S-a terminat. Ieri. Cu bune, cu rele...deocamdată nu le ştiu decât pe alea bune, adică promovate . Relele poate nici nu vor exista...deşi n-aş vrea să fiu încercat de un optimism prea naiv. Strângem din dinţi şi mergem mai departe.
Trebuia să vă povestesc de ce am fost cuprins de un stres mai mare decât de obicei în perioada asta. Păi, graţie eternului fascinant dobitoc Funeriu care a dat o ordonanţă nouă privind restanţele şi dreptul de a le da, m-a pus în neaşteptata situaţie de a avea un examen total neplanificat exact când era grosul mai mare în mod normal.
Aveam o restanţă la portugheză, din anul I, semestrul I. Ce e mai stupid este că nu o căpătasem în urma neştiinţei mele ci din urma încăpăţânării profesoarei de a nu-mi accepta o temă stupidă fix înainte de examen, temă care valora 3 puncte din cele 10 care erau în joc pentru nota finală. Nu o acceptase pentru că nu o adusesem fix în ziua cerută de ea ci în următoarea pentru că nu circulau trenurile. Dar deh, ai cu cine să te înţelegi? Astfel că eu maxim puteam lua nota 7 din start la examen. Am luat 4. În toamnă am dat restanţa. Mare surpriză mare când drăguţa de profesoară mi-a negat dreptul la un examen notat clasic şi normal, de la 1 la 10. Nu, acelaşi căcat cu 3 puncte în minus. Şi am fost îndeajuns de distrat încât să uit să fac un subpunct de la un exerciţiu. Am ratat 5-ul la mustaţă.
Ce e mai amuzant este că profa asta îşi schimbă tehnica de la semestru la semestru. În al doilea semestru din anul I a prelungit perioada de graţie până la infinit pentru nişte dudui care uitaseră tema de câteva ori. Eu am avut grijă să o duc la timp, păţit fiind, dar vă imaginaţi ce frustrare m-a cuprins atunci când am văzut câtă ipocrizie...Mă rog.
Credeam că restanţa asta îmi va lua locul de la buget dar am fost îndeajuns de norocos încât să prind penultimul loc. Penultimul! Mulţumesc şi acum notelor ălora mari de la engleză care m-au salvat de la a da nişte foarte mulţi bani cu care am ajuns acum să fac lucruri mai bune :).
Ianuarie. Afiş mare pe holurile facultăţii. Pentru cei din anul II cu restanţe din anul I, semestrul I (Ştefan ridică timid o mână) ultima şansă de a da restanţa este chiar sesiunea ianuarie-februarie care urma să înceapă. În cazul în care nu este promovat, studentul va fi exmatriculat. Nu tu examen contra-cost, nu tu semestru de graţie. Exmatriculare! Vă daţi seama că m-a luat cu leşin. Încă nu ştiam cum să mă descurc cu spaima spaimelor şi ale ei 3 puncte nenorocite.
Ca să aflu că nu mai pot da cu ea restanţa (ahhhh, ce păcaaaat) ci trebuie să o dau cu domnul Perdigão, care aşa cum îi sună numele este portughez. Din Portugalia :). Îl ştiam deja, făcusem un semestru cu el şi părea mai mult decât ok, deşi nu ştiam cum va fi examenul pe care-l va da el la anul I.
Dacă aţi dat vreodată o simulare sau un examen Cambridge, veţi recunoaşte instant tipul de exerciţii. Au fost două probe tip Reading şi Listening. Ca nivel de dificultate au fost destul de solicitante dar nimic din care să nu mă descurc. Am trecut, am răsuflat uşurat şi am pus sfârşit coşmarului ăsta nenorocit.
Deşi presimt că în urma celorlalte examene de la portugheză...dar asta nu contează acum.
E vacanţă! Nu ştiu cum o să plec (sau dacă o să plec) din Bucureşti, având în vedere că este frigul şi înzăpezirea de pe lume dar nu mai contează. Mă bucur de mica doză de libertate şi uşurare dobândită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu