Invazie muzicală

E curios că deşi în România marea majoritate a lumii ascultă muzică slabă spre foarte proastă şi...ştiţi voi...manele...e curios că sunt atâtea concerte bune în 2012, unul mai răsărit ca altul.

Capul de afîş este ţinut (contrar părerilor hipsterilor) de festivalul OST ce se va desfăşura în iunie la Bucureşti şi-i va găzdui pe Motorhead, Megadeth, Lake Of Tears, WASP, Motley Crue, Dimmu Borgir şi Trooper. Fiecare (dacă mă întrebaţi pe mine) în parte mai buni decât zece Red Hot Chili Pepperşi.
Nu am nimic cu ardeii, dar muzica lor, deşi simpatică, este destul de limitată comparată cu alţii (spre exemplu - cei menţionaţi mai sus). În plus, mediatizarea exagerată a concertului lor la noi se datorează evident faptului că sunt foarte comerciali şi nu se adresează unei baze mai fidele de fani ci oricărui ascultător de muzică banală ce poate răbda un micuţ riff de chitară odată la câteva piese. Asta şi niţele versuri melancolice.

În acelaşi fel s-a exagerat anul trecut cu concertul Bon Jovi deşi muzical micuţul blond nu se va compara niciodată cu măiestria legendarilor Judas Priest (care au concertat şi ei astă-vară). În urmă cu doi ani a fost mare nebunie cu AC/DC. Frumos, nu zic nu. Dar păleşte în comparaţie cu The Big 4-ul de la Romexpo. Metallica, Slayer, Megadeth şi Anthrax, la care am avut onoarea să fiu prezent.

Important este totuşi că vin. Vin foarte mulţi şi niciodată arenele nu sunt pe jumătate goale. Este foarte bine că se umplu arenele indiferent de cine vine.
Anul ăsta pe lângă cei menţionaţi mai sus, îi mai aşteptăm pe unii din finlandezii mei preferaţi - Apocalyptica precum şi alte nume solide precum maeştrii thrash-ului - Slayer, bunul şi bătrânul Blaze Bayley (care a colaborat la o piesă cu Trooper!), Napalm Death, Primal Fear, Kreator sau Moonspell (ultimele două la Bestfest).

Păcat este însă că biletele sunt adeseori exagerat de scumpe. Românul, în purul lui stil clasic, a reuşit să mai şutească nişte bani de la melomanii înfocaţi. Spre exemplu la OST, s-a creat o mizerie de categorie numită Fire Circle, ce a împins mai în spate Golden Circle. Nicăieri în lume nu există această categorie de bilete. Mai găsim câteodată Golden dar la majoritatea festivalurilor clasice (gen Wacken) există o singură categorie şi în mod firesc, fiecare stă acolo unde apucă, depinzând de la ce oră a a ajuns la faţa locului.
Neah, ai noştri au inventat Fire Circle şi au băgat nişte preţuri de m-au băgat în sperieţi. Ador atât Motorhead cât şi Megadeth şi Lake of Tears dar ca să-i văd din aceeaşi poziţie din care am văzut The Big 4 acum doi ani ar trebui să plătesc cu 50 de lei!!! mai mult. Cu 300 de lei am văzut Metallica. Aceeiaşi Megadeth. Slayer!!!!! Mă rog. Realitatea rămâne...e bizar.

Încerc să mă hotărâsc. Să-i prinzi pe Lemmy, Mustaine şi Lake of Tears în aceeaşi seară nu-i de lepădat (chit că la mare distanţă). Pe de altă parte mă încearcă un sentiment înălţător gândindu-mă la cum ar fi să văd Apocalyptica în Arenele Romane, cât mai aproape...

Probleme mari oameni buni! Mari de tot!