Recunosc că am ajuns cu greu la stadiul ăsta, mai ales că Windows 8 bate încet-încet la uşă şi există zvonuri care-i văd lansarea chiar în 2012 sau poate un început de 2013.
Cu toate astea, iată că eu am avut curajul să experimentez pe propria piele (a se citi - propriul PC) un sistem nou de operare (altul decât XP) abia acum două luni. Asta nu înseamnă că nu am mai interacţionat cu Vista şi 7 înainte. Nici pomeneală. Mama are de vreo 4 ani deja o pacoste de notebook care a venit instalat cu Vista şi am simţit de multe ori pe pielea mea ce poate face un sistem de operare haotic în combinaţie cu o configuraţie îndoielnică. Vista şi creatorii ei au fost înjuraţi de nenumărate ori în ultimii ani, credeţi-mă.
Cu Windows 7 am fost mai îngăduitor deşi l-am criticat la început aspru pentru aceleaşi lucruri enervante pe care le-am văzut şi la Vista. Folosind mereu XP-ul cu cele mai noi drivere şi tot timpul îngrijit cu 3 antivirusuri şi un utilitar bun de întreţinere, aveam nişte pretenţii ridicate şi chiar nu vroiam să ajung în poziţia în care să mă declar nemulţumit de cum merg lucrurile şi să pierd timp şi date importante doar de dragul upgrade-ului.
A fost o decizie 50/50. În primul rând că noua mea placă video - Sapphire AMD Radeon HD 6570 - beneficiază de minunata tehnologie DirectX 11, funcţionabilă numai pe Win7, desigur. Ba mai mult, încet-încet - tot mai multe jocuri ignoră XP-ul, concetrându-se pe o mai bună funcţionare în...tot în 7 având în vedere că Vista a murit extrem de prematur.
A doua parte a deciziei este constituită de tristul adevăr. Windows XP şi-a atins scopul şi este depăşit de situaţie în raport cu cerinţele tehnologice din anul 2012. Da, l-am iubit cu toţii pentru că ne-am obişnuit cu el, pentru că îl vedeam peste tot şi pentru că a fost cu noi timp de foarte mulţi ani. Dacă într-adevăr Vista nu a convins trecerea, 7-ele sigur o face.
Odată cu placa video mi-am adăugat şi 2 gb de RAM la cei 2 deja existenţi. Asta mi-a adus PC-ul la o viteză mai mult decât mulţumitoare, ba chiar îmi ajută placa video ce este capabilă să preia din viteza RAM pentru a-şi îmbunătăţi performanţele. Pentru că vechiul şi bunul meu procesor este însă capabil să accepte sisteme de operare pe 64 de biţi, am instalat Windows 7 Ultimate x64 şi diferenţele sunt simţitoare.
Pe un OS creat special pentru asta, lucrurile într-adevăr stau mult mai bine pe 64 de biţi iar 7-ele în sine este un deliciu. O să mă concentrez pe chestiile de rutină, care ne interesează pe toţi. La capitolul mişcat fişiere dintr-o parte în alta...viteza a fost cu mult îmbunătăţită. În jocuri lucrurile merg în general mai bine şi mai uşor iar ca întreg, Win7 oferă mai mult ajutor utilizatorului de rând şi-i mai preia din sarcinile pe care oricine (ce dorea să fie responsabil cu al său PC) trebuia să le facă în XP. Procesorul meu este ca şi inexistent la zgomot de când cu tranziţia pe noul OS, semn că 7-ele gestionează mai bine resursele pe care le are la dispoziţie. În combinaţie cu noua placă video, infinit mai silenţioasă decât vechiul meu "monstru" Asus EAX1600 Pro, singurul lucru care se aude din calculator este unul dintre coolere şi sursa care mai scârţâie în zilele geroase.
Problemele ar putea apărea însă la capitolul drivere. În mare parte Windows 7 se descurcă mult, mult, mult mai bine decât Vista. Mi-aduc aminte când a trebuit să reinstalez Vista pe laptopul mamei. Bun, toate bune şi frumoase până când a trebuit să instalez drivere. Maşinăria nu venise cu niciun dvd, toate fiind preinstalate iar Vista nu era nici măcar în stare să-mi facă placa de reţea funcţionabilă, pentru a intra pe internet. Astfel că fără un alt calculator conectat la internet, laptopul era inutil.
Windows 7 a recunoscut în schimb aproape tot ce trebuia recunoscut, fără să ceară vreo instalare. Internet-ul, sunetul ba chiar nişte elemente la care nu mă aşteptam, ştiind că au nevoie de dvd - adaptorul wireless şi tv tunerul.
Dilema a venit în momentul în care am vrut să cânt la chitara electrică. Whiplash (aşa o cheamă) întră cu cablul în mufa de line-in din placa audio, fiind apoi convertit printr-un program pe post de amplificator şi voila! Problema este că Windows 7 nu a recunoscut în totalitate placa audio, făcând funcţionabil doar sunetul. Celalte facilităţi - line-in, microfon etc...nu mergeau.
Pe site-ul producătorului plăcii de bază (drăguţii de la Intel) aflu că ea(placa) a ieşit din seria de produse la care ei oferă suport şi că ultimul OS suportat de ei a fost XP. Mda, nasol.
După câteva căutări pe site-uri obscure am găsit un driver pentru placa mea de sunet, driver făcut pentru Vista dar care din fericire a mers (şi încă merge) de minune. Ar mai fi rămas dilema delay-ului chitară-boxe provocat tot de Windows 7 dar am rezolvat-o şi deja era o formalitate.
A fost cam singurul obstacol întâmpinat. Aşezat în mâini decise, răbdătoare şi care au un minim de cunoştinţe, Windows 7 este un deliciu, o plăcere să-l foloseşti. Îmi place Aero. Am dezactivat UAC-ul în secunda în care am intrat în Windows şi sunt extrem de satisfăcut de viteza la care se mişcă toate lucrurile atunci când ai nevoie de ele. Să fie RAM-ul în plus, să fie OS-ul pe 64 de biţi, să fie toate la un loc...cine ştie? Important este că sunt mulţumit. Cu destul de puţini bani am făcut ca PC-ul meu să mai trăiască lupte cu alte jocuri frumoase alte vremurilor noastre iar pentru mine asta contează destul.
Am reuşit chiar să trag nişte sfori (virtuale desigur) şi să fac să meargă L.A. Noire în condiţii decente. Deci vă puteţi aştepta la un review pe tema asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu