu-mi fiul inapoi...Speta regala a oamenilor atarna de un fir de par.
Herus il privi cu ochii mari.Vroia cu orice pret sa-si recupereze prietenul.Incuviinta decis din cap, cu inima tresarindu-i de bucurie.
*
*
Silver isi incetinise nebunul galop.Leus era de parere ca si calul trebuia sa fie obosit.Se intreba daca Herus descoperise scrisoarea,si daca deja o dusese la tatal lui.Evident ca aveau sa faca o cautare.Dar nu aveau sa-l gaseasca.Dupa 5 ceasuri de mers,se afla la inca doua ore de Padurea Nimanui.Singurul lucru care il ingrijora era atitudinea pe care aveau sa o aiba fata de el elfii.Niciodata vreun om nici macar nu incercase sa incerce o alianta cu ei.Regatul Oamenilor ii renegase iar ei s-au retras.Din aceasta stare de neglijenta aveau de castigat orcii.Dusmani declarati ai elfilor,profitau din plin de lipsa lor de interes pentru cucerirea Servehei,in ultimii ani castigand teritoriu dupa teritoriu.Dar Leus dovedise ceva,ca orcii pot fi invinsi.Il ucisese pe insasi Kal’Cedrak.Si o facuse singur,fara trupele de elita.Era cel mai prielnic moment de a incepe ofensiva.Dar tatal sau nu intelegea...Luandu-i armata scapa un moment unic in istoria alogenilor.
Silver calari constant inca doua ceasuri pana cand aparu la orizont,trecatoarea dintre Muntii Flacarii si Padurea Nimanui.Aceasta trecatoare era singurul mod prin care se putea calatori din partea vestica catre cea estica.Rareori elfii salasluiau la marginile padurii,asa ca printul era deocamdata in siguranta.De prezenta orcilor nici nu se punea problema.Leus le cunostea mentalitatea.Le pierise un mare lider...Aveau sa fie retrasi si umili o vreme.Apoi aveau sa se dea batalii in cadrul propriului regat pentru desemnarea unui nou han.
Isi lua inima in dinti si ii dadu pinteni calului sa intre in padure.Locul era mai intortocheat decat credea.Avand insa un simt al orientarii bun,printul intui ca trebuia sa se afunde in padure.Calatori mai bine de o ora.Incepuse deja sa se plictiseasca.Se intreba daca va veni cineva la el daca ar fi strigat in gura mare:Elfilor!Si totusi se petrecu ceva.Un lucru care ii facu inima sa-i bata din ce in ce mai alert.Niste cantece ciudate rasunau ca de nicaieri.Leus nu cunostea limba dar presupunea ca erau in elfa.Inima ii batea sa-i sparga pieptul.Pana si Silver se oprise.Inspira adanc incercand sa-si calmeze bataile inimii.Dupa un minut de practicat acest exercitiu,se calma si inainta.Stia ca se apropia tot mai mult.Se auzira fosnete,fosnete.Printul intelese...Ceea ce auzea nu erau cantece.Elfii comunicau intre ei de la distanta.
Dorind sa se simta mai in siguranta, trase sabia aproape de mana sa.Din nou se auzi un fosnet de frunze...Deasupra sa,apoi undeva mai in fata.Zari apoi cum o silueta ateriza in fata sa.Era un elf.Insa era un elf de statura unui orc.Era inalt,fiind la aceeasi inaltime cu statura lui Leus asezat pe cal.Avea niste umeri lati si niste brate vanjoase impresionante.In spate purta o sabie superba si de asemenea uriasa.Avea pletele negre si niste ochi patrunzatori,reci de culoarea unui abis.Elful il masura pe Leus din cap pana-n picioare.Cand dadu sa vorbeasca,printul simti cum ii tremura genunchii.Vocea sa patrunzatoare era infricosatoare:
-Intoarce-te de unde ai venit...Sau te voi returna eu la marginea padurii...in bucati.
Leus realiza ca afirmatia era o amenintare.Desi era speriat,nu uita faptul ca si el era un bun razboinic.Incerca sa-si faca curaj si ii replica elfului cu vocea sa indrazneata:
-Oh da?Tu si cu ce armata...?
Elful schita un zambet si rosti:
-Chiar crezi ca am nevoie de ajutor?
-Nu ma cunosti...raspunse Leus.Nu stii pe cine vrei sa infrunti.
-Atunci sa-ti fac cunostinta cu...armata,relua elful.
Din toate partile,peste 20 de elfi il inconjurara pe print.Unul dintre ei,semana izbitor cu uriasul cu care comunicase Leus pana atunci,dar era mai mic de statura,si nu asa de vanjos.
-Zau frate,spuse acesta.Chiar trebuia sa chemi toata familia noastra?Nu puteai sa chemi si pe altii?Sunt peste 300 de familii in padure.(se adresa elfului cel mare)
300 de familii?Pe Leus il lua ameteala.Elfii erau mai multi decat se astepta.Era totusi bine...Daca reusea sa se alieze cu ei,avea sa conduca o puternica armata.Elful urias ii raspunse fratelui sau:
-Nykrom!Strainul se crede bun...Prea bun ca sa il pot izgoni doar eu...
-Haide...suspina Nykrom.Ce sanse poate avea un om in fata marelui nostru capitan Krom?Dar sa lasam discutiile...sa-l dam afara.
Leus simti ca e timpul sa mai zica si el ceva:
-Regret...nu plec nicaieri pana nu vorbesc cu conducatorul vostru.
Nykrom bufni in ras.Se repezi la print si-l dobori de pe cal.
-De parca ar putea un om sa ajunga la regele nostru.
Leus se resimti din plin.Se ridica gata de lupta,dar isi dadu seama ca sabia sa era agatata de gatul lui Silver.Printul nu gasi alta cale de scapare decat...SA FUGA!!!Elfii se luara dupa el.Leus se orienta greu.Erau multi copaci si habar n-avea incotro se indrepta.Zari cu coada ochiului la 50 de metri de el un luminis.De-acolo s-ar fi putut orienta mai bine.Alerga intr-un suflet,dar nu realiza ca pamantul i se sfarsise sub picioare.Luminisul era o cascada.Cazatura in apa fu si ea dureroasa,realizand dupa cateva secunde ce patise.De sus,de unde cazuse el se aflau elfii care il atacau cu valuri de sageti.Printul se scufunda adanc.Reveni la suprafata dupa un minut.Se ridica la mal unde ii descoperi pe Krom si Nykrom cu sabiile la gatul sau iar in spate se afla inca un elf despre care Leus putea jura ca era regele elfilor.
*
Herus se urca pe cal...Facu semn in spatele sau si o zbughi spre iesire.Fu urmat de 100 de calareti.Tanarul razboinic era acum mai dornic ca oricand sa-si vada prietenul.Regele privea trist dar optimist.Herus putea sa-i aduca fiul inapoi.
Catre Padurea Nimanui
Herus statea pur si simpu socat cu o scrisoare in fata.Ii fusese livrata cu o ora in urma pe cand el se ocupa de treburile sale obisnuite.Dar vestea pe care o primea acum citind aceasta scrisoare, ii dadea in suflet cea mai grea lovitura, din cate lucruri traise in 17 veri.Nu putea sa stea cu mainile in san si sa nu faca nimic.Se izbi violent in usa camerei sale din resedinta nobilimii si o zbughi in curtea principala unde se afla calul sau.Fara alti timpi morti,isi incuraja armasarul sa dea totul pana la resedintele regesti.Bietul animal gonea din toate puterile,izbit de biciul stapanului sau.Dupa un astfel de galop,resedintele regesti aparura in campul vizual.Trupul atletic al lui Herus ii permise sa sara din alergare si goni catre apartamentul regelui Hetterex.Garzile il recunoscura dar nu se dadura la o parte.Regele daduse ordine clare:Nimanui nu-i era permis sa-l deranjeze.Vazand ca nu are alta cale,Herus scoase sabia si se aseza in pozitie de garda.
*
Hetterex statea intins pe divanul sau auriu cu ochii inchisi.Dar nu dormea,ci medita la intamplarile din ultimele ore.Isi desfiintase unicul fiu...si se intreba daca luase decizia corecta.Asprimea sa in privinta ultimelor decizii luate in privinta regatelor ii amintea de raposatul sau tata,Hetterex cel Aspru.Jurase in sinea sa in momentul incoronarii lui ca niciodata nu se va purta precum tatal sau.Se parea ca isi incalcase juramantul.Ar fi vrut sa mearga in acest moment in apartamentul lui Leus si sa-si ceara scuze,sa-i redea functiile militaresti si sa-l felicite pentru victoria sa.Insa el,Hetterex,avea si el mandria sa.Revenirea asupra unei asemenea decizii l-ar fi facut sa para slab.Hetterex cel Slab...?Nu asa dorea sa fie amintit.
Deodata auzi zarva la usa sa.Curios dar nu decis,deschise ochii si incerca sa asculte cu atentie.Zdranganit de sabii...Cineva isi regla conturile in fata usilor sale?Pentru ce naiba mai avea garzi?Infuriat,se ridica din pat,si in acest acces de furie isi lua cu el si sabia.Avea sa fie varsare de sange din cauza perturbarii linistii regelui.Deschise usa.Scena nu fu nici macabra,nici inspaimantatoare,nici macar dramatica.Garzile sale erau intinse pe jos.La prima vedere, niciunul nu parea sa fie ranit sau mort.Doar lesinati.In fata regelui statea cu rasuflarea taiata,Herus.Acesta se inclina respectuos si de abia scoase cateva soapte.Gestul sau era suficient.Hetterex intui rapid.Scrisoarea din mainile tanarului razboinic aducea vesti ingrijoratoare.
*
Drag prieten, Herus,
Plaiurile mele natale sunt calcate de niste bestii nenorocite care nu vor parasi aceste pamanturi decat prin sabie.Victoria mea din Campia Ermesului ne-a adus un bun prilej de a incepe ofensiva in partea vestica,si incet,incet, sa cucerim teritoriu dupa teritoriu pana cand toata Servah va fi din nou a noastra.Fiindu-mi retrase drepturile asupra garzii regale,ma vad nevoit sa gasesc aliati,sa adun armata,si in final sa ii inving pe orci.
Citind aceste cuvinte,tu Herus vei vrea sa-mi iei urma...Iti voi spune incotro ma indrept fiindca sunt sigur ca niciodata nu ma vei gasi.In timp ce tu citesti aceasta scrisoare eu ma indrept spre Padurea Nimanui sa caut si gasesc in elfi aliatul de care am nevoie.Nu voi repeta erorile Conciliului,de a refuza prosteste un posibil ajutor din partea unor aliati puternici.
Imi parasesc patria cu speranta de a ma intoarce incununat de glorie.Sunt furios pe tata la fel cum e si el pe mine.Spune-i ca vreau sa ma intorc cu speranta...Speranta ca el se va simti mandru sa-l urmez ca Hetterex.El nu intelege ce victorie importanta am obtinut in Ermes.Orcii sunt slabiti si dezarmati.Sper sa ne revedem curand,bun prieten...
Cu drag,
Printul Leus.
Pe foaia scrisorii se scursera cateva lacrimi.Hetterex numai plansese de mult.Fiul sau pleca la moarte sigura(de aici se desprinde aroganta,si frica oamenilor la necunoscut), caci elfii nu erau mai buni ca orcii.Erau veniti din acelasi loc deci erau la fel.Plecase singur,neinsotit sa incerce o conciliere intre oameni si elfi.Era pentru rege o curata nebunie.Dupa cateva momente isi indrepta privirea spre Herus.Si el era trist dar nu plangea...Regele se ridica de pe scaunul pe care se afla si ii puse mana pe umar tanarului razboinic.Cu o voce moale si prietenoasa vorbi:
-Herus,tu devii in acest moment liderul garzii regale.Te implor!Adu-mi fiul inapoi...Speta regala a oamenilor atarna de un fir de par.
Herus il privi cu ochii mari.Vroia cu orice pret sa-si recupereze prietenul.Incuviinta decis din cap, cu inima tresarindu-i de bucurie.
*
*
Silver isi incetinise nebunul galop.Leus era de parere ca si calul trebuia sa fie obosit.Se intreba daca Herus descoperise scrisoarea,si daca deja o dusese la tatal lui.Evident ca aveau sa faca o cautare.Dar nu aveau sa-l gaseasca.Dupa 5 ceasuri de mers,se afla la inca doua ore de Padurea Nimanui.Singurul lucru care il ingrijora era atitudinea pe care aveau sa o aiba fata de el elfii.Niciodata vreun om nici macar nu incercase sa incerce o alianta cu ei.Regatul Oamenilor ii renegase iar ei s-au retras.Din aceasta stare de neglijenta aveau de castigat orcii.Dusmani declarati ai elfilor,profitau din plin de lipsa lor de interes pentru cucerirea Servehei,in ultimii ani castigand teritoriu dupa teritoriu.Dar Leus dovedise ceva,ca orcii pot fi invinsi.Il ucisese pe insasi Kal’Cedrak.Si o facuse singur,fara trupele de elita.Era cel mai prielnic moment de a incepe ofensiva.Dar tatal sau nu intelegea...Luandu-i armata scapa un moment unic in istoria alogenilor.
Silver calari constant inca doua ceasuri pana cand aparu la orizont,trecatoarea dintre Muntii Flacarii si Padurea Nimanui.Aceasta trecatoare era singurul mod prin care se putea calatori din partea vestica catre cea estica.Rareori elfii salasluiau la marginile padurii,asa ca printul era deocamdata in siguranta.De prezenta orcilor nici nu se punea problema.Leus le cunostea mentalitatea.Le pierise un mare lider...Aveau sa fie retrasi si umili o vreme.Apoi aveau sa se dea batalii in cadrul propriului regat pentru desemnarea unui nou han.
Isi lua inima in dinti si ii dadu pinteni calului sa intre in padure.Locul era mai intortocheat decat credea.Avand insa un simt al orientarii bun,printul intui ca trebuia sa se afunde in padure.Calatori mai bine de o ora.Incepuse deja sa se plictiseasca.Se intreba daca va veni cineva la el daca ar fi strigat in gura mare:Elfilor!Si totusi se petrecu ceva.Un lucru care ii facu inima sa-i bata din ce in ce mai alert.Niste cantece ciudate rasunau ca de nicaieri.Leus nu cunostea limba dar presupunea ca erau in elfa.Inima ii batea sa-i sparga pieptul.Pana si Silver se oprise.Inspira adanc incercand sa-si calmeze bataile inimii.Dupa un minut de practicat acest exercitiu,se calma si inainta.Stia ca se apropia tot mai mult.Se auzira fosnete,fosnete.Printul intelese...Ceea ce auzea nu erau cantece.Elfii comunicau intre ei de la distanta.
Dorind sa se simta mai in siguranta, trase sabia aproape de mana sa.Din nou se auzi un fosnet de frunze...Deasupra sa,apoi undeva mai in fata.Zari apoi cum o silueta ateriza in fata sa.Era un elf.Insa era un elf de statura unui orc.Era inalt,fiind la aceeasi inaltime cu statura lui Leus asezat pe cal.Avea niste umeri lati si niste brate vanjoase impresionante.In spate purta o sabie superba si de asemenea uriasa.Avea pletele negre si niste ochi patrunzatori,reci de culoarea unui abis.Elful il masura pe Leus din cap pana-n picioare.Cand dadu sa vorbeasca,printul simti cum ii tremura genunchii.Vocea sa patrunzatoare era infricosatoare:
-Intoarce-te de unde ai venit...Sau te voi returna eu la marginea padurii...in bucati.
Leus realiza ca afirmatia era o amenintare.Desi era speriat,nu uita faptul ca si el era un bun razboinic.Incerca sa-si faca curaj si ii replica elfului cu vocea sa indrazneata:
-Oh da?Tu si cu ce armata...?
Elful schita un zambet si rosti:
-Chiar crezi ca am nevoie de ajutor?
-Nu ma cunosti...raspunse Leus.Nu stii pe cine vrei sa infrunti.
-Atunci sa-ti fac cunostinta cu...armata,relua elful.
Din toate partile,peste 20 de elfi il inconjurara pe print.Unul dintre ei,semana izbitor cu uriasul cu care comunicase Leus pana atunci,dar era mai mic de statura,si nu asa de vanjos.
-Zau frate,spuse acesta.Chiar trebuia sa chemi toata familia noastra?Nu puteai sa chemi si pe altii?Sunt peste 300 de familii in padure.(se adresa elfului cel mare)
300 de familii?Pe Leus il lua ameteala.Elfii erau mai multi decat se astepta.Era totusi bine...Daca reusea sa se alieze cu ei,avea sa conduca o puternica armata.Elful urias ii raspunse fratelui sau:
-Nykrom!Strainul se crede bun...Prea bun ca sa il pot izgoni doar eu...
-Haide...suspina Nykrom.Ce sanse poate avea un om in fata marelui nostru capitan Krom?Dar sa lasam discutiile...sa-l dam afara.
Leus simti ca e timpul sa mai zica si el ceva:
-Regret...nu plec nicaieri pana nu vorbesc cu conducatorul vostru.
Nykrom bufni in ras.Se repezi la print si-l dobori de pe cal.
-De parca ar putea un om sa ajunga la regele nostru.
Leus se resimti din plin.Se ridica gata de lupta,dar isi dadu seama ca sabia sa era agatata de gatul lui Silver.Printul nu gasi alta cale de scapare decat...SA FUGA!!!Elfii se luara dupa el.Leus se orienta greu.Erau multi copaci si habar n-avea incotro se indrepta.Zari cu coada ochiului la 50 de metri de el un luminis.De-acolo s-ar fi putut orienta mai bine.Alerga intr-un suflet,dar nu realiza ca pamantul i se sfarsise sub picioare.Luminisul era o cascada.Cazatura in apa fu si ea dureroasa,realizand dupa cateva secunde ce patise.De sus,de unde cazuse el se aflau elfii care il atacau cu valuri de sageti.Printul se scufunda adanc.Reveni la suprafata dupa un minut.Se ridica la mal unde ii descoperi pe Krom si Nykrom cu sabiile la gatul sau iar in spate se afla inca un elf despre care Leus putea jura ca era regele elfilor.
*
Herus se urca pe cal...Facu semn in spatele sau si o zbughi spre iesire.Fu urmat de 100 de calareti.Tanarul razboinic era acum mai dornic ca oricand sa-si vada prietenul.Regele privea trist dar optimist.Herus putea sa-i aduca fiul inapoi.
luni, 9 aprilie 2007
Steaua - Dinamo 2-4
Un review complet al marelui derby al Ligii I incheiat cu victoria incontestabila a ''cainilor rosii''.
Dinamo incepe cu o formula clasica alcatuita din cei mai in forma jucatori,Steaua,macinata de absente incepe cu o formula mai rar intalnita dar destul de puternica pentru a invinge orice echipa din Liga I.
Dupa un inceput furibund,in care Steaua vroia sa dea dovada ca este gazda si ca-si doreste victoria,elevii lui Mircea Rednic s-au aparat modern amintind de partida tur cu Benfica practicand o aparare solida si pragmatica.Golul a venit rapid cu executia BESTIALA a lui Catalin Munteanu,un sut demn de Uefa Champions League.Fara sansa Andreyi si 0-1.
Steaua reia atacul desi acuza socul,sa iei un astfel de gol nu poate fi usor.Dinamo simte momentul,urmeaza un contra-atac clasic,Pulhac,fenta,C.Munteanu centrare si o executie frumoasa gen ''foarfeca'' a lui Ionel Danciulescu care duce scorul la 0-2.Urmeaza o centrare a lui Fernandes si Danciulescu inscrie.Asistentul vede insa un offside inexistent.Fara replica Andreyi.
De data aceasta,Steaua chiar se avanta in ofensiva dar a luat doua goluri superbe si este un lucru pe care nu-l poate uita.Niculescu obtine o lovitura libera la 25 de metri de poarta dar trage slab,amenintand-ul pe goalkeeperul brazilian dintre buturile ros-albastre pentru ce va sa urmeze.Cateva momente mai tarziu acelasi Claudiu Niculescu reia din lovitura libera de la 30 de metri in poarta neajutoratului Andreyi.0-3.
Steaua arata totusi ca e echipa mare si nu renunta.Zvacnirile lui Elton si Nicolita dau emotii dinamovistilor dar astazi Lobont este un zeu.Dupa pauza,gafele lui Moti si Blay ating cota maxima si Vali Badea reduce din diferenta.1-3.Steaua pare ca revine dar mai primeste o palma.Liderul echipei,Mirel Radoi greseste o preluare si da o pasa perfecta lui Claudiu Niculescu care il invinge pe portar si face scorul 1-4.Dar Elton continua sa care jocul pe proprii umeri dar este prea bun pentru restul echipei.Danciulescu rateaza singur cu portarul...Radoi loveste bara,in fine.In min.97 Thereau sparge gheata dupa nenumaratele ratari si-l invinge pe agasantul Lobont.2-4 scor final,si un meci superb,inaugurare nu prea fericita a tabelei dar raman si semnele de intrebare.Daca Steaua avea toti titularii la dispozitie(inclusiv pe Dica) care ar fi fost rezultatul.Oricum,Forza Dinamo!
joi, 5 aprilie 2007
Muzica
Nu sunt sigur dar cred ca am descoperit una din cele mai frumoase melodii rock(parere personala).Vorbesc despre Godsmack-Spiral.Ambele variante,atat acoustic cat si hard sunt superbe.
miercuri, 4 aprilie 2007
Miercuri,4 aprilie 2007
Azi am reinceput sa scriu Regatele II.Incep sa-mi reintru in ritm.
Am descarcat intreaga discografie Godsmack si trebuie sa spun ca sunt superbe atat piesele hard cat si cele slow.Am descoperit o trupa care le imbina armonios.Si ei si-au castigat un fan.Saptamana asta e foarte relaxanta.Scoala putina,timp pentru entertainment mult.Deci e ok.Am descarcat niste tutoriale pentru creat fete in Fifa 07 dar m-am descurajat enorm.Iti trebuie multa rabdare si un dram de talent(ceea ce nu prea am).Poate voi incerca sa fac ceva.In special ca nu gasesc o fata pentru vedeta mea din joc:Jeremie Aliadiere.
Oricum sunt foarte incantat de lucrul in Photoshop si o sa ma apuc curand lucrul.
Am descarcat intreaga discografie Godsmack si trebuie sa spun ca sunt superbe atat piesele hard cat si cele slow.Am descoperit o trupa care le imbina armonios.Si ei si-au castigat un fan.Saptamana asta e foarte relaxanta.Scoala putina,timp pentru entertainment mult.Deci e ok.Am descarcat niste tutoriale pentru creat fete in Fifa 07 dar m-am descurajat enorm.Iti trebuie multa rabdare si un dram de talent(ceea ce nu prea am).Poate voi incerca sa fac ceva.In special ca nu gasesc o fata pentru vedeta mea din joc:Jeremie Aliadiere.
Oricum sunt foarte incantat de lucrul in Photoshop si o sa ma apuc curand lucrul.
luni, 2 aprilie 2007
Poze incredibile care fac ocolul planetei si sunt din...Romania
Din Bucuresti mai exact,de pe Calea mosilor.Pozele zac de o saptamana in inboxul meu de pe Yahoo!. Dati pozele mai departe...
Apropo daca nu stiti ce reprezinta imaginile,va spun eu:noile parcari de pe Calea Mosilor,Bucuresti,Romania,Europa,Terra,Calea Lactee,Univers ...
O noua saptamana,un nou capitol.
Capitolul 3
Batalia de pe Campia Ermesului
Un vant neobisnuit de puternic pentru verile din Servah batea pe Campia Ermesului.Campia Ermesului se afla pe partea vestica a Muntilor Flacarii.La vreo 5-6 km se aflau satele omenesti cucerite cu cateva saptamani in urma de catre orci.Era cam singurul lucru care intr-adevar tinuse pe orci sa nu patrunda in partea estica.Vremea prevestea pierderea de sange care avea sa urmeze.
Dinspre cararea care duce odinioara catre capitala veche a Regatului Oamenilor se auzea un ropot tulburator.Cu fiecare secunda care trecea ropotul devenea tot mai asurzitor,mai puternic.Oricine inainta vijelios catre Campia Ermesului nu avea sa mai intarzie mult pana sa-si faca aparitia.Si asa a si fost.La orizont aparura peste 10 000 de razboinici orci.Scena pe care o completau era infioratoare.Rasfirati peste tot prin oaste se aflau niste calareti pe niste animale ciudate ce aduceau cu niste rinoceri.Calaretii bateau vijelios din tobe si intonau un cantec infiorator.Fiecare izbitura in toba arata ca orcii erau neinfricati,gata de lupta.Ceilalti soldati erau in majoritate pe jos,alergand cu repeziciune.Printre ei se afla liderul lor,marea capetenie...era mai inalt si parea mai puternic decat ceilalti orci.Purta o barba neagra lunga pana in dreptul umerilor.Pletele sale de abanos se zbateau salbatic in ritmul batailor de toba.Numele sau era Kal’Cedrak.Pe masura ce ocupau campul vizual al Ermesului incetinira dar nu se oprira.
Deodata,ca de nicaieri,aparu pe mica stanca stand in picioare un soldat al Oamenilor.Purta o inscriptie cu o felina pe armura.La brau purta o sabie cu teaca batuta in rubine,iar pe bratul stang avea agatat un scut cu inscriptia felinei.Era un barbat inalt,si prin casca sa de lupta i se vedeau ochii de un caprui intens.La vederea soldatului orcii navalira spre el.Atunci,acesta isi scoase sabia din teaca si arata catre orci.Asa cum aparuse soldatul,aparura in spatele lui cateva mii de soldati din trupele regale.In fruntea lor era soldatul.Iar soldatul nu era nimeni altul decat printul Leus.Acesta ramase suit pe stanca pana trecu un alt soldat ce purta si el o armura de conducator.Era bunul sau prieten Herus.Il apuca pe Herus de brat si il trase langa el soptindu-i:
-Lasa-mi-l mie pe lider!
Herus zambi si se avanta in lupta caci aveau loc deja primele clinchuri intre cele doua opozante.Leus il urma.Un orc se repezi spre el.Aici isi arata printul calitatile in tehnica sabiei.Dintr-o singura miscare de unduire a sabiei taie fulgerator pe inamic lasandu-l intr-o balta de sange ca smoala.Toti orcii realizasera cu cine se confruntau.Era un soldat voinic care utiliza sabia cu o usurinta incredibila.Trebuia sa fie cel care isi facuse o pasiune din vanatul orcilor.Trebuia sa fie printul Oamenilor.Kal’Cedrak il observa si el.Incerca acum sa treaca printre randuri si sa ajunga la el.Dar nu era un lucru usor.Halebarda sa trebui sa faca cateva victime pentru a se putea misca de pe loc.Era o lupta ehilibrata.Desi se putea vedea cu ochiul liber ca orcii erau mai numerosi,erau mai slab echipati.Armurile lor erau mai mult decat primitive.Erau facute din bucati solide de lemn legate cu sfoara si imbracate ca o tunica.Armele erau si ele slabe:toporisti,halebarde ruginite si unii aveau sabii de oameni dobandite dupa batalii.Trupele regale conduse de Leus erau extraordinar echipate cu armuri si sabii stralucitoare.Dar numarul orcilor era coplesitor.Venisera cu sutele de mii de pe planeta lor,altii crezand chiar ca pastreaza legatura(dar de fapt orcii pierdusera drumul catre Poarta Henyiei).Halebarda lui Kal’Cedrak mai dobori 10 soldati.La fel facu si Leus cu orcii.Se dadea una din cele mai sangeroase lupte pe care Servah le vazuse pana atunci,poate cu exceptia primelor confruntari cand orcii atacasera pe neasteptate satele din partea vestica.Confruntarea se dadea de o jumatate de ore.Leus observa ca pierdea multe trupe.Singura cale prin care ar fi domolit,si inclinat in propria favoare batalia ar fi fost daca il ucidea pe liderul orcilor.Se spunea de acesta ca ar fi fost marele rege al Orcilor,despre care s-ar fi spus ca era un demon cu puteri inspaimantatoare.Leus stia acum ca liderul Kal’Cedrak nu putea sa fie decat un alt han al orcilor caci cu siguranta nu arata ca un demon prezentand doar o statura impresionanta.Cei doi se aflau acum la mai putin de 20 de metri unul de celalalt.Leus anticipa inevitabilul schimb de atacuri care avea sa urmeze.Hotari sa se faca mai lejer pentru lupta.
Casca sa cazu jos.Printul isi arata pletele sale maronii ce-i stergeau usor umerii.Scutul sau aluneca si el jos.Leus zambi siret la Kal’Cedrak.Acesta rasucea in palme manerul halebardei asteptand cel mai privilegiat moment sa atace.Printul pasea agale tot mai aproape de adversar.Se priveau acum ochi in ochi.Orcul ridica garda la nivelul umerilor sai.Leus apuca si el sabia cu ambele maini indreptand varful in sus.Prima izbitura se petrecu parca cu incetinitorul.Parca intreg campul de bataie privea acest moment.Halebarda intalni lama sabiei.Leus facu doi pasi inapoi.Forta orcului era impresionanta.Stranse bine manerul si se hotari sa ridice si scutul.Stia ca are de-a face cu un adversar mai puternic ca el asa ca era decis sa-l invinga prin inteligenta.Trecu manerul scutului pe antebratul stang si cu ajutorul acestuia masca lama sabiei.Acum orcul nu avea sa stie de unde il va ataca.Leus se apropie precaut.Kal’Cedrak intelese ce intentiona si stranse bratele pe langa corp.Nu avea de gand sa piara in mod stupid din pricina unei rani.Leus se apropie si izbi de undeva din lateral cu sabia.Orcul nu se lasa pacalit.Para si apoi lovi cu sete cu manerul halebaredei figura printului.Acesta scoase un icnet de durere.Kal’Cedrak prinse curaj si se repezi salbatic spre adversar.Naucit de lovitura primita,Leus se feri intr-o parte in ultima clipa.Incepea sa se apere tot mai greu.In plus ,in urma loviturii,arcada ii sangera si nu putea vedea nimic.Orcul simtea tot mai mult momentul prielnic.Dupa alte cateva incrancenari il dezarma complet pe print si il apuca de gat si il ridica in sus privindu-l cu superioritate.Leus simtea ca-si pierde cunostinta.Totul se intuneca.Cu o ultima clipire zari in armura de lemn a orcului o gaura.Cu ultimele forte,scoase un pumnal de la brau si il infipse in piept.Orcul scapa pe print si arma.Gura de oxigen il revigora rapid pe print.Scoase pumnalul din piept.Era o imagine macabra.In varful pumnalului se afla cordul orcului care se agata de restul trupului printr-o articulatie slabita.Leus isi aduna sabia de jos si ii reteza capul orcului.Batalia se opri brusc...Toata lumea amuti.Printul lua capul orcului de pe jos si il arata intregului camp de bataie.Apoi se intoarse si il arunca catre armata orceasca.Mii de racnete inspaimantate se auzira pana in vazduh.Marele Kal’Cedrak fusese ucis.Era cea mai mare pierdere a orcilor de 98 de ani incoace de cand ajunsesera pe Servah.Umili,toti orcii se retrasera incet inapoi spre regatul lor despre care nimeni nu stia cum arata.
Leus era o raza de lumina.Zambea larg,strengar catre soldatii sai.Toata armata regala il tineau in urale.Problema era ca mai mult de jumatate din oaste fusese nimicita.Dar ce conta...Oamenii obtinusera prima lor victorie adevarata in fata orcilor ,,in deplasare’’.Nu reusisera niciodata sa castige in partea vestica,cedand cu usurinta teritoriu dupa teritoriu.
Extenuat,printul se indrepta agale catre stanca pe care cu o ora inainte ii intampinase pe orci.Cu greutate isi scoase de pe el armura si o arunca cat-colo.Apoi se intinse pe spate pe stanca si inchise ochii cautand niste odihna.Simti niste pasi apropiindu-se de el.Printul deschise ochii si dadu peste zambetul lui Herus:
-Of,zau prietene,ma odihneam si eu,mormai artagos Leus.
-Sigur ca da...incuviinta Herus amuzat,am spus eu ceva?Vroiam sa te felicit...
-...da mersi,acum ma poti lasa sa ma odih...
-...si sa iti urez succes in confruntarea cu tatal tau.
Leus se ridica pe coate si ii arunca lui Herus o privire nemultumita:
-Ce vrei sa spui?Tata nici n-are de unde sa stie ca am plecat la lupta...
-Da?Si cum ii vei explica lipsa a jumatate din trupele sale regale?
Printul se gandi putin si apoi spuse cu seninatate:
-Ii vom spune ca au ramas pe la petreceri...
-Sigur ca da,pe timp de razboi.Si ranile tale?
-Am cazut de pe cal.
-Asta sigur o va crede.Tu nu cazi niciodata de pe cal.
-Ca veni vorba de asta,poti sa-l aduci tu pe Silver aici?
Silver era calul printului,un armasar alb cu o viteza ametitoare.
-Ai mari probleme,amice!!exclama pesimist Herus.
Leus nu mai spuse nimic,se aseza la loc pe spate odihnindu-se.Peste doar cateva minute simti din nou pasi si o umbra aplecandu-se deasupra sa.
-In numele lui Mithras Major!Herus,eu chiar sunt obosit!!.
Deasupra sa nu statea Herus ci notarul trupelor regale pe care il mintise in legatura cu actul de la tatal sau.Notarul avea o fata de mormant.
-Oh,mare Mithras!!!Fraiere de ce te-ai dus la tata?
-Astept intai sa-mi spui de ce ai facut asta.
-Of haide!Am invins.Am recuperat satele...
-Satele alea au fost rase de pe fata Servehei din ziua in care au fost cucerite...Tot ce ai facut a fost sa recuperezi cativa ari de pamant ars.Felicitarile mele,printe!Si cu tot respectul,maiestatea sa Hetterex doreste sa va miscati in momentul asta spre capitala.
Leus ofta intrigat.Nu ii iesise cum si-ar fi dorit.Pierduse jumatate de trupe degeaba.Cu toate astea il invinsese pe marele han al orcilor Kal’Cedrak.Veni si Herus aducandu-l pe Silver:
-Ti-am spus ca vei avea mari necazuri.
Printul se simtea ridicol.Se simtea ca atunci cand era mic si fura un cal din grajduri si tatal sau il chema la resedinta sa il mustreze si tot poporul regatului radea de el.Se ridica de pe piatra si se imbraca cu niste haine usoare.Notarul se sui pe calul sau si ii facu semn sa-l urmeze.Leus incaleca pe Silver si il urma.Tot drumul, notarul nu scoase vreun cuvant.Privea amar dinaintea drumului.In aceste momente,printul se simtea vinovat.Probabil ca tatal sau il pedepsise aspru pe notar.Dupa un drum lung,cei doi ajunsera la destinatie:capitala.
-Tatal tau ne asteapta in Marea Sala de Onix.
-Unde?intreba mirat Leus.
-Lucrurile se schimba cand esti plecat...mai stai pe-acasa ca sa fii la curent cu ce se intampla.
Replica il lovi tare pe Leus dar stranse din dinti si isi urma tovarasul de drum.Urcara cele 666 de trepte ale Marii Sali de Onix si asteptara inauntru.Acolo stateau de obicei cei judecati.Stomacul printului se stranse cand se gandise la lucrul acesta.Privi in jur.Niciodata nu privise cu atentie locul asta...Era mai mare decat si-aducea aminte,si mai neagra,de aceea i se spusese Marea Sala de Onix.Regele intra in sala si stomacul lui Leus se micsora mai mult.Nici macar nu-l saluta.Se aseza pe tron:
-Poate imi explici si mie ce ai facut tu azi...
-Asculta!Pot sa-ti explic.Am reusit sa recuceresc satele vestice,care au ars,dar oricum l-am ucis pe marele han al orcilor.
-Pentru magnifica ta aventura ai distrus jumatate din armata regala.
Leus se simtea oribil.Regele dadu din mana catre notar si ii ordona:Mergi unde ti-am ordonat...
Vazand-ul pe Leus uitandu-se mirat ii raspunse:L-am trimis la castre(asa se numeau minele din care oamenii sapau metalele) pe viata.Nu incerca sa ma convingi(Leus deschisese gura sa vorbeasca)fiindca numai tine.Sper sa-ti ramana pe constiinta.Nu mai ai nimic de spus in fata mea.Iti retrag toate drepturile de comandant al armatei regale.De acum vei sta in capitala si vei invata ce inseamna supunerea fata de Hetterex.CHIAR DACA ACESTA ITI E TATA!CU ATAT MAI MULT!!!Poti pleca!
Printul pleca trist,fara cuvinte.Nu se simtise mai mizerabil in viata lui.Era insa si suparat.Ii fusesera retrasera drepturile de comandant.Numai putea porni campania pe care o planuise:De a ataca treptat orcii catre fosta capitala.Ar fi fost sansa sa,caci acum orcii erau dezarmati si descurajati.Insa sentimentul de vinovatie fu acaparat de cel de furie.Puse un plan la cale prin care daca reusea,tatal sau avea sa-i multumeasca in genunchi.Incaleca pe Silver si galopa pana la resedinta regala unde isi avea camera.
Scrise o scrisoare pe care o lasa la destinatia dorita si apoi galopa nebun catre iesirea din capitala.Inainte de asta,nu uita sa-si ia cu el sabia,armura si casca.Spera din suflet ca urmatoarea data cand avea sa se intoarca aici, flori aveau sa-i cada in poala.Cu acest sentiment isi parasi printul Leus patria catre necunoscut...
Batalia de pe Campia Ermesului
Un vant neobisnuit de puternic pentru verile din Servah batea pe Campia Ermesului.Campia Ermesului se afla pe partea vestica a Muntilor Flacarii.La vreo 5-6 km se aflau satele omenesti cucerite cu cateva saptamani in urma de catre orci.Era cam singurul lucru care intr-adevar tinuse pe orci sa nu patrunda in partea estica.Vremea prevestea pierderea de sange care avea sa urmeze.
Dinspre cararea care duce odinioara catre capitala veche a Regatului Oamenilor se auzea un ropot tulburator.Cu fiecare secunda care trecea ropotul devenea tot mai asurzitor,mai puternic.Oricine inainta vijelios catre Campia Ermesului nu avea sa mai intarzie mult pana sa-si faca aparitia.Si asa a si fost.La orizont aparura peste 10 000 de razboinici orci.Scena pe care o completau era infioratoare.Rasfirati peste tot prin oaste se aflau niste calareti pe niste animale ciudate ce aduceau cu niste rinoceri.Calaretii bateau vijelios din tobe si intonau un cantec infiorator.Fiecare izbitura in toba arata ca orcii erau neinfricati,gata de lupta.Ceilalti soldati erau in majoritate pe jos,alergand cu repeziciune.Printre ei se afla liderul lor,marea capetenie...era mai inalt si parea mai puternic decat ceilalti orci.Purta o barba neagra lunga pana in dreptul umerilor.Pletele sale de abanos se zbateau salbatic in ritmul batailor de toba.Numele sau era Kal’Cedrak.Pe masura ce ocupau campul vizual al Ermesului incetinira dar nu se oprira.
Deodata,ca de nicaieri,aparu pe mica stanca stand in picioare un soldat al Oamenilor.Purta o inscriptie cu o felina pe armura.La brau purta o sabie cu teaca batuta in rubine,iar pe bratul stang avea agatat un scut cu inscriptia felinei.Era un barbat inalt,si prin casca sa de lupta i se vedeau ochii de un caprui intens.La vederea soldatului orcii navalira spre el.Atunci,acesta isi scoase sabia din teaca si arata catre orci.Asa cum aparuse soldatul,aparura in spatele lui cateva mii de soldati din trupele regale.In fruntea lor era soldatul.Iar soldatul nu era nimeni altul decat printul Leus.Acesta ramase suit pe stanca pana trecu un alt soldat ce purta si el o armura de conducator.Era bunul sau prieten Herus.Il apuca pe Herus de brat si il trase langa el soptindu-i:
-Lasa-mi-l mie pe lider!
Herus zambi si se avanta in lupta caci aveau loc deja primele clinchuri intre cele doua opozante.Leus il urma.Un orc se repezi spre el.Aici isi arata printul calitatile in tehnica sabiei.Dintr-o singura miscare de unduire a sabiei taie fulgerator pe inamic lasandu-l intr-o balta de sange ca smoala.Toti orcii realizasera cu cine se confruntau.Era un soldat voinic care utiliza sabia cu o usurinta incredibila.Trebuia sa fie cel care isi facuse o pasiune din vanatul orcilor.Trebuia sa fie printul Oamenilor.Kal’Cedrak il observa si el.Incerca acum sa treaca printre randuri si sa ajunga la el.Dar nu era un lucru usor.Halebarda sa trebui sa faca cateva victime pentru a se putea misca de pe loc.Era o lupta ehilibrata.Desi se putea vedea cu ochiul liber ca orcii erau mai numerosi,erau mai slab echipati.Armurile lor erau mai mult decat primitive.Erau facute din bucati solide de lemn legate cu sfoara si imbracate ca o tunica.Armele erau si ele slabe:toporisti,halebarde ruginite si unii aveau sabii de oameni dobandite dupa batalii.Trupele regale conduse de Leus erau extraordinar echipate cu armuri si sabii stralucitoare.Dar numarul orcilor era coplesitor.Venisera cu sutele de mii de pe planeta lor,altii crezand chiar ca pastreaza legatura(dar de fapt orcii pierdusera drumul catre Poarta Henyiei).Halebarda lui Kal’Cedrak mai dobori 10 soldati.La fel facu si Leus cu orcii.Se dadea una din cele mai sangeroase lupte pe care Servah le vazuse pana atunci,poate cu exceptia primelor confruntari cand orcii atacasera pe neasteptate satele din partea vestica.Confruntarea se dadea de o jumatate de ore.Leus observa ca pierdea multe trupe.Singura cale prin care ar fi domolit,si inclinat in propria favoare batalia ar fi fost daca il ucidea pe liderul orcilor.Se spunea de acesta ca ar fi fost marele rege al Orcilor,despre care s-ar fi spus ca era un demon cu puteri inspaimantatoare.Leus stia acum ca liderul Kal’Cedrak nu putea sa fie decat un alt han al orcilor caci cu siguranta nu arata ca un demon prezentand doar o statura impresionanta.Cei doi se aflau acum la mai putin de 20 de metri unul de celalalt.Leus anticipa inevitabilul schimb de atacuri care avea sa urmeze.Hotari sa se faca mai lejer pentru lupta.
Casca sa cazu jos.Printul isi arata pletele sale maronii ce-i stergeau usor umerii.Scutul sau aluneca si el jos.Leus zambi siret la Kal’Cedrak.Acesta rasucea in palme manerul halebardei asteptand cel mai privilegiat moment sa atace.Printul pasea agale tot mai aproape de adversar.Se priveau acum ochi in ochi.Orcul ridica garda la nivelul umerilor sai.Leus apuca si el sabia cu ambele maini indreptand varful in sus.Prima izbitura se petrecu parca cu incetinitorul.Parca intreg campul de bataie privea acest moment.Halebarda intalni lama sabiei.Leus facu doi pasi inapoi.Forta orcului era impresionanta.Stranse bine manerul si se hotari sa ridice si scutul.Stia ca are de-a face cu un adversar mai puternic ca el asa ca era decis sa-l invinga prin inteligenta.Trecu manerul scutului pe antebratul stang si cu ajutorul acestuia masca lama sabiei.Acum orcul nu avea sa stie de unde il va ataca.Leus se apropie precaut.Kal’Cedrak intelese ce intentiona si stranse bratele pe langa corp.Nu avea de gand sa piara in mod stupid din pricina unei rani.Leus se apropie si izbi de undeva din lateral cu sabia.Orcul nu se lasa pacalit.Para si apoi lovi cu sete cu manerul halebaredei figura printului.Acesta scoase un icnet de durere.Kal’Cedrak prinse curaj si se repezi salbatic spre adversar.Naucit de lovitura primita,Leus se feri intr-o parte in ultima clipa.Incepea sa se apere tot mai greu.In plus ,in urma loviturii,arcada ii sangera si nu putea vedea nimic.Orcul simtea tot mai mult momentul prielnic.Dupa alte cateva incrancenari il dezarma complet pe print si il apuca de gat si il ridica in sus privindu-l cu superioritate.Leus simtea ca-si pierde cunostinta.Totul se intuneca.Cu o ultima clipire zari in armura de lemn a orcului o gaura.Cu ultimele forte,scoase un pumnal de la brau si il infipse in piept.Orcul scapa pe print si arma.Gura de oxigen il revigora rapid pe print.Scoase pumnalul din piept.Era o imagine macabra.In varful pumnalului se afla cordul orcului care se agata de restul trupului printr-o articulatie slabita.Leus isi aduna sabia de jos si ii reteza capul orcului.Batalia se opri brusc...Toata lumea amuti.Printul lua capul orcului de pe jos si il arata intregului camp de bataie.Apoi se intoarse si il arunca catre armata orceasca.Mii de racnete inspaimantate se auzira pana in vazduh.Marele Kal’Cedrak fusese ucis.Era cea mai mare pierdere a orcilor de 98 de ani incoace de cand ajunsesera pe Servah.Umili,toti orcii se retrasera incet inapoi spre regatul lor despre care nimeni nu stia cum arata.
Leus era o raza de lumina.Zambea larg,strengar catre soldatii sai.Toata armata regala il tineau in urale.Problema era ca mai mult de jumatate din oaste fusese nimicita.Dar ce conta...Oamenii obtinusera prima lor victorie adevarata in fata orcilor ,,in deplasare’’.Nu reusisera niciodata sa castige in partea vestica,cedand cu usurinta teritoriu dupa teritoriu.
Extenuat,printul se indrepta agale catre stanca pe care cu o ora inainte ii intampinase pe orci.Cu greutate isi scoase de pe el armura si o arunca cat-colo.Apoi se intinse pe spate pe stanca si inchise ochii cautand niste odihna.Simti niste pasi apropiindu-se de el.Printul deschise ochii si dadu peste zambetul lui Herus:
-Of,zau prietene,ma odihneam si eu,mormai artagos Leus.
-Sigur ca da...incuviinta Herus amuzat,am spus eu ceva?Vroiam sa te felicit...
-...da mersi,acum ma poti lasa sa ma odih...
-...si sa iti urez succes in confruntarea cu tatal tau.
Leus se ridica pe coate si ii arunca lui Herus o privire nemultumita:
-Ce vrei sa spui?Tata nici n-are de unde sa stie ca am plecat la lupta...
-Da?Si cum ii vei explica lipsa a jumatate din trupele sale regale?
Printul se gandi putin si apoi spuse cu seninatate:
-Ii vom spune ca au ramas pe la petreceri...
-Sigur ca da,pe timp de razboi.Si ranile tale?
-Am cazut de pe cal.
-Asta sigur o va crede.Tu nu cazi niciodata de pe cal.
-Ca veni vorba de asta,poti sa-l aduci tu pe Silver aici?
Silver era calul printului,un armasar alb cu o viteza ametitoare.
-Ai mari probleme,amice!!exclama pesimist Herus.
Leus nu mai spuse nimic,se aseza la loc pe spate odihnindu-se.Peste doar cateva minute simti din nou pasi si o umbra aplecandu-se deasupra sa.
-In numele lui Mithras Major!Herus,eu chiar sunt obosit!!.
Deasupra sa nu statea Herus ci notarul trupelor regale pe care il mintise in legatura cu actul de la tatal sau.Notarul avea o fata de mormant.
-Oh,mare Mithras!!!Fraiere de ce te-ai dus la tata?
-Astept intai sa-mi spui de ce ai facut asta.
-Of haide!Am invins.Am recuperat satele...
-Satele alea au fost rase de pe fata Servehei din ziua in care au fost cucerite...Tot ce ai facut a fost sa recuperezi cativa ari de pamant ars.Felicitarile mele,printe!Si cu tot respectul,maiestatea sa Hetterex doreste sa va miscati in momentul asta spre capitala.
Leus ofta intrigat.Nu ii iesise cum si-ar fi dorit.Pierduse jumatate de trupe degeaba.Cu toate astea il invinsese pe marele han al orcilor Kal’Cedrak.Veni si Herus aducandu-l pe Silver:
-Ti-am spus ca vei avea mari necazuri.
Printul se simtea ridicol.Se simtea ca atunci cand era mic si fura un cal din grajduri si tatal sau il chema la resedinta sa il mustreze si tot poporul regatului radea de el.Se ridica de pe piatra si se imbraca cu niste haine usoare.Notarul se sui pe calul sau si ii facu semn sa-l urmeze.Leus incaleca pe Silver si il urma.Tot drumul, notarul nu scoase vreun cuvant.Privea amar dinaintea drumului.In aceste momente,printul se simtea vinovat.Probabil ca tatal sau il pedepsise aspru pe notar.Dupa un drum lung,cei doi ajunsera la destinatie:capitala.
-Tatal tau ne asteapta in Marea Sala de Onix.
-Unde?intreba mirat Leus.
-Lucrurile se schimba cand esti plecat...mai stai pe-acasa ca sa fii la curent cu ce se intampla.
Replica il lovi tare pe Leus dar stranse din dinti si isi urma tovarasul de drum.Urcara cele 666 de trepte ale Marii Sali de Onix si asteptara inauntru.Acolo stateau de obicei cei judecati.Stomacul printului se stranse cand se gandise la lucrul acesta.Privi in jur.Niciodata nu privise cu atentie locul asta...Era mai mare decat si-aducea aminte,si mai neagra,de aceea i se spusese Marea Sala de Onix.Regele intra in sala si stomacul lui Leus se micsora mai mult.Nici macar nu-l saluta.Se aseza pe tron:
-Poate imi explici si mie ce ai facut tu azi...
-Asculta!Pot sa-ti explic.Am reusit sa recuceresc satele vestice,care au ars,dar oricum l-am ucis pe marele han al orcilor.
-Pentru magnifica ta aventura ai distrus jumatate din armata regala.
Leus se simtea oribil.Regele dadu din mana catre notar si ii ordona:Mergi unde ti-am ordonat...
Vazand-ul pe Leus uitandu-se mirat ii raspunse:L-am trimis la castre(asa se numeau minele din care oamenii sapau metalele) pe viata.Nu incerca sa ma convingi(Leus deschisese gura sa vorbeasca)fiindca numai tine.Sper sa-ti ramana pe constiinta.Nu mai ai nimic de spus in fata mea.Iti retrag toate drepturile de comandant al armatei regale.De acum vei sta in capitala si vei invata ce inseamna supunerea fata de Hetterex.CHIAR DACA ACESTA ITI E TATA!CU ATAT MAI MULT!!!Poti pleca!
Printul pleca trist,fara cuvinte.Nu se simtise mai mizerabil in viata lui.Era insa si suparat.Ii fusesera retrasera drepturile de comandant.Numai putea porni campania pe care o planuise:De a ataca treptat orcii catre fosta capitala.Ar fi fost sansa sa,caci acum orcii erau dezarmati si descurajati.Insa sentimentul de vinovatie fu acaparat de cel de furie.Puse un plan la cale prin care daca reusea,tatal sau avea sa-i multumeasca in genunchi.Incaleca pe Silver si galopa pana la resedinta regala unde isi avea camera.
Scrise o scrisoare pe care o lasa la destinatia dorita si apoi galopa nebun catre iesirea din capitala.Inainte de asta,nu uita sa-si ia cu el sabia,armura si casca.Spera din suflet ca urmatoarea data cand avea sa se intoarca aici, flori aveau sa-i cada in poala.Cu acest sentiment isi parasi printul Leus patria catre necunoscut...
Dupa ceva vreme...
N-am mai postat de ceva timp.In mare parte fiindca am fost racit si n-am avut starea necesara.Mai avem o saptamana si primim o saptamana de vacanta.Hooray! Can't wait.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)