Internetul e infricosator

Am avut ieri o discutie prin comentarii cu o persoana anonima. Manat de curiozitate si plictiseala, am vrut sa vad daca pot afla cine este. Am aflat IP-ul in functie de statisticile de pe Trafic.Ro. Folosind niste site-uri foarte bine puse la punct, am aflat de unde a venit cautarea (cautare care corespundea la ora cu trimiterea comentariilor de catre anonima). Si am aflat ca persoana respectiva e din Constanta, i-am aflat si provider-ul s.a.m.d.
Apoi am gasit un site care gasea de unde provine un IP prin Google Earth. Si am aflat de unde cu o marja de eroare de...10 metri?!
In fine, ca dupa aia am recunoscut stilul de scris (punctuatia, tic-uri verbale prezente in scris) si mi-am dat seama cine era(sau cel putin asa cred)...asta e alta poveste.

Unde vroiam sa ajung. Internetul e o chestie exagerat de libera. Ganditi-va ca daca eu cu 10 minute de timp liber si 3 cautari pe Google am putut afla nu numai in ce oras si de la ce firma, ci si unde e locatia computerului - fara sa am cine stie ce resurse - o conexiune la net si putina rabdare. Ganditi-va cat de usor se localizeaza ceva (sau cineva) folosind resurse cu adevarat avansate. Pai cu tehnologia de ultima generatie, poate sa-ti spuna la centimetru unde te afli, cum iti miroase respiratia si ce ai mancat ieri seara (glumesc, desigur).

Sigur. Internetul e misto - e entertaining, e fun, e folositor. Dar uite cum folosind internetul ramanem fara pic de intimitate. Ma gandesc ca de foarte multe ori, prostiile astea de genul - anonimat, proxy, invisible, parole - sunt total ineficiente si sunt facute special pentru a fi descoperite, sparte, hack-uite. Nimic nu e in siguranta si suntem la dispozitia oricui este un pic mai indemanatic la calculator (deci care stie ceva mai mult decat messenger si internet explorer). E chiar infricosator sa stii ca cineva poate sa-ti umble in PC fara ca tu sa stii. Cineva poate sa vada ce ai vorbit pe messenger, ce ai mai lucrat, ce muzica ai ascultat, ce filme ai mai vazut.

Nu va da asta un disconfort teribil?

Toata chestia asta cu investigatul m-a inspirat de la o carte foarte tare pe care am citit-o (acum sunt la volumul 2). Recomand, e una dintre cele mai bune romane pe care le-am citit vreodata.

Parul lung

Intotdeauna parul lung a fost un subiect tabu cand vine vorba de baieti. Cred ca toata prostia asta isi are radacinile undeva inainte de '89, ca mai toate lucrurile absurde care inca ne domina. Incet, incet ne-am mai domesticit, dar sunt unii de-a dreptul ridicoli...

-Baietii nu poarta parul lung, nu e frumos. Doar fetele il au lung, baietii trebuie sa se tunda.
-De ce? intreb eu intrigat.
-Ca asa a fost dintotdeauna. Nu e frumos la baieti...
-Asta e o parere subiectiva.
-Asa a fost lasat de la Dumnezeu.
-Uh, Fi-Su avea plete. Duh!
-Dar ce? Esti emo?
-Nu. Wtf? De cand a devenit parul lung echivalentul emo?
-Pai toti aia poarta asa...
-Nu, aia au freze strambe. Eu il am doar...lung.
-Bine, bine - te dai mare roacher acum...
-Da si nu. Dar tot nu inteleg ce treaba are parul cu asta. Nadal are parul lung, si nu-i zice nimeni ca e emo.
-Offf...nu se intelege omul cu tine.
-Presupun ca nu.

Zau ca dupa o vreme ajung sa ma simt discriminat. Adica de ce fetele - da si noi - nu? E vreo lege? Atata timp cat mie-mi place si-l spal (cica unii mai au problema asta) o data la doua zile, care e problema celor din jur? Nu inteleg.
Toata chestia asta a inceput vara trecuta. Era cald si eu aveam parul de o lungime medie. De nervi si transpiratie m-am dus si m-am tuns destul de scurt. La Bucuresti la Metallica eram foarte frustrat...dadeam din cap dar n-aveam si eu o pleata acolo sa se zbata. Nimic. Si ce-am zis eu - ia sa-l las eu sa mai creasca nitel. La Maiden sa pot sa fac un headbanging mai decent. Si a mai trecut o perioada. Trece si concertul de la Maiden (parul se comportase onorabil) si se apropie scoala. Hopa! Ce facem?

La inceput n-am dat atentie. Nu parea iesita din comun lungimea lui. Dar intr-o zi ma intreaba mama...ma tund sau doar il aranjez ca sa-l fac sa creasca si mai mult? Intrigat...ma uit in poze si apoi in oglinda. Bre, eu cred ca sta mai misto. Ia sa-l lasam asa.

Lunile trecea
Paru' tot crestea...

Acum e lung...la spate mi-a acoperit ceafa, in lateral acopera urechile, bretonul cand e ravasit e peste ochi (stiti ce misto se vede cand ma uit urat la cineva?) si eu nu mai pot de uimire. Ia te uita ce pleata am!
Si ca tot plec la Istanbul (inca...3 zile...yaaaay!), mama ma intreaba foarte serios daca o sa joc cu freza asta. Eu zic ca da! Ea zice ca mai bine nu. Pana la urma am convenit sa-l scurtam putin (nu prea mult). Adevarul e ca am speriat-o cand i-am zis ca daca ma tund o sa o fac asa - ca mosul asta care e solistul si chitaristul meu preferat - s-a lasat repede pagubasa. Asa ca un pic scurtat si-atat!
Nu pot sa nu ma crucesc in continuare cand port sau aud un dialog de genul aluia ilustrat mai sus. Tara asta are o groaza de oameni imbecili cu o mentalitate de comunisti, chiar daca au trecut...hei! Aproape 20 de ani!
Ce e asa de greu sa accepti ceva diferit atata timp cat e decent? Nu o sa inteleg.

Un geniu zicea odata :

Nu conteaza cat de lung am parul, important e cat si cum gandesc.

Florian Pittis

Poate ca mai multa lume ar trebui sa asculte ce a avut de spus omul asta. Credeti-ma, e mult mai interesant si mai de remarcat decat declaratiile zilnice ale lui Becali sau a altor intelepti.
Ah, si mi-am adus aminte de niste versuri bestiale marca Cargo:
Ia ascultati aici!

Frunza verde mere, pere,
Nu te insura mai vere!

Cand eram ficior in sat, ma,
Paru' lung mi l-am lasat, ma!
La oras eu am plecat-a, ma,
Sa ma fac om invatat, ma!
Si la scoala m-or trimes, mai,
Toate-n cap sa mi le-ndes, ma!
Iar cand 'roacker' am ajuns-a,
Nii la mine ca nu-s tuns, ma!



Si cantecul in sine:


Cargo - Frunza verde

Voi ce impresii aveti pe tema asta? Lung sau scurt?

Mirror's Edge

"We call ourselves runners. We exist on the edge between the gloss and the reality. The mirror's edge."

Uite ca am mai dat gata un joc bun!

Mai rar asa ceva! L-am terminat acum aproximativ 10 minute deci impresiile sunt calde. Cum poti sa rezumi totul intr-o propozitie? "Eat this Prince of Persia! Eat this Spiderman!"
Acum, fara sa o dau eu in mai multe prostii, jocul nu se ridica la cel mai inalt nivel. Nu este nici pe departe un joc apropiat de perfectiune dar e foarte antrenant, relaxant si dadator de dependenta.

Primul cuvant care-ti vine in minte cand vezi gameplay-ul - parkour! De ce am sarit direct la gameplay? Pentru ca acesta e in stransa legatura cu povestea...din care nu vreau sa dezvalui prea mult pentru ca se pierde tot interesul dupa aceea.
Ideea generala a jocului ne situeaza intr-un viitor deloc indepartat (cel putin asa imi pare mie) intr-un oras fictiv dominat de si de un regim totalitar. Contrar acestei guvernari (care ne duce cu gandul la statele comuniste, desigur) - orasul arata stralucitor...ca un imens diamant. In spatele acestei bijuterii se afla insa multe maini patate.
Astfel ca exista asa-numitii luptatori pentru dreptate. In cazul de fata ei sunt numiti "Runners". Ei sunt o retea care lupta impotriva acestui sistem si incearca sa o faca fiind mereu pe fuga, fara sa interactioneze cu prea multa lume, fara sa provoace victime (decat in caz de forta majora, lucru care scoate partial jocul din sfera FPS-urilor), dar al caror actiuni pot face diverse ravagii de ordin politic si social.

Eroina acestui joc, (pe numele ei - Faith) face parte din retea. Modul in care ea si colegii ei opereaza o sa ne duca cu gandul la parkour, escaladand cladirile cu iscusinta si facand tot felul de acrobatii. Totul intr-un sistem First-Person Shooter (adica ne miscam prin ochii eroinei).
Jocul a fost gandit pentru a fi placut si interactiv astfel incat se presupune ca stii mereu pe unde sa mergi sau ce sa escaladezi, anumite obiecte din zona preschimbandu-se intr-un rosu strident pentru a putea fi usor observabile. Ceea ce o face pe Faith mai deosebita decat pe Printul din Persia sau decat Spiderman este ca abilitatile ei nu sunt de domeniul fantasticului. Absolut fiecare miscare a ei este umana si posibila. Intr-un cuvant, jocul e realist (desi imi pun intrebari cu privire la conditia fizica, ce tinde uneori sa fie...fantastica). Nu e greu sa te inveti cu interfata lui si in scurt timp vei ajunge sa te misti cu viteza prin toate nivelele, mereu pe fuga, mereu urmarita de politie. Este chiar spectaculos daca ajungi sa stapanesti bine controalele.

Desigur ca apar uneori probleme, si aici ma leg putin de defectele jocului. Sunt momente cand nu stii efectiv pe unde sa o iei, pentru ca obiectele rosii lipsesc cu desavarsire. Nu o data a trebuit sa apelez la un walkthrough de pe youtube (folositi cu incredere) ca sa stiu ce trebuie sa fac mai departe. De altfel mi se pare ridicol cum urmaritorii lui Faith trag ca niste nebuni (duh, sistem totalitar) intr-o persoana neinarmata care...fuge pe blocuri (poate fi si asta un hobby, nu?).

Cu aceste mici exceptii, jocul merita savurat. O sa adorati viteza lui, cursivitatea (asta daca nu dati peste mici bug-uri cand veti fi sarit de la o distanta imensa intre 2 cladiri pentru ca apoi sa va blocati intr-o teava ce nu poate fi sarita ci trebuie ocolita) si grafica foarte aratoasa.
Venind vorba de ea, Mirror's Edge nu este ultra-mega-uber stralucitor dar pentru ceea ce face si cere, nu deranjeaza absolut deloc. Ba chiar se potriveste.

Sunetul, si mai ales muzica este de exceptie. Ajuta la atmosfera si toate acele gafaieli ale lui Faith, zgomot de pasi, lovituri - toate sunt extrem de veritabile.

Per total o experienta placuta si recomandata. Incercati ceva nou si inedit!

Nota 9/10!

Cum sa nu comentezi un meci de tenis...

Cum? Pai cam in exact aceeasi maniera in care au facut-o cei doi de pe Sport.Ro de la finala Masters-ului de la Roma - partida disputata intre Rafael Nadal si Novak Djokovic. Meci memorabil, frumos, spectaculos - cum era de asteptat.
Dar comentariul a fost sub orice critica.

Nu sunt sigur cum il cheama pe comentatorul care isi face de regula treaba la tenis pe Sport.Ro, dar el a fost insotit de Cristian Tudor-Popescu si a facut din meci un adevarat deranj in anumite momente. CTP-ul ca individ (ziarist, intelectual si ce mai e el) imi este tare antipatic. Are o aroganta dezgustatoare in voce atunci cand deschide gura dupa principiul "Eu sunt destept, restul lumii sunt niste idioti". Trecem peste astea. Ce m-a deranjat pe mine...

Tipul de la Sport.Ro avea niste remarci foarte imbecile. Dupa mintea lui, imediat cum Nadal pierdea trei puncte consecutiv pe propriul serviciu - spaniolul era terminat, in corzi si Djokovic pe val. In maxim 2 minute insa, Nadal era inapoi in joc - conducea detasat si incredibil - comentatorul il dadea mort pe Djokovic si tot asa. Si a tinut-o in ritmul asta cat a durat meciul - 2 seturi! Atat Nadal cat si Djokovic au fost terminati de cateva zeci de ori pe parcursul meciului. Si asta nu a fost tot. Nu pot sa uit ca l-a descris pe sarb ca fiind slabut sau sfrijit (nu stiu exact termenul) referindu-se la aspectul fizic. Sa-mi dau zece palme in cap...numarul 3 mondial - un jucator remarcabil - este facut slabut-sfrijit de al nostru drag comentator. Bravo frate! Daca si Djokovic e asa...
Inteleg ca il compara cu Nadal care are ceva mai multa masa musculara pe el dar de-aici si pana la a-l face pe numarul 3 mondial slabut. Cat de slab poate fi pana la urma un om de 1.88 si 80 de kilograme?

CTP-ul pe de alta parte a facut bine ca a mai facut misto de comentator cand zicea cand de unul cand de altul ca e pus la zid. In schimb avea cretinul obicei sa vorbeasca in timp ce se desfasura un schimb de mingi. Nu stiu eu multe in ceea ce priveste comentariul la tenis, dar parca e o regula (scrisa/nescrisa cine stie?) care spune ca atunci cand se joaca un punct - iti tii gura! Nu si CTP-ul. El vorbea... La un moment dat m-am speriat de era sa pic jos de pe canapea. Djokovic respinsese un smash de a lui Nadal si castigase punctul. Memorabila faza intr-adevar, dar mi-ar fi placut mai mult daca CTP-ul nu tipa din toti rarunchii - extraordinar. Imaginati-va - liniste totala si apoi urla nebunul.
Pentru mine, ce au facut astia doi mi se pare de-a dreptul ridicol dar ce poti sa ceri pana la urma de la Sport.Ro - postul cu stiri mondene despre sportivi? Astia sunt, astia raman.

Cat despre meci, a fost destul de captivant. M-a enervat Djokovic cu accesele lui de furie in care dadea cu racheta de pamant (oare ce vina avea ea?) - nu mi se pare o reactie demna de un tenismen, dar probabil ca era doar o stare trecatoare. Oricum in setul 2 sarbul s-a resemnat. The King of Clay IS The King of Clay si Rafa s-a impus lejer. 7-6 ; 6-2 . A fost o partida de remarcat pentru recuperarile incredibile pe care la facea Nadal si pentru determinarea si talentul aratat de Djokovic. Dar a castigat cel mai bun. Nadal e pe zgura ca la el acasa asa ca un meci in fata lui e un test prea greu pentru multi. Asta nu inseamna ca spaniolul e de neinvins dar simt ca suprematia lui va mai continua o vreme. Momentan, niciunul din rivalii lui (Federer, Novak, Murray) nu se ridica intr-atat de mult la nivelul incat sa-l dea jos de pe primul loc. Si mie-mi convine :D

Vamos Rafa!

2 de ras

Hai sa va distrez putin la inceput de luna...



Sonseed - Jesus Is My Friend


Si mici adevaruri privind cantatul la chitara...



Enjoy!